1,756 matches
-
urmat studii universitare de teologie la Cracovia, sub îndrumarea cardinalului Adam Sapieha, și la 1 noiembrie 1946 a fost hirotonit ca preot catolic, la Cracovia. La scurt timp după aceea, a fost trimis la Vatican, unde a studiat, la Universitatea Papală "Angelicum", sub îndrumarea dominicanului Garrigou-Lagrange. În 1948, a obținut doctoratul în teologie cu o teză despre „Credința în gândirea Sfântului Ioan al Crucii”. Reîntors în Polonia, deține mai multe parohii în Cracovia și obține în acest timp doctoratul în Filosofie
Papa Ioan Paul al II-lea () [Corola-website/Science/296847_a_298176]
-
de devoțiune față de Fecioara Maria. Papa Paul al VI-lea (1963-1978) l-a numit, la 13 ianuarie 1964, arhiepiscop de Cracovia, iar la 26 iunie 1967, a fost făcut cardinal. Imediat după decesul Papei Ioan Paul I (aflat în scaunul papal în intervalul august-septembrie 1978), a fost ales papă la 16 octombrie 1978, cel de-al 264-lea urmaș al Sfântului Petru. A luat numele de Ioan Paul al II-lea și a fost încoronat ca Suveran Pontif la 22 octombrie
Papa Ioan Paul al II-lea () [Corola-website/Science/296847_a_298176]
-
treilea ca durată, din istoria Bisericii Catolice. Acest termen este într-un contrast extrem cu cel al predecesorului său, Ioan Paul I care a avut un pontificat de numai 33 de zile și în memoria căruia și-a luat numele papal. La 13 mai 1981, Ioan-Paul al II-lea a scăpat dintr-un atentat la viața sa, comis de Mehmet Ali Ağca, care l-a împușcat de la mică distanță. La 6 ianuarie, 1995, Poliția din Manila, Filipine a dejucat Operațiunea Bojinka
Papa Ioan Paul al II-lea () [Corola-website/Science/296847_a_298176]
-
din Manila, Filipine a dejucat Operațiunea Bojinka, care era de fapt un plan pentru uciderea lui Ioan Paul al II-lea. După o lungă suferință pricinuită de boala Parkinson, manifestă încă din 1990, se stinge din viață în reședința sa papală din Vatican în ziua de 2 aprilie 2005 la ora 19:37 (UTC). La începutul pontificatului lui Ioan-Paul al II-lea, Sfântul Scaun avea relații diplomatice cu 84 de state. Până în 2003, numărul a fost mărit la 172 de state
Papa Ioan Paul al II-lea () [Corola-website/Science/296847_a_298176]
-
arsă, dărâmată și jefuită de patru ori de către năvălitorii turci. Ultimele cercetări arheologice din interiorul cetății atestă existența unei rotonde, alături de un donjon din piatră construit pe o palisadă din secolele X-XI, distruse de tătari la 1241. În registrul dijmelor papale din anii 1332-1337, Orăștia este înregistrată cu 334 de fumuri (gospodării), fiind puțin mai mare decât satul vecin Romos, care avea 255 gospodării. În anul 1334 Orăștia a fost menționată cu statutul de „civitas” (civitas Woras nominata). Orăștia s-a
Orăștie () [Corola-website/Science/296883_a_298212]
-
legătura cu drumul European E68 care străbate țara de la Arad - Deva - Orăștie - Sibiu - Brașov - București și drumuri județene care fac legătura între Hunedoara și Călan, respectiv Hunedoara și Hațeg. Atestată documentar la 1265 sub numele "Hungnod", conform registrului de dijme papale, Hunedoara va cunoaște o dezvoltare impetuoasă și va juca un rol important în istoria României. Vechimea acestei așezări ce a luat naștere la poalele dealului Sânpetru la confluența râurilor Cerna și Zlaști, este mult mai adâncă în negurile timpului decât
Hunedoara () [Corola-website/Science/296882_a_298211]
-
1593, haraciul a fost crescut la 155 000 de galbeni.Otomanii s-au așezat apoi la nord de Dunăre. Pe plan extern, Papa Clement al VIII-lea a relansat o nouă alianța antiotomană din care făceau parte Țară Românească, Statul Papal, ducatele italiene de Ferrara, Mantova, Toscana, Spania lui Filip al II-lea al Spaniei și Imperiul Romano-German, izbucnind Războiul cel Lung. După tratative, Sigismund Bathory a ajuns la un acord cu împăratul romano-german, Rudolf al II-lea al Sfântului Imperiu
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
voievodatul Transilvaniei, fiind supusă episcopiei catolice din Albă Iulia. Episcopiile erau împărțite în arhidiaconate. Bisericile săsești erau grupate în decanate. Doar catolicii plăteau dijma bisericească, fiind strânsă de preot, care trebuia să o împartă cu arhidiaconii, episcopul și cu dijmutorii papali. Episcopul avea atribuții juridice asupra laicilor în probleme de morală și de moștenire și dădea sentința finală, însă aprobată de voievod.
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
care apare în jurul anului 800, când Carol cel Mare, rege al francilor își extinde domnia din Franța în partea occidentală a Germaniei și în partea nordică a Italiei. În partea centrală a Italiei prinde viață un stat ecleziastic sub conducere papală. Papa își va arăta puterea sa politică impresionantă, prin declanșarea cruciadelor . Tot cu acordul papilor s-au înființat și ordinele militar-religioase (de exemplu, Cavalerii Ioaniți). În Evul Mediu târziu apar semnalele unei renașteri culturale și comerciale în Europa occidentală, odată cu
Istoria Europei () [Corola-website/Science/296901_a_298230]
-
păstrate până în 6, respectiv 24 august 1849. În 1849, noua "Repubblica Romana" a adoptat un tricolor italian, trimis din Veneția, cu legenda cu litere majuscule roșii. Acesta a fost folosit timp de patru luni, în vreme ce "Stati Pontificii della Chiesa" (Statele Papale ale Bisericii) erau suspendate. În 1860, Regatul celor Două Sicilii a revenit la tricolorul italian împodobit cu stema Casei de Bourbon a celor Două Sicilii. Adoptat la 21 iunie 1860, acesta a durat până la 17 martie 1861, când cele Două
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
ridicarea unei biserici parohiale. Biserica a fost înălțată pe un teren care servise drept cimitir și unde existase o capelă dedicată Sf. Iacob. Au rămas foarte puține date referitoare la ridicarea edificiului. Principalul document păstrat este unul eliberat de curtea papală de la Avignon, din ianuarie 1349, prin care li se iertau păcatele celor care ar ajuta financiar construcția lăcașului. Construcția s-a desfășurat în două faze: prima a început în anul 1316 și a fost finalizată în 1390, urmată de o
Biserica Sfântul Mihail din Cluj () [Corola-website/Science/298216_a_299545]
-
tânărul Gioacchino a cerut admiterea în Academia dei Nobili din Roma, a întâmpinat o oarecare împotrivire drept pentru care a scris istoria familiei, arătând că Pecci din Carpineto se trage din familia Pecci din Siena, constrânși să emigreze în statul papal în prima jumătate a secolului al XVI-lea, în timpul lui Clement al VII-lea, întrucât aveau legături cu familia Medici. Pe când avea opt ani a fost trimis la studii, împreună cu fratele său, Giuseppe, în vârstă de zece ani, la noua
Papa Leon al XIII-lea () [Corola-website/Science/298244_a_299573]
-
ce a împărțit creștinismul în două mari ramuri, vestică (catolică) și estică (ortodoxă). Anul în care s-a petrecut este 1054, deși tensiunile datau de multă vreme între creștinătatea latină și cea greacă. Principalele cauze rezidă în disputele asupra autorității papale și inserării clauzei Filioque în Crezul de la Niceea, deși au existat și cauze minore, cum ar fi disputele legate de jurisdicția asupra anumitor regiuni, sau de alte practici liturgice. Încă de la începuturi, Biserica a acordat un statut special unor episcopi
Marea Schismă () [Corola-website/Science/298260_a_299589]
-
catolice în sugrumarea promovării noului adevăr al sistemului copernican fiind notorii. Printre cei mai celebri savanți progresiști care au susținut sistemul heliocentric al lui Nicolaus Copernicus s-a numărat Giordano Bruno și Galileo Galilei, fiecare din ei fiind victima instituției papale. Giordano Bruno a plătit cu însuși viața sa fermitatea convingerilor sale (ars pe rug ca „pedeapsă” a temerității cocepțiilor sale) iar Galileo Galilei a trebuit, pentru a-și salva libertatea și viața, să dezmintă public aderarea sa la conceptele coperniciene
Revoluția științifică () [Corola-website/Science/298391_a_299720]
-
Eugenio Pacelli (n. 2 martie 1876, Roma - d. 9 octombrie 1958, Castel Gandolfo, Italia) a fost papă al Bisericii Catolice între anii 1939 - 1958. Eugenio Pacelli s-a născut la Roma, la 2 martie 1876, într-o familie devotată slujirii papale. Eugenio, nerăbdător să ajungă preot, a studiat atât de mult în seminarul Capranica încât sănătatea sa a cedat și a fost silit să părăsească seminarul. Papa Leon al XIII-lea i-a permis lui Pacelli să locuiască în familie pe
Papa Pius al XII-lea () [Corola-website/Science/298398_a_299727]
-
să împartă cu cei săraci. Pius a făcut multe și pentru salvarea Romei de la distrugere, și nu a salvat doar clădiri. În timp ce agenții Gestapo căutau fioroși, evreii, refugiații și tot felul de oameni urmăriți au aflat siguranță în micul stat papal. După război, papa Pius al XII-lea a continuat să pună accent pe nevoia unei păci drepte. Papei i s-a reproșat că nu a denunțat public holocaustul evreilor, el însuși își făcea deseori mustrări de conștiință asupra acestui fapt
Papa Pius al XII-lea () [Corola-website/Science/298398_a_299727]
-
a născut la Genova la 21 noiembrie 1854. A studiat dreptul la Geneva și teologia la Roma, la Universitatea gregoriană. A fost hirotonit în 1873 și a devenit doctor în teologie sacră în 1879. Giacomo a intrat în serviciul diplomatic papal și curând a atras atenția marelui diplomat Rampolla. Când Rampolla a ajuns secretar de stat, Giacomo i s-a alăturat ca asistent remarcabil. În 1901 a fost numit sub-secretar de stat. Papa Pius al X-lea l-a confirmat în
Papa Benedict al XV-lea () [Corola-website/Science/298406_a_299735]
-
România și Serbia, fiind și punct de frontieră feroviar și rutier la granița dintre cele două țări. Este legat de Timișoara prin DJ 59A și linia ferată Kikinda (SR) -Jimbolia - Timișoara. Prima atestare documentară sub numele de "Chumbul" in dijmele papale din 1333. A fost colonizată in 1766 cu populație germană si denumită "Hatzfeld". Din 1924 aparține de România sub numele de Jimbolia. Deoarece localitatea Jimbolia era de la colonizarea în 1766, mai mare (405 case) decât localitățile din imprejurime (cu numai
Jimbolia () [Corola-website/Science/297076_a_298405]
-
au găsit 13 monede de bronz, din care au fost identificate piese de la Titus, Antonius, Pius, Marcus Aurelius, Lucilla și Commodus. Prima atestare datează din 1333 - 1337, când preotul Jakab, în anul 1333 a plătit 23 de dinari impozit porții papale, iar în 1334, 8 dinari. 1395 - regele Sigismund emite la Cristur câteva diplome. 1503 - numele târgului Cristur apare într-o diplomă: "Ex oppido nostro Kerezthur" 1559 - sub regina Izabella, localitatea este scutită de ori ce fel de impozite în afară de cele
Cristuru Secuiesc () [Corola-website/Science/297070_a_298399]
-
gregorian, 15 octombrie 1582. Totuși, datele de "5 octombrie 1582" până la "14 octombrie 1582" (inclusiv) sunt încă valide în aproape toate țările, deoarece cea mai mare parte a țărilor catolice n-a adoptat noul calendar la data specificată în bula papală, ci doar câteva luni sau chiar câțiva ani mai târziu (ultima în 1587). Ziua Anului Nou fusese deja standardizată în toată Europa Occidentală pe 1 ianuarie încă de la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea, inclusiv
Calendarul gregorian () [Corola-website/Science/297120_a_298449]
-
că numele de "sași" a fost preluat de ei înșiși începând cu secolul al XIV-lea. Primele mențiuni documentare din secolul al XII-lea și începutul secolului al XII-lea fac referire la „"Flandrenses"”, „"Saxones"” și „"Theutonici"”. Documentele din arhivele papale din aceeași perioadă preferă denumirea de „"Theutonici"”, iar documentele arpadiene îi numește „"Saxones"”. Mult mai rar, documentele papale fac referire la „"Flandrenses"” sau „"Saxones"”. Wilfried Loth consideră ca și majoritatea cercetătorilor că numele folosite se referă la aceeași populație. Denumirea
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
documentare din secolul al XII-lea și începutul secolului al XII-lea fac referire la „"Flandrenses"”, „"Saxones"” și „"Theutonici"”. Documentele din arhivele papale din aceeași perioadă preferă denumirea de „"Theutonici"”, iar documentele arpadiene îi numește „"Saxones"”. Mult mai rar, documentele papale fac referire la „"Flandrenses"” sau „"Saxones"”. Wilfried Loth consideră ca și majoritatea cercetătorilor că numele folosite se referă la aceeași populație. Denumirea de "sași" (Saxones) dată coloniștilor este atestată documentar doar în 1206, cînd regele Andrei al II-lea al
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
Imperiu Bulgar, fondat de Ioan și Petru Asan, cu capitala la Tărnovo. Caloian, al treilea țar Asan, și-a extins teritoriul până la Belgrad și Ohrid. El a recunoscut supremația spirituală a Papei și a primit coroană regală de la un legat papal. Imperiul a atins maximul în timpul lui Ioan Asan al II-lea (1218-1241), când comerțul și cultura au înflorit. Puternica influență politică și religioasă a orașului Tărnovo a făcut ca el să fie supranumit „A Treia Romă”, într-o vreme când
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
și la evenimentele sportive, cum ar fi Campionatele Mondiale de Fotbal, dacă participă sportivi polonezi; și în timpul vizitelor oficiale ale unor personalități importante, în special ale Papei. În timpul vizitei Papei, the national flag se arborează de regulă împreună cu cel alb-galben papal. Arborarea drapelului la sărbători personale, cum ar fi aniversări sau nunți, nu se practică. Conform sondajelor, circa un polonez din trei declară că au în posesie un drapel polonez, și circa unul din patru îl arborează la sărbătorile naționale. Astfel
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
său, cuprinzand numai 33 zile, a reprezentat unul dintre cele mai scurte pontificate din istoria papalității, dând naștere celui mai recent “an al celor trei papi”. În contrast cu acest fapt, cel care i-a urmat și care i-a împărtășit titulatura papală, Papa Ioan Paul al II-lea, urma să dețină unul dintre cele mai lungi pontificate din istoria papalității. Întrucât a murit prea devreme pentru a putea lăsa în urma sa o moștenire de substanță în ceea ce privește viața și dezvoltarea Bisericii, este adesea
Papa Ioan Paul I () [Corola-website/Science/298058_a_299387]