14,466 matches
-
reușit, Părințele. Unde erai, Roja? Fă-ți mea culpa, autocritica, trebuia să fii acolo, nu să umbli acuma după potcoave de cai morți, așa este, ai dreptate, Părințele, puteam să schimb istoria, bîiguie cu amărăciune în suflet, să facă o pauză, îl durea genunchiul, poți să încerci altă poziție, îi e bine și așa, să revenim la oile noastre, zice. — Ideea era că nu pentru asta am venit, ești cu musca pe căciulă, îi aduce aminte, ghinionul tău, erau alții cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
capăt, indiferent cît l-ar fi costat. Începu prin a-și cumpăra un registru cu coperți tari pe care îl purta tot timpul asupra lui fie la subraț, fie alături de celelalte caiete în geanta cu care mergea la Universitate. În pauze, între două cursuri, prin cafenele, la metrou își făcu un obicei din a urmări gesturi, fizionomii și limbaje. Se posta la o anumită distanță de cel pe care îl avea în vizor, își scotea registrul și începea să noteze ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și mai tare. Aveau însă destule scuze, duceau o viață de corvoadă la Tricotajul. Și-au dat seama prea tîrziu că Delfina făcea un joc dublu cînd chicotea cu restul colegelor, cînd se ascundea vorbind pe la spate în mijlocul secției, în pauzele de masă. Se schimbase de ieri pe azi dintr o muncitoare model, care-și depășea cu mult norma, într-o chiulangioaică, o instigatoare. Mare pagubă, o auzeau protestînd în gura mare neștiind ce să mai creadă despre comportamentul ei nesăbuit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
țipă Dendé ca un disperat, gîfîind, manevrînd volanul ca un apucat. — Ce ai pățit? potolește-te, încercă Sena să-l liniștească privind impacientat la acul de kilometraj. — Au tras pe sfoară o țară întreagă, zise Dendé după un moment de pauză în care se auzi doar huruitul motorului ambalat puternic. Geniul și Cucoana sînt vii și nevătămați cum te văd și cum mă vezi, adăugă încercînd să-și tragă puțin sufletul. — Ai înnebunit de tot, zise Sena simțind cum îl apucă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
clici comuniste în frunte, bineînțeles, cu cei doi dictatori abia capturați. Răcorește-te nițel omule, îi întinde cineva un pahar cu apă, arăți ca scăpat de la nebuni. De unde vii? Din piață, de pe bulevard? Cu toții am avea nevoie de o mică pauză, te și miri cum mai poate să le meargă ăstora gura după atîtea nopți nedormite. Au obosit toată aparatura, dintr-o clipă în alta o să vedeți cum nenorocitul ăla de studio o să ia foc de n-o să mai poată să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ți le-am zis despre bietul Inglis, de parcă mi-ar păsa cu cine și-o trage. Însă ai fost tare Bruce, trebuie să recunosc. Oricum, am fost sonat să țin materialul ăsta la birou. Lucram la o chestie personală, În timpul pauzelor știi, cînd aveam un minut liber uneori. CÎteodată stăteam pînă tîrziu și lucram la asta, e mai liniște la serviciu decît acasă. Mă gîndeam că poate știai, ăăă... ce știam și noi. Vezi tu Bruce, eu scriam un scenariu bazat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de fier ca să nu mai Întorci niciodată capul, să te sacrifici pentru această ratare, să i te dedici cu Înfrigurare și pentru totdeauna. -La ce e bună ratarea, Antoniu, la ce folosește ea? -Ratarea, dragul meu Kawabata.... Antoniu face o pauză teatrală, folosește la sărăcie și mizerie. Odată ratat, suporți mmmuult mai ușor sărăcia și mizeria, și nu-ți mai pare rău după viața bună. -Cerșitul face parte din ratarea aia de care vorbești? Eu cerșesc, dar nu mi se trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fi aflat niciodată, dacă nu mi-ar fi atât de rău: ești primul om de care m-am lipit În viața mea și tot primul În care am avut Încredere. Numai că tu ai citit prea mult ĂKawabata face o pauză lungă, tușește și scuipă Într-o bucată de cârpă, după care continuă: și nu ai ce vorbi cu un degenerat și un dobitoc ca mineă. Ne-a legat cerșitul, dar și sufletul tău bun. M-am gândit adesea, cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Oglinda mare din holul apartamentului Îl arăta ,,ân carne și oase,, pe genialul creator, ba mai mult undeva În fundal, pe șevalet ,,Gioconda,, la care ,,lucrase,, mult În ultimele săptămâni, surâdea enigmatic, părând că-i Încurajează rătăcirile. Antoniu face o pauză, timp În care Își dezmorțește mâna dreaptă cu care n-a mai scris de atâția ani, Închizând și deschizând pumnul ca să-i dea sângelui voie să circule liber. Privit prin fereastra de la etajul Întâi al redacției ce se află În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
până când panglica albă lăsată pe cer de avion, s-a estompat, s-a topit. Sufletul Îi este greu. A revenit după atâția ani la scris, dar creierul și mâna Încă nu merg cum trebuie, nu par a fi conservat În pauza atât de lungă, spontaneitatea și pofta de lucru, pentru a le face și mai strălucitoare acum. În fine, se bucură totuși că are destul timp ca să poată reflecta În voie asupra acestui subiect. Va vedea cine va Învinge pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ai umblat atâta timp fantomă bezmetică? Cu un efort teribil, Kawabata Își mișcă Încet capul, În direcția ușii, acolo de unde cuvintele lui Antoniu se aud pentru el ca o muzică plăcută. -Su-nt foar-te ostenit și te-aș ruga Ăurmează o pauză lungăă ca până mâi-ne dim-ne-ță să nu mă Între-bi...nimic. La-să-mă să dooorm. Câinele lui Ben se strecoară În Încăpere , dar iese fulgerător, expediat de glsul ferm al lui Antoniu. -O să te las să dormi. N-am Încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
grijă picioarele pe pământ, lângă pat și vârându-i-le pe rând În ciubotele mizere cu care a venit Încălțat. Respirația lui Kawabata s-a mai potolit după ce a băut ceaiul, iar cuvintele Încep să curgă fără poticneli dureroase și pauze foarte lungi. -Când am părăsit ghetoul, m-am aciuiat o vreme Într-un subsol de bloc , de unde am fost alungat cu amenințări și Îmbrânceli de un administrator turbat de furie. Nu făceam mizerie, nu am lăsat În urma mea maldăre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu Încă două săptămâni, pentru că mi-a mai venit o idee de final Înfrigurare Încă la finalul la romanul meu. Pictorul lucra mult, se trezea În zori și lucra ca În transă.. Lucra cu ușa camerei Închisă, dar, când făcea pauze, o deschidea larg, și eram invitată să intru și să privesc. Mirosul uleiurilor năvălea atunci amețitor, În Întreaga casă. Picta incontinuu, și, ceea ce m-a frapat din primul moment, a fost recitalul de lumină, fantastic, vibrat de albastruri pure și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
m-am simțit atât de fericit. Antoniu stă În șezut, pe cartonul Încălzit de trupul lui și cu spatele acoperit de pătura uzată. Paginile albe ale caietului primesc unul câte unul cuvintele frumos caligrafiate. Ca să se dezmorțească, iese afară, pentru pauze scurte, În liniștea cimitirului și se plimbă printre morminte, ca printr-un crâng Înflorit. Este pentru prima oară În ultimul timp, când nu simte singurătatea și nu se teme de ea. Ciudat este că noaptea nu are spaime, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de patru ani o familie În care ieri, spre seară, s-a născut cel de-al doilea copil, o fetiță pe care a moșit-o lumânăreasa. Antoniu a participat fără voie la nașterea pruncului; era Într-una din scurtele lui pauze de scris și se plimba pe acolo.. Primul strigăt de viață al copilașului a fost atât de puternic, Încât toți copacii din cimitir au tresărit, frământându-și crengile. Antoniu a ajutat-o pe lumânăreasă să taie cordonul ombilical, după ce și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
psihiatru. Rosti aceste cuvinte ca și cum ar fi spus: „v-ar trebui o bătaie bună”. Ați avut amabilitatea de a o prezenta pe iubita mea fratelui meu, am spus. Ce gest minunat! — Ea m-a rugat, spuse Honor Klein după o pauză. — Și de ce-ați răspuns rugăminții ei cu atâta solicitudine? Nu vă pot bănui că aveți un suflet sensibil. Ironia dispăruse de pe chipul ei și, în timp ce mă privea în lumina palidă, expresia ei mohorâtă deveni melancolică. Acum fața ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
capul aplecat în față, cu gulerul hainei ridicat în spatele părului ei negru ca o perucă și cu mâinile vârâte adânc în buzunare. — Ți-am scris o scrisoare plină de prostii, am răspuns. Atunci nu știam că mint. Urmă o scurtă pauză și m-am temut că o să mă expedieze. Mi-am strivit mai tare mâinile de ușă și aproape că am început să mă rog. Am intuit un moment de ezitare înlăuntrul ei. Dacă aș izbuti să găsesc cuvintele potrivite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
părerea avea despre giumbușlucurile tale cu Alexander? am întrebat peste umărul ei hotărât să o fac să sufere. S-a depărtat de mine și, pierzând ceva din aerul actoricesc, pe fața ei trecu o umbră de tristețe adevărată. Făcu o pauză, apoi zise: Nu i-am spus. — De ce? Pentru că Alexander era mult prea important pentru mine. N-am avut tăria să o fac. Era secretul nostru. Și nici Alexander nu m-a lăsat. Probabil că până la urmă i-aș fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am întors și, când am privit-o din nou în față, n-am putut să nu zâmbesc. A zâmbit și ea. Apoi, speriați parcă amândoi, am redevenit serioși. — Dar, de ce, Honor? De ce aici? Și de ce eu? am întrebat. Urmă o pauză încărcată de incertitudine. Apoi spuse: — L-ai citit pe Herodot? Întrebarea m-a mirat. — Da, de mult. Îți amintești povestea lui Gyges și Candaules? M-am gândit un pic și am răspuns: — Da, cred că da. Candaules era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ceva riscant. Acum șase zile, cu trei zile Înainte ca Germania lui Hindenburg să intre În sezonul de vară, i-am făcut o vizită. Ar fi drăguț să ne Întâlnim la Apollo, spusese ea „În circumstanțe diferite“ - și, după o pauză de efect, Încărcată de subînțelesuri, adăugase: „cu adevăratul tău eu“. Adevăratul meu eu, care-o fi ăla, mă Întrebam frecându-mi palmele de pantaloni. Ochii Dorei erau limpezi ca apa adâncă, dar când arunca priviri Într-o parte, simțindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Trecu apoi Încă un Stadtbahn, de data aceasta cu un tărăboi infernal, care se dizolvă Încet În Îndepărtare, după care Dora se așeză pe pat. Atât am putut să disting, pentru că arcurile patului gemură sub greutatea ei. După o scurtă pauză, verifică sertarul noptierei de lângă pat - Își căuta probabil țigările de rezervă, pe care le ținea acolo. Se pare că nu le găsea, căci se ridică și se duse În cealaltă parte a camerei. Mai Întâi trase sertarul comodei cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Întinsă, bibliotecarul arătă spre o masă din fundal, cu niște reviste aranjate cu gust. — Mulțumim, nu va fi necesar. Dar cred că... Röser stătu pe gânduri, apoi se răzgândi. Desigur, doctore Karp. Îl anunț pe Kinkel când se Întoarce din pauza de masă. Vă simțiți mai bine azi? Zâmbindu-i colegului său, Își inseră din nou batista În gulerul larg și se reîntoarse la prânzul său. Ghidul nostru dădu din umeri. Conform celor spuse ulterior, Alf Kinkel fusese cândva copilul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai bine, ne explică: nu căuta „fantezii atletice sau măsuri de disciplină pedagogice, voia o imagine mai adecvată a societății din ziua de azi caracterizată de inflație, dezarmare și un simț dezvoltat al sentimentului de iubire Între surori“. Luând o pauză, adăugă: — Chiar dacă e mai ușor de spus decât de făcut... — Ce vrei să spui, Felix? Karp se Îndreptă de spate. — Ceea ce noi numim literatură interzisă e mereu ceva scris de bărbați, pentru bărbați. Femeile sunt folosite doar pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sexologice sunt implicit „interdisciplinare“. Semnul lor disctinctiv este curcubeul. E pur și simplu o chestiune de diminuare a vitezei psihologice; În curând, nuanțele individuale vor ieși la iveală. Cheia unei vieți sexuale bogate stă În detaliu. Ghidul nostru luă o pauză cu subînțeles. Oricum, În mod regretabil, aceasta spune prea puțin despre mediul În care trăim, care deseori e deprimant de monocromă. Se trase de manșete. Sunt de părere că anusul trebuie considerat soarele Germaniei. Obscur et froncé...Într-adevăr, trăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îngrijorat, am tăiat-o prin scuar. Aerul palpita de căldură, ca un jeleu invizibil, iar muncitorii de la construcții nu păreau preocupați de starea mea. Bronzați ca niște greci, râdeau și strigau, perfect conștienți că joacă teatru În fața unor spectatori În pauza de prânz. Cei mai mulți erau la bustul gol; unii Își etalau tatuajele care arătau ca niște boli de piele exotice. Un muncitor tocmai ieșea din pivniță, cărând găleți pline cu mortar. Mergea cu pași fermi, dar afectați, ca de marionetă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]