5,774 matches
-
4/1 să fie la școală la 16 ani; - 8/1 să fie la școală la 17 ani; - 10/1 să fie la școală la 18 ani; - 11/1 să intre la universitate. Se dovedește astfel din nou că inegalitățile persistă și se agravează pe durata vieții indivizilor. Modificările introduse prin legea britanică a învățământului din 1944 nu au micșorat discrepanțele dintre clase, ci, dimpotrivă, stipulând gratuitatea învățământului, au sporit subsidiile pentru cei din clasele avute. Chestiunea inegalităților în ceea privește
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
O consecință a economismului teoriilor lor este și egalitarismul conținut în ideea că lipsa egalității de șanse duce la irosirea resurselor societății. Reflectând optimismul acelei perioade, teoreticienii la care ne referim nu acordau mari șanse de supraviețuire inegalităților manifeste care persistau în fața școlii și în raporturile școlii cu sistemul stratificării sociale. Acestea erau calificate ca reziduale. Dezamăgirea provocată de eșecul evident al școlii în democratizarea societății a dus, la mijlocul anilor ’60, la critica tehnofuncționalismului și a școlii capitalului uman. Polemicile au
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
arată că expunerea misiunii este cel mai răspândit instrument managerial folosit de cvasitotalitatea (94%) managerilor ce utilizează un instrumentar de management strategic. Dincolo de rezultatele unor studii prin care se constată difuzarea utilizării misiunii, semnele de întrebare privind rezultatele acestui instrument persistă. În anii 1996-1997 doi universitari canadieni, Cristopher. K. Bart și Mark C. Baetz, au realizat mai multe studii prin care au fisurat o serie de mituri asociate declarării misiunii. Bart (1996a, 1996b) a analizat legătura dintre declararea misiunii și generarea
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
poate sprijini lozinca „Clientul înainte de toate” sau comportamentul lipsit de etică față de concurenți. Deoarece cultura implică ipoteze, valori și credințe de bază, ea tinde să fie destul de stabilă în timp. În plus, odată ce o cultură este bine stabilită, ea poate persista în ciuda fluctuației personalului, asigurând o continuitate socială (Johns, 1998). Ceea ce constituie la un moment dat o premisă a succesului poate deveni un element de rezistență la schimbare, dată fiind o tendință inerțială de păstrare a trecutului (Allaire și Fîrșirotu, 1985
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
noilor realități era problematică, ca și a competențelor necesare noilor relații externe. Pe de altă parte, dezangajarea statului a mai durat încă mai mult de jumătate de deceniu, până în 1998. Acest lucru înseamnă că implicarea politicului peste limitele normalului a persistat sub forme multiple. De exemplu, Popa Alexandru, directorul general al firmei între anii 1990 și 1994, fost director tehnic între 1998 și 1990, a devenit prefect al județului Brașov, păstrând însă funcția de președinte al consiliului de administrație între 1994
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
supraevaluând rolul repetării mecanice, subestimând problemele dezvoltării gândirii și influența memoriei semantice. 4. Din punctul de vedere al duratei memorării există trei forme de memorie: a. Memoria de foarte scurtă durată constituie de fapt o inerție a excitației senzoriale care persistă până la 0,25-0,50 dintr-o secundă și face posibilă contopirea imaginilor în filmele proiectate pe ecran. b. Memoria de scurtă durată asigură păstrarea unei imagini până la 18 secunde, în cazul că nu i se acordă o atenție deosebită. Ea
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
conflictuale sau tensionale care l-au generat, sau poate lua aspectul unui fenomen de durată, atunci când el se grefează pe fondul unor handicapuri senzoriale sau intelectuale, mai mult sau mai puțin severe, sau atunci când situațiile psihotraumatizante care l-au generat persistă. De asemenea, eșecul școlar poate avea grade diferite de amplitudine: de exemplu, o amplitudine redusă, atunci când insuccesul se manifestă doar în raport cu anumite materii sau sarcini de învățământ, ca expresie a lipsei de interes și de înclinații (aptitudini) pentru respectivele materii
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
ele cere renunțarea la cealaltă, care va fi sacrificată. Cu cât aceste tendințe sau aspirații intrate în competiție sunt mai greu de conciliat, cu atât sentimentul de frustrare va fi mai puternic. Un sentiment de frustrare, la rândul său, dacă persistă, se poate transforma ușor într-un factor stresant sau poate deveni sursă de conflict cu cei din jur. Astfel, privarea de blândețea maternă, convingerea puternică a unui elev că este persecutat de către un profesor sunt situații care produc modificări importante
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
responsabil cu revizuirea testului Binet-Simon; deși testul coeficientului de inteligență (IQ test*) era instrumentul său favorit de cercetare, structurarea cadrul conceptual i-a aparținut lui Galton (Terman, 1924). Deși cercetările lui Galton au ieșit din actualitate, influența lor continuă să persiste. Terman a fost primul psiholog american care a abordat tema geniului. Profundul său interes (și al studiilor din secolul XX) față de geniu transpare în titlurile și datele studiilor proprii (Terman, 1906, 1917, 1924; Terman și Chase, 1920), inclusiv în lucrarea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
stimuleze volumul de studii despre subiecte relativ neglijate, precum mediul școlar creativ, atitudinile creative sau rolul motivației asupra producției creative. După cum afirmă Renzulli (1991): Noile cercetări din anii ’90 și din secolul următor vor trebui să abordeze „aspectul” intangibil care persistă odată ce s-a explicat tot ce este explicabil. Acel „aspect” este adevăratul mister din spatele preocupării noastre comune față de productivitatea creativă și de domeniul menit să constituie o nouă provocare pentru cercetarea secolului XXI... [De exemplu], ceea ce cunoaștem despre creatorii faimoși
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
în detrimentul gândirii convergente). Cu toate că abordarea psihometrică a creativității va avea, cu siguranță, o contribuție de durată, încă nu s-a stabilit dacă ea va fi o contribuție pasivă sau activă. În fond, deși limba latină nu mai există, influența ei persistă. Cercetătorii care se ocupă de studiul creativității trebuie să își adapteze metodele astfel încât să poată contracara criticile severe și deseori justificate la adresa metodelor psihometrice și să evite, astfel, conceperea unei metodologii sterile. Note Autorii le sunt recunoscători numeroșilor cercetători, dintre
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
persoana” redusă la patru celule dintre cele 48 poate fi amplasată atât în context geografic, cât și conceptual fără a-i știrbi din realismul ei. Iar în ceea ce privește misterul, în ciuda strădaniei nostre de a demistifica procesul creativ, el continuă încă să persiste. Rolul cercetătorului Problema obiectivității este una semnificativă. În studiul de caz, cercetătorul deține două roluri majore: fenomenologic și critic sau, cu ale cuvinte, un rol intern și unul extern (tabelul 5.1). În rolul său fenomenologic, cercetătorul încearcă să pătrundă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
variabile predictive cu variabilele de criteriu relevante, precum performanța creativă. Investigația istoriometrică a celor mai iluștri creatori ai lumii a permis măsurarea scorurilor extreme ale variabilei criteriu. În orice caz, interesul trezit de psihologia diferențială aplicată la creativitatea superioară a persistat până astăzi. Unii cercetători evaluează abilitățile cognitive, alții se axează pe trăsăturile de personalitate, iar alții cercetează relația dintre inteligență și caracter (Cox, 1926; Knapp, 1962; Simonton, 1976a, 1991d; Thorndike, 1950; Walberg et al., 1980; White, 1931). Probabil, cele mai
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
procesele regresive, amorale ale id-ului inconștient, pentru a produce idei creative prin intermediul „regresiei în slujba ego-ului” (Bellak, 1958; Kris, 1952). Chiar dacă credința că creativitatea este un mijloc de îndeplinire a nevoilor inconștiente sau de rezolvare a conflictelor psihologice a persistat la unii teoreticieni (Abra, 1995; Klein, 1976; Ochse, 1990; Storr, 1988), alții au prezentat creativitatea ca un mijloc de a îndeplini necesități mai marcat pozitive, de rang mai înalt. De exemplu, Gedo (1983, în publicații) a susținut cu argumente că
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
conceptualizării problemelor sociale și a soluțiilor care li se ofereau. Existau În permanență tensiuni În Încercările eugeniștilor de a separa intelectualii de Întreprinzători, În două categorii sociale distincte, aflate pe trepte diferite ale ierarhiei eugenice. În ciuda acestor tensiuni Însă, eugeniștii persistau În această direcție a analizei, pentru că În joc era Întreaga recartografiere a structurii și relațiilor sociale - și, În particular, Însăși autoritatea pe care eugeniștii, ce se autodefineau membri ai intelighenției, o puteau pretinde În noua ierarhie. Încă din 1920, au
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
iau naștere „agregatele” de obiecte materiale și de comportamente. Pe drept sau pe nedrept, unele dintre aceste combinații sau agregate par să aibă o eficacitate superioară față de altele. Una dintre ele poate chiar să domine sau să devină exclusivă: „ea persistă în timp” (Pareto, 1916, § 864). Așadar, viața socială organizată este însă dominată de o dublă mișcare: o căutare mereu reînnoită de „combinații” sau de „agregate” eficiente sau considerate ca atare și o tendință de a vrea să rămânem la combinațiile
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
tipul de societate avut în vedere, se va putea vorbi despre un grup religios, despre un grup de personalități din lumea culturii, dar și despre membri ai unor mișcări politice sau sociale. În tot cursul secolului al XIX-lea a persistat concepția tradițională a elitei Vechiului Regim. Era, mai ales, concepția lui Le Play, care nu definește elitele („autoritățile sociale”) decât făcând referință la valorile Vechiului Regim: Autoritățile sociale se recunosc, în orice loc ar fi după aceleași caractere. Ele păstrează
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
acțiunile. Este firesc să ne așteptăm să găsim mai mulți „tehnocrați” potențiali în sânul elitelor economice decât în altă parte. Elitele politice vor fi mai sensibile la necesitățile „guvernării oamenilor” decât la constrângerile „administrării lucrurilor”. Dacă mentalitatea „clasei timpului liber” persistă, probabilitatea de a o întâlni va fi cu siguranță mai mare în rândul anumitor elite culturale. Cât despre elitele din domeniul juridic și păstrarea ordinii, logic ar fi ca în cadrul lor să întâlnim cel mai frecvent opinia potrivit căreia reprezentanții
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
mănușă! Unii istorici reperează mici comunități gnostice în secolul al VIII-lea în plin Ev Mediu timpuriu, o adevărată șansă, întrucât triumful neîmpărțit cu nimeni al creștinismului face periculoasă practica eretică în acest sector geografic al Orientului Apropiat. învățăturile gnozei persistă, din câte se pare, în grupuri izolate din munți, departe de lume, protejate de secret, practicând credințele lor cu o discreție fatală pentru istoricul ideilor. în cea mai bună dintre ipoteze, gândirea gnostică acoperă opt secole, primele ale civilizației noastre
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mântuirea? Regenerescența? Mania proprie timpurilor acelea pentru apocalipse găsește în utilizarea cifrelor un anumit fel de justificare serioasă: reducerea lumii la formule matematice îi tentează de multă vreme pe filosofi, de la Pitagora până la Spinoza sau Leibniz, ideea unei mathesis universalis persistă vreme îndelungată. Amestecul neologismelor, al cifrelor și al personajelor conceptuale are ca produs final un vesel bazar conceptual: Arhonții jonglează cu Sizigiile în Plerom, Marele Lampadare luminează contururile Sophiei Lascive sau ale Momelilor Salvatoare. Omul Primordial stă de vorbă cu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și pulsiunilor ocazii de mântuire filosofică. Dacă hedonismul definește orice gândire care contează ca atare prin trup, ține cont de el, preferă viața morții și bucuria pasiunilor triste, atunci gnosticii aparțin într-adevăr continentului hedonist. în această privință, urmele platonismului persistă și încă foarte clar. Astfel încât, în mod paradoxal, unii vor fi catalogați drept platonicieni hedoniști, un gen care frizează oximoronul... Cinstit ar fi să înapoiem Orientului tezele platoniciene citate mai sus: în mod categoric. Platon datorează mult - dacă nu cumva
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la ea fac abajurările și convertirile dezirabile pentru cei lacomi... în aceste condiții, gândirea gnostică se estompează, fără să dispară totuși. în secolul al VIII-lea în plin Ev Mediu timpuriu, eușiții, o sectă printre atâtea altele, se încăpățânează să persiste. Ceea ce înseamnă că tradiția hedonistă supraviețuiește. Adepții sectei recuză postul, refuză să lucreze, subzistă din cerșetorie, trăiesc în comun, vagabondează, pun în folosință comună femeile și bunurile pe care le posedă. Resping supunerea față de orașele din Egipt unde pericolul e
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sectari de factură libertină i-au această afirmație de bună și transformă trupul în receptacul al divinului în om. Ioan susține că a te naște din Dumnezeu te împiedică să mai fii maculat de păcat pentru că în fiecare dintre noi persistă mereu urma divinității? Spiritul Liber conchide că grația divină subzistă și că faptele nu contează niciodată deloc... IX AMAURY DIN BÈNE și „sanctificarea vieții de toate zilele” 1. Deja răscumpărați. încă din 851, Jean Scot Erigene, filosof irlandez, o afirmă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că propovăduiește doctrine eretice. Ostil martiriului, căruia nu-i vede nici utilitatea nici profitul, el retractează. Bun retor, abil dialectician, el obține pedeapsa cea mai mică: să arboreze în exteriorul locuinței un semn care să-l prezinte ca eretic. El persistă totuși să profeseze, cu discreție aceleași idei. Nu îndeajuns de discret totuși, pentru că, în 1544, este arestat, torturat și ars pe rug. Fusese pe punctul de a retracta și pentru a doua oară! O victimă în plus din rândul filosofilor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lume. Toți creștinii simt că, odată cu filosoful Grădinii, combat o gândire care pune efectiv în pericol viziunea lor despre lume, și deci puterea lor asupra lumii. în ciuda scolasticii medievale creștine și a iubirii curtenitoare inspirate de cultul material, tradiția epicuriană persistă și pe un teren mai puțin doct, mai puțin literar și filosofic dar mai popular: de exemplu, în cele două sute treizeci și opt de poeme din culegerea Carmina Burana îsecolele XI-XIII) regăsite într-o mănăstire din Bavaria Superioară în 1803
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]