1,373 matches
-
posterolateral și nucleul ventral posteromedial) și se termină în girusul postcentral al lobului parietal. Această radiație conține, de asemenea alte fibre talamoparietale ascendente de la alte nuclee talamice (pulvinar). Radiația talamică superioară conține și fibre parietotalamice descendente care provin din cortexul parietal și se termină în nucleele talamice ventrale și alte nuclee a talamusului, inclusiv pulvinar. În radiația talamică superioară se află fibre a fasciculului subtalamic care trec transversal prin brațul posterior al capsulei interne (intersectând fibrele verticale) și conectează nucleul subtalamic
Radiația talamică superioară () [Corola-website/Science/326762_a_328091]
-
ul (""), sau lobulul patrulater ("Lobulus quadratus"), lobul patrulater este o circumvoluție pe fața medială a lobului parietal cerebral între cuneus și lobulul paracentral, care se află superior de șanțul subparietal și este limitat anterior de către ramura marginală a șanțului cingular, posterior de către șanțul parietooccipital, superior de marginea superioară a emisferului și inferior de șanțul subparietal. Are formă
Precuneus () [Corola-website/Science/326846_a_328175]
-
de șanțul subparietal. Are formă patrulateră, de unde numele de "lob patrulater" și este situat anterior de cuneus, de unde numele de "precuneus". Precuneusul se află între lobulul paracentral, care este situat anterior, și cuneus, care este situat posterior. El corespunde lobulului parietal superior al feței externe a emisferei. Delimitat anterior de către partea verticală a șanțului cingular numită ramura marginală ("Ramus marginalis"), posterior de șanțul parietooccipital, superior de marginea emisferică, inferior de șanțul subparietal, precuneusul este format din două circumvoluții, una anterioară și
Precuneus () [Corola-website/Science/326846_a_328175]
-
posterioară, separate printr-un șanț vertical mai mult sau mai puțin profund, uneori izolat, uneori unit cu șanțul subparietal. Acest șanț, care taie, mai mult sau mai puțin, marginea superioară a emisferei și precuneusul, este cunoscut sub numele de șanț parietal transvers (Brissaud) ("Sulcus parietalis transversus"). Șanțul subparietal este o extinderea posterioară a șanțului cingular, care separă precuneusul de girusul cingular. Acest șanț este aproape întotdeauna întrerupt de două pliuri de trecere verticale, unul anterior și altul posterior, numite "pliuri de
Precuneus () [Corola-website/Science/326846_a_328175]
-
cingular, și care înconjoară extremitatea superioară a șanțului central Rolando și este delimitată anterior de șanțul paracentral și posterior de ramura marginală a șanțului cingular; acest lobul este continuu cu girusul precentral al lobului frontal și girusul postcentral al lobului parietal și este format din girusul paracentral anterior ("Gyrus paracentralis anterior") și girusul paracentral posterior ("Gyrus paracentralis posterior"). este compus din cortexul senzorimotor, mai ales pentru membrul inferior și organele genitale. Lobul paracentral reprezintă plica de trecere frontoparietală Broca (plica rolandică
Lobulul paracentral () [Corola-website/Science/326864_a_328193]
-
în 2 porțiuni: porțiunea anterioară - girusul paracentral anterior și porțiunea posterioară - girusul paracentral posterior. Girusul paracentral anterior, aflat pe lobul frontal, se continuă dincolo de marginea superioară a emisferului cu girusul precentral al lobului frontal. Girusul paracentral posterior aflat pe lobul parietal se continuă dincolo de marginea superioară a emisferului cu girusul postcentral al lobului parietal. Prin urmare lobulul paracentral aparține atât lobului frontal, cât și lobului parietal. În girusul paracentral anterior se află aria motorie primară (aria 4 Brodmann), iar în girusul
Lobulul paracentral () [Corola-website/Science/326864_a_328193]
-
posterior. Girusul paracentral anterior, aflat pe lobul frontal, se continuă dincolo de marginea superioară a emisferului cu girusul precentral al lobului frontal. Girusul paracentral posterior aflat pe lobul parietal se continuă dincolo de marginea superioară a emisferului cu girusul postcentral al lobului parietal. Prin urmare lobulul paracentral aparține atât lobului frontal, cât și lobului parietal. În girusul paracentral anterior se află aria motorie primară (aria 4 Brodmann), iar în girusul paracentral posterior se află cortexul primar somatosenzitiv (aria 3, 1, 2 Brodmann)
Lobulul paracentral () [Corola-website/Science/326864_a_328193]
-
superioară a emisferului cu girusul precentral al lobului frontal. Girusul paracentral posterior aflat pe lobul parietal se continuă dincolo de marginea superioară a emisferului cu girusul postcentral al lobului parietal. Prin urmare lobulul paracentral aparține atât lobului frontal, cât și lobului parietal. În girusul paracentral anterior se află aria motorie primară (aria 4 Brodmann), iar în girusul paracentral posterior se află cortexul primar somatosenzitiv (aria 3, 1, 2 Brodmann)
Lobulul paracentral () [Corola-website/Science/326864_a_328193]
-
s-a dezvoltat în roca calcaroasă barremian - aptiană, rocă ce prezintă straturi puternic înclinate, pe alocuri străpunse de numeroase diaclaze. Speleotemele sunt prezente încă de la intrare, fiind foarte abundente în întreaga peșteră, excepție făcând ultimi 35m ce constau în scurgeri parietale și de planșeu, anemolite,valuri, stalactite și goururi. Depozitele de umplutură sunt semnalate în planșeul peșterii, blocurile de calcar și argila fiind prezente spre finalul cavității, în rest podeaua este acoperită de crustă sau zone largi fără depuneri notabile. Peștera
Peștera Racoviță () [Corola-website/Science/325818_a_327147]
-
corpului. Între ele se găsesc plăci osoase mici sau scutele. Scheletul condrosteenilor este, în cea mai mare parte, cartilaginos. Craniul neural este aproape complet cartilaginos, acoperit la exterior de oase de membrană, care formează bolta, părțile laterale (oasele nazale, frontale, parietale) și baza craniului (parasfenoid și vomer). Craniul este platibazic, cu distanța mare între cele două orbite. Maxilarele sunt alungite. Baza scheletului axial o formează notocordul (coarda dorsală), care se păstrează toată viața, îmbrăcat într-o teacă groasă de țesut conjunctiv
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
caracteristic zimțați sau în formă de inimă (cordiformi). Canalul infraorbital senzorial cu opt sau mai mulți pori. Oasele nazale prezente. Au 10-20 raze branhiostege și 43-67 vertebre. Parapofizele nu sunt contopite cu vertebrele. Mezocoracoidul lipsește, oasele nazale sunt perechi. Oasele parietale sunt separate prin supraoccipital. Spinii branhiali sunt reduși la plăci de denticuli mici, foarte ascuțiți. Intestinul fără apendice pilorice. Vezica înotătoare fără legătură cu urechea internă, însă comunică cu esofagul. Aparatul lui Weber lipsește. Tuberculi nupțiali absenți. Dimensiunea maximă (știuca
Esocide () [Corola-website/Science/330694_a_332023]
-
piatră de calcar șlefuită. Conform altor surse, autorul lucrării este sculptorul Dimitrie Căilean. În partea sudică a parcului, la Bulevardul 1 Mai, se află trei blocuri cu arhitectură identică, pe fațada fiecăruia fiind amplasate în anul 1967 câte un mozaic parietal, cu tematicile „Primăvara”, „Nunta” și „Vânătoarea”, ce pot fi observate din interiorul parcului.
Parcul Vladimir Florea din Suceava () [Corola-website/Science/328747_a_330076]
-
și prevăzută cu dinți prinși pe fălci și pe vomer. Deschiderea operculară este foarte largă. Branchiile în număr de 4; pseudobranchia prezentă. Membranele branhiale nu sunt contopite cu istmul. Au 8-20 de radii branhiostegale. Craniul cartilaginos este bine dezvoltat; porțiunea parietală lipsită de orificii sau cu o singură pereche de orificii. Mezocoracoidul prezent. Au un os supramaxilar. Occipitalul superior este în contact cu frontalele, sau separat de acestea prin parietale. Există un os intercalar (opistotic) și un os orbitosfenoid. Bazisfenoidul este
Salmonide () [Corola-website/Science/332013_a_333342]
-
așezata înapoia celei dorsale. Apendicele pilorice în număr de 11-30. Osul maxilar nu ajunge până la verticala posterioară a ochiului. Oasele postorbitare acoperă întreg spațiul dintre marginea posterioară a orbitei și preopercular. De fiecare parte câte 2 supraorbitare și 3 tabulare. Parietalele în contact, despărțind frontalele de occipitalul superior. Bazisfenoidul este prezent, dar ortosfenoidul lipsește. Ectoetmoidele sunt osificate. Trăiesc în râuri repezi și pâraie cu apă limpede, rece, bine oxigenată și cu fundul pietros sau nisipos. Sunt tipice în cursul mijlociu și
Thymallus () [Corola-website/Science/332021_a_333350]
-
lipsit de apendice pilorice. Vezica înotătoare este mare și se împarte în două jumătăți posterioare și o cameră anterioară, care comunică cu urechea prin aparatul lui Weber. La siluriforme aparatul lui Weber este mai complex decât la cipriniformele înrudite. Oasele parietale sunt concrescute cu supraoccipitalul; maxilarele de regulă rudimentare; simplecticul și subopercularul lipsesc; centura scapulară este solid fixată de craniu prin posttemporal, prima vertebră este sudată ca bazioccipitalul și cu cele patru vertebre din urma sa; parapofizele sudate cu vertebrele. Siluriformele
Siluriforme () [Corola-website/Science/330498_a_331827]
-
postocularia"), numite și scuturi postorbitale sunt solzii șerpilor situați simetric pe laturile capului în spatele ochiului între scuturile supraoculare și scuturile supralabiale. Ele separă ochiul de scuturile temporale. În partea de sus, ele sunt în contact cu scutul supraocular și scutul parietal. În partea inferioară, ele sunt în contact cu scuturile supralabiale și eventual cu un scut subocular. Postocularele sunt prin marginea lor posterioară în contact cu scuturile temporale. Anterior ele mărginesc partea posterioară a ochiului. Pot fi mai multe postoculare situate
Scutul postocular () [Corola-website/Science/334069_a_335398]
-
preocular, partea inferioară a ochiului sau cu scutul subocular (dacă există), scutul postocular și scuturile temporale, inferior ele mărginesc buza superioară, posterior de ele se află comisura labială. Când scuturile temporalele lipsesc, supralabialele posterioare, mai dezvoltate, pot să atingă scuturile parietale. Supralabialele se numără dinainte înapoi de la scutul rostral până la comisura buzelor și se notează numărul total de supralabiale de pe fiecare parte a capului (de pe partea dreaptă și stângă). Când supralabialele ating ochiul, se notează între paranteze numărul lor de ordine
Scutul supralabial () [Corola-website/Science/334076_a_335405]
-
1994 pentru lucrarea “ Mezosigmoidopexia în tratamentul volvusului de sigmoid”. • Diploma și medalie jubiliară la a 60-a aniversare a Spitalului de Urgență Floreasca (1964). • Brevet OSIM 1022/1998 pentru o nouă tehnică de folosire a sacului de eventrație în defectele parietale. • Premiat pentru lucrarea “Utilizarea plasei sintetice în chirurgia eventrațiilor” la Congresul Societății Europene de Chirurgie “Eurosurgery” de la Instanbul (2000). • Primește titlul “Opera Omnia Chirurgica” și este trecut în “Arborele genealogic al chirurgiei românești” la al XXIV-lea Congres al Societății
Mihai Ghiur () [Corola-website/Science/334251_a_335580]
-
biloculare, introrse, pe filamente scurte, rar alungite. Gineceu format din 4-5, rar 1-3 sau 8-12 carpele unite, cu ovar superior, afundat în receptaculul tubulos (hipantiu), uneori cu ginofor, 2-4-(5), rar 10-12-locular, în fiecare lojă cu un ovul, axial sau parietal, atârnat în vecinătatea vârfului ovarului, cu 1 stil și 1 stigmat măciucat, capituliform sau alungit cilindric. Polenizarea adesea entomogamă. Fructul drupă, bacă, achenă sau nuculă, mai rar capsulă loculicidă ("Aquilaria"), închis parțial sau total în hipantiu. Semințe cu tegument tare
Timeleacee () [Corola-website/Science/335214_a_336543]
-
unite între ele până aproape de vârf sau libere, neconcrescute în partea superioară ("Astrocarpus"), delimitând o singură lojă (ovar unilocular). Stigmate sesile. Axa florii la unele specii prelungită într-un ginofor disciform. Ovule numeroase, campilotrope, cu 2 integumente. Placentație de obicei parietală sau mai rar central bazală. Fruct capsulă uniloculară multispermă, aproape totdeauna deschisă prin crăpături la vârf, uneori foliculă sau bacă. Semințe reniforme sau ovale, de obicei exalbuminate (fără endosperm), cu embrionul curbat în formă de arc. Unele specii de resedacee
Resedacee () [Corola-website/Science/335239_a_336568]
-
o bractee (scvamă), grupate în amenți, care apar înainte de înfrunzire sau o data cu frunzele (mai rar după înfrunzire). După maturație cad de pe ramuri. Androceul cu două sau numeroase stamine. Gineceul cu ovar superior, unilocular, cu 2-4 stigmate adesea bilobate, cu placentație parietală și numeroase ovule. Polenizare anemofilă. Fructul o capsulă ce se desface în 2-4 valve, cu numeroase semințe mici, prevăzute cu smocuri de peri lungi, argintii. Flora României conține 33 de specii spontane și cultivate ce aparțin la 2 genuri: "Salix
Salicacee () [Corola-website/Science/335276_a_336605]
-
cu plăci osoase (scuturi osoase), care la marea majoritate acoperă în întregime corpul; plăcile osoase de la același nivel formează câte un inel osos complet. Grupele primitive (subordinul Aulostomoidei) au solzi ctenoizi. Vomerul, mezetmoidul, pătratul și maxilarul sunt puternic alungite. Infraorbitarele, parietalele și opistoticul (intercalarul) lipsesc; lacrimalul de obicei prezent. Preorbitarele uneori lipsesc; dacă există, ele nu conțin canale mucoase (din sistemul lateral cefalic), dar în locul acestora există rânduri de genipori. Pteroticul se află în jos în contact cu bazioccipitalul. Coastele (atât
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
la branhiile interne, în număr de 5-10 perechi (depinde de specie) Ochiul Myxinilor, care nu are nici cristalin, nici mușchi extraoculari. Are trei nervi cranieni motori (III, IV, VI). Ochiul lor este semnificativ pentru evoluția ochilor complecși. Nu există ochi parietal și nici organ parapineal. Se știe foarte puțin despre reproducerea Myxinilor. Embrionii sunt foarte dificil de obținut pentru studiu, dar înmulțirea în laborator a lui "Eptatretus burgeri" a dat rezultate bune. În unele specii, raportul dintre femelele și masculii eclozați
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
sau molecule, transportându-le prin membrană. Difuziunea apei se numește osmoză. În cazul în care concentrația soluției din afara celulei este mai mica decât în celulă, apa părăsește celula. În acest caz, volumul vacuolelor, parțial al citoplasmei, se micșorează și citoplasma parietală se îndepartează de membrană. Acest fenomen este numit plasmoliză. Dacă celula plasmolizată este pusă în apă, aceasta va pătrunde în celulă, restabilind volumul ei inițial. Fenomenul este numit deplasmoliză.
TranSport membranar () [Corola-website/Science/333360_a_334689]
-
1985, Spania, Concursul International de Desen Juan Miro, Barcelona; 1992, Luxemburg și Germania, Beratzhausen; 2004, Franța, European House of Arts, Bacilly. Expoziții personale: 1992, 1993, 1998, București; 1999, Franța, Nantes; 1995 - 2004, Germania, Beratzhausen. Lucrări de artă monumentală: 2004, pictură parietală cu temă religioasă, Germania, Hinterzhof; 2005, Nibelungenschif, sculptura, Germania, Beratzhausen. Eugen Vutescu (n. 1982) a absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila”, din București. Expozitii: 2007 - expoziție de grup, Galeria Artis, București, 2009 - expoziție personală de pictură și obiect
Pe simeze by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105816_a_107108]