1,391 matches
-
cravașă. Noimann-cinicul se Îmblânzi din nou, astfel că piciorul lui, pregătit să lovească fundul, rămase suspendat În aer. „Lasă prostiile”, spuse el. „Astfel de tertipuri aici nu merg...” Piciorul coborî, descriind un arc de cerc. Degetele sale atinseră ceva moale. Penitentul scoase un scârțâit ca de vioară... Cinicul trase un gât de Alexandrion din sticla pe trei sferturi goală. Șuvița rebelă i se lipi iarăși de tâmplă. Noimann, dintr-o mișcare a capului, o așeză la locul ei. Celălalt Întredeschise gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
iarăși de tâmplă. Noimann, dintr-o mișcare a capului, o așeză la locul ei. Celălalt Întredeschise gura, cerșind din ochi câteva picături de coniac. Noimann Îi Întinse sticla Întreagă. „Ce semnificație au, totuși, pentru dumneavoastră cuvintele deasupra și dedesubt?” Întrebă penitentul, Încercând să intre În grațiile cinicului și desprinzându-și cu un pocnet sec buzele rujate de pe sticla goală. „Când e vorba de femeie”, zise cinicul, desfăcând o nouă sticlă, „astfel de noțiuni nici nu există. Jos, sus, dreapta, stânga, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pocnet sec buzele rujate de pe sticla goală. „Când e vorba de femeie”, zise cinicul, desfăcând o nouă sticlă, „astfel de noțiuni nici nu există. Jos, sus, dreapta, stânga, acolo-i totul haos...” „Desigur”, zise, frecându-și fața de un scaun, penitentul, „un haos cu foarte multe sertărașe... Depinde acum pe care și când anume vrei să-l accesezi. Uneori, sus Înseamnă jos și viceversa...” „Observ că În dimineața asta dați dovadă de mult spirit... De obicei sunteți confuz...” „Prezența dumneavoastră mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
foarte multe sertărașe... Depinde acum pe care și când anume vrei să-l accesezi. Uneori, sus Înseamnă jos și viceversa...” „Observ că În dimineața asta dați dovadă de mult spirit... De obicei sunteți confuz...” „Prezența dumneavoastră mă inspiră...” Spunând aceasta, penitentul Își frecă din nou obrazul, acum Însă de piciorul mesei, pe care-l dezmierdă Îndelung. „Termin-o”, zise Noimann-cinicul, desfăcându-și cureaua de la pantaloni. „Dacă mă ajutați dumneavoastră, termin”, spuse cu o voce mieroasă penitentul, unduindu-și corpul pe covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dumneavoastră mă inspiră...” Spunând aceasta, penitentul Își frecă din nou obrazul, acum Însă de piciorul mesei, pe care-l dezmierdă Îndelung. „Termin-o”, zise Noimann-cinicul, desfăcându-și cureaua de la pantaloni. „Dacă mă ajutați dumneavoastră, termin”, spuse cu o voce mieroasă penitentul, unduindu-și corpul pe covor. „Ești un pervers”, țipă Noimann-cinicul, lovindu-l cu catarama peste fese. „Dumneavoastră sunteți, În schimb, perfecțiunea Întrupată...” Cureaua se ridică din nou. Apoi coborî, pleoscăind, peste fundul gol... „Lustruiește-mi unghiile”, țipă el. Și penitentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
penitentul, unduindu-și corpul pe covor. „Ești un pervers”, țipă Noimann-cinicul, lovindu-l cu catarama peste fese. „Dumneavoastră sunteți, În schimb, perfecțiunea Întrupată...” Cureaua se ridică din nou. Apoi coborî, pleoscăind, peste fundul gol... „Lustruiește-mi unghiile”, țipă el. Și penitentul, scoțând din corset o periuță de dinți, se apucă să-i lustruiască unghiile. Mai Întâi cele de la piciorul drept, rămas fără papuc, apoi pe celelalte. Și, după ce le termină de lustruit, le acoperi cu ojă, desenând pe fiecare din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dublă. Faptul acesta le conferă posibilitatea de a migra dintr-un corp În altul. De a fi când una, când alta...” „Atunci să facem schimb de poziții. Dumneavoastră veți fi acum Mathilda și eu Noimann.” Cinicul căzu pe gânduri. Propunerea penitentului i se părea interesantă. „Veți putea proba pe propria dumneavoastră piele ce Înseamnă să fii bărbat și, mai ales, ce Înseamnă să fii femeie... Veți simți ce simțea și Mathilda...” Dar oare ce simțea Mathilda atunci când era În brațele celuilalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În brațele celuilalt partener? Da, trupul lui va putea distinge acum diferența dintre soț și amant. Noimann desprinse din cuiul nevăzut cravașa de aer și Își biciui trupul aerian care, stând nemișcat În fața oglinzii, suporta cu stoicism loviturile. De pe fruntea penitentului, triunghiul conjugal, Încrustat cu scrum, se lipi de fruntea albă a cinicului. Transferul fusese efectuat. Clepsidra fusese Întoarsă. Ceea ce se numea eu devenise el. Iar el se transformase-n eu. Configurația zodiilor se schimbase și ea. Vărsătorul luase locul Scorpionului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Transferul fusese efectuat. Clepsidra fusese Întoarsă. Ceea ce se numea eu devenise el. Iar el se transformase-n eu. Configurația zodiilor se schimbase și ea. Vărsătorul luase locul Scorpionului și Scorpionul Vărsătorului. Fruntea cinicului fusese acoperită de cenușă. Acum el era penitentul. Și penitentul el. „Da, acum, În sfârșit, veți avea posibilitatea să Înțelegeți natura feminină și chiar propria dumneavoastră natură”, șuieră insidios penitentul, privind fără urmă de sfială În ochii cinicului, care, Înfruntându-i privirea, se lăsa În genunchi În fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
efectuat. Clepsidra fusese Întoarsă. Ceea ce se numea eu devenise el. Iar el se transformase-n eu. Configurația zodiilor se schimbase și ea. Vărsătorul luase locul Scorpionului și Scorpionul Vărsătorului. Fruntea cinicului fusese acoperită de cenușă. Acum el era penitentul. Și penitentul el. „Da, acum, În sfârșit, veți avea posibilitatea să Înțelegeți natura feminină și chiar propria dumneavoastră natură”, șuieră insidios penitentul, privind fără urmă de sfială În ochii cinicului, care, Înfruntându-i privirea, se lăsa În genunchi În fața lui. Acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și ea. Vărsătorul luase locul Scorpionului și Scorpionul Vărsătorului. Fruntea cinicului fusese acoperită de cenușă. Acum el era penitentul. Și penitentul el. „Da, acum, În sfârșit, veți avea posibilitatea să Înțelegeți natura feminină și chiar propria dumneavoastră natură”, șuieră insidios penitentul, privind fără urmă de sfială În ochii cinicului, care, Înfruntându-i privirea, se lăsa În genunchi În fața lui. Acum nu numai configurația zodiilor se schimbase, ci Însuși cinicul se schimbase, luând locul penitentului. Care era adevărata natură a lui Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și chiar propria dumneavoastră natură”, șuieră insidios penitentul, privind fără urmă de sfială În ochii cinicului, care, Înfruntându-i privirea, se lăsa În genunchi În fața lui. Acum nu numai configurația zodiilor se schimbase, ci Însuși cinicul se schimbase, luând locul penitentului. Care era adevărata natură a lui Noimann? Precum nisipul clepsidrei, bărbatul se scurse În femeie și femeia În bărbat. Acolo se afla acum un amestec ciudat de brațe, de picioare și de sâni, alcătuind un fel de cocteil Molotov. Clepsidra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
formele goale, când implorând iertare. Trupul Mathildei creștea ca un aluat, frământat de mâinile lui Noimann, care plămădeau din el un alt trup, asemănător cu al său, În timp ce propriul lui trup fusese dat uitării... Cerbicia cinicului fusese În sfârșit Învinsă. Penitentul trăia un moment triumfător. Acum el era cel care Își bea liniștit păhărelul de coniac Alexandrion, ridicându-și de pe tâmple șuvița rebelă. Acum el era cel care Își stingea țigara de foi de fruntea celuilalt Noimann, care, prosternat la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe fața acestuia nu se citea Însă durere, ci o bucurie fără margini. Costumele ieșiră din dulap unul câte unul și țopăiau acum În fața lor. Buzunarele lor erau pline de cifre și de cărți de joc. Zarurile zornăiau... Cinicul gemea, penitentul scrâșnea din dinți. Stând picior peste picior pe un scaun, inginerul Satanovski Îi acompania bătând din palme... Așii și decarii pluteau În aer, rotindu-se peste capetele lor. Cifre mari, cu abdomen galben, roiau deasupra patului și a mesei, așezându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
așezându-se Într-o ecuație necunoscută. Costumele se agitau alături, cuprinse de furnicături. Pantalonii se bâțâiau În aer, tremurând din toate Încheieturile. La mijloc, Învârtindu-se În cerc, se afla rochia Mathildei. Cinicul Își ținea mâinile Încleștate de poalele ei. Penitentul Îl biciuia cu cravașa peste coapse. Sus, jos. Jos, sus. Stânga, dreapta. Înainte, Înapoi. Fără auz, fără vedere. Asemenea unei cârtițe ce ar Înainta printr-o galerie lopătând nu pământ, ci carne vie. O lume otova, redusă la un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
La ce bună ieșirea În lumină dacă la capătul extazului mușuroiul clădit din sentimente și senzații se surpă sub pământ? Nisipul se scurgea din clepsidră, bărbatul În femeie și femeia În bărbat. Noimann se ridica deasupra celuilalt Noimann. Cinicul și penitentul se târau În genunchi, unul În fața celuilalt. Fusese aceasta doar o scurtă iluminare? Galeria oarbă palpita În urmă. Drumul ales fusese unul ce ducea În beznă. Oare mai exista și un altul, mai puțin bătătorit? Acum Între bărbat și femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
păr. Totul părea o invenție. Și totuși, Noimann descoperi În ea o morală ascunsă, legată de propria sa istorie... Un adevăr care În aceeași măsură Îl Întrista și-l amuza. Cameleonul era el și tot el propria sa femeie gonflabilă. Penitentul și cinicul se ascundeau În aceeași persoană. De ce Noimann voia să-l ducă cu zăhărelul pe sine Însuși și atunci când era beat, dar mai ales când era treaz? De ce Îi era teamă să privească adevărul În față? De ce, de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
degetul spre un alt Noimann, Îngenuncheat În fața sa, pe care inginerul, desfăcând cărțile pe masă, Îl Îmbrăca În rochie de seară. Satanovski Își savura cafeaua, scuturând scrumul de țigară peste dama de treflă, și Noimann-cinicul Își lipea trabucul de fruntea penitentului. Ce fel de joc mai era și acesta, În care alături de cărți intrau În combinații Înseși zodiile? Era oare posibil ca un simplu om, călăuzindu-se după legile hazardului, să Învârtă Între degetele sale destinul unor alți semeni? Apariția inginerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să filmezi tu! Dispari, în morții mă-tii...”. Era evident că, din partea lor, putea să mănânce și inima chelneriței servită pe tavă de smarald, să stea agățat de lustră și să declame din Marx în nemțește, să se autoflageleze ca penitenții în vremea ciumei, să-și înfigă bețe de bambus în limbă și-n urechi, tot nu i-ar fi mișcat reprezentația. Încet-încet, amicul meu s-a dezumflat, a lăsat umerii în jos, îl simțeam cum suferă în anonimat. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
scriitorilor, o luare de poziție din partea artiștilor, un concert de solidaritate, o expoziție de afișe revoluționare, o grevă generală promovată În comun de cele două centrale sindicale, o pastorală a episcopilor chemând la rugăciune și la post, o procesiune de penitenți, o distribuire masivă de pliante galbene, albastre, verzi, roșii, albe, se ajunsese chiar să se vorbească despre convocarea unei manifestații uriașe la care să participe miile de oameni de toate vârstele și condițiile care se aflau În starea de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
a vizita locurile natale ale marelui sfânt reformator al vieții monastice în timpul lui Pepin cel Scund și al lui Carol cel Mare, sf. Benedict. Satul vechi are același colorit medieval ca al oricărei localități mai puțin atinsă de modernitate. Capela penitenților este închisă, dar este deschisă o biserică mare, impunătoare, unde niște meșteri repară orga din corul de deasupra intrării. Este biserica Sfântului Mântuitor, înființată de Benedict în anul 782. A devenit centrul unei abații prospere cu peste 300 de călugări
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Dave 2 Numele real al lui Dave 2 era Hobbes, iar părinții lui încă locuiau în Shepton Mallet. Dacă n-ar fi avut norocul să fie alcoolic, probabil ar fi petrecut o grămadă de vreme căutându-și vocația, cea de penitent, de misionar, de promotor spiritual, de comerciant de morală. Pentru că exact asta era Dave 2. Era tipul care sună la ușă, zâmbind, gata să vândă un pont cumpărătorului indecis. Era genul universal. Putea fi situat fără probleme oricând și oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mitul lui Oedip: Teba este cetatea natală a acestuia, unde urmează să i se împlinească destinul orânduit de zei. (n.r.) Penelope Leach, Hugh Jolly: celebri autori britanici de cărți despre sarcină și îngrijirea copilului (n.r.) Personaj din piesa The Fair Penitent (1703) a lui Nicholas Rowe, prototip al seducătorului (n.t.) Personaj supranatural dintr-un basm al fraților Grimm, asociat adesea cu ideea de maturizare a băieților (n.t.) Personaj din Vrăjitorul din Oz de Frank Baum (n.t.) Thomas Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
l-ar fi pus pe goană și pe un paralitic. La început vor privi de pe balconul casei judecătorului, aflată chiar în fața bisericii. Apoi se vor muta la primărie, pe strada cea mare ce duce de la piață la biserică, pe care penitenții trebuiau s-o străbată la întoarcere. D'Arrast nu va fi însoțit decât de judecător și de șeful poliției, el, primarul, fiind silit să participe la ceremonie. Șeful poliției, aflat într-adevăr în sala clubului, se învârtea întruna în jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
un huruit asurzitor, peste capetele ridicate spre el. Apoi avionul viră, zburând către estuar. Mulțimea își îndreptă din nou atenția către biserică, în penumbra căreia se desfășura acum o mișcare nedeslușită. Orga tăcuse, înlocuită de alămuri și de tobe nevăzute. Penitenții, în veșminte largi și negre, ieșiră unul câte unul din biserică, se adunară iar la un loc în fața porții și coborâră treptele. După ei veneau penitenții albi, purtând prapuri roșii și albaștri, urmați de câțiva băieți înveșmântați în chip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]