1,958 matches
-
oamenii merg Înainte, nu se odihnesc nici o clipă, nu era nici o bancă și ea simțea că i se muiaseră picioarele și avea să se prăbușească dintr-o clipă Într-alta, ce-ar fi să lase pachetul pe capota unui automobil parcat lîngă bordură și să se sprijine puțin de aripă? Dar uite că venea Încă un autobuz pe linia Descalzos și ea se repezi Înainte ca să vadă dacă oprește, dar și ăsta trecu plin mai departe. Ce-ar fi să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mucosule? N-avu Încotro și trebui să plece ca din pușcă luînd-o spre poarta deschisă Întotdeauna, unde Carlos fuma liniștit. — Trec niște femei pe cinste pe Arequipa, Îi spuse și adăugă: hai s-o căutăm pe Merceditas pe care am parcat-o În colț. Domnia lui Sánchez Concha n-a ținut mai mult decît ține o floare. Încă nu se obișnuise bietul de el cu gîndul că e cel mai mare și mai puternic dintre toți, cînd Într-o dimineață, În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fie. „Ți-l amintești pe fratele tău?“ Îl Întrebă Susan, luîndu-l de mină, În timp ce intra În holul principal. Da, sigur că și-l amintea. Cu toții și-l aminteau pe Santiago. Chiar și Carlos; cît ai clipi din ochi reușise să parcheze camioneta și dăduse fuga să vadă cum aterizează avionul cu domnișorul Santiago. Acum era aici, stînd țeapăn pe terasă lîngă ei, pronunțînd odată cu ei numele lui Santiago, pînă cînd În sfîrșit l-au văzut apărînd În urma celor două stewardese care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mari, aproape bărbați În toată firea, În timp ce el Încă nu Împlinise optsprezece ani. Bobby se temea că momentul ăsta avea să vină după cina de Crăciun, cînd toți trei au ieșit În curtea exterioară a palatului ca să inaugureze minunatul Volvo, parcat În spatele caleștii. Santiago zîmbi cînd dădu pentru prima dată cu ochii de automobil „Nu e rău“, zise, dar În timp ce se apropia zîmbetul lui se stinse Încet-Încet și atît el cît și Lester se urcară și Închiseră portierele de parcă toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ajuns ca să semneze un pact etern de absență: amîndoi erau moștenitorii unei averi fabuloase. Și În timp ce Bobby gonea ca un nebun ca să se culce În sfîrșit cu Sonia și să se convingă dacă era ea sau nu, Santiago și Lester parcară liniștiți În fața barului Freddy Solo’s, unde-și dăduseră Întîlnire cu un grup de prieteni. Nu cu Vlăjganul. În nici un caz.cu Vlăjganul. Cel puțin cît timp mai stătea Lester la Lima. — Dar de ce, cînd și așa sînt fermecător? voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plece și se ridică țeapăn și continuă să se uite cîteva clipe la Vlăjgan, așa cum era trîntit la pămînt, acolo, Înaintea lui, cu fața făcută zob. CÎteva minute mai tîrziu, Lester dormea ca un prunc pe eanapeaua-pat a camionetei Mereury, parcată În fața barului Freddy Solo’s. Ceva mai Încolo, În Volvo, Santiago și Bobby așteptau să treacă timpul, picotind și ei de somn, dar silindu-se să-și țină capul sus și Încercînd să găsească subiecte de conversație care să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu mai avea cum să îl ducă să îi cunoască pe părinții ei. Pentru restul drumului, ea a sperat și s-a rugat ca, în ciuda faptului că tatăl lui era doctor, familia lui să fie săracă. Dar când Oliver a parcat lângă o casă mare și pătrată, ferestrele Tudor imense și jaluzelele Laura Ashley Austrian spuneau că nu erau tocmai sărmani. Înainte să plece în călătorie, se gândea că mama lui Oliver este o femeie lată în șolduri, binedispusă, cu pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și devenise din ce în ce mai dificilă. De când nu a mai vrut să se certe cu ea, singura ei armă rămăsese farmecul ei exotic. Și ea se săturase să fie exotică și misterioasă. Au ajuns la apartamentul ei parcă prea repede. Jack a parcat mașina în față și a oprit motorul, în loc să îl lase să meargă. Dar Mai nu mai avea de gând să stea. —Pa, bâigui ea, aruncându-și picioarele afară din mașină. —Te sun, promise el. Nu o face. Cu o durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Vineri seara, încălțată cu pantofi sport, îmbrăcată cu pantaloni de mătase și cu topul ei fără mâneci din vâscoză de la Prada, Lisa aștepta în dreptul ușii sale. Se întâlnea cu Jack și încerca o senzație ciudată de căldură. O mașină a parcat în fața casei, un bărbat dinăuntru a deschis ușa pentru ea și, simțindu-se puțin ca o prostituată care era agățată de un client, Lisa a urcat. Încercând să ignore urletele și remarcile de „Oaaaaauuuu!“ și „Seeeexyyy!“ și „Liiiisaaaa areee prieteeen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
care le purta acum. Pe drum, Lisa a explicat câte ceva din ce se întâmpla, ceea ce l-a supărat pe Liam. Divorțezi, bombăni el. Omul tău trebuie să fie nebun. Și orb. Pentru a ajunge cât mai aproape de intrare, Liam a parcat într-un loc care era și periculos, și ilegal. Te aștept aici. Lisa avea respirația tăiată înainte de a păși în sala de așteptări pentru sosiri. Deși panoul spunea că avionul lui Oliver aterizase deja, nu era nici urmă de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o bună parte din puțina seninătate de care dispun faptului că nu mă mai vîr Într-o mașină de Îndată ce scot nasul afară și că nu mai sînt nevoit să-mi chinui meningele pentru a-mi aminti locul unde mi-am parcat-o, ceea ce a fost constanta obsesie a tatălui meu cînd și-a cumpărat mașina de 2 CP, și asta după ce s-a hotărît cu mult curaj să Învețe să conducă la patruzeci de ani. Mai puțin miop decît mine, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un pachet și ducîndu-te la poștă“. Găsisem cele două cărți ale lui Lawrence și avea dreptate: nu i le-am pus la poștă. Am pus cele două scrisori În buzunar și am ieșit. Pe stradă, oamenii intrau În magazine, Își parcau mașina, cumpărau ziarul, se Îmbrățișau, mergeau, respirau! Erau vii! Își aprindeau țigările! Tata suferise un adevărat chin cu doi ani În urmă, cînd medicul Îi interzisese să mai fumeze. Marele fumător care era tata Încă de prin anii treizeci fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
frățiorul lui, A. N. Toamnă caniculară, zi de vară indiană în Ardeal. Două școli de cartier, gard în gard: una publică, cealaltă privată. Sub soarele dimineții, părinții și copiii gătiți deopotrivă coborau din limuzine. Cele mai scumpe nu ezitau să parcheze pe terenul de sport, trecând prin curtea uneia dintre școli. Când a apărut Doamna Învățătoare de la clasa I, am recunoscut-o fără să o fi întâlnit vreodată: chipul clasic, blând și deschis, îmbrăcată într-un taior cuminte, cu un clopoțel
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
să Încuviințeze și să murmure În tăcere niște cuvinte pe care Julián crezu că le aude În văzduh: „Pe duminică“. Întorcîndu-se la apartamentul din Ronda de San Antonio, Julián băgă de seamă că Mercedes Benz-ul lui don Ricardo Aldaya era parcat În fața magazinului de pălării. Se opri la colț și așteptă. În scurt timp, don Ricardo ieși din prăvălia lui taică-su și intră În mașină. Julián se ascunse Într-un portal pînă cînd acesta dispăru spre piața Universității. Abia atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
poarta cimitirului, și am bănuit că pierdusem ultimul autobuz. M-am pregătit să Încep o lungă preumblare prin umbra necropolei și am pornit la drum pe șoseaua care merge de-a lungul portului, Înapoi spre Barcelona. Un automobil negru era parcat la vreo douăzeci de metri În față, cu farurile aprinse. CÎnd m-am apropiat, Palacios a deschis portiera din dreapta și mi-a făcut semn să urc. — Urcă, te duc pînă aproape de casă. La ora asta n-ai să găsești pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
galeria de Încăperi pînă la fațada principală a vilei. Printr-o fereastră mare, acoperită de gheață, se răsfrîngeau patru fascicule de lumină albastră, tulburi ca o apă stătătoare. M-am apropiat de fereastră și am putut vedea o mașină neagră, parcată În fața grilajului de la intrare. Am recunoscut automobilul locotenentului Palacios. Jarul unei țigări În Întuneric Îi trăda prezența la volan. M-am Întors tiptil pînă la scară și am coborît treaptă cu treaptă, pășind cu o precauție infinită. M-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mașina. A părăsi mașina undeva, pe o altă stradă, înseamnă mare pierdere de timp. Sunt în SUA cinematografe în marginea orașelor, pe un teren înclinat, cu spațiu mare, în care intri cu mașina. Sunt localuri de consum circulare, în jurul cărora parchezi cu mașina și ești servit pe tăvi speciale, care se prind de ușa mașinii. Un inventiv a construit pe o străduță, nu în înălțime ci în suprafață, o serie de minimagazine, clienții fiind serviți direct fără a mai coborî. Minimagazinele
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
de castel din secolul al XVIII-lea, galben, din care se detașau, așa mi s-a părut de departe, niște terase pline cu flori și arbori, luxuriante În ciuda anotimpului. Cum ajunserăm la poalele costișei, intrarăm pe un platou unde erau parcate multe mașini. „Aici ne oprim”, zise Agliè, „și ne continuăm drumul pe jos”. Asfințitul se transforma de-acum În noapte. Urcușul ne apărea În lumina unei mulțimi de torțe aprinse de-a lungul pantelor. E curios, dar despre tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
1983, p. 18) Se apropia miezul nopții și, după programul lui Agliè, ne aștepta cea de a doua surpriză a serii. Am părăsit grădinile castelului și ne-am reluat călătoria printre coline. După trei sferturi de oră de drum, Agliè parca mașinile la marginea unui desiș. Trebuia să străbatem un crâng, ne spusese el, ca să ajungem la o rariște, și nu existau nici drumuri, nici poteci. Înaintarăm pe o pantă În urcuș, Împotmolindu-ne prin pădurice: nu plouase, dar pantofii alunecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la alta, gîndindu-se În timp ce vorbea - Langrish și Carmichael, Cole și O’Neil, Hughes și Edwards, Patridge, Howard... În regulă, hai, duceți-vă! Kay și ceilalți șoferi plecară spre garaj, punîndu-și caschetele din tablă din mers. Dubițele cenușii și mașinile erau parcate și gata de plecare; Kay urcă În cabină și porni motorul, apăsînd și degajînd pedala de accelerație, Încălzindu-l. Peste un minut, veni și Mickey. Fusese la Binkie să ia nota care le spunea mai precis de ce era nevoie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
După asta o să ne apucăm să cărăm piane. Bătrîna mergea În fața lor, prevenindu-le În legătură cu treptele mai dificile. Le ținu ușa din față deschisă, și apoi o luă pe potecă să facă același lucru cu poarta de la grădină. Ambulanța era parcată chiar după ea, iar dîrele albe pe vopseaua cenușie erau luminate de lună și părea că plutește deasupra suprafeței negre-sinilii a străzii. Kay și Mickey o puseră pe Viv jos și deschiseră ușa. Acum o să te punem la orizontală, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu mai poate continua, căci izbucnește În plîns. SÎnt conștientă că Întreg trupul Îmi e amorțit, că nu mă pot gîndi la nimic, nu pot rosti o vorbă, nu simt nimic. Ne oprim la L’ Hôpital des Broussailles din Cannes, parcăm mașina și ne repezim În camera de urgențe. — Tom Cooper, spune Dan, pe un ton insistent, unei asistente aflate În spatele unui birou. Mon fils. Nous cherchons notre fils.1 Apoi, auzim: — Dan? Ne Întoarcem și Îi vedem pe Linda și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
frunzelor și albeața care acoperă câmpiile Norfolkului îi fac și mai dificilă concentrarea asupra utopiei lui Gertler. Carnetul de însemnări din buzunarul de la piept conține precizări despre Colindele de Crăciun și patinaj. Am o mașină, zice Gertler din senin. Este parcată la service. — Sper că glumești! — Sunt cât se poate de serios. Este a tatălui meu. Cred că nici n-a observat că lipsește. — Ce vrei să faci? — Ce-ai zice de-o plimbare la Londra? Și așa, înfofoliți cu căciuli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Abia când se întrezăresc siluetele unor clădiri mai înalte și străzile sunt mai bine luminate, își adună gândurile și se întreabă ce vor face. Cafea și sandvișuri undeva lângă Islington. Apoi... WEST END! unde nu mai contează ce oră este, parchează mașina lângă o cârciumă numită Coach and Horses și plonjează în bar, ducându-și băuturile pe deasupra capului, atât este de aglomerat și scuze, scuze, sunt înghesuiți într-un stâlp, vă interesează, domnilor, nu mulțumim, cum credeți, din nou pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ai tăi. — Recepție Foxtrot, răspunde Foxtrot, aici e ZVictor doi BR, terminat. — Foxtrot... pârâie stația. — Suntem pe drum spre Ravelston Dykes. D.S. Robertson și Lennox, terminat. — Înțeles BR. Terminat. Tragem pe aleea din fața unei case mari. E un Escort vechi parcat pe stradă. Pare cam rablagit pentru Ravvy Dykes. O vacă bătrână co privire pierdută ne deschide ușa. Simt umpic de duhoare cum vine dinspre ea. Bătrânețea te face să puți, barosan sau șmecheraș, nu contează. Mă apucă dârdâiala În hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]