1,534 matches
-
pas, prin altele goneai ore Întregi fără să ajungi la capăt. Călătorii, pe măsură ce Înaintai spre capătul trenului, deveneau și ei tot mai ciudați. Vagoanele ba se umpleau, ba se goleau instantaneu. Alergând pe coridor, Noimann vedea uneori cum i se perindă prin fața ochilor mereu același chip, mereu aceeași mască. Pe măsură ce Înainta spre primul sau poate că ultimul vagon, figurile Îi deveneau din ce În ce mai cunoscute. Tot alergând, stomatologul avu impresia că În tren se adunaseră aproape toți mușterii de la Corso. Un compartiment Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și cu vraful de icoane sub braț sau În chip de piatră kilometrică, alergând pe străzi de unul singur... Unul din Bikinski privea absent pe geam, altul se uita cu ochi pierduți la Noimann. Compartimentele cu sutele de Bikinski se perindară unul după altul și În curând, din loc În loc Începu să apară Oliver. Mai Întâi ca un tufiș stingher, apoi sub forma unei pădurici ce se intindea, desfăcându-și ramurile, de-a lungul unui vagon Întreg. Noimann Îl văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de pene se ridicau și coborau, acompaniind parcă ritmul roților locomotivei, care gonea fără să oprească În vreo gară. Stâlpii de telegraf, orașele și satele ,mereu rotindu-se În fața lor, se pierdeau În urmă și În urmă. Alergând, Noimann se perinda dintr-un vagon În altul. După ce trecu de Oliver, stomatologul Paul dădu peste un cimitir. Cimitirul curse prin fața lui, cu tot cu cruci și cu morminte. Aceeași lună plină lumina acum un alt peisaj, În care locul câmpiei Îl luase marea. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ochii mei, Înfloreau tufișurile de porumbă, soarele trecea peste satul Kraljevčani, dăngăneau clopotele bisericii satului, mugeau vacile În grajduri, iar pe la ferestrele caselor strălucea oglindirea roșiatică a soarelui ce topea stalactitele de gheață de sub streșini. Apoi prin fața ochilor mi se perindă un cortegiu funerar ; se Îndrepta spre cimitirul satului. Patru bărbați cu creștetul descoperit duceau pe umeri un coșciug de brad, iar În fruntea cortegiului pășea, cu pălăria În mână, un om despre care știam - așa scrie și‑n carte - că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lui Racikovski, „vorba sa umilă“ se plămădise În acea zi de februarie a anului 1897, când acceptase propunerea procurorului. „Aceasta va fi primul său falsificat, pastișarea procurorului, de un mimetism stupefiant.“ De‑acum Încolo, În drumurile sale, gările se vor perinda văzute de la fereastra trenului: la nici patru ani de la arestarea sa (după o Încarcerare măsluită), Racikovski va ajunge director‑adjunct al Siguranței Statului de la Petersburg, ca deja În anul următor să fie numit șef peste toate serviciile secrete, având sediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
s-o adopte, asigurîndu-se că nu va dispărea niciodată, că va rămîne vie pentru totdeauna. E o promisiune foarte importantă. Pe toată viața, mi-a explicat tata. Astăzi e rîndul tău. Vreme de aproape o jumătate de ceas, m-am perindat prin meandrele acelui labirint ce mirosea a hîrtie veche, a praf și a magie. Mi-am lăsat mîna să traverseze bulevardele unor cotoare expuse, ispitindu-mă să aleg. Am Întrezărit, printre titlurile roase de vreme, cuvinte În limbi pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aici. Australia păstrează atmosfera domoală a satului meu natal, încetineala vieții, spațiile largi, liniștea. Ne rostogolim pe o "uliță" a Sydney-ului, cu arșița în cap și cu bombănelile Silviei în urechi. Mă închipui în viitor, deși prin creier mi se perindă fragmente din viață, mă uit la ele ca un mort la propriul său trup, le privesc cu umor deși știu exact cât m-au durut, dar acum, în această rostogolire însorită, îmi permit să le îndepărtez de corpul meu, ne
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bănuiești semn de împotrivire. Și îi îndemnă, cu voce înăbușită, să nu stârnească vreun câine flămând, al îndepărtaților vecini, de pe vale: Hii! băieții tatii, că nu se mai poate trăi în țara noastră. Pe pânza cenușie a amintirilor, i se perindară, în scurte și amare străfulgerări, spectrul războiului trecut, himera revenirii la rânduielile firești ale vieții din Goldana, imensa năvală a nelegiuirilor și mârșăviilor Eliberării, teama ucigătoare și permanentă de capriciile dictaturii proletariatului, vedenia unei iminente și globale prăbușiri în neant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
proprietăților burgheze, de către puterea democrației populare. Așa se putea considera, cel puțin după afișele grosolane, sugerând sărutările unei Perinițe și după straniile ecouri pe care la ocaziona răsunetul resturilor de ziduri. În galopul lui fără frâu, pe dinainte-i, se perindară un câmp de latrine din acelea de scânduri, cu pereți dezinfectați periodic, prin tămânjire cu var, a căror albeață mai subția obscuritatea, apoi o livadă nesfârșită, cu pruni sufocați de praf, care semnalau o zonă cu mai puține obstacole, fostă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Aci urca cu tremurături moi ca un tril, aci cobora în adâncuri, ca un glas de bucium. Totul într-o înlănțuire de vis. Am închis ochii, să mă pătrund de farmecul și limpezimea cântului...Prin minte încep să mi se perinde făpturi cerești înconjurate de nimburi albe fluturând feeric în bătaia vântului...Pe nesimțite m-am trezit față în față cu bătrânul călugăr, în preajma rafturilor pline cu manuscrise vechi de când lumea...Îmi plimb privirea pe deasupra lor și parcă nu îndrăznesc să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
doar de către Intendent - s-a întors, se pare, Castelanul. O chestie nebuloasă, fiindcă nimeni, de peste șapte ani, nu l-a mai văzut pe Intendent de aproape. Se spune că, în taină, venise un altul în locul său și chiar că se perindaseră mai mulți; la rândul lui, Castelanul era tot un necunoscut: locuia, din copilărie, pe o insulă sau într-o altă țară, era un fel de legendă fără cap și fără coadă; tatăl său, Clarvăzătorul, îl trimisese departe, la mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Prim-plan pe Calea Lactee. Milioane de sori, cei mai arzători și mai orbitori. Chiar aici, în miezul unei frumuseți fără pereche, Enro își lansase marea sa flotă. Se gândea, probabil, că va fi locul hotărârii finale. Mai repede, acum, se perindau amintirile păstrate de Ashargin din săptămâna în care a observat marea bătălie. Prindeau contur imagini, mii de nave similarizate simultan pe bazele secrete ale unei planete inamice. De fiecare dată, similarizarea se întrerupea exact înainte ca navele să-și atingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
un animal hăituit, unei femei cu un copil care urcau împreună cu mine: „Vă rog“. Eu n-am făcut nimic, doamnă, știți? Eu sunt un om amabil, vă rog să le spuneți tipilor ălora groaznici de jos; între timp etajele se perindau de-a lungul cutiei de tablă argintie. N-am privit pe nimeni în ochi în timp ce făceam obișnuita vizită la paturile operaților din zilele precedente. Priviri profesionale în spatele lentilelor bifocale, aplecate deasupra fișelor clinice, aplecate deasupra peniței de aur Montblanc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu poți să nu urinezi. Și se urinează într-o gaură, în care totul dispare, sau pe un zid care nu ne cunoaște. Case din piatră, case cu faianță bleumarin, blocuri joase, balcoane mici cu balustrade subțiri. Vieți modeste se perindau dincolo de geamurile întunecate. Toți își întorceau capul după automobilul funerar, unii cu un gest superstițios, alții făcându-și cruce. Se întorceau copiii care jucau mingea în piețele prăfuite, femeile de la ferestre, bărbații pironiți în fața barurilor, ridicându-și privirea de pe paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-se trecerea noastră. I-am întâlnit ochii vii, pătrunși de o curiozitate răutăcioasă. Fetița avea o rochiță cu volane, pe care brațul femeii le ridica până la chiloței, am fixat piciorușele violacee atârnând pe corpul acela grosolan. Tot ceea ce mi se perinda prin fața ochilor mi se părea acum semnul a ceva sau poate chiar era un semn întunecat al unui destin ilegitim, care nu avea altă manieră de a se face simțit decât aceea de a se vârî la întâmplare printre lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
strigase “graso” și “grăsană”, de fapt el strigase după ajutor! El probabil știa că Emmy îi oferea întotdeauna prea multă mâncare în încercarea disperată de a-l liniști. Bietul de el! Cum să se controleze când în colivia lui se perindau cantități interminabile de semințe procesate de la magazinul pentru animale? Adriana a căutat imediat pe internet câteva situri despre nutriția corespunzătoare pentru specia Gri African și a constatat îngrozită că mâncarea preambalată pentru păsări care se găsește în comerț ducea garantat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
aproape frate cîndva cu Thomas; mai veneau un profesor de istorie, un fost ofițer de marină, mare amator de hărți vechi, un romancier care nu publicase Încă nici o carte, vreo doitrei studenți, un pastor, nu toți odată, desigur. Se mai perindau și alții, nu prea mulți. Doi-trei dintre aceștia, și asta rar, se nimereau acolo În același timp. Lui Thomas i se părea atît de convingător felul În care Berg vorbea despre oameni necunoscuți, unii dintre ei personaje din cărți doar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lumii acesteia și curentul opus al lumii celeilalte se ating și se freacă, și din această atingere și frecare vine cea mai tristă și mai dulce dintre dureri: aceea de a trăi. Iată, Orfeule, ițele, iată urzeala, iată cum se perindă într-un du-te-vino bătătura cu suveica, iată cum joacă tălpițele; ci spune-mi, unde-i sulul pe care se învălătucește pânza existenței noastre, unde?“ Cum Orfeu nu văzuse niciodată un război de țesut, îi era foarte greu să-l înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
gâtul mi s-a strangulat. Am băut o seară întreagă apă minerală. Nu am putut să înghit nimic. Mi-era frică să casc gura ca să nu iasă afară plânsul pe care-l oprisem undeva, la mijlocul gâtului. Cristophe era dezolat. Chelnerii perindau alte vitrine prin fața mea, presupunând că nu-mi place oferta. Singurul lucru pe care i l-am comunicat generosului coleg elvețian a fost: - Mă simt ca la carnaval și știu că mâine se termină. Mă întorc în lumea mea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
apă, și, ca și primul, va ieși din cuptor copt sau crud sau ars. Înăuntru poate nu e nici o deosebire, bombănea Cipriano Algor, dar afară, garantez că, în acest moment, aș da orice să fiu brutar. Zilele și nopțile se perindau, și serile și diminețile. Se știe din cărți și din viață că truda oamenilor a fost mereu mai lungă și mai grea decât a zeilor, să ne amintim de cazul citatului creator al pieilor-roșii care, cu totul, n-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
m-au zăpăcit sălbatic în zadar Copii abandonați trăiesc un îndelung, împăcat calvar Nimeni nu oferă necondiționat un dar Trăim într-o ceață; nimic nu mai pare clar Ne batem joc de sufletele din cleștar Un gând mizer ce se perindă mult prea de hoinar Unii cred că bogăția stă în faptul că ești avar Nu facem nimănui un bine dar vrem admirația lui Caesar Alții riscă totul aruncând în joc viața, unicul lor zar Batjocură, gesturi sublime...stânse într-un
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
în fiece zi, la nesfârșit... Ce pot să fac atunci când vreau și nu pot? Prea multă dorință risipită in văzduhul tot... Eliberez freamăte, disperare și suspine Iar voi nu aveți parte de ceea ce vi se cuvine. Iubesc tot ce se perindă-n juru-mi îngust, Dar cine poate stăpâni frica pe care o gust? Vine si noaptea peste posibilul soare amenințat! Este rece, tremur și mă simt neajutorat... Lumea mă supune și râde prea ironic fără saț... Sunteți și voi oare, zilnic
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
ai adaos La cel cor ce-n operetă e condus de Menelaos? Azi adeseori femeia, ca și lumea, e o școală, Unde-nveți numai durere, înjosire și spoială; La aceste academii de științi a zânei Vineri Tot mai des se perindează și din tineri în mai tineri, Tu le vezi primind elevii cei imberbi în a lor clas, Până când din școala toată o ruină a rămas. Vai! tot mai gândești la anii, când visam în academii, Ascultând pe vechii dascăli cîrpocind
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
îmi spune, în timp ce se ridică. Dar am crezut că... Nu pot să-l mai ascult. Mă reped sus în cameră, mă prăbușesc pe pat și fixez cerul prin fereastra de deasupra. Gândurile nu-mi dau pace. Prin minte mi se perindă imagini disparate și simt o tensiune psihică teribilă: Jake și cu mine, făcând dragoste lângă foc. Jake dându-mi teribila veste a despărțirii, Jake în Kew Gardens, purtându-se atât de delicat și de atent, că mi se pare cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
etaj, dar acum era prea târziu. Eram deja la etajul doi și mă apucasem să cobor spre unu. Multă zarvă! Câteva râsete izbucneau ici, colo. Cineva spunea glume, poate. Nu se mai auzeau trilurile păsărilor. Mulți elevi care încă se perindau, aparent fără scop, dar și mai mulți care strigau pe nume pe alții, trimițându-i în diverse locuri. Mergând încet, nefiind băgat de nimeni în seamă, nu eram deranjat de gălăgie. Eram în mijlocul acțiunii, acolo unde se petrece totul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]