4,422 matches
-
prin aceeași alternanță a comentariului cu evocarea, intuițiile din primul volum, beneficiind acum de o contextualizare mai fermă în spațiul central-european. De altfel, această reprezentare se va desăvârși prin teoria „cercurilor” culturale, pe care criticul o va expune în Mitteleuropa periferiilor (2002). În al doilea rând, prin volumele Mircea Eliade și literatura exilului (1995; Premiul Uniunii Scriitorilor) și La vest de Eden. O introducere în literatura exilului (I-II, 1995-2001), U. va întreprinde o amplă acțiune de recuperare a „exilaților”, printre
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
de azi. Căci, dacă în textele critice din 1985 punctul forte îl constituiau profilurile de autor, aici sunt reduse adesea la caracterizări sumare și arbitrare. În schimb, acum există un riguros scenariu (meta)narativ, care se articulează în jurul opozițiilor centru/periferie, rural/urban, sacru/profan. Astfel, după Desenarea hotarelor, cu referire la scriitorii pașoptiști, urmează Așezarea Centrului, capitol în care U. urmărește diversele imagini ale Bucureștiului, de la Nicolae Filimon la Eugen Barbu, cu staționări în romanele scrise de Cezar Petrescu și
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
Memorie, Paradis, Apocalipsă, Iași, 1999 (în colaborare); Viața și opera lui Petru E. Oance (Tata Oancea), poet, sculptor și jurnalist, Iași, 1999; Despre regi, saltimbanci și morminte, I-II, Timișoara, 2001-2003; Geografie literară, Timișoara, 2002; Ioan Slavici, Brașov, 2002; Mitteleuropa periferiilor, Iași, 2002; Octavian Goga, Brașov, 2003; Geografia literaturii române, azi, vol. I: Muntenia, Pitești, 2003. Ediții: Ion Pillat, Poezii, pref. edit., București, 1975; Dumitru Radu Popescu, Leul albastru, pref. edit., București, 1981; V. Voiculescu, Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
Amintiri de acum o mie de ani se plasează pe Valea Prahovei. Amplificând descripția de mediu la dimensiuni de roman, Un port la Răsărit are un mult mai opulent climat basarabean, dar integrabil și celui din literatura provinciei și a periferiei bucureștene (Mihail Sadoveanu, V. Demetrius, Cezar Petrescu, I. Peltz, G. M. Zamfirescu, Ion Călugăru ș.a.), pictat în culori pe alocuri mai apăsate. Orașul de la vărsarea Nistrului, de tip oriental, multietnic, promiscuu, trăiește parcă în afara timpului. Instalat în cea mai bună
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
așa cum vor fi și Baladă pentru locotenent (1975), Înfrângerea lui Thanatos (1977), Paloma și taifunul (1979) și Sărutul meu pentru întreaga lume (1982). Povestirile și nuvelele din Noaptea despărțirilor (1980) sunt, în mare parte, localizate în lumea satului sau a periferiei orașului: muncitori la căile ferate, lucrători cu ziua la câmp, tineri fără căpătâi, dar inimoși, proveniți din orfelinate. Un ciclu alcătuit din volumul Titus Bostan și ziditorii lumii (1981), urmat de Titus Bostan și stupina cu viespi (1984) intră în
VARLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290434_a_291763]
-
dramatică lumea periferică, intuită până acum numai în deformațiile ei morale și intelectuale. Peste rezerve și deficiențe, romanul Maidanul cu dragoste este, până acum, opera capitală în proză a d-lui George Mihail Zamfirescu și evocarea de suflu epopeic a periferiei, văzută în aspectul ei de cerc închis, cu moravuri și o etică proprie, cu pitoresc specific și tragică umanitate, în aerul otrăvit de miasmele instinctelor primare. POMPILIU CONSTANTINESCU SCRIERI: Flamura albă... Suflete și chipuri prinse în vârtejul morții, pref. Eugen
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
Ionescu, Război, II, 146-149; E. Lovinescu, Memorii, II, Craiova, 1932, 244-246; Sebastian, Eseuri, 294-298; Șerban Cioculescu, „Maidanul cu dragoste”, ADV, 1933, 15 138; Papadima, Creatorii, 344-351; Adrian Maniu, Pe maidanul cu dragoste, U, 1933, 119; Al. Robot, Un roman al periferiei, RP, 1933, 4 572; Baltazar, Evocări, 239-249; Camil Petrescu, „Idolul și Ion Anapoda”, „Argus”, 1934, 6 512; Șerban Cioculescu, „Sfânta mare nerușinare”, RFR, 1936, 3; Călinescu, Ulysse, 295-300; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 249-250, 373-374; Sebastian, Jurnal, 545-548; Munteano, Panorama
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
inedită a cronicarului bănățean Nicolae Stoica de Hațeg: „Povești moșăști, scolarilor rumânești”, MB, 1980, 7-9; Nicolae Bocșan, Contribuții la istoria iluminismului românesc, Timișoara, 1986, 192-195, 274-278, 299-300, passim; Păcurariu, Dicț. teolog., 423-424; Dicț. scriit. rom., IV, 395-397; Cornel Ungureanu, Mitteleuropa periferiilor, Iași, 2002, 357-358. A. Sm.
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
2; Dicț. analitic, III, 244-246, IV, 279-282; Manolescu, Lista, I, 311-316; Gheorghe Grigurcu, Un poet antioficial, RL, 2002, 32; Grigore Chiper, Poezia nu are vârsta a treia, „Contrafort”, 2002, 9-10; Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Cluj-Napoca, 2002, 130-133; Cornel Ungureanu, Mitteleuropa periferiilor, Iași, 2002, 210-226; Vasile, Poezia, 252-255; Iuliana Alexa, Râdeți, băieți, numai scrieți!, RL, 2003, 13; Dan Cristea, Dincolo de Jimbolia, „Ziua”, 2003, 2 684; Gheorghe Grigurcu, Poezia lui Petre Stoica, RL, 2003, 48-49. A. Tr.
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
reușit să intre într-un proces de dezvoltare prin modernizare, teoria modernizării a ajuns să fie aspru criticată, mai ales în „teoria dependenței”. Immanuel Wallerstein a lansat, pe această linie, „teoria sistemului mondial” (The Modern World-System): centrul (țările capitaliste bogate), periferia și semiperiferia. Teoriile marxiste au avut o influență enormă asupra sociologiei dezvoltării, mai ales asupra analizei statului colonial și postcolonial (vezi capitolul 3 și Robbins, apud Forsyth, 2005). La sfârșitul secolului al XIX-lea și în secolul XX mișcarea comunistă
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
regionale, spre cele naționale și, în fine, spre metropolele țărilor occidentale. (So, 1990, p. 96). Manoilescu a explicat lucrul acesta prin diferența dintre calitatea muncii agricole și a celei industriale. La 8 ore/zi ale muncitorului american, un muncitor din periferie trebuie să presteze 16 ore și un agricultor 72 ore. Prin urmare, 72 de ore pe zi ar trebui să lucreze un agricultor pentru a echivala munca unui muncitor industrial din metropolă. A.G. Frank a evidențiat, iată, că procesul istoric
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
agricultor pentru a echivala munca unui muncitor industrial din metropolă. A.G. Frank a evidențiat, iată, că procesul istoric (transferul surplusului economic) care generează dezvoltare economică în Apus generează subdezvoltare în țările lumii a treia. În al doilea rând, munca din periferie încorporează mari impozite, a căror valoare este externalizată în schimburile cu metropola, fiind pierdută, astfel, pentru societățile locale din „periferie”. Să sintetizăm, în fine, ipotezele lui Frank, urmând îndeaproape sinteza lui Alvin J. So: „În contrast cu metropolele mondiale care nu sunt
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
economic) care generează dezvoltare economică în Apus generează subdezvoltare în țările lumii a treia. În al doilea rând, munca din periferie încorporează mari impozite, a căror valoare este externalizată în schimburile cu metropola, fiind pierdută, astfel, pentru societățile locale din „periferie”. Să sintetizăm, în fine, ipotezele lui Frank, urmând îndeaproape sinteza lui Alvin J. So: „În contrast cu metropolele mondiale care nu sunt satelitul nici unui alt oraș, dezvoltarea metropolelor naționale e limitată de statusul lor de sateliți”; „sateliții” cunosc dezvoltarea cea mai puternică
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fi fețele unuia și aceluiași proces: expansiunea sistemului capitalist modern. Acesta se naște și se mondializează, doar că mondializarea sistemului nu înseamnă și mondializarea dezvoltării. Din contră, expansiunea sistemului aduce după sine o stratificare a lumii în centre, semiperiferii și periferii, astfel că același proces care aduce dezvoltarea unora determină subdezvoltarea altora. Teoria a urmat o deplasare a accentului de pe preocuparea pentru cercetarea nașterii și expansiunii sistemului mondial modern pe cea dedicată analizei sociologice a „semiperiferiilor”. În lumina teoriilor mondialiste, dominante
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a sistemului însuși. Dezvoltarea sistemului nu înseamnă deci și dezvoltarea părților; din contră, aceasta antrenează o masivă subdezvoltare în ariile concentrice ale zonei nucleare numite și centrul sistemului. Dezvoltarea este maximă în centru, relativă în semiperiferie și devine subdezvoltare în periferia sistemului. Teoria sistemului mondial este deci o teorie a stratificării mondiale a societăților în „centre”, „semiperiferii” și „periferii”. Trăsătura distinctivă a noului sistem vizează unificarea unei „economii mondiale” cu o nouă „civilizație” („tehnologia capitalistă”). Această unificare reprezintă principala mutație capabilă
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în ariile concentrice ale zonei nucleare numite și centrul sistemului. Dezvoltarea este maximă în centru, relativă în semiperiferie și devine subdezvoltare în periferia sistemului. Teoria sistemului mondial este deci o teorie a stratificării mondiale a societăților în „centre”, „semiperiferii” și „periferii”. Trăsătura distinctivă a noului sistem vizează unificarea unei „economii mondiale” cu o nouă „civilizație” („tehnologia capitalistă”). Această unificare reprezintă principala mutație capabilă să prevină transfigurarea noii „economii mondiale” (cea nord-europeană) în imperiu, așa cum s-a întâmplat cu celelalte „economii mondiale
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
conjuncturile; m) mecanismele (taxe, confiscări, profituri ocazionale, prăzi, îngrădiri, dări), etc. Școala de la Binghamton și grupul de la CEPAL: Immanuel Wallerstein, A.G. Frank, S. Amin în chestiunea posibilității unei dezvoltări globale. Teoria „elevatoarelor”: M. Manoilescu Un A.G. Frank dovedește că în periferie efectul de „subdezvoltare” adus de expansiunea sistemului mondial îl depășește pe cel de „dezvoltare”. El numește acest proces „dezvoltarea subdezvoltării”, iar S. Amin, referindu-se la același aspect, vorbește despre „acumularea incapacităților dobândite”. Iată-ne dar, deja, în fața a două
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
țăranul salariat o superioritate enormă, căci își adaugă renta, care e de două ori mai mare ca salariul). Prin urmare, dezvoltarea economiei mondiale nu aduce un plus muncii sociale naționale, ci un minus. Să recapitulăm definițiile principalelor categorii: „centru”, „semiperiferie”, „periferie”. Ariile „centrale” sunt cele ce includ statele ale căror măreție și putere se datorează rolului economiilor lor, ce sunt „economii conducătoare” sau „economii-lider”. Aceasta atrage după sine și putere militară, și putere culturală, întrucât avuția atrage după sine prestigiu și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sine și putere militară, și putere culturală, întrucât avuția atrage după sine prestigiu și este atractivă pentru intelectualii cei mai buni ai epocii. Suportul economiei centrale este furnizat de poziția sa în „sistemul mondial”, care este una de dominație asupra periferiei. Periferia, la rândul ei, constă în ariile „coloniale” sau „subdezvoltate”, al căror rol este de a furniza materii prime și produse primare ariilor centrale în termeni avantajoși. Statele cu o poziție intermediară între cele două arii - centrală și periferică - alcătuiesc
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și putere militară, și putere culturală, întrucât avuția atrage după sine prestigiu și este atractivă pentru intelectualii cei mai buni ai epocii. Suportul economiei centrale este furnizat de poziția sa în „sistemul mondial”, care este una de dominație asupra periferiei. Periferia, la rândul ei, constă în ariile „coloniale” sau „subdezvoltate”, al căror rol este de a furniza materii prime și produse primare ariilor centrale în termeni avantajoși. Statele cu o poziție intermediară între cele două arii - centrală și periferică - alcătuiesc „semiperiferiile
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Semiperiferia este, de asemenea, și un fel de cadru de mobilitate socială prin care unele state periferice se pot mișca ascendent, atingând, eventual, chiar statutul centrului. Astfel, America de Nord a început ca arie externă, locuită numai de indieni; a devenit o periferie în perioada colonială, apoi a urcat spre statusul semiperiferic în epoca Revoluției Americane. Ea a devenit, apoi, o arie centrală în secolul XX.” (Randall, 1988, p. 95) Să urmărim pentru moment alte concepte ale analizei globale: cicluri, crize, războaie, trenduri
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a scăpa din acest cerc vicios este să cucerești și, astfel, să procuri venituri sporind securitatea în interior într-un ritm care să depășească cheltuielile militare și rezistențele interne. Statul care este cel mai capabil să mențină un imperiu cucerind periferia va putea scăpa de acest ciclu; inamicii săi care rămân în urmă în privința cuceririi străine (externe) vor rămâne în urmă și acasă. (Randall, 1988, p. 96) Observăm deci că marea rivalitate și bătălie între statele centrale (sau metropolitane) nu se
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
rămân în urmă în privința cuceririi străine (externe) vor rămâne în urmă și acasă. (Randall, 1988, p. 96) Observăm deci că marea rivalitate și bătălie între statele centrale (sau metropolitane) nu se mai desfășoară în relațiile lor nemijlocite, fiind exportate în „periferie”. Așa se face că bolnavul de gută (boala bogaților) este în „metropolă”, dar cel ce răcnește de durere este în „periferie” (cum bine sesiza Schreiber). Eșecul statului metropolitan (central) în „războiul periferiei” aduce declinul. Este cazul Spaniei (1500 și 1600
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
rivalitate și bătălie între statele centrale (sau metropolitane) nu se mai desfășoară în relațiile lor nemijlocite, fiind exportate în „periferie”. Așa se face că bolnavul de gută (boala bogaților) este în „metropolă”, dar cel ce răcnește de durere este în „periferie” (cum bine sesiza Schreiber). Eșecul statului metropolitan (central) în „războiul periferiei” aduce declinul. Este cazul Spaniei (1500 și 1600) și al Franței, care au suferit de „sindromul Marii Puteri” (Randall), năzuind să domine Europa. Războaiele lor continue le-au ruinat
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
desfășoară în relațiile lor nemijlocite, fiind exportate în „periferie”. Așa se face că bolnavul de gută (boala bogaților) este în „metropolă”, dar cel ce răcnește de durere este în „periferie” (cum bine sesiza Schreiber). Eșecul statului metropolitan (central) în „războiul periferiei” aduce declinul. Este cazul Spaniei (1500 și 1600) și al Franței, care au suferit de „sindromul Marii Puteri” (Randall), năzuind să domine Europa. Războaiele lor continue le-au ruinat și au creat acel vid, acel „vacuum în care au fost
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]