2,501 matches
-
mi se rupe inima de milă. Mă așteptam ca oamenii de vârsta mea să se comporte așa. Dar când personajul principal era cineva ca ea, o femeie de o anumită vârstă și cu o anume poziție, totul părea și mai patetic, și mai șocant. Dintr-odată, mi-am dat seama că nu voiam s-ajung ca ea. Puteai să fii tu în locul ei, mi-a șoptit o voce lăuntrică. Cum? a întrebat o alta. Nu știu, a răspuns prima voce nedumerită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care spunea că „Omul născut din femeie nu are de trăit decât o viață scurtă și plină de nenorociri”, intonând cu vocea tremurată rău „Rămâi la mine!”, Eva renunță la orice încercare de a se autocontrola și se jelui extrem de patetic „Iute coboară umbra înserării”. în momentul în care ajunseră la „Am nevoie ceas de ceas de prezența Ta”, părintele St John Froude își formase o părere complet opusă. Ieși din încăpere, clătinându-se pe picioare, și se adăposti în biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să-și potolească așteptarea. Primăvara asta!... izbucnește Irina. A putrezit fibra, nu? Până și schimbarea de anotimp ne sperie. D-asta te-am chemat. Când tot aștepți, improvizezi soluții. Iartă-mă. Și pentru Marga, iartă-mă. Era nefiresc, prost dispus, patetic. Ianuli se apleacă să-și ia paharul chiar în clipacând Irina îl depune, în sfârșit, pe al ei, ținut fără rost, atâta vreme, în mână. Îl privește, atentă, nu îl vede. Pândește însuflețirea imperceptibilă, amânată, neputința lui de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vezi Doamne, le plăcea să mai poarte cu cineva o discuție serioasă, intelectuală... Se vede că numai eu îmi par mie însumi amorf și stupid într-o conversație pe o temă oarecare. De când am „căzut bolnav“ (ca să mă exprim așa patetic), creierul meu parcă ar avea totuși mult mai multe zone solicitate, mai multe becuri aprinse decât înainte, în fluxul traiului linear între casă, birou și crâșmă. Poate ăsta să fie motivul pentru care, în sala de așteptare, nu sufăr atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lui pe loc. Înțelegeți voi, pot să fac asta fără efort. Nu trebuie să mă rog de nimeni. Actrița principală plânge și crede că ea e motivul pentru care sunt supărată. O dau afară și pe ea. Nu suport personajele patetice! Aș vrea să mă pot concedia și pe mine. Rolul ăsta pe care-l joc e groaznic. Nu există nici o modalitate de a-l face să strălucească. Nimic nu merge. Rolul meu e de tot râsul. Am puterea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
un film alb/negru... Sosind la capătul de dincolo al apelor, la poporul cimerian, pururi Învelit În ceață și Întuneric și pe care În veci nu-l vede soarele... * Fețele lor neclintite de tineri bine-crescuți: ca și când glasul lui, dintr-odată patetic, și sunetele ciudate ale acestei limbi de mult moarte nu Îi Îndeamnă În nici un fel să râdă. El se scuză, râzând: — Odiseea, tot ea! La lucrarea, foarte exigentă, de an, de la seminarul teologic, mi-am ales să refac traseul călătoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ținându-și paharul ca pe o imaginară cupă, în încercarea de a impresiona femeia cu ultimul gest al boierului Filipescu, dar, lipsindu-i cu desăvârșire măreția seniorială a acestuia, se trezi într-o postură ridicolă și apelă la o formulă patetică de încheiere, care sună însă cu mult mai artificial decât intenționase. ― Așa a fost colaboratorul nostru, madame! zise și imediat realiză că, prin folosirea neinspirată a trecutului, își îngropase deja prietenul. Sigur, reluă el cu o mare amărăciune pe limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe calea frumosului poți strecura și un adevăr, două... Și-apoi, ce: liturghia nu-i operă? Nu-i spectacol? Oricâte am avea Împotriva Rușilor - și avem, avem... - muzica lor... Liturghia cea rusească până-n măduva oaselor... - Da, mda... Totuși, e cam... patetică. - Altfel cum să-l trezești din somn pe Dumnezeu acela? Catolicii Îi vorbesc la ureche, protestanții Îi cântă din orgă - dar noi? Noi trebuie să strigăm, să răcnim, doar-doar ne-o auzi și pe noi... - Fii liniștit, pe noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aș mai fi suportat să văd școala aia. Mi-au fost prea destul ăia șapte ani. Oricum, aveai un prieten acolo. — E adevărat. Păru să cadă pe gânduri pentru câteva clipe lungi. Cel mai bun prieten, spuse pe un ton patetic. Singurul care mă asculta și mă înțelegea... — Ai văzut? D-aia ai dispărut ca măgaru’. Da’ până la urmă tot n-am înțeles pe cine te-ai supărat. Milică dădu din mână. Nu i-ar pica bine să despice firul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vezi și să nu crezi, parcă tot nu l-au bușit îndeajuns, după cum îi dă mâna să le plângă de milă. Un erou de toată bafta, Milică-tată, un sfânt și-un patriot - virulența discursului săptămânal lua dintr-odată o turnură patetică, de-ai fi zis că se roagă pentru sufletele câinilor care lătrau și-ai arătau colții la bastonul lui izbind în birouri, pe când se plimba în sus și-n jos prin redacție, maestre, să-i ierte cine i-o ierta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ei, va Împlini ceea ce trebuie să Împlinească orice armată. Începe prin a cuceri Buhara, fără a Întâmpina cea mai mică rezistență, apoi se Îndreaptă spre Samarkand. Sosit la porțile cetății, Malik Șah Îl anunță pe Ahmed Han, printr-un mesaj patetic, că a venit, În cele din urmă, să-l elibereze de sub jugul ereticilor. „Nu i-am cerut nimic augustului meu frate”, răspunde cu răceală hanul. Malik Șah se arată uimit În fața lui Nizam, care nu se lasă deloc impresionat: „Hanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
funcționarii erau constrânși să le aducă la Îndeplinire, sub amenințarea pierderii situației sau vieții. Odată cu Morgan, totul se schimbase ca prin farmec. Un exemplu, Între atâtea altele: pe 17 iunie, În Consiliul de Miniștri, i se cere, pe un ton patetic, suma de patruzeci și două de mii de tumani pentru plata soldelor trupelor din Teheran. — În caz contrar, va izbucni o revoltă, și trezorierul general va fi acela care va purta Întreaga responsabilitate! exclamă Amir-i-Azam, „Emirul Suprem”, ministru de Război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
n-au nici o dorință să-și sărbătorească victoria. Puterea se află În mâinile lor: soarta țării, a tinerei sale Constituții depinde de ei. Ce pot să facă, ce vor să facă În această privință? Nu știu deloc. O ședință ireală, patetică, haotică. Și, sub anumite aspecte, copilărească. Din când În când, țâșnește câte o idee, alungată imediat: Și dacă le-am cere Statelor Unite să ne trimită trupe? — De ce ar veni, sunt prietenii Rusiei. Nu Președintele Roosevelt este acela care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
termine. Dar ce sunt eu, Hava, tremură vocea mea înăuntrul zidurilor, cum să îmi fie bine cu mine însămi, dacă până și el s-a îndepărtat, cum voi putea să mă plasez în centrul atenției, când mă simt respinsă, umilită, patetică? Ea mă oprește printr-un gest al mâinii, iar te evaluezi după standardele lui, chiar fără pic de subtilitate, dacă el a plecat, înseamnă automat că nu ești destul de bună? Și dacă lucrurile stau exact pe dos? Dacă el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Unde? — La prietena mea, Daisy! Finn dă din cap dezaprobator. —N-am chef să văd pe nimeni. Vreau să mă duc acasă. —Hai, Finn, nu e bine să stai singur. Ai nevoie de un umăr pe care să plângi. Expresia patetică de pe fața lui îmi demonstrează că am dreptate. De ce trebuie să o vizităm pe prietena ta? întreabă în șoaptă, ca un băiețel care nu înțelege de ce trebuie să mănânce legume. Pentru că tocmai i s-au dat și ei papucii. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și jocurilor absurde, a reușit totuși să pună punctul pe i cu privire la situația noastră; și e ironic că, deși la început nu am fost de acord cu el, acum am ajuns să accept opinia lui, pe când el, prin toate mesajele patetice, aproape imploratoare, din fiecare zi, contrazice tot ceea ce afirmase. Poate că voia să-l implor eu, să încerc să continui relația, și se simte respins fiindcă n-am făcut ce voia el. Vreau să vorbesc despre Jake cu grupul. Număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fost vreodată devorat de Gioconda - monstrul androgin, Meduză numai pentru esteți - și cu atât mai puțin vei fi devorat de mașina lui Watt, care putea să-i Înspăimânte numai pe aristocrații osianici și neogotici și de-aia apare așa de patetic situată În compromis, toată numai funcție și eleganțe corintice, manivelă și capitel, cazan și coloană, roată și timpan. Jacopo Belbo, chiar departe fiind, căuta să mă târască În capcana halucinantă care-l pierduse pe el. Trebuie să mă comport ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
deziluzia de redactor care scrie printr-o persoană interpusă, nostalgia lui după o creativitate nerealizată vreodată, rigoarea lui morală care-l obliga să se pedepsească pentru că dorea ceva la care simțea că nu are dreptul, dând dorinței lui o imagine patetică, de cromolitografie. N-am mai Întâlnit pe nimeni care să se poată compătimi cu atâta dispreț. FILENAME: JIM CÎNEPĂ Să-l văd mâine pe tânărul Cinti. 1. Monografie frumoasă, riguroasă, poate puțin cam prea academică. 2. În Încheiere, comparația dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
credință În rugăciune, cruzi cu dușmanii, binevoitori cu cei ce le erau frați, marcați și de albul, și de negrul stindardului lor, fiindcă erau plini de nevinovăție pentru prietenii lui Crist, crunți și Înspăimântători față de cei care-i stăteau Împotrivă...” Patetici campioni ai credinței, ultim exemplu al unei cavalerii ce se stingea, de ce mă purtasem cu ei ca un Ariosto oarecare, când aș fi putut să fiu un Joinville al lor? Îmi veniră În minte paginile Închinate lor de către autorul Istoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lăsa amăgită. Acolo Însă, reacționând ai fermenții pământului ei, devenea ceva mult mai greu de prins, lucid vizionară și capabilă de niște modalități subterane de a raționa. O simțeam frământată de patimi străvechi, atentă să și le țină În frâu, patetică În ascetismul ei care-i poruncea să le refuze vraja. Mi-am dat seama de splendidele-i contradicții văzând-o cum discuta cu colegii ei. Erau reuniuni În case prost mobilate, Împodobite cu câteva postere și cu multe obiecte folcloristice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și a intrat Sabina. Pijamale cu floricele, halat roz-spălăcit, scămoșat. S-a bucurat că mă vede, vibra toată. Era slabă, cu privirea ușor derutată. În cinstea sosirii mele se rujase, își dăduse și cu rimel. Era drăguță, dar cu ceva patetic în felul de a se purta în lume. Aveai senzația că un tribunal de pe alt tărâm o condamnase pentru veșnicie. M-a sărutat cu o patimă timidă, apoi m-a luat de mână să-mi arate saloanele, să-mi prezinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pietroi, o piatră, o pietricică și ... Doamne, cum aș mai bea acum ceva! Bere, vin, gin, votcă. Sau țuică, vermut, rom, lichior, orice! A, uitasem de whisky... Am o sete gongorică-n mine, Frate! Mi s-a zvântat gâtul! Sunt patetic. Halal! M-am ramolit. Vorbesc cu patul. Mă repet, mă repet, mă repet. Da, da, dar Cantor era un ins profund religios. A afirmat public, nu odată, că Divinitatea era sursa primară a postulatelor sale. Mai mult ca sigur că
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
verde de velur, cu ciucurași. Abandonând cu vădită tristețe, țigara abia începută, în scrumelniță, alături de suratele ei defuncte, distinsa amfitrioană culege din buzunarul de la piept al capotului, o batistuță turcoaz, semitransparentă, umezită în prealabil cu esență de trandafiri, o duce patetic la ochiul stîng, mai bulbucat și mai mobil decât dreptul și începe să scâncească și să fornăie, cu dignitate: Hi, hi, hi, hi, hi...! Mi l-au furat direct din cuib! Pe bietul Horus! Sunt distrusă! Mor! Presimt! Mi se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se ridică totuși puțin și, strângând mâna întinsă, răspunse: ― Grigore Iuga. Arendașul tresări, se îndreptă și strigă: ― Iuga?... Iuga ai zis?... Te pomenești că ești chiar feciorul Domnului Miron Iuga de la Amara? ― Te pomenești! surâse tânărul, intrigat puțin de entuziasmul patetic al arendașului. ― Fugi, nu mă nebuni!... D-apoi bine, boierule, eu cunosc pe conu Miron de când eram copil, aș putea zice, măcar că trebuie să fim cam de aceeași vîrstă! Că doar acum vreo douăzeci și cinci de ani am ținut o moșie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe calea cea bună. Noi vorbim mereu despre țărani și ne mulțumim cu vorba goală și niciodată nu facem nimic cinstit și dezinteresat pentru ei! Avântul lui stârni mici surâsuri ironice primprejur. El însuși își dădu seama că a devenit patetic, că tonul lui nu cadrează cu locul, și tăcu mai jenat chiar decât Dumescu, care începuse să dea semne de nerăbdare. Rogojinaru, deși avea replica gata, ca să nu mai învenineze lucrurile, se mulțumi să mormăie ceva în farfuria lui. Doar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]