1,557 matches
-
știi tu de frumos! M-am dus lângă monument și-o liniște s-a instalat în toată curtea. Parcă a amuțit și vântulețul care adia lin printre crengi. Și-am început cu glas abia auzit: "Scrisoarea unei fetițe", recitând cu patos versurile: "Tăticule, îți scriu scrisoarea asta Ca să n-o vadă mama Ci numai eu, căci dorul tău M-apasă și mi-e tare greu... Tăticule, tu unde ești, de ce nu vii Acasă. Doar tu nu ne-ai uitat Te-aștept
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
uite-așa s-a încheiat partida mea de pescuit, n-am văzut niciodată până atunci pești atât de mari, adevărați monștri marini, am adus unul acasă, am scos și ușa din balamale că nu încăpea în bucătărie". Povestea cu atâta patos și seriozitate, în jur toți râdeau, și mie îmi venea, dar... Eram tare curioasă să stau în preajma povestitorului, să îl descos, să îl întreb de una, de alta, cum și de ce a scris literatură pentru copii. Avea răbdare cu mine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
eu, ființa umană - reprezint tocmai specia ce a făcut din distrugere și autodistrugere o a doua natură? Cum aș putea dărui pe măsura a ceea ce primesc, dacă nu mă ridic la nivelul purității și al adevărului? Vam vorbit cu atâta patos despre natură în încercarea de a vă transmite cât mai bine starea de spirit ce ne-a însoțit pe tot parcursul drumului spre Brașov, spre întâlnirea națională. În ce mă privește, totul ar fi fost totul perfect dacă nu m-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
un proiect corespondent ar fi presupus traducerea în limba română a textelor de bază ale principalelor tradiții religioase asiatice, una dintre primele condiții ale posibilității de instituționalizare a istoriei religiilor 1. Deopotrivă, în această perioadă scrie cu aviditate 2 și patos liric, dar mai ales cu o acuitate particulară pentru aproximarea alterității mesajului acelor poeți persani cunoscuți de multă vreme în Europa, Hafiz, Firdousi, Saadi 3. Înainte să ajungă la Calcutta, începe, autodidact, studiul persanei după Manuale di lingua persana al
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nici de formațiunile militare conduse de Heinrich Himmler 2 și de alimentarea ideologiei acestora din urmă cu prestigiul nobleței originii ariene. Poate că nici de genealogia acelor grupări germane cvasireligioase, în care, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu patos wagnerian, Iisus nu mai putea reînvia decât sub masca răzvrătită a unui Wodan crucificat 3. După susținerea tezei de doctorat la Uppsala, Wikander se stabilește pentru aproape un an (cel mai probabil din toamna anului 1938 până în vara lui 1939
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de ordinea vitală a angajamentului politic și divizarea științelor în cât mai multe discipline posibile, în vederea idealului numit „obiectivitate științifică”. Cu cât științele evoluează, ignorând condițiile lor politice, cu atât mai mult ele se apropie de idealul lor: „...există un patos foarte scăzut de a reprezenta științele și culturile într-o lume a puterii politice”. 3. Acestei maladii culturale îi corespunde izolarea „neutrală” a statelor germanice, Olanda, Elveția și țările scandinave. Pentru Wikander, gândirea lui Steding, ca și cea a lui
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
toi. Cum au oprit, puteau auzi deja uralele, aplauzele și muzica orchestrei Ion Vasilescu din Ploiești, ce dădea viață întregului cartier de lângă Gara de Nord. Unii preferau să stea afară, savurând probabil ultimele zile neașteptat de călduroase din acel an, trăgând cu patos din țigări și discutând, ici-colo se auzeau și opinii politice serioase, despre ce și cum s-ar cuveni și de ce-ar fi mai bine cineva în locul altcuiva. Ce mașinărie nouă a mai apărut, motoare mai silențioase și câțiva cai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
din vremurile copilăriei sale, iar taică-su tocmai intră peste el să-l asculte. Păi, ce faci, tată ? Tocmai acum te-ai oprit, când ți-a venit publicul ? râde Gheorghe Vasile, și imediat îl sărută pe obraz. Hai, mai cu patos, de când așteptam să ajung acasă să mă liniștesc cu-o romanță. — Da’ mi-e aiurea, tati, să cânt cu tine de față. Eu cânt singur. — Păi, ce fel de cântăreț ești tu, Cristi, tată, dacă nu poți să-i cânți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
creștea astfel în fiecare zi în care mai punea în scenă o piesă. Care suna și mai bine, era mai bine intonată decât celelalte, mai bine înțeleasă și pătrunsă în adâncul ei, încât publicul simțea și mai intens dragostea și patosul lui, pe care le juca aproape de perfecțiune. Nu era doar un simplu interpret, ca ceilalți, era un întreg spectacol, fiind întotdeauna spontan, știind când să înceapă, cu ce să înceapă și mai ales cum, amestecând o glumiță inteligentă între pauze
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se ducea a doua zi printre copii și le cânta. Și ei erau fericiți. Printre cadavre, în mijlocul jegului și al sărăciei, muzica l-a salvat, iar prin muzică, și el i-a salvat pe ceilalți. A învățat să cânte cu patos, cu sufletul, nu cu plămânii, ca și cum ar fi cântat ultima melodie ce s-ar fi auzit vreodată în lume. Pentru că în lumea micuțului Cristian, ziua de mâine, dacă era, începea ca un infern și numai vocea lui făcea flăcările să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lui a fost și aceea de a se baza pe o stratificare foarte clară și dură socială, stratificare pe care Nietzsche o admiră și o propune ca model, cu acea expresie care la el revine adesea, das Pathos der Distanz - patosul distanței! -, capacitatea anume a fiecărui strat sau clasă socială de a-și susține și a răspunde pentru obligațiile și prerogativele ce-i incumbă. Ideea de libertate ca o tendință firească, ca un drept Înnăscut al fiecărui cetățean, a apărut foarte
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În primă instanță, un amalgam, eficient În ochii multora, Între operele și autorii demagogi și oportuniști, fără o valoare notabilă și acei creatori care produseseră lucruri de valoare unică. La acest al doilea punct, se Înscriu, cu o energie și patos demn de alte cauze, pe de-o parte, naivii, iar de partea cealaltă, noii oportuniști. Nu, nimic nou, au existat În câmpul literar românesc, după 1900 și chiar și sub comuniști - e drept, În forme uneori confuze, vizibile mai ales
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fi asaltat, prea puțini sunt și vor fi cei care vor discuta cu calm și seriozitatate extrapolările mele teoretice, Încercările de a recrea o atmosferă sau profiluri psihologice! -, eu, autorul, romancierul care sunt nu pretinde În primul rând „obiectivitate”, ci... patos al confesiunii; nevoia „mărturisirii” și, Doamne, câte feluri de mărturisiri, de témoignages există, de mărturii, Încât poți spune nu numai că diferă de la un ins la altul, dar chiar și la același care, prins În două vârste sau momente existențiale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
talentul său oratoric, cu care și-a câștigat primele galoane printre ceilalți membri, obscuri Încă, ai acelei insignifiante grupări pe jumătate muncitorești, pe jumătate compusă din intelectuali ratați, numită pompos „partid” - NSDAP - Nationalsozialistische Deutscher Arbeiter-Partei - partidul național-socialist german al muncitorilor -, patosul și abilitatea sa oratorică să fi fost un prim semn al acestei „prostii egolatre”, o „prostie” care, În loc să se ascundă și să maimuțărească „inteligența” celorlalți, se afirmă cu o anume impetuozitate, cu o anume „coerență”. Speculând, „inteligent”, se’nțelege, resentimentul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
monștri literari precum Goethe sau Blaga. În cele câteva comentarii care mi-au onorat textele adunate sub acest titlu hibrid s-a observat „tendința autorului de a face roman din tot ce atinge”. Ce s-a observat mai puțin este patosul care le „Încercuiește” și nu rareori le „abate” de la directețea lor simplă și didactică, un patos ce apasă și asupra textele mele de ficțiune și care mă desemnează indubitabil ca pe un autor care vine din „școala”, dar și din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sub acest titlu hibrid s-a observat „tendința autorului de a face roman din tot ce atinge”. Ce s-a observat mai puțin este patosul care le „Încercuiește” și nu rareori le „abate” de la directețea lor simplă și didactică, un patos ce apasă și asupra textele mele de ficțiune și care mă desemnează indubitabil ca pe un autor care vine din „școala”, dar și din aerul sfârșitului de secol al XIX-lea. Azi, această noțiune, de patos - și mai ales derivatul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
simplă și didactică, un patos ce apasă și asupra textele mele de ficțiune și care mă desemnează indubitabil ca pe un autor care vine din „școala”, dar și din aerul sfârșitului de secol al XIX-lea. Azi, această noțiune, de patos - și mai ales derivatul său, patetic! -, este interpretată În cheie negativă, unul din micile, dar semnificativele semne lingvistice, care, dincolo de distorsiunea semantică, arată cultul prezentului, al materiei, al unui pozitivism ce suspectează orice „fantasmă” sau „metafizică” - chiar și acest ultim
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să mă „transform”, să mă „adaptez”, să mă „aclimatizez” metropolei, am făcut din „defectul” meu o „armă” și, În cartea mea „experimentală” din punctul de vedere al științei tipologiei romanului, Bunavestire, l-am scris, acest substantiv, Provincie, cu majusculă! Dar patosul... da, pe acesta Îl datorez, cum spuneam, temperamentului pe care nu am reușit să-l „domesticesc” cum trebuie; și, cum fac pedagogii cu un copil rebarbativ pe care Îl lasă până la urmă În voia lui, sperând ca timpul sau vreo
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În voia lui, sperând ca timpul sau vreo minune să scoată ceva pozitiv dintr-o „proastă” Înclinație, am „așteptat” și eu, Într-o „lene de caracter”, ca acest „nărav” să producă și el ceva, cât de cât memorabil. Oricum, acestui „patos” Înăscut - rar, s-o acceptăm, În scrisul și firea stilistică a scriitorilor români moderni, cu excepția poate a romanticilor, care cel mai adesea „pozau” chiar când o făceau cu geniu! - m-a ajutat să-mi „placă” literatura acelor autori europeni care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am găsit pentru prima oară tema „dublului” care m-a fascinat toată cariera!Ă, un Nietzsche și Dostoievski, apoi. Sau un Camil Petrescu, cu accentele sale „histeriode” din cele două romane, care au fost receptate drept „sinceritate” sau „autenticism”. De patosul unui Thomas Hardy sau de cel al genialului său ucenic, D.H. Lawrence, și nemaivorbind de „Nemți”, de patosul unor Kleist sau Schiller, al unui Schelling, În filosofie, sau de „patosul mântuit” al lui Rainer Maria Rilke, cu care l-am
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
apoi. Sau un Camil Petrescu, cu accentele sale „histeriode” din cele două romane, care au fost receptate drept „sinceritate” sau „autenticism”. De patosul unui Thomas Hardy sau de cel al genialului său ucenic, D.H. Lawrence, și nemaivorbind de „Nemți”, de patosul unor Kleist sau Schiller, al unui Schelling, În filosofie, sau de „patosul mântuit” al lui Rainer Maria Rilke, cu care l-am „infectat” și pe prietenul meu de destin, Nichita. După cum se vede, totul poate sluji la ceva, chiar și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
romane, care au fost receptate drept „sinceritate” sau „autenticism”. De patosul unui Thomas Hardy sau de cel al genialului său ucenic, D.H. Lawrence, și nemaivorbind de „Nemți”, de patosul unor Kleist sau Schiller, al unui Schelling, În filosofie, sau de „patosul mântuit” al lui Rainer Maria Rilke, cu care l-am „infectat” și pe prietenul meu de destin, Nichita. După cum se vede, totul poate sluji la ceva, chiar și o boală, un „defect” dacă... dacă te exersezi Într-o anume răbdare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
totul poate sluji la ceva, chiar și o boală, un „defect” dacă... dacă te exersezi Într-o anume răbdare cu tine și dacă nu te apleci iute după toate rafalele de vânt social, după modele, atât de tiranice, ale artei. Patosul acesta Îmi vine probabil și de la antecesorii mei nemți, șvabi, deși „ei”, Nemții, Germanii de azi l-au pierdut de mult - În artă, literatură vreau să zic, chiar și În poezie, iar ultimul poet patetic de limbă germană este evreul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
primesc chiar o confirmare. Pentru ca să am și aprobarea Dvs., vă trimet acest mic volum, Împreună cu o carte interesantă, scrisă de fostul meu coleg la Brașov, Victor Tufescu, originar din Botoșani. El descrie ca prof. universitar, geograf și geolog, cu mare patos relieful Bucovinei, al Sucevei, al Moldovei de Sus, Încât cred că va place. Este un mic cadou ce pot să vi-l fac. Micul volum de scrisori, pe cari le-am păstrat cu sfințenie și cu admirație, scrise de Dvs.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
până azi nu i se descifrează motivele și limbajul său ce trădează afinități profunde cu un anti-materialism, cu un anti-naturalism tranșant, poezia sa, în vârful ei, fiind nu numai un atac la bazele gândirii materialiste, dar o descriere plină de patos a omului nesigur de existență, nesigur de propria sa unitate, avid de probele divinității, ale zeilor, visător, puternic, din tagma post-romanticilor nemți, de care s-a contagiat - era să scriu: îmbolnăvit! - și Eminescu. Da, am crezut în cariera literară, în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]