1,911 matches
-
lume într-o zi de joi, în joia verde din săptămâna patimilor, dis-de-dimineață, pe la orele 4:30, fără însă a-i produce mamei un travaliu îndelungat. Venirea mea a bucurat întreaga familie, mai ales că eram primul nepot pe linie paternă, după care aveau să urmeze cinci băieți. La vremea aceea, nașii de cununie ai cuplului aveau privilegiul de a creștina primul născut, mai mult chiar, de a-i da numele de botez. Astfel, eu am preluat numele nanei, doar că
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pe sir Elton John, primindu-i cu brațele deschise în clubul său elitist, caracterizat printr-o severă și desăvârșită conduită religioasă. Amin. Apoi, dimineața târziu, prin intervenția discretă, insesizabilă, ocrotitoare și plină de gingășie a Sfântului Duh, coborât cu dragoste paternă asupra lor, consecința ingurgitării agheasmei zăvoiene și-a făcut în sfârșit efectul și întreaga hărmălaie și babilonie au încetat; eroii noștri fiind complet "anesteziați" și intrând într-o pauză reparatorie de durată variabilă. Acum dormeau duși după cum i-a prins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sală de autopsie, a posturilor de frontieră la ora două din noapte. Europa micilor afaceri, a micului bacșiș (Bă, copii, dacă nu dați câte 5 euro de căciulă, vă caută vameșii ăia și-n cur, spune șoferul cu o voce paternă) indispensabil trecerii oricărei frontiere de la Est de Viena. Europa chiștoacelor de țigări din vama Nădlac, de toate culorile, proveniențele și aromele, strivite îndelung sub talpa pantofului de călători arși de dorul de casă. Am impresia că toate aceste lucruri pot
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
multe șlagăre de succes atunci, total uitate astăzi. Era cu paisprezece ani mai în vârstă decât mine, care mă născusem, cum am mai spus, ca erzaț al unui frate mort la șaisprezece ani, așa că avea față de mine sentimente mai curând paterne decât fraterne. Și-apoi, în toată perioada până la începerea războiului, cât eu am stat la Roman, el a lucrat la București ca dirijor de ansambluri corale, dirijor la teatre de revistă sau compozitor. În timpul războiului, după ce-a ieșit dintr-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
poate - mai știi ? - tocmai asta îmi dădea convingerea. Cert este că mă gîndeam tot timpul la rime („clopote“ „scînteie“ - „crîm peie“ - „femeie“ - „tuleie“ - „ardei e“ - „crîmpei e“ - „de tei e“ - „...de bei e/ (ca și cum...)“ - „(vocea) ei e“ ; „tern“ - „etern“ - „matern“ - „patern“ - „stern“ - „sem pitern“ - „extern“ - „intern“ etc.), la ziceri poetice („Luceferi de tencuială“, „petece de frumos“, „întipă rite mîini în dale/ de tors pietrificat în soare“, „S-a vindecat de viață“, „Zare“ - „Raze“, „Zvon de liniște“, „Lu mina curge - balegă - pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ale trupului ca urmare a acumulărilor în greutate, cu podoaba capilară împuținată și culoare ce depășește cărunția, cu suferințe fizice evidente sau ascunse, cu cumpătare în consumul băuturilor euforice și în practicarea dansului. Mentorul lor îi privește cu aceeași dragoste paternă, încărcată de înțelegere, face cu ei schimb de opinii în problemele spinoase ale vieții, le ascultă păsurile și proiectele. Experiența lor de viață familială, profesională și socială și-o formulează în idei bine închegate, în convingeri întemeiate pe realism și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sora mea Henriette-Sieglide, și ultimul născut era de peste douăzeci de ani. Primul act de identitate al mamei, după revenirea în România, este eliberat de Parohia romano- catolică Steierdorf, la data de 25 noiembrie 1946 și atestă faptul că bunicii paterni dinspre mamă au venit din Slovacia, comitatul Zolyom. Foto copie - actul de identitate al mamei O vreme, până la reamenajarea vechii locuințe din colonia Cehă, mama a locuit la sora sa, în zona de exploatare minieră Ponor. Pentru a-și câștiga
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
devină un virtuos violonist, având ca profesor pe însuși Alexandru Zirra. Dar n-a fost să fie așa. Anul 1939 aducea pe cerul Europei norii negri ai Războiului și tânărul violonist, dintr-o chemare lăuntrică, de data aceasta de sorginte paternă, și-a răsucit firul vieții înscriindu-se la cursurile Facultății de Medicină din Iași, pe care avea să le încheie în anul 1945. Ca student sârguincios, a înțeles cât de anevoioasă este inițierea și pregătirea unui viitor chirurg, într-o
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
la dosar, fusese „Raportul de activitate pe perioada 28 mai 1946 - 28 iunie 1946” și era mult mai amplu elaborat ceea ce demonstrează Încă o dată că CDE-ul hușean era Încă În perioada sugerii țâței materne de la București și a celei paterne de la Iași. La punctul <B> „Priviri politico-organizatorice” autorul reiterase marea dragoste a evreilor pentru democrația de tip nou (care nu-i va opri, totuși, de la uriașa migrare În Palestina, ulterior În Israel!) afirmând că „...În massa evreiască din Huși curentul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ca ars. E suficient ca fata să-i ia mîna și s-o pună pe sînul ei pentru ca el (deși se presupune că predă într-o școală, deci s-a mai confruntat cu puștoaice tulburătoare) să-și piardă toată morga patern amuzată de pînă atunci. E suficient ca fata să se mai joace un pic cu ei pentru ca amîndoi (fiecare separat) să-i propună bani în schimbul tăcerii, deși ea nu le știe nici măcar numele de familie, iar accidentul nu i-a
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cer, Iliescu, ca și ceilalți lideri comuniști, pot să-și rescrie și jonglă, la nesfârșit, cu propria biografie: o mamă naturală este preschimbata cu o mare luptătoare; un tată Kominternist, fugar în U.R.S.S., devine tata ceferist-sindicalist; iar un abandon patern devine, pe loc, un abandon matern. Registrul stării civile și cel de botezuri dovedesc că Alexandru Iliescu și Măricica Toma s-au căsătorit oficial la 28 iulie 1929, la domiciliu lor din strada Ion Heliade Rădulescu nr. 8, avindu-i că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
plecăm la Roma, a fost în al nouălea cer de fericire și avea toate motivele să fie: țară civilizată, frumoasă, călduroasă, ea fiind mereu o friguroasă, teatre, Scala din Milano, bașca revenirea într-un fel la "patria mumă", bunica ei paternă fiind originară din Treviso! Eu am început să mă pregătesc temeinic, am vizitat toți "factorii de răspundere", vorbeam cu soția italiana și ne distram de pronunția noastră "dacică" și de cuvintele contorsionate à la "Coana Chirița". Cum am fost toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
O BIOGRAFIE Pentru Antony și Nicolas, În speranța că această lectură va fi un prilej de ași exersa limba paternă, și pentru Dana, fără al cărei ajutor constant cartea nu ar fi fost scrisă Dacă aș spune chiar totul... În loc de prefață) Nu știu de ce vreau să scriu o carte, dar simt, la fel ca atunci când lucrez la o piesă, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
căsătorit cu Ekaterina Pușcin, sora lui Ivan Pușcin, colegul de școală și cel mai bun prieten al lui Pușkin. Atenție, tipografi: sunt doi „cin“ și un „kin“. Nepotul de frate al lui Ivan și fiul lui Nikolai era bunicul meu patern Dmitri Nabokov (1827-1904), ministru al Justiției timp de opt ani, sub doi țari. El s-a căsătorit (la 24 septembrie 1859) cu Maria, fiica În vârstă de șaptesprezece ani a baronului Ferdinand Nicolaus Victor von Korff (1805-1869), general german În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să priveze Rusia de Evghenii Oneghin; dar n-a ales-o pe nici una. La două decenii după execuția lui RÎleev pe bastionul fortăreței Petru și Pavel, În 1826, moșia Batovo a fost cumpărată de la statul rus de mama bunicii mele paterne, Nina Aleksandrovna Șișkov, ulterior baroneasă von Korff, de la care a cumpărat-o bunicul, prin 1855. Două generații de Nabokovi crescuți cu preceptori și guvernante cunoșteau o anumită potecă din pădurile de dincolo de Batovo sub numele de „Le Chemin du Pendu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu mâna acea balustradă și am văzut (sau am călcat pe) celălalt detaliu uitat. Din acel palat a fugit prințul, pornind pe șoseaua ce ducea spre Polonia și Austria, fiind Însă ademenit Înapoi tocmai din sud, din Neapole, În casa paternă de tortură, de către agentul țarului, contele Piotr Andreevici Tolstoi, pe vremuri ambasador la Constantinopole (unde-l obținuse pentru stăpânul lui pe micul arap al cărui strănepot va fi Pușkin). Rojestveno cred că a aparținut apoi unui alt favorit al țarului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
stăpânul lui pe micul arap al cărui strănepot va fi Pușkin). Rojestveno cred că a aparținut apoi unui alt favorit al țarului Alexandru I, și conacul a fost parțial reconstruit când domeniul a fost cumpărat pe la 1880 de bunicul meu patern pentru fiul lui cel mai mare, Vladimir, care a murit la șaisprezece ani, câțiva ani mai târziu. Fratele lui, Vasilii, l-a moștenit În 1901 și și-a petrecut acolo zece veri din cele cincisprezece care-i mai rămăseseră de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care, Începând din 1908, a fost maestru de vânătoare al Maiestății Sale Țarul. Una dintre amintirile mai fericite din copilăria mamei a fost călătoria pe care o făcuse Într-o vară cu mătușa ei Praskovia În Crimeea, unde bunicul ei patern avea o moșie lângă Feodosia. Amândouă au făcut o plimbare cu el și cu un alt domn bătrân, renumitul pictor de peisaje marine, Aivazovski. Își amintea că pictorul spusese (repetând fără Îndoială ceea ce spusese de multe ori) că În 1836
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Nabokov, Filat: Nabokov, Gilberte născută Barbanson: Nabokov, Ivan Aleksandrovici: Nabokov, Kiril Vladimirovici (fratele autorului): , passim. Nabokov, Konstantin Dmitrievici: Nabokov, Lidia Eduardova născută Flaz-Fein, În a doua căsătorie Peyker: Nabokov, Luka (patronimic necunoscut): Nabokov, Maria Ferdinandovna născută baroneasă von Korff (bunica paternă a autorului: Nabokov, Marie născută Redlich: Nabokov, Nadejda Dmitrievna vezi Vonliarliarski. Nabokov, Natalia Dmitrievna vezi Peterson: Nabokov, Nicolai Aleksandrovici: Nabokov, Nicolai Dmitrievici: Nabokov, Nina Dmitrievna vezi Kolomeițev. Nabokov, Olga, Vladimirovna vezi Petkevici. Nabokov, Serghei Sergheevici: Nabokov, Serghei Vladimirovici (fratele autorului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
îmblânzită, cu nostalgia unor amintiri. Doamne! Speriaseși Borzeștiul... Amarnic și neastâmpărat mai erai. Pe lângă tine, eu eram o curcă plouată. De atunci ți s-a tras porecla "Năzdrăvanul". Și așa ai rămas... Ștefan, în capul oaselor, cu un zâmbet blând, patern: Copii, Sora, copii... Le arăt eu "Năzdrăvanilor"! își recapătă Sora autoritatea, agitând amenințătoare nuiaua. Le arăt eu!... Pleacă. Boierii râd. Ștefan își desface brațele: Priviți-mă bine! O să puteți depune mărturie, precum că, odată, "l-ați văzut la pământ pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rând, de bun simț) era strivitor. Din acea clipă nu m-am mai lamentat și mi-am continuat în tăcere, cum am putut, dificilul exercițiu al smereniei religioase. Exprimându-se cu un remarcabil laconism, în cuvinte simple și puține, pedagogia paternă a atins, în acea seară, într-un moment de inspirație, punctul ei cel mai înalt. O lecție pe care n-am uitat-o niciodată*. * Adorm cu frica în sân: cel așteptat de mine cu înfrigurare, cu înfricoșare, mai întâi întreaga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
femei în vârstă: mama avea 57 de ani, tanti Manea - trei-patru ani mai mult. Ca un foarfece care taie un fir subțire de ață, așa a rupt istoria în două părți aproape egale șirul celor șapte copii pe care bunicul patern i-a avut din prima căsătorie: trei au ajuns cetățeni sovietici, patru cetățeni români. Cel mai mult mi-a plăcut tanti Manea: serioasă, gravă, profundă, emanând o discretă căldură sufletească. Era din soiul cel bun, împreună cu fratele cel mare al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
său, suferința preferase să se exprime nu prin gesturi și vorbe, prin tăceri și lacrimi, ci doar printr-o culoare. De o anumită indiferență l-am bănuit și pe cumnatul meu, fratele Doinei, când a murit (în 1975) bunica lor paternă, „mamaie” (bunica maternă, „mămăică”, murise în 1970). Bănuială la care am renunțat, rușinat, când, peste niște ani, intrând intempestiv în camera cea mare a casei de la Snagov (ne petreceam cu toții vacanța acolo) l-am surprins, fără să vreau, pregătindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
un fragment de jurnal, ci într-un articol apărut mai înainte în Le Figaro, spune : „Heureusement qu’il y a ma femme, ma fille”. Nu e o declarație privată, ea face parte din opera lui. Afirmarea iubirii lui conjugale și paterne e un leit-motiv al scrisului său. E substanța marilor efuziuni de dragoste din piesele prea sumar comentate mai sus. Dar declarația aceasta trebuie coroborată cu alta, neașteptată, extraordinară, teribilă. Înainte însă de a o cita, vreau să amintesc o replică
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
drept, cu altă dispoziție, cu un soi de ciudă, înlocuind regimul râsului cu cel al sarcasmului. Este și aceasta o trăsătură romantică, prin care se deosebește de tatăl său. Dar ochiul, urechea, arta scrisului sunt la el de esența moștenirii paterne. Din mărturiile contemporanilor, mai cu seamă din ale lui Zarifopol, se știe că autorul Scrisorii pierdute era în manifestările lui orale un soitariu de geniu, cu o vervă și o inventivitate uluitoare. Aceasta îl va fi agasat fără îndoială pe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]