9,218 matches
-
care fusese stăpâna locurilor pe când ele erau în plină splendoare, tăcerea este ruptă doar o dată de Teodora : Tufele de liliac, de liliac alb, s-au înmulțit atât de mult încât vara e greu să pătrunzi până la ruine iar în iunie parfumul este atât de îmbătător... Exact ca și atunci... Dora este doar cu gândurile ei, nu reușește să își scoată din minte ultimele spuse ale Teodorei despre legătura cu tatăl ei : Povestea noastră de dragoste a fost scurtă, dar minunată... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
uitării. Simion îmi poves-tea ce descoperise și cum intenționa să-și continue căutările după război. Băteam împreună drumul spre bibliotecile, librăriile și anticariatele din Cernăuți. Din păcate, ele erau deja trecute prin pârjolul ocupației rusești. Sub liliacul care răspândea un parfum amețitor recitam versurile lui. Uitam că frontul înaintează și că de acolo vin din ce în ce mai des depeșe purtând în ele moartea. L-am iubit mult și nu știu pe care din cei care sălășluiau în el l-am iubit cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
zdrențe. Numai inima mea l-a simțit, chiar înainte de a-l privi. Simion ! Cine în afară de mine ar fi putut recunoaște în bărbosul scheletic și tăcut pe tânărul sensibil și plin de viață cu care mă iubisem în nopți îmbălsămate cu parfum de liliac ? Ființa mea accepta că această schimbare nu avea nici o importanță. Pentru mine important era doar că revenise. Emoția revederii nu semăna cu cea dată de fiorul iubirii, dar era mai intensă, mai totală, mai devoratoare, căci gustasem amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
confirmă cu certitudine farmacista modelată de privațiunile și impasurile vieții. Deci... Unde eram ? Venise ziua... Da. M-a trezit, într-un zori de zi, un vis : se făcea că din spre Miazăzi se stârnise un vânt ușor, un zefir cu parfum de primăvară. La un moment dat am auzit o voce care îmi șoptea că un crai venea să mă scape din oropsire. Nu îi vedeam chipul, nu știam cine este, prin somn știam doar că mi l-a trimis Simion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ospăț" față de restul zilelor, dar un ospăț care trebuia împărțit cu încă două guri ! Carnea de iepure era cam neagră și tare, dar lintea cu ierburi era gustoasă. Colacii erau cel mai frumos cadou care trona sub brăduțul al cărui parfum acoperea toate celelalte mirosuri. Lipsea vodca din care ne-ar fi plăcut să oferim celor doi oaspeți și nu ne-ar fi displăcut nici nouă, femeilor, câte o înghițitură. Atmosfera de sărbătoare s-a instalat greu, prezența celor doi străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de osemintele bărbaților lor. Odihnească-se în pace ! Doar pe Vasili l-am mai revăzut peste ani. Primăvara revenise cu cortegiul ei de ciripit de păsări, de muguri care se grăbeau să se deschidă sub căldura razelor de soare, de parfumuri de verdeață și de flori care dominau chiar și mirosul de spital. Pentru mine însă iarna sufletului era mai grea ca oricând, iar gândurile îmi erau neîncetat la Minodora. Îl ajutam pe Gerhard la o operație grea : o femeie infectată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
duioasă. Percepe din nou vocea Teodorei : "Spirit al lui Simion, vrei să vii în seara asta la noi ? Spirit drag, te așteptăm amândouă, eu și fiica ta, Dora. Doreai de multă vreme să o întâlnești. Poți veni ?" Dora percepe un parfum intens, un parfum de liliac și mai apucă să gândească: "Liliac ? Suntem în plină iarnă !" O lumină difuză scaldă dintr-o dată încăperea care se îmbracă într-o imperceptibilă hlamidă de purpură. Măsuța rotundă se înclină de parcă ar face o plecăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nou vocea Teodorei : "Spirit al lui Simion, vrei să vii în seara asta la noi ? Spirit drag, te așteptăm amândouă, eu și fiica ta, Dora. Doreai de multă vreme să o întâlnești. Poți veni ?" Dora percepe un parfum intens, un parfum de liliac și mai apucă să gândească: "Liliac ? Suntem în plină iarnă !" O lumină difuză scaldă dintr-o dată încăperea care se îmbracă într-o imperceptibilă hlamidă de purpură. Măsuța rotundă se înclină de parcă ar face o plecăciune profundă în fața imaginii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
grele, ca făcute din plumb. Nu realizează că ochii îi fuseseră închiși și abia când face efortul să îi redeschidă își dă seama că nu este în lumea spiritelor, ci în camera încăpătoare din locuința Teodorei. În aer plutește un parfum îmbătător de liliac. Spovedania Dorei Dora nu reușește nicicum să adoarmă. Întâlnirea cu spiritul tatălui ei a tulburat-o peste măsură. Nu sperase să îl mai simtă vreodată atât de aproape cât i-a fost în prea scurtul răstimp cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să mă ierți că am cutezat să îl împart pe Simion cu tine... Spirite, te roagă fata ta, fetița ta, Dora... Nu vrei sau nu poți să îi răspunzi ?" O urmă de abur ușor albăstriu se fofilează în dreapta Teodorei. Un parfum delicat de lăcrămioare plutește în aer. Măsuța se înclină ușor în fața Dorei care simte în stânga ei o mângâiere abia perceptibilă. Ea recunoaște în această atingere mângâierea mamei și percepe gândul ei: "Mi-e dor de tine... mi-e dor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mângâiere abia perceptibilă. Ea recunoaște în această atingere mângâierea mamei și percepe gândul ei: "Mi-e dor de tine... mi-e dor de tine... Te aștept..." Și apoi nimic. Aburul albăstriu s-a disipat cu discreția cu care venise, dar parfumul de lăcrămioare continuă să persiste. Sub efectul emoției fără seamăn a acestei scurte întâlniri, Dora se scufundă în detașarea totală de cele lumești. Dintr-o dată, măsuța pare scuturată de un vânt puternic și un nor violet își face loc între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
două femei. Dora simte în degetele atinse de acest nou venit niște ușoare înțepături ca niște descărcări electrice. Emoția Teodorei este perceptibilă atunci când Dora mai percepe: "Ești tu, spiritul Minodorei mele ?" Da, sunt eu, cea nechemată la masa dorului...". Un parfum tare de brad înlocuiește delicatul parfum de lăcrămioare. Dora abia percepe gândul noii venite, este sau prea tulburată, sau din cauza emoției, inima îi joacă vreun renghi. Mintea nu mai este în stare să formuleze mesaje către sora ei. Neantul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
atinse de acest nou venit niște ușoare înțepături ca niște descărcări electrice. Emoția Teodorei este perceptibilă atunci când Dora mai percepe: "Ești tu, spiritul Minodorei mele ?" Da, sunt eu, cea nechemată la masa dorului...". Un parfum tare de brad înlocuiește delicatul parfum de lăcrămioare. Dora abia percepe gândul noii venite, este sau prea tulburată, sau din cauza emoției, inima îi joacă vreun renghi. Mintea nu mai este în stare să formuleze mesaje către sora ei. Neantul din ea devine ca un vârtej care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spital. Sau poate... Dar nici azi nu știu dacă femeia cu care am împărțit o noapte toridă când Dora era în suferință a fost Alindora. Desigur femeia din momentul meu de uitare avea ceva comun cu Alindora : culoarea părului, ochii, parfumul... Era și totuși nu era una și aceiași. Dar îi pot spune toate astea Dorinei ? Poate înțelege o fiică frământările amoroase ale tatălui ? Poate accepta că și tatăl mai poate fi îndrăgostit ? Și oare memoria Dorei să fie umbrită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sprintenă din tren. S-a făcut și mai frumoasă și seamănă, ce ciudățenie, atât de bine cu Alindora ! Mai bine chiar decât cu maică-sa. Victor este teribil de tulburat de această asemănare. Dorina îl îmbrățișează și el îi simte parfumul. Cu o tresărire în plus remarcă: "Chiar și parfumul este același ca al Alindorei. Stranie coincidență !" Tată ! Ce bine arăți ! Dar tu ?! Mai frumoasă ca cea mai frumoasă ! Dar cum de Alex nu te însoțește ? Nu îi este teamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și seamănă, ce ciudățenie, atât de bine cu Alindora ! Mai bine chiar decât cu maică-sa. Victor este teribil de tulburat de această asemănare. Dorina îl îmbrățișează și el îi simte parfumul. Cu o tresărire în plus remarcă: "Chiar și parfumul este același ca al Alindorei. Stranie coincidență !" Tată ! Ce bine arăți ! Dar tu ?! Mai frumoasă ca cea mai frumoasă ! Dar cum de Alex nu te însoțește ? Nu îi este teamă că te fură cineva așa cum arăți ? Alex... A venit vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
alei încântau privirea, cireșii din livadă și cei sălbatici din pădure aduceau miresme, culoare și simfonii, merii, înșirați în linii drepte până către lizieră, găzduiau în coroanele lor cu veșminte de mireasă roiuri de albine lucrătoare, ispitite de polenuri și parfumuri discrete ale florilor albe-rozii. Câmpurile de brândușe de la margine de codru mai dăinuiau cu sclipiri albastre. În stejarii de alături o pasăre își striga numele. Rândunelele harnice săgetau văzduhul. Berzele din vârful unui stâlp de înaltă tensiune clămpăneau în liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
alei încântau privirea, cireșii din livadă și cei sălbatici din pădure aduceau miresme, culoare și simfonii, merii, înșirați în linii drepte până către lizieră, găzduiau în coroanele lor cu veșminte de mireasă roiuri de albine lucrătoare, ispitite de polenuri și parfumuri discrete ale florilor albe-rozii. Câmpurile de brândușe de la margine de codru mai dăinuiau cu sclipiri albastre. În stejarii de alături o pasăre își striga numele. Rândunelele harnice săgetau văzduhul. Berzele din vârful unui stâlp de înaltă tensiune clămpăneau în liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
acela n-a greșIt prea mult. Dulce pentru că se termină în mare grabă, așa cum, de altfel, a și început... Că iubita-amanta trebuie să înlăture cât ai clipi orice urmă cauzatoare de suspiciune, să dea, după caz, cu flit ori cu parfum și să-și întâmpine partenerul legitim cu zâmbetul pe buze, bucuroasă că acesta n-a venit cu un ceas mai devreme. La rândul lui, amantul trebuie să se strecoare printre priviri curioase cât mai repede cu putință la copii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
doi ani mai mare decât Sorina... Înțelege, Iosefina!.. Nu-mi pasă de nimeni și de nimic! Dar, omule, stai un pic!.. Tu ești plin de surprize... Tu însuți ești o mare surpriză pentru mine... După ce-mi turnași în scăldătoare parfum de trandafiri, de era să amețesc, după ce-mi făcuși pe suprafața apei acea inimă din petale de purpură, la nici o oră după împreunarea noastră de vis, mă respingi cu brutalitate... Că doar nu ești un dur, Cătăline... Dur, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că deschideam uneori gura în limba română: Sică și eu. Și pentru că trebuia să fim cumva recunoscători doamnei, ne-am hotărât ca de 8 Martie să nu-i mai oferim, ca toată puștimea, ghiocei, batistuțe cu monogramă sau sticluțe cu parfum, ci un cadou surpriză: o carte intitulată, patriotic, "Prietenia româno-congoleză". Era foarte frumoasă. Pozele cu tovarășul nostru, dar și cu tovarășul lor, un negru foarte reușit, erau superbe. Noi nu fusesem atrași numai de apropierea frățească dintre cele două popoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Nea Onuț a devenit sobru. Nu ține cu mama, dar nici cu tata. Treaba voastră, pare să zică. Sunteți vaccinați; voi hotărâți. Oricum o să vă pună ăia pielea pe băț... Tata îi dă înainte... "Căpitanul Falcă: băiat subțire, miroase a parfum ales, e miștocar, dar se vede că e mereu obosit de curve..." Cele mai multe ninetiste duc mâinile la urechi, dar se vede că o fac numai de amorul artei. Sunt curioase-foc... Tata-i dă înainte... Așaaaa... Căpitanul Falcă, ziceam... Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sufletele noastre. Astfel de plăceri sunt rare în viață, întrucât inșii liniștiți care să facă și să tacă sunt rari. Ne-am spus multe, și nimic personal. Ceea ce era personal se înțelegea, era între noi, în priviri. Se mirosea un parfum feminin de viorele, și altul masculin, un after-shave. Lângă locul lăcuit lucește luna lină, însă întunericul întunecat întunecând nu numai neauzit, neatentul nechezat al calului, dar și cununând cununa cunoscută trăiește. Peste lac se vedeau nările scoțând fum, care cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de câte ori nu am simțit acea liniște și bucurie interioară pe care numai o imensă dragoste de viață ți le poate da.... Și de câte ori nu a fost decât el singur, drumul, cel care mi-a alinat suferințele.... Ah! Drumul la bunica. Parfumul său, culorile sale, sufletul său.... Cuvintele sale de bine pe care le avea totdeauna rezervate pentru mine, locușorul meu pe care mi-l păstra cu drag, mirosul său îmbietor, toate erau pentru mine. Nu era pic de durere între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în spatele meu el și îi pusei sabia la gât. Poate tăiai, subțire și delicat, și se vărsă sânge. Confuză, mă dusei în baie și mă străduii să îmi revin. Un singur lucru era cert și nu vroia să plece: acel parfum. Scăpai și de el, chiar dacă cu greu. Și câteva zile rămasei în ceață. Începui să iau lecții de scrimă o îndeletnicire nobilă. Nu dădeam atenție nimănui în jurul meu. În după-amiezi, scăldată în lumină, eram numai eu, sabia și partenerul. Plăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]