2,931 matches
-
Ist. lit., 191-192; Ciorănescu, Lit. comp., 187-191; Vianu, Opere, II, 199-201; Augustin Z. N. Pop, Noi contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu, București, 1969, 151-157; Mănucă, Scriit. jun., 128-148; Dicț. lit. 1900, 677-678; Dicț. scriit rom., III, 727-728; Liviu Papuc, Marginalii junimiste, Iași, 2003, 135-160. D.M.
PETRINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]
-
, Liviu (6.VII.1950, Dornești, j. Suceava), istoric literar, editor și traducător. Este fiul Aureliei (n. Rodinciuc) și al lui Vasile Papuc, impiegat de mișcare la CFR. Urmează școala generală și liceul la Rădăuți, apoi Facultatea de Filologie, secția engleză-română, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1969-1973). Funcționează la școli generale din Gherăseni, județul Buzău (1974-1975), Iași (1975-1976) și Focuri, județul
PAPUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288684_a_290013]
-
ani scrie la „Revista română”, publicație cu difuzare în străinătate. Își reia și activitatea propriu-zis literară, ca dramaturg (e vorba de scrieri modeste, reprezentate în epocă, dar needitate în volume), ca autor de teatru radiofonic, scenarii, adaptări (Scandal la trei papuci, O afacere cu devize, Fetița ta, Mic pitic, Ai cui sunt pantalonii? ș.a.), traduceri. De reținut ar fi Năzdrăvăniile Vulpoiului, adaptare, sub formă de serial de televiziune, după scrierea eroi comică medievală. Roman de Renart, pe când Furnicel (1954) și Vulpișor
MILORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288147_a_289476]
-
București, 1951; Iaroslav Galan, Măreția omului eliberat, București, 1952 (în colaborare cu Gheorghe Cioclea); I. Laptev, Zorile, București, 1953 (în colaborare cu Zinaida Scerbinin); Povestiri bulgare, București, 1954 (în colaborare cu Vlad Gheorghiu). Repere bibliografice: A. Munte, „Scandal la trei papuci”, DMN, 1937, 10 945; Marin Iorda, „O afacere cu devize”, „Libertatea”, 1945, 322; Vasile Timuș, „Fetița ta”, „Jurnalul”, 1947, 631; Tudor Șoimaru, „Mic pitic”, ADV, 1949, 17 600. N.Br.
MILORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288147_a_289476]
-
martie; Iorga, Oameni, III, 291-292; N. Gane, Amintiri, Craiova, 1941, 139-145; Augustin Z.N. Pop, Contribuții documentare la biografia lui M. Eminescu, București, 1962, 347-349, 441; Adrian Marino, Viața lui Al. Macedonski, București, 1966, 183-184; Dicț.lit. 1900, 581-582; Liviu Papuc, Marginalii junimiste, Iași, 2003, 198-223. D.M.
MISSIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288185_a_289514]
-
și despre luminare? „Eu am citit Critica rațiunii pure ca student și am înlemnit de emoție. Acum am față de ea, ca mistic biblic, considerația pe care am avut-o față de Informația Bucureștiului” (Ibidem, p. 61). Descartes, Meditații metafizice, trad. Ion Papuc, Editura Crater, București, 1999, p. XXXII. Ibidem, p. XXXIV. Vezi I. Kant, Religia în limitele rațiunii pure, ed. cit. p. 249. Nu i se poate, desigur, imputa credinciosului de rând că nu a luat cunoștință de imperativul categoric kantian. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
o privești. Era primejdia însăși”. Fără a fi o sfântă, Vivian Sternwood nu e, nici pe departe, personajul malefic al familiei. Chiar dacă atitudinea ei este, din prima clipă, una de provocare: Sătea întinsă pe un șezlong modernist și își scosese papucii, așa că m-am uitat lung la picioarele în ciorapi de mătase foarte fini. Picioarele păreau așezate pentru a fi privite. Erau vizibile până la genunchi, iar unul până mult mai sus. Genunchii aveau gropițe, nu erau osoși sau ascuțiți. Pulpele erau
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
detectivului un scurt monolog ricanant („Ne ocupam amândoi de același caz. Așa că nu voiam să-l trag pe sfoară. Asta era situația. Aveam cheia de la apartamentul lui și puteam intra la el ca la mine acasă. Puteam să-i port papucii de casă, să-i ridic covorul și să-i număr bancnotele de o mie de dolari. Doar ne ocupam de același caz”), dar care nu face mai credibilă întâmplarea. Astfel de stratageme plasate la marginea absurdului arată în ce măsură Chandler era
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
atârnându-i sub nas. Vocea soției lui se auzi mai deslușit. „Nu, nu te duci afară, Deiv. Am zis «nu», ai auzit? Mai întâi că plouă și apoi că ești cu picioarele goale. Nu, nu te duci să-ți iei papucii...“ Am văzut ochii lui Vinner, îndreptându-se o clipă spre fereastra luminată a casei. M-am întrerupt ca înaintea unei sentințe finale, dar în realitate neștiind cum să termin monologul ăla, care nu-i spunea nimic nou. Aruncă aceeași căutătură
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Simbolistica se poate nuanța dacă este vorba de: - cizme, care insistă mai ales asupra caracterului protector (ploaie, zăpadă) sau erotic, atunci când se mulează pe picior; expresia «a fi la picioarele cuiva» arată supunerea față de o persoană sau față de o situație; - papuci de casă sau saboți, care simbolizează mai ales interioritatea și constituie încălțămintea sedentară prin excelență; ei exprimă atașamentul față de pământ, de familie și de cămin; - pantofi decupați, de tocuri înalte, ce cresc semnificația feminină și sexuală a încălțămintei; în vis
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de literatură contemporană”, „Coordonate cernăuțene”, „Contrapunct” ș.a. Colaborează cu versuri Elena Ștefoi, Liliana Ciornei, Constantina Cernica, Nichita Danilov, Lucia Olaru-Nenati, Elisabeta Isanos ș.a., cu proză, Vasile Andru ș.a., iar cu articole - Dimitrie Vatamaniuc, Nae Antonescu, Dan Mănucă, Theodor Codreanu, Liviu Papuc, Nicolae Georgescu, George Muntean, Constantin Blănaru, Brândușa Steiciuc ș.a. Din cartea Sărbătorile la români de Simion Florea Marian, se reproduce capitolul Paștile. Brândușa Steiciuc traduce și prezintă fragmente din cartea File de calendar de Martha Bibescu, cu prilejul centenarului nașterii
BUCOVINA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285895_a_287224]
-
Ion Băieșu. Debutează în „Viața Buzăului” (1951) cu versuri. Publică în 1956 un volum de schițe, Necazuri și bucurii, apoi o povestire, Cei din urmă (1959), în genul lui Marin Preda din Desfășurarea. Narațiunea care-i atestă talentul epic este Papuc din volumul Noaptea cu dragoste (1962), scrisă tot în stilul lui Preda. Alte povestiri în stil jurnalistic din această fază nu scapă de clișeele literare ale momentului. Stilul epic capătă originalitate și autorul se impune prin volumul Sufereau împreună (1965
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
ofer ei, să nu mănânc eu și să aibă ea... In: Asta v-a enervat rău... I: Da, când fata a venit jos plângând, am văzut-o cu genunchiul zdrelit..., am văzut roșu..., m-am dus sus la ea, în papuci și capot. Am acuzat-o, i-am spus: Cum îți permiți să lovești copilul meu, ai văzut cum se naște și crește un copil singură, cum mi l-am crescut eu pe al meu. A dat și ea, am dat
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Carp și locul său în istoria politică a țării, I-II, București, 1936; E. Lovinescu, P.P. Carp, critic literar și literat, București, 1941; Mîndra, Clasicism, 85-89; Dicț. lit. 1900, 173-174; Dan Mănucă, Principiile criticii literare junimiste, Iași, 2000, passim; Liviu Papuc, Marginalii junimiste, Iași, 2003, 187-197. D.M.
CARP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
mlădiu, strâns la mijloc cu un brâu, iia rufoasă, cu un petec peste umeri, fusta de lână neagră prefăcută din alta mai veche a unei babe, trădau vârsta sa necoaptă. Ca fetele mari, copila ducea în mână o pereche de papuci din petică, înfloriți cu ață mov. Judecând după pas, gângania mișcătoare avea în ea o hotărâre. De pe un capăt de traversă o privi placid un broscoi cu profil semit. Copila se opri. Dintr-o dată ager, broscoiul pleoscăi în apă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de ani, care privind spre poartă, după ce îi ceru câinelui să tacă, se adresă bătrânei: - Ce urli, fă, Leană, că doar nu dau turcii! - Ieși, fă, la poartă, că-ți veniră neamurile! Femeia se încălță pe piciorul gol cu niște papuci din cauciuc aflați în dreptul ușii și veni la poartă. Îi trase un picior și o înjurătură câinelui pentru a nu ieși în uliță, deschise poarta și privi îndelung și chiorâș la femeia însoțită de cei trei copii, după care zise
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
pe pernele cu ciucuri ale unui serai improvizat. O căuta În compartimentul cu produse de toaletă de parcă ar fi frecat lampa fermecată. O vedea dintr-o dată Înălțându-se Într-un vârtej de sclipici: cu nimic altceva decât o pereche de papuci din O mie și una de nopți În picioare și cu o eșarfă În jurul taliei (bliț); Întinsă languros pe o blană de tigru și mângâind un paloș (bliț); Îmbăindu-se Într-un bazin de marmură, luminată printr-un paravan cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
focurile de pe deal se unesc Într-un singur zid de foc care se Întinde În tot orașul și - e deja inevitabil - Începe să coboare spre ei. (Și acum Îmi amintesc altceva: pe tatăl meu, Milton Stephanides, În halat și-n papuci, aplecându-se ca să aprindă focul În dimineața de Crăciun. Numai o dată pe an nevoia de a scăpa de un munte de hârtie de Împachetat și cutii de carton reușea să treacă peste obiecțiile Desdemonei de a folosi șemineul În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu m-am supărat că m-ai trezit. Oricum trebuia să mă duc la spital mâine dimineață. Mă lasă să iau bebelușul acasă. Dar Desdemona n-o ascultă. Își deschide valijoara pregătită din vreme, pipăind printre cămașa de noapte și papuci, În căutarea mătăniilor. Chihlimbarii ca mierea Înghețată, crăpate de căldură, ele au ajutat-o să treacă prin masacre, un marș de refugiați și un oraș În flăcări, așa că le Înșiră În timp ce taxiul hurducăie pe străzile Întunecate, Încercând să fie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o așteptam să treacă. Scurtele ei apariții mă dădeau Întotdeauna peste cap. Eram ca un personaj din desene animate, cu stele verzi roind În jurul capului. Apărea de după colț, mestecând capătul unui pix și târându-și picioarele de parcă ar fi purtat papuci. Întotdeauna era o grabă În mersul ei. Dacă picioarele nu i-ar fi Împins Întruna Înainte, pantofii turtiți i-ar fi zburat din ele. Acest lucru Îi scotea În relief mușchii gambelor. Și acolo avea pistrui. Era aproape ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
revistelor lui de science fiction. ― Să nu exagerăm, i-am răspuns. Poți să-mi cari geamantanul de câte ori poftești. ― Prinde-l! strigă Capitolul Unsprezece și ridică geamantanul. L-am prins, clătinându-mă. Chiar atunci se deschise ușa de la intrare și, În papuci de casă, mama mea păși afară, În aerul Înghețat. Tessie Stephanides, care Într-o altă viață, când călătoriile În spațiu erau o noutate, se hotărâse să se ia după soțul ei și să creeze o fată pe căi necurate, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe el o cămașă. — Unde te duci? întreabă surprinsă. — Să-l chem pe Parthenicus, răspunde bătrânul principe. Zvârle în lături învelitoarea de lână policromă și-și coboară anevoie picioarele pe scărița de la capătul patului. Livia apucă iute de jos niște papuci. — Stai aici, zănaticule, c-ai să răcești dacă umbli așa desculț, îl suduie afectuos, în timp ce se căznește să-i vâre între degete bareta sandalelor de piele. Imediat ce Augustus smucește nervos șnurul clopotului, cubicularul se strecoară precum o umbră înăuntru. — Varsă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ascundă sarcina? Tocmai ea, atât de mândră de odraslele ei! Își încruntă fruntea dezaprobator. Nici jartierele astea prinse cu câte o torsadă de aur care se văd pe sub poalele ridicate nu se potrivesc cu statutul ei. Cu atât mai puțin papucii ornamentați cu broderii tot din aur. Își împreunează palmele într-un gest suprem de uimire. Pe Iuno! Nu a venit măcar în sandale! Antonia ce păzește? Ea n-are ochi să-i spună că așa îi ies și mai rău
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să nu-și continue ideea cu voce tare. Din stăpâni s-au transformat acum în sclavi și vin să felicite un prezumptiv moștenitor la domnie, fără să le pese că se nghesuie cot la cot cu cerșetori în zdrențe și papuci. Tovarășul său continuă încetișor: — Parcă s-au născut actori. De zâmbești, râd în hohote lângă tine. De ești trist, își smulg părul din cap de disperare. Dacă aprinzi oleacă focul, dârdâie înfrigurați, iar de spui „mi-e cald“, îi apucă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scrutează cerul: — S-a făcut deja ora unsprezece? se minunează de formă. Ocolește privirea rugătoare a bătrânului flamin. Sărmanul! Își dă seama că-i face mai multă plăcere să facă pe maestrul de ceremonie aici, decât să stea acasă sub papucul nevestei. Dialul își trece în neștire degetele peste pumnalul de la cingătoare și-l imploră pe principe din ochi să-i țină partea. Acesta ezită. — Dă încoace sărăcia aia, că ai să te tai! își ceartă Marcia bărbatul. — E cuțitul de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]