57,719 matches
-
chip, deși o armată de medici își dădeau toată silința să mă ajute. Zilnic și uneori chiar și de două ori pe zi secretara mă vizita aducându-mi cele trebuincioase, presa și vești de afară, eu cu greu putând părăsi patul din cauza puseurilor de temperatură, a stării generale constant proaste, uneori mergând spre înrăutățire. În salonul cu patru paturi unde stăteam, devenisem cel mai vechi chiriaș ceilalți trei fuseseră externați, doi din nevoie, prin deces, al treilea plecând pe picioare, vindecat
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
de două ori pe zi secretara mă vizita aducându-mi cele trebuincioase, presa și vești de afară, eu cu greu putând părăsi patul din cauza puseurilor de temperatură, a stării generale constant proaste, uneori mergând spre înrăutățire. În salonul cu patru paturi unde stăteam, devenisem cel mai vechi chiriaș ceilalți trei fuseseră externați, doi din nevoie, prin deces, al treilea plecând pe picioare, vindecat, mai precis ameliorat cum am putut citi pe biletul lui de externare. Atunci am înțeles de ce eram tratat
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
cu șerbet bun de trandafir și când pendula din hol bate de douăsprezece ori de miezul nopții, o fereastră se deschide și se închide cu o precauție excesivă, undeva în întuneric, în liniștea de mormânt a casei. După care, în patul larg cu plapomă din satin, cusută cu model, adorm între cearșafurile care miros bine a curat și a lavandă. Apoi, hăul somnului, fără vise și fără gânduri, cam lugubru... ca toată ambianța acestei case ospitaliere, dar lipsită de viață și
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
pînă la capăt/ această stare fluidă" (Îmbrățișări). Sau următorul exercițiu de consubstanțiere cu arborii și cu pămîntul: "firească ființă ne încearcă/ noaptea în copaci schimbîndu-ne/ exercițiu de ființare în ploaie cu păsările/ prin tine ne apropiem mai iubitori/ de pămîntul/ pat pregătit de care ne temem" (În ploaie). Un alt nivel e dat de contemplație. Detașată de natură, în calitate de eu ce-și recunoaște identitatea, autoarea se întoarce asupra naturii cu o subtilă nostalgie care are ca subtext recunoașterea delimitării. Simțămîntului brut
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
înarmați. Am auzit vocea unuia care-i citea bunicului, aflat încă pe hol, datele personale ale mamei din buletinul de identitate. Și l-am auzit pe bunicul îngăimînd: " Da, e aici". Năvala s-a produs o dată cu lectura buletinului. Stăteam în pat, în capul oaselor, și tremuram de emoție. Mama, nedumerită, pe urmă, speriată, a încercat să-i întrebe ce vor. în loc de răspuns, i s-a cerut pe un ton, care mi s-a părut groaznic de sever, să se îmbrace și
O amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15896_a_17221]
-
mama va renunța și se va întoarce de la jumătatea drumului. Așa a și făcut. Ne-a sărutat, plîngînd, și dusă a fost împrejmuită de cei cinci ofițeri. Alți doi au stat în acest timp în curte. Bunicul a sărit din pat, s-a îmbrăcat într-o clipă, și a fugit după ei. Cînd am auzit mașinile demarînd, el era deja în curte. S-a înapoiat după o jumătate de oră. Era palid și abia vorbea. Reușise să vadă unde o duc
O amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15896_a_17221]
-
față e drumul Neantului. Îl atrage magnetic și-l îmbrățișează în cele din urmă eposul Absenței, capabil a sparge, doar el, "tiparele suferinței", a îndepărta iluzoriile soluții mîntuitoare ale originarului. Post-creatul este echivalent cu increatul: "Mereu reînsuflețite tiparele suferinței: leagăne, paturi nupțiale. O, de-ar putea aducerea-ți aminte să reînvie chipul în care Firea te-a îmbiat în luminișul strălucirii sale. Icoana constelațiilor apăsa în somn pieptul nou-născutului. Prea grave rosturi iscodea copilul. Fragedă îngemănare, pruncia unui astru prefira între
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
de gheață). Nici măcar iubirea nu rezistă, creează spații largi în jur, își desfigurează ritualurile, înstrăinează într-o lume ale cărei elemente își contaminează continuu compozițiile (an)organice: "eu și tu ardem cu flacără lentă./ în sticla galbenă a ficțiunii/ în paturile delirante și acide/ până când pielea ni se acoperă/ cu stele negre de carbon" (Eu și tu). Un debut interesant, original și mult promițător. Cristian Sturza - Insomnia, Editura Cartea Românească, București, 2000, Colecția "Debut", 48 p., preț nemenționat. Poezia în negru
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
soarta P.N.Ț.C.D.-ului le pasă: din străfundurile unei spaime, poate lor înșile secretă. A le recomanda un bun psihiatru ar fi, din păcate, prea târziu: aparțin largii seminții de inși pentru care sanatoriile de maladii mentale n-au paturi. Cât despre mania de a lua asupră-și toate răspunderile unei guvernări, ca formațiune predominantă în coaliție, ocazia nu va reveni P.N.Ț.C.D.-ului prea curând. Privind înainte cu seninătate, parcă înțelegem câte ceva...
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
un sens mai general - "Toți bididii s-au cam haladit rapid" - și chiar unul conotat sexual - "Cîteodata cei mari fac și presiuni sexuale față de cei mai mici, își bat joc de ei, îl iau pe cîte unul cu ei în pat și spun că e "bidiviu"". Un înțeles aparte, pe care substantivul îl are mai ales la plural, e cel de "zaruri măsluite ca să cadă pe numerele mici". Evoluția semantică nu e deloc absurdă, dacă ținem cont de faptul că zarurile
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
structură telurică estetizată: "mie, domn' președinte, mi-au legat de picior un înger fără zbor. mi-au îndesat în buzunare îngeri cu ghiare" (ibidem). Ori: "mi-e dor de niște abstinențe, de un ascetism, de o retragere în pustiu, de patul care este în mine" (ibidem). În spațiul delirului vesel (aidoma cimitirului de la Săpânța!), înregistrăm o mixtură de sacru și profan, cel dintîi termen avînd aerul de-a alcătui doar o scenă pentru spectacolul oferit de cel de al doilea: "lasă
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
telenovelelor, dacă este una, mi se pare minimă. Mai ales că numele Mihaelei Tatu se leagă, în eternitate, de o emisiune pe numele său De trei ori femeie. Mie asta îmi aduce aminte de un banc (în rezumat, curvă-n pat, doamnă pe stradă și gospodină în bucătărie, portretul binecunoscut al damei ideale) , cu toate că referința strictă vizează probabil sectoarele viață de familie, afaceri, amor - într-o ordine oarecare... Enervante prin aerul de superioritate pe care realizatoarea, ca reprezentantă a genului, și
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
și intelectuali "naționaliști" tratează țara ca pe-o curvă: o flatează cu vorbe mieroase, îi șoptesc în ureche declarații fierbinți, îi descriu în culori ațâțătoare variate poziții ale acuplărilor metafizice doar pentru a ajunge cât mai repede cu ea în pat. Pentru pleava asta primitiv-sexualizată, țara nu e o mamă, ci vita bună de muls pe care nu și-o închipuie altfel decât gestantă cu sămânța lor putredă. Iminenta adoptare a legii prostituției îi va trimite, sper, la locurile binemeritate. îmbrăcați
Federalizarea mafiilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15637_a_16962]
-
ori G. Călinescu. Nu vor scrie pur și simplu altfel, ci vor gîndi altfel. Chiar dacă n-a avut nici o aplecare spre teorie, precum Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu oferă în romanele ei un material mai subtil și mai complex decît autorul Patului lui Procust pentru evoluția romanului nostru modern. Tocmai asta o face pe autoarea Hallipilor inconturnabilă, atunci cînd discutăm despre acest roman. Oricît de dificilă ar fi rămas lectura Concertului și a celorlalte, în parte din cauza limbajului neologistic al vremii care
Hortensia Papadat-Bengescu - 125 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15687_a_17012]
-
seama că oaspetele nepoftit era tatăl lui Coco Bleahu. L-a rugat să aștepte puțin, timp În care a aprins lumina și s-a uitat la ceas: 5,30. Și-a tras pantalonii pe el, a aranjat În mare grabă patul și, după ce și-a trecut degetele prin păru-i răvășit, a pus mâna pe clanță și a deschis. Era, Într-adevăr, Iorgu Bleahu, adresându-i-se: - Pot să intru? - Poftiți! Luați loc. Vă ascult. Scuzați-mă pentru deranjul din cameră
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
aceea, a Încercat să Îl liniștească: - Vă rog să Încetați. Vom mai vedea... - A, nu-ți convine? Și a ieșit afară trântind ușa ca un om bolnav, de-a dreptul furios. Teicanul a Învârtit cheia și s-a așezat pe pat. A dorit să-și aprindă o țigară, dar nu a găsit bricheta. Părea uluit. Nu putea să creadă ce auzise, În dimineața aceea nefastă pentru el. A găsit-o, În cele din urmă, aprinzându-și țigara Într-o speranță de
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
dungile tigrului/ și gura mea uite dona juana seamănă cu gura tigrului și cuvintele mele mai noi seamănă cu gura tigrului și poezia mea seamănă în genere cu gura larg deschisă a tigrului (...) gura tigrului are undeva într-un colț patul de diamante și perle pe care vine moartea și doarme din cînd în cînd umflîndu-și la maximum plămînii cu viață pură" (gura tigrului adîncă și sălbatică precum gura diavolului). Avem impresia că o sumă de imagini ,,trăznite" își au izvorul
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
bine argumentat, spre exemplu). O altă conjunctură specială în viața lui Gabriel Liiceanu a fost întîlnirea cu Emil Cioran. Are un text despre boala și moartea acestuia. Găsim foarte bune pagini de anecdotică. Liiceanu îi duce lui Cioran, aflat pe patul de moarte, urările "de grabnică însănătoșire" din partea președintelui țării, Ion Iliescu. Simone Boué, prietena lui Cioran, răspunde pe românește: "Pupa-ma in courr". Iar Cioran găsește resurse pentru o ironie atît de specifică: "Non, non. C'est pas beau. Il
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
dintre mesele nemuritorilor. Scena, uluitoare, mi-a rămas în amintire și cînd vine vorba de Galaction nu mă pot abține să mă gîndesc numai la ea. Apoi o boală grea și lungă, în urma unui accident vascular, l-a țintuit la pat, pînă cînd, în martie 1961, moartea l-a izbăvit la 82 de ani. Prietenul Teodor Vârgolici a reluat, pentru a treia oară, publicarea unei ediții (primele două fuseseră, totuși, culegeri de "opere alese") din operele lui Galaction la Editura Minerva
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
redistribuit, și-a trimis la spital, pînă în acest moment, doar treisprezece colegi. Donația s-a făcut simplu, pe căile cercetate îndelung încă de pe timpurile precolumbiene, iar ceremonialul s-a săvîrșit într-o cameră de internat bine mobilată cu zece paturi și locuită aproximativ de același număr de elevi. întrebați cum de a fost posibil un asemenea eveniment, pe jumătate happening colectiv, pe jumătate atac biologic, chiar acolo, în cămin, sub ochii diverselor cadre amenajate să aibă grijă de buna lui
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
să fie mai puternice ca ale noastre. Fratele meu, în schimb, o înfrunta cu toată ardoarea firii lui, și vara fericită ajunsese să fie un iad. Episodul cu țiparul a fost ultima picătură. Chiar în noaptea aceea, pe când auzeam din pat acel du-te-vino neîntrerupt al doamnei Forbes prin casa adormită, fratele meu slobozi deodată toată povara urii care-i clocea în suflet. - O s-o omor - zise. Mă luă prin surprindere, nu atât hotărârea lui, ci faptul că și mie-mi stătea
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
Forbes până la unsprezece și că, deoarece continuă să doarmă, ne-am hotărât să coborâm singuri la plajă. I-am povestit și că aseară suferise o criză de plâns la masă, și că poate dormise prost și preferase să rămână în pat. Pe Oreste nu-l prea interesă explicația, cum ne și așteptam, și honărirăm împreună mai bine de un ceas pe fundul mării. Apoi ne sfătui să ne ducem să mâncăm și plecă în bărcuța lui cu motor să vândă dorada
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
ușa cu un strigăt de spaimă: - Pentru Dumnezeu, figlioli, nu vă uitați la ea! Era însă prea târziu. Niciodată, în tot restul vieții, n-aveam să uităm clipa aceea fugară. Doi bărbați în civil măsurau cu o ruletă distanța dintre pat și perete, în vreme ce altul făcea poze cu un aparat acoperit cu o pânză neagră, ca fotografii de prin parcuri. Doamna Forbes nu se afla în patul răvășit. Era trântită pe jos, într-o rână, goală, într-o baltă de sânge
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
uităm clipa aceea fugară. Doi bărbați în civil măsurau cu o ruletă distanța dintre pat și perete, în vreme ce altul făcea poze cu un aparat acoperit cu o pânză neagră, ca fotografii de prin parcuri. Doamna Forbes nu se afla în patul răvășit. Era trântită pe jos, într-o rână, goală, într-o baltă de sânge uscat care mânjise toată pardoseala camerei, și trupul ei era ciuruit de lovituri de cuțit. Erau douăzeci și șapte de răni mortale, și după numărul și
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
pe care l-am putea numi parabolic, pentru ca imediat să ne gîndim ce presupune alăturarea acestor termeni. Cu alte cuvinte pe de-o parte naturalism, cu tot cortegiul de orori, cu toți bătrînii muribunzi care îi povestesc lui Iustin pe patul de moarte, cu ultimele suflări, descărnați și oribili, încă o bucățică din adevărul trecutului; cu un eros bolnăvicios și artificial (Iustin trăiește lîngă o femeie bolnavă pe care n-o iubește și pentru a cărui sinucidere e acuzat și dat
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]