1,560 matches
-
între care-i este scindată existența, o alege pe cea a visului, a eului, a lăuntrului sufletesc: M-am considerat întotdeauna un locuitor al emoției. Pentru el, desfășurarea actului creației este similară cu parcurgerea drumului Damascului, așa cum îi mărturisește cu patos lui Saul din Tars: După cum știi, doar Calea contează și iarăși / după cum bine știi, peste mierea păcatului vechi / un altul se-așază / și până la urmă orice istorie e o adunare de treceri pe drumul Damascului. În mod firesc, în ecuația
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
par să le surpe, dragostea. Însuși titlul celei de-a doua părți a volumului, Jurnal erotic, este sugestiv pentru statutul pe care îl are sentimentul în existența lui. Debordând de sensibilitate, acolo, în sihăstria sufletului, visează o iubită pe măsura patosului său, o Lolită a cireșelor, ale cărei date îmbină vegetalul cu sfințenia, încât imaginarul poetic creat de Virgil Diaconu e de o senzualitate mereu proaspătă, de nestăpânit: vrea o vacanță pe plaja cu lună a trupului tău; contemplă picioarele lungi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
își clocește / oul, aburind... ) sunt doar câteva scene din trecutul la care poetul se întoarce ca la paradisul pierdut fizic, dar care-i oferă șansa de a l perpetua în conștiință. Atașamentul față de propriul trecut, asumat, concomitent, cu nostalgie și patos - o pledoarie indirectă pentru evadarea, cel puțin temporară, din prezent, în spațiul matricial al împlinirilor, epurate, prin candoare, de orice ingerință a unui concret meschin - induce însă și atitudinea vizionară care netezește, voit, incongruențele dintre existent și dorit, iar, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
îi trezește memoria involuntară, în care femeia se regăsește în ipostaza de copil care și-a păstrat “așteptarea pasională” și “plăcerea copilarească” de a primi. Această trăire avea să destrame boala acceptată de eroină, monotonia zilelor... Acțiunea este estompată de patosul trăirii, nici nu mai trebuie să facă ceva, este suficient că s-a gândit, că și-a consumat actul fizic prin gând, deoarece “tot așa, trăise în minte toate aventurile lumii”. În ciuda construcțiilor realiste, în roman întâlnim pasaje de un
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
pentru mine...” O frază înregistrată de Domnul R. fără nici un comentariu. A tăcut și atunci, și mai târziu, fără a înceta să o întoarcă pe toate părțile. Ar putea spune, cel mai simplu: „O declarație de dragoste, laconică, de un patos disimulat.” Și punct! Dar Domnul R. nu s-a oprit la punct. A pus în loc două puncte explicative, apoi le-a înlocuit cu punct și virgulă (acestea cer completări, variante), în fine, s-a oprit la trei puncte de suspensie
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
diferența între vis și starea de veghe. De aceea, poate, fericirea din vis îl făcea să caute argumente, tot în vis, că ceea ce trăiește este chiar realitatea, refuzând adevărul (trist!) al vieții conștiente. Și acum câteva nopți dorea cu același patos să se convingă singur că nu este vis, că el chiar zboară! S-a trezit gemând și a fost cuprins, instantaneu, de o tristețe copleșitoare. „Așadar, orice vârstă ai avea, copilul din tine își cere drepturile. Ești în stare să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și oricine ar trebui să fie dornic de a se sluji de cineva care și-a cîștigat experiența pe cheltuiala altuia." Valoarea capitală a mărturiei epistolare ne obligă să mai cităm încă, în ciuda lungimii textului. Mînia e abia stăpînită de patos și de eleganța frazei: "Multă vreme n-am să mai pot trăi așa, pentru că sărăcia mă înjosește... aș dori ca acești domni Medici să înceapă să mă folosească din nou, chiar dacă ar fi să car pietre la început... Iar de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în care se risipesc toate spaimele omenești, iar antichitatea un drog. Mărturia, și patetică și poetică, nici nu era poate meritată de Vettori care, în replică, îi scria în ce lux trăiește el la Roma. Risipa de inteligență și acest patos al ideii, motivează recuperarea lui Machiavelli în literatură, începînd de la cardinalul de Retz și, în romanul istoric francez, de la Dumas la Druon. Machiavelli singur realizase că, fără să fie utopie, opusculul său despre putere era totuși o construcție abstractă. Dar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Decepțiile ultimilor ani nu i-au umbrit iubirea pentru Italia. Cu cîteva luni înainte de a se stinge (aprilie 1527) îi dădea lui Guicciardini sfaturi despre cum trebuie organizată urgent armata spre a se stăvili invadarea Italiei. Melancolia e învinsă de patosul vizionarului patriot. Cu ultimele puteri exclamă: "Iubesc, Francesco Guicciardini, iubesc patria mea mai mult decît sufletul meu." "Cu omul Machiavelli, s-a sfîrșit își încheie monografia C. Antoniade el mort, începe istoria machiavelismului." Firește, a machiavelismului de după Machiavelli. Machiavelli a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și sugrumat de oamenii lui Cesare Borgia. Preceptul biblic "cu ce măsură măsori, măsura-ți-se-va" se recunoaște în subtext. Pagina în care se istorisește exterminarea elitei orașului e frapant asemănătoare cu drama provocată de cruzimea lui Alexandru Lăpușneanu în istoria românilor. Patosul ideilor lui Machiavelli sporește în încercarea de a stabili norme care să regleze raporturile principelui cu sfetnicii (XXII-XXIH) și în special cu secretarii lor. Profund interesat de recîștigarea poziției pierdute, Machiavelli e de părere că ne putem forma opinia despre
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fusese, fața nu i se mai văzu, vocea mătușii dispăru cu bucătăria, cu plăcintele ei, parcă nici nu se ivise. Doamna Pavel (era duminică pe la orele 9) se auzea cîntînd În curte, probabil mătura asfaltul, ca În ajun, cînta cu patos, melodia se Încîlcea, n-are a face, totul erau cuvintele dar nu se prea Înțelegeau, În timp ce domnul Pavel, aflat la baie, se bărbierea, Îngîndurat de vremurile ce vin. - Ce vremuri să mai vină, domnule Pavel? N-ajung astea care sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Bine-ați venit!” și, odată cu aceasta se amestecară vorbe ce măriră pauza, după care domnul Pavel Își reluă elanul. Nu spusese nimic nou, toate apucaseră la timpul lor defilările armatei, serbările școlare, fastul acelei zile, dar el punea un anume patos În rememorările rostite, Încît dădea impresia că vorbea despre lucruri ce se Întîmplaseră cu sute de ani În urmă, numai de el știute, străvechi ca basmele ce nu-și găseau așezare În timp. - În Capitală, regele Însuși, continuă el, primea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
aduce din zona centrului înapoi câte unul, câte doi, viii și cei morți, plini de speranța întoarcerii sub același stejar, alunecând gând sădit cândva în rădăcinile cusute în cerc, în triunghi -. Să mai asculte vocea cu timbrul ei fără șovăiala, patosului ce nu i-a trădat. Toți vor aștepta o altă nuntă, aceleași porți se vor deschide, rămâneți încă afară durerile de cap nu mai au înțeles, de-atâta joc și zăbavă în soare, mă dor și gleznele de la picioare! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
O va pedepsi, într-un fel sau altul, accentuă Maitreyi și repetă cuvintele, râzând, când am rămas singuri. Așadar, și ea știe?... De altfel, mi-a mărturisit că ar vrea să dea într-o nebunie, ntoxicată de dragoste sau de patos. Aflu sincerități inaccesibile celorlalți, pe care nu le-aș fi bănuit în cele dintâi zile ale prieteniei noastre, ( Notă. Adevărul era că Maitreyi se juca pur și simplu și, chiar după ce Lilu îi destăinuise în ce constă dragostea de soție
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Era un nume foarte simplu, cum să vă spun? Simplu. Prea simplu chiar. Poate că de aceea mi-a scăpat din minte. Dar m-a impresionat vocea, n-am să uit niciodată vocea aceea clară, senină, fără nici un fel de patos, și totuși gravă, urgentă. Orlando îl privea bănuitor, umezindu-și încet buzele. - Și mesajul, continuă Adrian, tot ce mă lăsa să înțeleg că are să-mi transmită astăzi, la 4,30. - Ce fel de mesaj? îl întrerupse din nou Orlando, coborând
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-i pentru volumul cu memoriile veteranului Ioan Costache Enache. La T.V.R. se transmite știrea morții poetului Adrian Păunescu. Îi va rămâne opera, punctată de compromisuri majore față de comunism... Orice om - cu greșelile lui. La T.V.R. Corneliu Vadim Tudor evocă cu patos personalitatea celui dispărut. Tot la T.V.R. apare rabinul Sorin Rosen care afirmă clar că România n-a trimis evrei în lagăre de exterminare. „N-am auzit să fi fost cineva trimis în lagăre din România!” Emisiunea e pe canal 14
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
la suprafață imediat, ca untdelemnul deasupra apei. Ea este dăruită de pasiune În tot ce face: În orice gest, chiar lipsit de importanță, se exaltă până dincolo de normal; de aceea, devine puțin ridicolă. Ieri, la seminarul de universală, punea atât patos vorbind despre tragedia Annei Karenina. Această trăire În exces este interpretată de ceilalți colegi În registru actoricesc; se afirmă că se comportă ca și cum ar recita un rol Într-o piesă proastă, dar ea nu se sinchisește de nimeni. Continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
LCF, 1985, 11; Mircea Vasilescu, Un roman construit prin metaforă, RL, 1985, 20; Al. I. Friduș, „Glonțul de porțelan”, CL, 1985, 5; Cristian Moraru, Balistică și narațiune, AFT, 1985, 8; Dan Măran, „Magazinul de clepsidre”, SLAST, 1987, 9; Radu Levârdă, Patosul angajării politice, RL, 1989, 46; Popa, Ist. lit., II, 943. A.F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]
-
au apucat a-i gusta odată dulceața (subl. ns. L. B.)”; cereau permisiunea ca, din partea lor, să fie trimis cineva la Viena ca să susțină drepturile țării. Plenipotențiarul austriac a fost implorat și prin alt memoriu să lucreze la „fericirea noastră”. Patosul patriotic al acestor cereri este o pagină antologică din istoria popoarelor aspirând spre emancipare, dar strivite de forțe străine copleșitoare. În sfârșit, la 6 august 1772, delegații munteni i s-au adresat în scris și lui Alexei Orlov: Ecaterina a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
artificială care încearcă să se impună. "Wintermute" este un nume simbolic pentru tehnologia moartă; "winter"(iarnă) semnifică răceală, lipsă de viață și "mute" (mut) semnifică tăcere. Termenul stabilește astfel o antinomie între tehnologia moartă și oamenii vii, fără a prelua patosul cu care Nietzsche susținea superioritatea vieții umane față de lucrurile "moarte". În final, Case își descrie, plin de dispreț, trupul său ca pe "o bucată de carne" și nu există, în tot romanul, nici un cuvînt de laudă închinat trupului sau naturii
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
anxietăți holiste, dotată cu oarecare coloratură social-politico-culturală și contextualizată geopolitic, în fond cu adresă ontică. Anxietate virtual dezamorsată totuși de sugerarea unui chietism oriental, atins prin dobândirea bucuriei contemplației, după procedeul hazului de necaz. Mărunta imagerie prozaică e investită, fără patos sau poză, cu semnificații ale interogației asupra rosturilor ultime, schițate cu nerv și curmate brusc. Colorată anecdotic, lirica lui P. este de regulă nonnarativă: vădește performanța obținerii unui maxim de conotație cu un minim de anecdotică și de narație. Ecouri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
începuturile sale, s-a hrănit din imaginile, ideile și vocabulele pe care actualitatea tehnoștiințifică le propune și din legăturile acesteia cu activitatea politică sau filozofică. Narațiunea SF propune o punere în scenă menită să inducă în cititor un efect de "patos metafizic", o emoție produsă de dezvoltarea narativă a unei idei sau a unei probleme serioase, dacă astăzi pot fi înlocuite anumite organe din corpul omenesc, ce scenarii ar putea deriva din aplicarea acestei practici întregii populații? Dacă un virus inversează
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
deformate de incompetența autorilor în materie, sunt totuși "concretizate", făcute palpabile, chiar și printr-o punere în scenă discutabilă. Ele păstrează, în ciuda sau din cauza acestui fapt, o putere de fascinație care comunică, dincolo de dimensiunea lor informativă, ceea ce M. Nicholson numea "patosul metafizic", care-l mișcă, oricum, pe cititor. Cum spune Ursula K. Le Guin, "universurile science-fiction sunt doar mici bucăți de lumi, făcute din cuvinte". Capitolul 6 Antologie de autori Din imposibilitatea materială de a ne ocupa de toți autorii și
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
cu literatura sau cu publicistica. Modest și puțin luat în seamă de critica literară a vremii, L. se dovedește în scrierile sale un observator atent al realității, pe care o transpune și o comentează cu accente de sinceritate și de patos participant. După ce în Reflex de suflet și în Primitive (1916) poetul, în dispoziție contemplativă, se apleacă asupra propriilor stări și trăiri afective, în Golgota (1918) el ocolește orice poetizare a întâmplărilor, versurile aducând „icoane și momente din război” și avansând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287863_a_289192]
-
perspectivă comparatistă, rolul elitei în procesul devenirii unei națiuni. Introducere După decembrie 1989, cultura română văduvită de izolaționismul regimului comunist și supusă unei sistematice ideologizări, s-a aflat, în primii săi ani de recâștigare a libertății, sub semnul unui nou patos recuperator. Era vorba de restituirea unor momente semnificative din istoria sa, pe fondul unui exercițiu firesc al recuperării memoriei colective. Dincolo de această practică absolut necesară, se ridicau numeroase probleme care țineau de reînnoirea limbajului, prin reintroducerea în circuitul public a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]