3,343 matches
-
catolic ("apostolic") ungar. Episcopii românești în Transilvania Cf. Pr. Păcurariu, de la începutul secolului al IV-lea până la sfârșitul secolului al IX-lea, în teritoriile locuite de români au activat așa-numiții "horepiscopi" (episcopi de țară). Ei erau trimiși aici de patriarhia de Constantinopol, de arhiepiscopia de Justiniana Prima (sec. VI), de episcopiile din Scythia Minor (sec. IV-VI)) sau de episcopiile sud-dunărene de la Dârstor și Vidin (după 864). În aceeași perioadă, au putut activa aici episcopii "misionari" (periodeuți), trimiși de aceiași
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o themă proprie cu reședința la Dorostolon (vezi cap. IX). Sub raport bisericesc, Arhiepiscopia bulgară de la Dristor (Durostorum), recunoscută inițial de împăratul Roman Lekapenos din rațiuni politice, a fost desființată și în locul ei s-a înființat o mitropolie, dependentă de Patriarhia de Constantinopol. Este posibil ca sub jurisdicția ei să fi ajuns și unele episcopate din Dobrogea, despre care nu avem mărturii sigure, cu centrul în unele așezări medievale timpurii, precum Dinogetia, Noviodunum sau Axiopolis. De pildă, la Bisericuța-Garvăn (jud. Tulcea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
N. M. Popescu, Ioan, ¨preutul¨ Episcopiei aromânilor, 1934, nr. 7-8, p. 457-460; I. Nistor, Legăturile cu Ohrida și exarhatul plaiurilor, în AARMSI, t. XXVII, 1944-1945, București, 1946, p. 123-151; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 206-207. 31. Epifanie Norocel, Patriarhia bulgară de Târnovo între 1235-1393, în S.T., 1966, nr. 3-4, p. 146-159; Chiril Pistrui, Imperiul vlaho-bulgar și patriarhia de Târnovo, în M.A., 1972, nr. 3-4, p. 201-209; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 208-210. 32. I. Rămureanu, Rolul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
exarhatul plaiurilor, în AARMSI, t. XXVII, 1944-1945, București, 1946, p. 123-151; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 206-207. 31. Epifanie Norocel, Patriarhia bulgară de Târnovo între 1235-1393, în S.T., 1966, nr. 3-4, p. 146-159; Chiril Pistrui, Imperiul vlaho-bulgar și patriarhia de Târnovo, în M.A., 1972, nr. 3-4, p. 201-209; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 208-210. 32. I. Rămureanu, Rolul elementului românesc în creștinarea ungurilor în B.O.R., 1980, nr. 1-2, p. 173-196; Ștefan Lupșa, Catolicismul și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
legături și pe care o proteja încă de la Constantin cel Mare-începutul secolului al IV-lea ! Conform concepției politice bizantine, în lumea ortodoxă, puterea supremă era reprezentată numai de împărat și patriarh. În nordul Dunării, ierarhia bisericească locală era sub autoritatea patriarhiei de Constantinopol, care nu era contestată de nimeni, dar feudalii autohtoni slavo-români, acei "maiores terrae", din punct de vedere politic-administrativ, se sustrăgeau pretențiilor de dominație politică bizantină activă. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu dispunea de mijloace eficace
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nordul Dobrogei, se află mormântul căpeteniei lor spirituale, Sari Saltig; se presupune că turcii selgiucizi rămași în Dobrogea, unde s-au creștinat, ar fi strămoșii găgăuzilor).10 Restaurarea puterii bizantine la Constantinopol, în 1261, a conferit un prestigiu sporit și patriarhiei răsăritene a cărei autoritate a fost recunoscută de multe orașe de pe litoralul vest-pontic al Mării Negre și de la Dunărea de Jos. În perioada aceasta, după mijlocul secolului al XIII-lea, Vicina a devenit reședință mitropolitană, atestată documentar în 1285, ea se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
reședință până la 1359, când mitropolitul Iachint a fost transferat la Argeș. Autoritatea mitropolitului de Vicina era considerabilă, de vreme ce, în 1302, alanii i s-au adresat lui pentru o intervenție pe lângă împărat în vederea stabilirii lor în Bizanț. Însă dependența mitropoliei de patriarhia de Constantinopol nu presupunea și dependența politică a Vicinei față de Bizanț, datele noastre nu duc la concluzia că zona gurilor Dunării se afla, în secolele XIII-XIV, în orbita politică a Bizanțului. Dar Imperiul continua să dețină un rol însemnat în schimbul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Iachint este mutat la Câmpulung sau la Argeș. El conducea biserica muntenească ca mitropolit, prin urmare, după întemeierea țării, se ajunsese la o organizare bisericească centralizată. Dar noua conducere a bisericii muntene nu avea, în primii ani, recunoașterea canonică a Patriarhiei de Constantinopol, suprema autoritate în partea de răsărit a Europei. Această recunoaștere este menționată în două acte însemnate pentru istoria noastră bisericească. Primul act este "înscrisul" sau hotărârea sinodului patriarhal, prin care mitropolitul Iachint, anterior titular la Vicina, era recunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ridicată la rangul de mitropolie, în 1359. În felul acesta, domnul român, în fața ofensivei catolice a regelui Ludovic, pe care nu-l mai privea ca pe suzeranul său, ținea să opună o biserică ortodoxă bine organizată, care deschidea, și față de patriarhia veche și față de cea nouă, a slavilor din sudul Dunării, a căror influență o respinse, neadresându-se lor, o întreagă linie politică. Pentru ca legăturile cu patriarhia de Constantinopol să fie cât mai strânse, el admise să fie adus la Argeș
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
suzeranul său, ținea să opună o biserică ortodoxă bine organizată, care deschidea, și față de patriarhia veche și față de cea nouă, a slavilor din sudul Dunării, a căror influență o respinse, neadresându-se lor, o întreagă linie politică. Pentru ca legăturile cu patriarhia de Constantinopol să fie cât mai strânse, el admise să fie adus la Argeș, noul mitropolit, Iachint de Vicina. Actul patriarhal din mai 1359 vorbește despre "marele voievod și domn de sine-stătător a toată Ungrovlahia". Iachint este mutat de la Vicina
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un punct de vedere aparte. În 1359, voievodul Alexandru îl cheamă la Argeș pe mitropolitul Iachint de la Vicina, apoi începe demersurile pe lângă patriarhul de Constantinopol pentru mutarea oficială a sediului mitropoliei de la Vicina la Argeș și așezarea țării sub jurisdicția patriarhiei răsăritene. Aflat la o răscruce a istoriei, Alexandru Basarab se hotărăște să renunțe la protecția papei și să se adreseze celuilalt cap al creștinătății, patriarhul de Constantinopol. În vremurile medievale, o căpetenie statală fără legătură cu Biserică era de neconceput
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
respectivă a fost ridicată, prin 1303-1305, la treapta de mitropolie. După ce, în 1349, Haliciul a fost anexat la Polonia (sub numele de Galiția), sub regele Cazimir III, acesta a cerut patriarhului Filotei să reînființeze mitropolia de Halici, desființată anterior, ceea ce patriarhia a acceptat, în mai 1371. Putem admite ca verosimil faptul că, până la întemeierea mitropoliei Mitropoliei, episcopii de-aici erau hirotoniți de mitropolitul de Halici. Se pune întrebarea: care au fost primii ierarhi moldoveni, după întemeierea statului ? Conform unui pomelnic mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Acești primi ierarhi ortodocși cunoscuți din conducerea bisericii est-carpatice rezidau la Rădăuți.39 Dar existența acestor ierarhi nu era suficientă, după întemeierea Moldovei ca stat de-sine-stătător, era necesară înființarea unei mitropolii cu o identitate proprie, care să fie recunoscută de patriarhia de Constantinopol și de împăratul Bizanțului. Numai prin înființarea unei mitropolii, identitatea noului stat putea fi deplină, conform practicii medievale, căci noul act bisericesc avea și o semnificație politică. Conform datelor pe care le deținem până în prezent, Mitropolia Moldovei a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Petru Mușat și a patriarhului Nil. Solicitarea venea din partea domnului țării, bun organizator și ctitor de biserici și mănăstiri, precum cea de la Neamț. În septembrie 1386, mitropolia Moldovei figura printre "provinciile eclesiastice bizantine", ceea ce înseamnă că domnul obținuse anterior acordul patriarhiei pentru înființasrea ei. Însă, foarte curând, izbucnește un conflict între patriarhie și domnia Moldovei, în legătură cu titularul noii mitropolii. Conflictul s-a declanșat în 1387 sau în anii următori, în momentul în care mitropolitul Antonie al Haliciului a hirotonit doi ierarhi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bun organizator și ctitor de biserici și mănăstiri, precum cea de la Neamț. În septembrie 1386, mitropolia Moldovei figura printre "provinciile eclesiastice bizantine", ceea ce înseamnă că domnul obținuse anterior acordul patriarhiei pentru înființasrea ei. Însă, foarte curând, izbucnește un conflict între patriarhie și domnia Moldovei, în legătură cu titularul noii mitropolii. Conflictul s-a declanșat în 1387 sau în anii următori, în momentul în care mitropolitul Antonie al Haliciului a hirotonit doi ierarhi moldoveni, Iosif și Meletie, la cererea domnului, dar fără avizul patriarhiei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
patriarhie și domnia Moldovei, în legătură cu titularul noii mitropolii. Conflictul s-a declanșat în 1387 sau în anii următori, în momentul în care mitropolitul Antonie al Haliciului a hirotonit doi ierarhi moldoveni, Iosif și Meletie, la cererea domnului, dar fără avizul patriarhiei. Iosif este probabil fostul episcop de Rădăuți, menționat în acel vechi pomelnic, care a fost mutat de domn la Suceava, capitala Moldovei, el fiind considerat "întâistătătorul" sau "mitropolitul" țării. Hirotonia celor doi era legală, Haliciul fiind supus Constantinopolului, dar nemulțmirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Iosif este probabil fostul episcop de Rădăuți, menționat în acel vechi pomelnic, care a fost mutat de domn la Suceava, capitala Moldovei, el fiind considerat "întâistătătorul" sau "mitropolitul" țării. Hirotonia celor doi era legală, Haliciul fiind supus Constantinopolului, dar nemulțmirea patriarhiei provenea din faptul că nu i se ceruse acordul pentru hirotonie, dar mai ales pentru că cei doi erau români, iar aceasta ar fi dorit să fie greci. Acceptarea noii situații ar fi dus la "autocefalie" sau independență față de patriarhie. Noul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nemulțmirea patriarhiei provenea din faptul că nu i se ceruse acordul pentru hirotonie, dar mai ales pentru că cei doi erau români, iar aceasta ar fi dorit să fie greci. Acceptarea noii situații ar fi dus la "autocefalie" sau independență față de patriarhie. Noul patriarh Antonie a trimis doi ierarhi greci în Moldova, pe Teodosie și apoi pe Ieremia, dar amândoi au fost respinși. Ultimul, Ieremia a fost pur și simplu "izgonit", în 1394, încât acesta a aruncat anatema asupra întregii țări, domn
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era gravă, mai multe tentative de aplanare au eșuat. În cele din urmă, conflictul a fost aplanat, în mai 1401, când a fost ridicată anatema aruncată asupra clerului și poporului, iar apoi, după solia trimisă de Alexandru cel Bun la patriarhie, în 26 iulie același an, mitropolitul Iosif a fost recunoscut. Reședința mitropoliților Moldovei se afla în biserica Mirăuți din Suceava, ctitorită de Petru Mușat.40 Întregirea Moldovei Pe plan extern, pentru a rezista presiunilor angevine, Petru Mușat depune omagiu, la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
exarhatul plaiurilor, în AARMSI, t. XXVII, 1944-1945, p. 123-151. Norocel Epifanie, Sfântul Apostol Andrei în tradiția românească-mărturie a vechimii și continuității noastre pe acestte meleaguri, în vol. Pagini din istoria veche a creștinismului la români, Buzău, 1986, p. 19-46. Idem, Patriarhia bulgară de Târnovo între 1235-1393, în S.T., 1966, nr. 3-4, p. 146-159. Odobescu Al., Tezaurul de la Pietroasa, București, 1976. Olteanu Pandele, Contribuții la studiul elementelor slave din cele mai vechi traduceri românești, în L.L., VI, 1962, p. 67-97. Olteanu Șt.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Transilvaniei, București, 1980. Petrovici E., Studii de dialectologie și toponimie, București, 1970. Pippidi D. M., Contribuții la istoria veche a României, București, 1967. Idem, Studii de istorie a religiilor antice. Fapte și interpretări, București, 1969. Pistrui Chiril, Imperiul vlaho-bulgar și patriarhia de Târnovo, în M.A., 1972, nr. 3-4, p. 201-209. Pâclișanu Z., Ungaria și acțiunea catolică în Orient, în R.I.R., 1944, nr. 2, p. 180-197. Pârvan V., Contribuții epigrafice la studiul creștinismului daco-roman, București, Editura Socec, 1911. Idem, Studii de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și logică. În 1688, este trimis la Constantinopol, cerut fiind de turci drept garant (capuchehaie) al fidelității tatălui său, domnitorul, față de Poarta Otomană. Folosește prilejul spre a-și continua formația de cărturar cu vocație și urmează cursurile Școlii Înalte a Patriarhiei Ortodoxe din Constantinopol, școală de profil umanist, de mare tradiție filosofică și teologică. Matematicianul turc Saadi îl învață turcește. C. își însușește și alte limbi orientale. Asimilează disciplinat cunoștințe de istorie și geografie, logică și filosofie, retorică, științele naturii și
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
gândirii biblice, o hermeneutica „auto-interpretativă” (scriptură interpres șui) excluzând orice premisa ce ține de o teologie naturală. Barth comentează Ex 3,14 că pe o relatare a întâlnirii dintre Dumnezeu și Moise în care Dumnezeu, reînnoindu-și legământul făcut cu patriarhii, răspunde cu bunăvoință așteptării lui Moise, dar refuză să-i comunice numele său, să-i dezvăluie misterul „eului” sau, căci „nu putem să-l numim pe Dumnezeu cum numim ființele și lucrurile create. Pentru a-l numi pe Dumnezeu, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Platon reprezintă un caz ilustrativ al istoricismului (adică a tendinței de a subsuma istoria unui set de reguli și norme menite a permite un control cvasitotal al viitorului), ale cărei principale caracteristici sunt: imobilitatea (reflex al imuabilității Ideilor), regresul („la patriarhia tribală dinaintea Căderii, la dominația de clasă naturală a minorității înțelepte asupra mulțimii ignorante” - ed.cit., p. 104), segregarea absolută (căci e netransgresabilă) a claselor, focalizarea exclusivă asupra clasei dominante care e închisă în interiorul unui perimetru determinat de controlul total
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Gheorghiu-Dej. Toată lumea bună a tovarășilor știa că Justinian se bucura de favorurile lui Dej. Patriarhul Îl adăpostise pe acesta Într-un moment de restriște, iar după ce apele s-au liniștit relațiile Între cei doi au continuat prin vizitele făcute la Patriarhie de copiii lui Dej. De altfel, acesta asigura clerul ortodox că este gata „să uite și să ierte” legăturile Bisericii cu Garda de Fier. Această relație deosebit de apropiată a patriarhului cu liderul comunist favoriza frustrări În rîndul camarilei fidele lui
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]