1,677 matches
-
eveniment, Ștefan Șoverth devine preocupat de realizarea unei parașute cu funcționare sigură. În 1942 reușește să facă un prototip de parașută cu deschidere progresivă, cu care se fac multe lansări cu manechinul, fiind apoi utilizată în salturi de încercare de parașutistul Nicolae Pangică, unul dintre primii absolvenți ai școlii de parașutism. Parașuta progresivă dovedește siguranță în funcționare și este brevetată în 1943 (brevet de invenție nr. 34249 din 3 aprilie 1943). Este omologată ulterior, în 1951, când se trece la fabricarea
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
școlii de parașutism. Parașuta progresivă dovedește siguranță în funcționare și este brevetată în 1943 (brevet de invenție nr. 34249 din 3 aprilie 1943). Este omologată ulterior, în 1951, când se trece la fabricarea ei în serie și intră în folosința parașutiștilor sportivi. Timp de 22 de ani s-au efectuat cu acest tip de parașută 120.000 de salturi, fără nici un accident. La 27 iulie 1957, după 25 de ani de la recordul istoric al Smarandei Brăescu, Gheorghe Iancu devine primul român
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
partea superioară, care se umflă cu aer și produce frânarea), "suspante" (sforile de care atârnă hamul) și un "ham". Parașutele rotunde, care doar frânează mișcarea prin aer, sunt folosite mai ales de către armată, atât pentru trupele de desant și de parașutiști militari, cât și pentru plasarea încărcăturilor și resurselor. Acestea au o voalură rotundă, asemănătoare cu forma unui dom, confecționată dintr-un singur strat de material. Aceste tipuri de parașute sunt folosite destul de rar de parașutiștii civili. Primele parașute rotunde erau
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
trupele de desant și de parașutiști militari, cât și pentru plasarea încărcăturilor și resurselor. Acestea au o voalură rotundă, asemănătoare cu forma unui dom, confecționată dintr-un singur strat de material. Aceste tipuri de parașute sunt folosite destul de rar de parașutiștii civili. Primele parașute rotunde erau simple și de formă circulară, dar erau destul de instabile. Majoritatea parașutelor rotunde de astăzi tind să fie conice sau parabolice. Unele parașute rotunde pot fi manevrabile, dar nu în aceeași măsură ca parașutele aripă. În
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
măsură ca parașutele aripă. În imaginea din dreapta se poate vedea o parașută rotundă manevrabilă. Se pot observa pe voalură mici tăieturi de formă dreptunghiulară, care permit aerului să iasă prin spate, asigurând și o mișcare orizontală. Acest fapt le permite parașutiștilor să direcționeze parașuta și să o poziționeze cu fața în vânt, pentru a micșora viteza de înaintare la aterizare. Modul în care aterizează o parașută este influențat de mai mulți factori: greutatea încărcăturii, forța și direcția vântului etc. Parașutele sunt
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
Anders s-a distins în luptele pentru cucerirea mânăstirii-fortăreață de la Monte Cassino, deschizând drumul către Roma. În august, Divizia I blindată poloneză a avut o contribuție hotărâtoare la obținerea victoriei în bătălia de la Falaise, iar, în septembrie, Brigada poloneză de parașutiști comandată de generalul Stanisław Sosabowski a luptat cu dârzenie în bătălia de la Arnhem. În același timp însă, Armata Roșie intra în Polonia, sovieticii înăsprindu-și poziția față de guvernul polonez în exil la Londra, Stalin pretinzând acum nu numai recunoașterea liniei
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
atare; echipat cu un motor de avion, de 105 CP, vehicul ce atingea 300 km/oră și cântarea 250 kg; În 1956 realizează prima versiune brevetata a „rucsacului zburător”, , ajungând să fie brevetata șapte ani mai târziu de către americani. După ce parașutistul Vasile Sebe s-a prăbușit cu primul rucsac, savantul Henri Coandă i-a sugerat să schimbe combustibilul la cea de-a doua variantă a „rucsacului zburător”, realizat și încercat cu succes de către același parașutist, în 1958. Aparatul, expus o vreme
Justin Capră () [Corola-website/Science/305011_a_306340]
-
ani mai târziu de către americani. După ce parașutistul Vasile Sebe s-a prăbușit cu primul rucsac, savantul Henri Coandă i-a sugerat să schimbe combustibilul la cea de-a doua variantă a „rucsacului zburător”, realizat și încercat cu succes de către același parașutist, în 1958. Aparatul, expus o vreme la Muzeul Tehnic din București, nu a intrat niciodată în producția de serie. În SUA, în schimb, după obținerea brevetului de invenție, în 1962, pentru un aparat identic cu cel gândit și realizat de
Justin Capră () [Corola-website/Science/305011_a_306340]
-
a scris cartea ""Parașutare și Evadare: Împreună cu evreii din România în timpul Holocaustului și după”", în care își descrie experiența și misiunea încredințată. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în perioada octombrie 1943-iulie 1944, au fost lansați în România 10 parașutiști evrei și alți 22 în alte țări est-europene. Parașutarea lor a făcut parte dintr-o operațiune de "intoxicare" a Germaniei hitleriste, care trebuia convinsă că aliații vor deschide "al doilea front" în estul Mediteranei și în Balcani, și nu în
Baruch Kamin () [Corola-website/Science/306037_a_307366]
-
perfect limba română. Cei doi au fost conduși de către Yitzhak Artzi la sediul Executivei Sioniste ilegale, unde s-au întâlnit cu președintele Avram Leiba Zissu și cu Jean Cohen (responsabilul Departamentului Politic și de Informații al Executivei Sioniste). Cei doi parașutiști, împreună și cu ceilalți agenți evrei, care nu au fost capturați, s-au ocupat cu organizarea mișcării sioniste de tineret, auto-apărare și de strângere de informații în folosul forțelor aliate. De asemenea, s-au ocupat cu organizarea emigrării evreilor, legale
Baruch Kamin () [Corola-website/Science/306037_a_307366]
-
și a realizat numeroase programe radiofonice privind religia și tradiția evreiască, la Studiourile de radio ale Armatei israeliene ("Galei Tzahal"). În calitate de rabin în armata israeliană, i-a însoțit pe Șef Rabinul de atunci al Israelului, Shlomo Goren, și trupele de parașutiști care au redobândit partea veche a Ierusalimului și Zidul de Apus, în timpul Războiului de Șase Zile, în anul 1967. A deținut și funcția de editor al revistei “Mahanaim” (1961-1972) a Rabinatului militar. În anul 1967 a fost ales rabinul moșavurilor
Menachem Hacohen () [Corola-website/Science/305684_a_307013]
-
în repatrierea evreilor deportați : Despre șeful său direct, Gen. Constantin Z. Vasiliu, Constantin Tobescu a declarat: În ceea ce privește acțiunea de contraspionaj a Inspectoratului General al Jandarmeriei, gen. Constantin Tobescu declară că pe toată durata războiului au fost capturate cinci grupuri de parașutiști, din care două de parașutiști englezi, printre care cei trei membri ai operațiunii “Autonomous”, și trei grupuri compuse din parașutiști sovietici. Misiunea Jandarmeriei era strict de a captura aceste grupuri și de a-i împiedica să acționeze în spatele frontului. De
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
șeful său direct, Gen. Constantin Z. Vasiliu, Constantin Tobescu a declarat: În ceea ce privește acțiunea de contraspionaj a Inspectoratului General al Jandarmeriei, gen. Constantin Tobescu declară că pe toată durata războiului au fost capturate cinci grupuri de parașutiști, din care două de parașutiști englezi, printre care cei trei membri ai operațiunii “Autonomous”, și trei grupuri compuse din parașutiști sovietici. Misiunea Jandarmeriei era strict de a captura aceste grupuri și de a-i împiedica să acționeze în spatele frontului. De asemenea, gen. Constantin Tobescu menționează
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
Kurt Student care începe acțiunea de căutare a lui Mussolini. În final pe Campo Imperatore se va localiza ascunzătoarea, iar la 12 septembrie 1943 s-a întreprins o acțiune spectaculoasă de eliberare a dictatorului prin lansarea unei grupe mici de parașutiști sub comanda maiorului Harald Mors. Trupa de pază era mai numeroasă decât grupa SS, însă va fi surprinsă de iuțeala acțiunii, ducele fiind eliberat nevătămat. Această acțiune militară reușită a fost folosită ca propagandă fascistă din aceea perioadă. Mussolini va
Acțiunea Stejar () [Corola-website/Science/313100_a_314429]
-
prima oară în timpul războiului când britanicii au folosit datele după decriptarea codului Enigma și a fost prima oară în timpul războiului când trupele germane au trebuit să facă față rezistenței în masă a populației civile. Date fiind pierderile grele suferite de parașutiștii germani, Adolf Hitler a interzis efectuarea oricărei operațiuni aeropurtate de mare amploare. În schimb, Aliații au fost impresionați de potențialul trupelor de parașutiști și au început crearea propriilor divizii aeropurtate. Trupele aliate au fost cantonate în Creta după declanșarea invaziei
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
au trebuit să facă față rezistenței în masă a populației civile. Date fiind pierderile grele suferite de parașutiștii germani, Adolf Hitler a interzis efectuarea oricărei operațiuni aeropurtate de mare amploare. În schimb, Aliații au fost impresionați de potențialul trupelor de parașutiști și au început crearea propriilor divizii aeropurtate. Trupele aliate au fost cantonate în Creta după declanșarea invaziei italiene în Grecia pe 28 octombrie 1940. Deși atacul inițial al italienilor a fost respins cu succes de eleni, atacul declanșat de germani
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
respingă aproape orice încercare de atac amfibiu german. Dată fiind însă superioritatea aeriană pe care o dețineau, germanii au optat pentru declanșarea unui atac aeropurtat. Atacul din Creta a fost prima invazie aeropurtată în adevăratul înțeles al cuvântului, cu folosirea parașutiștilor și a infanteriei transportate cu planoarele, e adevărat la o scară mai redusă decât viitoarele asalturi aliate din timpul debarcării din Normandia. Germanii mai folosiseră trupe aeropurtate pe scară mai mică în timpul invadării Danemarcei, Norvegiei, Belgiei, Olandei, Franței și Greciei
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
e adevărat la o scară mai redusă decât viitoarele asalturi aliate din timpul debarcării din Normandia. Germanii mai folosiseră trupe aeropurtate pe scară mai mică în timpul invadării Danemarcei, Norvegiei, Belgiei, Olandei, Franței și Greciei continentale. În cazul invaziei din Grecia parașutiștii au fost folosiți doar pentru ocuparea unui pod peste Canalul Corint care fusese pregătit pentru a fi aruncat în aer de către geniștii britanici. Geniștii germani au aterizat cu planoarele lângă pod, iar parașutiștii au atacat perimetrul defensiv britanic. Podul a
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
Greciei continentale. În cazul invaziei din Grecia parașutiștii au fost folosiți doar pentru ocuparea unui pod peste Canalul Corint care fusese pregătit pentru a fi aruncat în aer de către geniștii britanici. Geniștii germani au aterizat cu planoarele lângă pod, iar parașutiștii au atacat perimetrul defensiv britanic. Podul a distrus parțial în timpul luptelor, ceea ce a încetinit înaintarea germană și a permis evacuarea a 18.000 de soldați aliați în Creta și a 23.000 în Egipt, e adevărat, cu prețul pierderii întregului
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
cucerirea punctelor cheie ale insulei, inclusiv a aeroporturilor, care ar fi fost folosite pentru transportul rezervelor și proviziilor pe calea aerului. Corpul aerian al 11-lea urma să coordoneze atacul Diviziei a 7-a aeriene (care urma să-și lanseze parașutiștii din avioane sau cu planoarele) și a Diviziei de debarcare aeriană a 22-a (care avea să fie transportată pe aeroporturile cucerite de primul val al atacului). Inițial, atacul trebuia declanșat pe 16 mai, dar a fost amânat pentru 20
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
Generalul Freyberg era informat despre existența puternicii componente aeropurtate a atacului și a început să pregătească poziții defensive în preajma aeroporturilor și de-a lungul coastei nordice a insulei. Pregătirile defensive au fost însă încetinite de lipsa echipamentelor moderne. În plus, parașutiștii germani aveau să aibă o putere de foc egală cu cea a apărătorilor, dacă nu chiar mai mare. În afară de aceasta, mai trebuie spus că deși informațiile primite de Freuberg erau foarte detaliate, ele proveneau doar din decriptarea transmisiunilor care foloseau
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
recul „7,5 cm Leicht Geschütz 40”, care, la o greutate de doar 145 kg, cântărea de zece ori mai puțin decât tunul de câmp standard de 75 mm, dar avea o rază de acțiune aproape la fel de mare - 5 km. Parașutiștii germani erau înarmați cu pușca Karabiner 98k, iar cam un sfert dintre ei erau dotați în plus și cu pistoale mitralieră MP40. Aproape fiecare pluton de parașutiști era dotat cu o mitralieră MG 34. Germanii foloseau parașute colorate după un
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
75 mm, dar avea o rază de acțiune aproape la fel de mare - 5 km. Parașutiștii germani erau înarmați cu pușca Karabiner 98k, iar cam un sfert dintre ei erau dotați în plus și cu pistoale mitralieră MP40. Aproape fiecare pluton de parașutiști era dotat cu o mitralieră MG 34. Germanii foloseau parașute colorate după un anumit cod pentru a distinge proviziile parașutate - armament, muniție, alimente, medicamente, etc. Echipamentele mai grele, precum "Leichtgeschütz 40", erau parașutate cu parașute triple, special proiectate pentru a
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
textil care puteau fi derulate și aranjate în forme predefinite și erau folosite la coordonarea acțiunilor forțelor terestre cu avioanele de atac la mică înălțime sau cu cele de aprovizionare. Spre deosebire de practica din forțele aeropurtate ale altor națiuni, aceea ca parașutiștii să fie lansați împreună cu armamentul personal, armamentul parașutiștilor germani era lansat separat în recipiente de tablă. Această practică permitea lansarea rapidă a parașutiștilor din avioanele de transport, dar îi lăsa practic dezarmați în primele minute după aterizare până la recuperarea armamentului
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
forme predefinite și erau folosite la coordonarea acțiunilor forțelor terestre cu avioanele de atac la mică înălțime sau cu cele de aprovizionare. Spre deosebire de practica din forțele aeropurtate ale altor națiuni, aceea ca parașutiștii să fie lansați împreună cu armamentul personal, armamentul parașutiștilor germani era lansat separat în recipiente de tablă. Această practică permitea lansarea rapidă a parașutiștilor din avioanele de transport, dar îi lăsa practic dezarmați în primele minute după aterizare până la recuperarea armamentului lansat separat. La acest dezavantaj se adăuga și
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]