KorAP: Find »[drukola/base=peșteră & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...364 >

9,077 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

fi atras-o acolo. Asta era, planul diabolic al lui Boris cuprindea și o momeală, iar momeala nu putea fi decât un om. Numai așa vâlva ar fi intrat în capcana pe care acesta i-o întinsese la ieșirea din peșteră. Cine era victima pe care Godunov hotărâse s-o sacrifice? Poate că Pop avea dreptate, îi trecu prin gând, ar fi trebuit să mai rămână puțin ca să afle mai în detaliu ce are de gând basarabeanul. Renunță repede la această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-i urmărească, fără ca ei să-și dea seama. N-aveau cum să treacă peste Râpa Dracului și să străbată distanța dintre ei atât de repede. Hotărât lucru, Godunov era un adversar redutabil. Fără îndoială că avea oameni de pază de jur împrejurul peșterii vâlvei. Îl subestimase și iată că acum fuseseră prinși. Strânse cu putere toiagul în mâna dreaptă, ridicându-l ușor de la pământ. Se concentră asupra omului îmbrăcat în negru. Trase aer în piept, pregătindu-se să vorbească. Lovitura în ceafă se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de îndată de supraveghetorul șef. Venise cât putuse de repede de jos și fusese primul care intrase în interior. Mare îi fusese dezamăgirea când văzuse ce se afla înăuntru. Nu era nici pe departe o mină. Se afla într-o peșteră, cât se poate de naturală, străbătută de un curs de apă. Trei galerii se deschideau dincolo de râul subteran. Nici vorbă de aur acolo, nici un filon nu se vedea strălucind pe pereți. Șinele ruginite intrau în galeria din dreapta, oprindu-se în fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Nici vorbă de aur acolo, nici un filon nu se vedea strălucind pe pereți. Șinele ruginite intrau în galeria din dreapta, oprindu-se în fața unui perete dărâmat. Cineva excavase acolo, căutând, fără îndoială, aur. Deși deziluzionat de faptul că nu dăduse de peștera lui Ali Baba, Boris nu sistase lucrările. Imediat, dăduse dispoziție ca săpăturile să continue în galeria începută. Considera că cei ce începuseră prospectările știau ce fac. Se gândea să mai sape cel puțin câteva zile, în speranța că vor găsi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
tip matinal. În fiecare dimineață se trezea foarte devreme și se apuca de lucru. Pentru început, verifica paza perimetrului, după care pleca sus, pe platou, pentru a vedea cum avansaseră lucrările peste noapte. Era chiar a doua zi după ce găsiseră peștera de pe platoul din vârful muntelui. Plecase de jos cu mașina, împreună cu cei ce urmau să intre în schimbul de zi. Intrase în alertă încă din momentul în care nu se întâlnise cu nici unul dintre cei ce trebuiau să păzească perimetrul de lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în alertă încă din momentul în care nu se întâlnise cu nici unul dintre cei ce trebuiau să păzească perimetrul de lângă platou. Chiar se enervase văzând că nimeni nu se află acolo. Totul părea pustiu, oamenii săi lipseau. Ajuns la gura peșterii, se îngrijoră de-a binelea. Nici aici nu-și găsi oamenii. Înșfăcase o lanternă și ordonase ca nimeni să nu părăsească camioneta în care se aflau, în timp ce el se repezise înăuntru. Odată intrat, își scosese pistolul de la brâu, pășind cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ca nimeni să nu părăsească camioneta în care se aflau, în timp ce el se repezise înăuntru. Odată intrat, își scosese pistolul de la brâu, pășind cu grijă. Teama îl cuprindea pe măsură ce înainta. Nu mai simțise așa ceva din Afganistan, atunci când se strecura în peșterile talibanilor ca să le curețe de mujahedinii ascunși acolo. Pe jos, chiar lângă podul peste râul subteran, recunoscu una din lanternele pe care le foloseau ei. Zăcea aruncată pe jos și încă mai lumina slab. Felinarele agățate de pereți în galerie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ceva ce nu voia decât să-l consume. Nu mai stătu pe gânduri, sări înapoi peste vagonetul abandonat și o luă la fugă spre ieșire. Străbătu podul de lemn în viteză și nu se opri decât când ajunse la gura peșterii. Aici, rămase o clipă pe loc, privind în urmă. Galeria pe care o părăsise nu se mai vedea. Valuri de fum gros, negru ca noaptea, se scurgeau de acolo, apropiindu-se de podul de lemn. O ură fără margini venea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
țigară. Se uitau la el nedumeriți, curioși să vadă ce face șeful lor. Boris îi privi nemulțumit de faptul că nu-i respectaseră ordinul, coborând în mașină. Le făcu semn cu mâna să urce la loc. Se întoarse apoi spre peștera de unde tocmai ieșise. Nu reușea să străbată cu privirea nici măcar o palmă dincolo de prag. Fumul acela pe care îl văzuse mai devreme, se afla acum acolo. Ciudat era că nu vedea nimic ieșind afară. O barieră invizibilă părea că îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Își dădu pe loc seama de ridicolul situației, nu mai avea arma. O scăpase sau poate o aruncase chiar el, în momentul în care o rupsese la fugă din galeria îngustă. Totul nu dură mai mult de câteva clipe. Din peșteră nu se năpustea nimic înspre dânsul. Orice era acolo, dacă într-adevăr era ceva, nu trecea dincolo de prag. Ori poate nu putea să o facă? Ideea aceasta îi străbătu mintea ca un fulger. Trebuia neapărat să reflecteze asupra situației. Încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Se întoarse pe călcâie, pornind repede spre camion. Pornește motorul, dar nu pleca de pe loc! ordonă el șoferului, imediat ce deschisese portiera. Ce așteptăm, șefu'? Gura! îi curmă cheful de vorbă Boris, care continua să privească țintă prin parbriz spre gura peșterii. Rămăsese așa, în așteptare, câteva minute. Nimic nu ieșea de acolo. Întunericul rămânea la fel de nepătruns. Din cabină, nici măcar ura nu o mai simțea. Plecăm! spuse el după o vreme. Întoarce și dă-i drumul la vale! Mergem direct la birouri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să știe cum stăteau lucrurile. Pe măsură ce se îndepărta de vârf, încerca să-și pună ordine în gânduri. Nu pricepea nici el însuși despre ce era vorba, nici unde dispăruseră oamenii săi și nici ce îl înspăimântase atât de tare în peșteră. Putea să jure că ceva monstruos îl urmărise până la ieșirea din subteran. Era mai mult decât sigur că acel ceva se oprise la intrare și continuase să-l pândească dinăuntru. Pentru numele lui Dumnezeu, ce se întâmplase acolo? Ce urma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să-i povestească lui Mihailovici? Practic, nu văzuse nimic. În afară de fumul acela negru ca smoala, nu putea spune că fusese vorba de ceva palpabil. Fum? Nici măcar atât nu putea afirma cu mâna pe inimă. Nu simțise vreun miros, nici în peșteră și nici afară. Și atunci, despre ce era vorba? Oare asta încerca Calistrat să le spună? Acesta era motivul pentru care bătrânul se opunea atât de vehement săpăturilor pe care le făceau ei? Se temea de reacția lui Vlad. Știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
voia decât ca ei să continue să scormonească în subteran. Glumești! Nimeni nu va mai intra acolo de bună voie, spuse el, scuturând de-a dreptul înfricoșat din cap, iar dacă o va face, nu va mai ieși viu din peșteră. Tu nu ai fost în adâncul acela ca să vezi cum stau lucrurile. Dar tu ai intrat și ai și reușit să scapi cu viață. Am avut noroc. Numai câteva clipe au lipsit ca să nu mă mai vezi acum. Pentru că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
o lovitură de picior în tăblia biroului, ți-ai aruncat arma ca un pifan neinstruit, după care ai rupt-o la fugă. Umerii lui Boris Godunov se strângeau sub tirul de acuzații al șefului. Pentru cineva care nu fusese în peșteră, lucrurile păreau simple iar faptul că își pierduse pistolul îl rodea și pe el cumplit. Vezi dacă nu cumva oamenii tăi rătăcesc prin pădure, speriați și ei de creatura din mină! continuă Vlad să-l ia peste picior. Pune pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-i drumul la treabă" n-ai înțeles-o? Dacă era un animal, unde a stat până acum? întrebă el încet. Ei, poftim! Asta te frământă pe tine? În pădure, unde ai vrea să stea? Eu am dat peste el în peșteră. O fi intrat și el întâmplător acolo. S-a refugiat înăuntru, ca într-un bârlog, iar când ai apărut tu, s-a simțit încolțit și te-a atacat. Boris clătină din cap, pregătindu-se să îl contrazică însă, înainte ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
aerul proaspăt. Închise ochii și încercă să se liniștească. Trebuia să o ia metodic, ce avea de făcut? Care era misiunea ce trebuia dusă la capăt? Vlad voia să continue săpăturile. Pentru asta era nevoie să scape de amenințarea din peștera de sus, de pe platou. Până aici, totul era clar, mai departe însă lucrurile nu mai erau la fel de simple. Cine, mai exact ce era acolo în întuneric? Se hotărî pe loc. Cu pași mari, se apropie de dulapul metalic din colțul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
un reflex pe care nu și-l putea explica. Lui îi plăcea să simtă pe obraji curentul de aer curat de afară. Acum dăduse drumul instalației de aer condiționat la maxim, pentru că simțea că se sufocă de căldură. Nici la peșteră nu observă nimic neobișnuit. Și aici, totul părea în regulă, aceeași pace netulburată a naturii domnea în jur. Se oprise chiar în fața intrării, după ce făcuse un tur al platoului, având grijă să lase mașina cu botul spre podul de pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
stăpân pe el acum. Patul rabatabil pe care îl strângea sub braț și degetul așezat pe garda trăgaciului îi dădeau un sentiment de siguranță. Se aplecă să ridice o piatră de jos, pe care o aruncă apoi cu putere în peșteră. Cu urechile ciulite, ascultă sunetul provocat de aceasta în timp ce se rostogolea pe pardoseala grotei. Trecuseră deja câteva minute și nu se întâmpla nimic. Mai aruncase câteva pietre, în speranța că va stârni bestia, dar fără rezultat. Ce se petrecuse acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
aceasta în timp ce se rostogolea pe pardoseala grotei. Trecuseră deja câteva minute și nu se întâmpla nimic. Mai aruncase câteva pietre, în speranța că va stârni bestia, dar fără rezultat. Ce se petrecuse acolo cât timp fusese plecat, ieșise arătarea din peșteră și plecase? Oare Vlad avusese dreptate și nu era decât un animal? Dacă da, atunci unde se afla acesta acum, îl pândea de undeva din spate, ascuns în umbra pădurii? În nici un caz. Însă nu se putea baza pe această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cu ce probleme se confruntă ei pe Muntele Rău. Trebuia să se lămurească mai întâi el și abia apoi urma să hotărască pe cine mai implica în toată această afacere. Scuipă cu ciudă pe jos și trase un foc în peșteră. Șuierul prelung al ricoșeului din pereții de calcar răzbătu puternic până la el, amplificat de ecou. Sub tălpi, simți un tremur ușor, pe care la început nici nu-l băgă în seamă. Pământul pe care călca prinsese să vibreze slab. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
aruncă în spatele volanului, pregătit să fugă în trombă. Ceva îl ținea însă pe loc, nici el nu știa ce, poate curiozitatea ori poate dorința de a răpune dușmanul nevăzut. Ridică arma, pregătit să tragă în orice ar fi ieșit din peșteră. Ceva se agita în întuneric. Dintr-o dată, privirea nu mai putea străbate dincolo de prag. Șinele ruginite se întrerupeau brusc, ca și cum ar fi dispărut în neant, imediat ce treceau de gura peșterii, în interior. Valul acela de ură, pe care de acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
arma, pregătit să tragă în orice ar fi ieșit din peșteră. Ceva se agita în întuneric. Dintr-o dată, privirea nu mai putea străbate dincolo de prag. Șinele ruginite se întrerupeau brusc, ca și cum ar fi dispărut în neant, imediat ce treceau de gura peșterii, în interior. Valul acela de ură, pe care de acum îl cunoștea bine, năvălea iarăși peste el. O cortină neagră închidea acum intrarea. I se părea că vede un lichid care fierbe, numai că suprafața acestuia era verticală. Valuri întunecate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
un animal, nu exista pe pământ o ființă vie în care să golești două încărcătoare de AKM și acesta să nu pățească nimic. Nici măcar un elefant nu ar fi putut scăpa nevătămat. Ce mai aflase? Că nu poate ieși din peșteră la lumina zilei. Se părea că numai lumina soarelui o ținea blocată în subteran, pentru că raza lanternei nu îi făcea nimic. Nu erau cine știe ce informații, dar nu avea încotro, deocamdată trebuia să se mulțumească doar cu atât. Ceva însă îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în jur. Umbrele se lungiseră foarte mult, se însera. Lumina soarelui scăzuse și aceasta era singura barieră ce împiedica arătarea să se năpustească afară. Astrul zilei coborâse dincolo de orizont. Doar o geană de lumină roșiatică mai cădea asupra intrării în peșteră. Simțea cum groaza îl cuprinde din cap până-n vârful dege telor de la picioare. Era singur acolo, cu bestia descătușată. Cu ochii pe gura grotei, căută pe pipăite cheia de contact pe care nu reușea să o răsucească. În sfârșit, motorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]