2,775 matches
-
dungă, ca urma unei bidinele trasă peste peretele neclar al pădurii. Dincolo de pădure, casa aceea acoperită cu viță sălbatică, cu băiețelul și tatăl lui. Toată viața și-a dorit să cânte la pian. În copilărie visase să devină cântăreț celebru, pianist și cosmonaut. Pe scara de lemn se auzeau tropăituri și gălăgie mare, o bătrână zbiera ca o apucată, parcă ar fi blestemat: „Maică! A zburat un om În cer! Îl cheamă Gagarin! Da, cum stă maică, acolo sus În cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vremea când acolo era Miliția. El spune că este foarte greu să cânți la vioară și că te doare mâna și gâtul, tu nu poți să-i spui despre ceva greu așa că Îi spui că ți-ar plăcea să fii pianist și să cânți ca Enrico Caruso. Îi exemplifici interpretând o melodie din filmul Un cântec străbate lumea. După ce Îi spui minciunile cu pianul și Caruso și Îi cânți melodia din film deveniți prieteni. El Îți mai povestește de un fotbalist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
degetele mici ale labelor și ceasornic cu brățară la încheietura mâinii., Purta părul frizat cu fierul, completă tânărul care continuă: - A doua oară ne-am întâlnit la barul „Barbarina”. Era târziu, după miezul nopții, când ai intrat în speluncă. „Domnule pianist! Nu cumva ai un piramidon?” m-ai întrebat zâmbind. Ți-am servit bulinul ce-l aveam în buzunarul vestei. - Firește că-mi aduc aminte, răspunsei bucuros de revedere. - Și în sfârșit, pentru a treia oară, ne-am întâlnit la belciuge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care era acum un element esențial În procesul compoziției. Când lucrurile mergeau bine și inspirația curgea, se stabilea un ritm Între rostirile transparente ale lui HJ și replicile În staccato ale Theodorei pe tastatură, iar ea se simțea ca un pianist care acompaniază un mare cântăreț. „Prințesa mea de Remington“ deveni unul dintre numele de alint pe care le folosea afectuos pentru ea. Afectuos, dar fără să flirteze. Cu deux-pièces-urile obișnuite, Închise la culoare, și cu bluzele ei simple, Theodora avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
negativ, respingător din punct de vedere fizic cu șuvițele lui lungi, cenușii și slinoase, ochii cu pleoape grele, caninii Îngălbeniți și vocea ca de cocoș răgușit, dar avea mai multă vitalitate și elocință decât personajele pozitive, iar virtuozitatea sa ca pianist era mult mai credibilă decât presupusul dar pentru pictură al lui Little Billee. Realitatea era că Du Maurier manifesta o atitudine ambivalentă asemănătoare față de evrei și În viața reală, exprimând nemulțumirea tipic englezească față de prezența lor colectivă În număr mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
părea că o face doar pentru el, impresia a fost extraordinară”, spune Oistrach Într-un vechi documentar) uitînd de el, uitînd parcă și de noi, noi uitînd categoric de noi, Învăluiți doar de vrajă, de bucuria lui de a exista-cînta. „Pianistul și compozitorul de jazz Michel Petrucciani a murit ieri Într-un spital din New York.” Pe măsură ce-l ascultam Îmi dispărea din minte, În cercuri concentrice, imaginea lui reală, nici nu era greu printre sonurile sclipitoare plecate din Steinway-ul mirat el Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
refugiase În cupolă, devenise mică cît un ochi de fluture, muzica modifica dimensiunile, trăsăturile compozitorului, percepția vizuală, făcînd animalele să plîngă, să Înoate În spuma zilelor, sub hipnoză nimeni nu mai era izbit de trenul urîțeniei greu de suportat a pianistului invizibil - cei mai mulți din sală nu l-au putut vedea, nu au avut cum, se ascunsese În atmosferă -, blestemul rupîndu-se notă cu notă pînă cînd sunetele l-au preschimbat În prinț. Oskar și Jean Baptiste Grenouille, cel pe care Patrick Sskind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
citesc Financial Times ca să mă pun la punct În vederea prezentării, dar nu mă pot concentra. Se aude muzică, un aranjament de jazz pentru pian al unei bucăți pe care aproape că o recunosc - Someone To Watch Over Me? E ca și cum pianistul a spart melodia În o mie de bucăți pe care le tot aruncă În aer, urmărindu-le cum aterizează. Laitmotivurile seamănă cu sunetul făcut de cineva care amestecă un pachet de cărți. Winston fredonează, ținându-se de tema melodiei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aer, urmărindu-le cum aterizează. Laitmotivurile seamănă cu sunetul făcut de cineva care amestecă un pachet de cărți. Winston fredonează, ținându-se de tema melodiei și lăsând să-i scape din când În când câte un chiuit prin care salută pianistul pentru un sunet mai măiestrit. În această dimineață, lipsa de griji și plăcerea șoferului meu mi se par o insultă, o dojană. Vreau să Înceteze. Crezi că am putea ocoli semafoarele de la New North, Winston, și s-o tăiem prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe lîngă clubul sportiv și Își Începu circuitul În jurul pieței. Un banner din mătase neagră purtînd inscripția „Muzicienii de la Filarmonica Residencia“ fîlfîia pe deasupra celor doisprezece membri ai orchestrei, care ședeau la pupitrele lor, trecîndu-și arcușele peste viori și violoncele, În vreme ce pianistul zăngănea claviatura unui pian alb de salon, iar o harpistă grațioasă, Într-o rochie de seară ivorie, trăgea de coardele unei harfe Împodobite cu trandafiri galbeni. Potpuriul de Vivaldi și Mozart se lupta vitejește cu aclamațiile turiștilor care ridicau paharele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din salonul de onoare al restaurantului Bucovina. În mâna unui violonist de ocazie, care luase instrumentul de pe un scaun al orchestrei, ridicând-o la piept cu mână de maestru, vioara suspina în sonuri duioase, ce aminteau de Livenii lui Enescu. Pianistul, rășchirând degete subțiri și agile, răscoli și reașeză claviatura la loc, după trecerea acelui talaz grăbit al mulțimii clapelor ce reproduse nespus de fermecător aceleași suspine ale viorii, acompaniindu-și, melancolic, discursul insolit: Eh, rumene, rumene, rumene, rumeneee Ghive na
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Calaican, care adormise în scaun, tresări și își ridică repede capul din piept, pentru a-i comunica miracolul lingvistic: Vladi-mire, să știi, măi, că e ma-re minu-ne! Măi, Vla-di-mire, măi: eu în-cep să pricep nemțește! As-cultă cum cântă pianistul ă-la! Ui-te, ascultă: mama-lighe-le, cârna-țele, pastra-mele... Eu tra-duc tot ce zi-ce, măi! Vladimir stărui mult, ca să-i stimuleze înțelegerea: Mă, bombălăule, asta-i o cântare ovreiască, prin care cei plecați în Israel își amintesc de România, de mămăligă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
familiile lor, ziariști cunoscuți. Și mulți, foarte mulți ofițeri nemți care petrec în București așa cum nici la ei acasă nu pot să o facă. Brusc, muzica încetează. Se aude un "Ah!" general, urmat de stingerea luminilor. Un spot luminos încadrează pianistul ce mângâie delicat clapele, răspândind către cei care-l ascultă acordurile unui blues. Din întuneric, pătrunde în conul de lumină o mulatră înaltă, drapată, în rochie roșie ca focul. Cu vocea ușor răgușită și ochii pierduți în zări numai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unei umbre, sau, variind temele preluate din partitura solistului. Melodicitatea conturează totuși cel mai bine această miniatură a genului muzicii de cameră, care marchează intens memoria auditivă și afectivă a auditoriului. Recitalul celor doi artiști consacrați, soprana Bianca Manoleanu și pianistul Remus Manoleanu, uimește prin inteligența construirii întregii lucrări, prin preocuparea conturării unei viziuni de ansamblu, sintetice și încărcate de rafinament. Lucrarea Moartea căprioarei, op. 27 (1966) este o baladă pentru orchestră de coarde, clarinet, pian, percuție și bariton solo, versuri
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
strângere de fonduri în beneficiul copiilor care suferă de Tulburări din Spectrul Autismului. Concertul caritabil a fost susținut de patru tineri artiști care s-au alăturat benevol susținerii acestei cauze: soprana Rodica Vică, tenorul Ștefan Pop, violonistul Vlad Maistorovici și pianistul Ștefan Doniga. Printre piesele interpretate s-au numărat compoziții ale lui Léo Delibes, Alexander Skriabin, Johann Sebastian Bach sau Camille Saint-Saens. Toți cei patru tineri artiști au dovedit, pe lângă gestul lor caritabil, că muzica este pentru ei talent, har și
?Suflet ?n culori? by Oana GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/83468_a_84793]
-
este pentru ei talent, har și dăruire. Acea seară a marcat și o premieră absolută: interpretarea în primă audiție mondială, la pian, a Mazurcilor op. 64 nr. 1 și nr. 3 de Sergei Bortkiewicz, descoperite în urmă cu câteva luni. Pianistul Ștefan Doniga a reușit, cu o lejeritate uimitoare, să treacă de la Preludiul din Partita în Mi major de Bach interpretat alături de violonistul Vlad Maistorovici, la Introducerea și Rondo-ul Capriccioso de Saint-Saëns și Mazurcile op. 3 nr. 7 și op.
?Suflet ?n culori? by Oana GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/83468_a_84793]
-
Voica, Patric Cojerean, Vasile Boiciuc) a continuat cât se poate de poliritmic și policrom-timbral „ostilitățile festivaliere” ale primei seri / nopți sub cerul liber. Seară încheiată pe coordonatele virtuozității de un grup debutant la Gărâna, „Azara” condus de tânărul și talentatul pianist ardelean Peter Sarosi, tehnician surprinzător al claviaturii aflându-și aliați pe măsură: percuționistul cubanez Gilberto Ortega Torres, bateristul Pál Gábor și Gyergyai Szabi la ghitară bass. Tentante debuturi și în seara a doua, vineri 12 iulie: tânăra și energizanta vocalistă
GĂRÂNA JAZZ FEST 2013 - UN TRIUMF! by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/83438_a_84763]
-
Ortega Torres, bateristul Pál Gábor și Gyergyai Szabi la ghitară bass. Tentante debuturi și în seara a doua, vineri 12 iulie: tânăra și energizanta vocalistă Irina Popa a compărut însoțită de grupul „The Sinners”, ce-i alătură pe compozitorul și pianistul brăilean Cornel Cristei - cu care solista a realizat în anul 2011 albumul discografic „The Dream” - și de arhitecții muzicieni (din vestitul grup „Basorelief”) Iulian Mugurel Vrabete - ghitară bass, Relu Bițulescu - baterie, oferind un program bazat în chip precumpănitor pe compozițiile
GĂRÂNA JAZZ FEST 2013 - UN TRIUMF! by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/83438_a_84763]
-
am trăit bucuria reîntâlnirii cu un excelent saxofonist, născut la Satu Mare dar crescut și format în Timișoara, Peter Wertheimer, emigrat în Israel din 1977 și estimat drept o valoare a scenei internaționale; el și-a alăturat trei coechipieri din Ierusalim - pianistul și orchestratorul Nahum Perefercovici, vulcanicul baterist Guy Ben Barak și Edmond Gilmore, tehnician de marcă al ghitarei bass considerat un veritabil urmaș al lui Jaco Pastorius. Se cuvine să constatăm că seara cea mai lungă incluzând nu mai puțin de
GĂRÂNA JAZZ FEST 2013 - UN TRIUMF! by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/83438_a_84763]
-
Ben Barak și Edmond Gilmore, tehnician de marcă al ghitarei bass considerat un veritabil urmaș al lui Jaco Pastorius. Se cuvine să constatăm că seara cea mai lungă incluzând nu mai puțin de cinci recitaluri scenice a fost una a pianiștilor... aceasta întrucît l-am apreciat pe un tânăr și nonconformist mânuitor al claviaturii / compozitor din Polonia, Pawel Kaczmarczyk și grupul propriu „Audiofeeling” (cu saxofonistul Grzech Piotrowski, bass-istul Maciej Adamczyk, percuționistul Dawid Fortuna), apoi pe Dainius Pulauskas considerat „copilul teribil
GĂRÂNA JAZZ FEST 2013 - UN TRIUMF! by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/83438_a_84763]
-
Qvenild (alături de el Roger Arntzen - contrabass, Pal Hauskwn - baterie) și prezența norvegianului Bugge Wesseltoft. Seara epilog a Festivalului - duminică 14 iulie - a derulat mai ales recitaluri de trio-uri instrumentale. Întemeiat în 2011, Trio-ul „JazzyBIT” alcătuit din Teodor Pop - pianist, organist, autor al tuturor secvențelor incluse în program, Mihai Moldoveanu - ghitară bass, Szabo Csongor Zsolt - baterie, percuție a venit să întruchipeze cu talent și dăruire aspirațiile generației de tineri jazzman-i bănățeni. Tot multiplu de trei a fost combo-ul reprezentând
GĂRÂNA JAZZ FEST 2013 - UN TRIUMF! by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/83438_a_84763]
-
remunerat în plus, nu unul ci două recitaluri, cel de pian solo din seara a treia înainte amintit, iar în seara a patra o apariție în formula „The Electric Trio”, cu percuționistul american Joe Claussell și saxofonistul turc Ilhan Erșahin, pianistul vădindu-se deopotrivă un foarte inventiv compozitor. Într-un festival cu atâția nord-europeni, nu puteau să lipsească și exponenți ai jazz-ului suedez - context revelat în încheierea sărbătorii muzicale din Poiana Lupului de către Quartetul condus de bateristul, compozitorul, aranjorul Magnus
GĂRÂNA JAZZ FEST 2013 - UN TRIUMF! by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/83438_a_84763]
-
atât pe scenele constănțene cât și în competițiile muzicale. În prima parte a concertului, a evoluat Sabina - Iuliana Oprea, studentă în anul II, la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj, clasa profesor univ. dr. Daniel Goiți, unul dintre renumiții pianiști concertiști și în același timp, un pedagog de marcă. Sabina Oprea este fiica a doi distinși muzicieni: mama - Gabriela Oprea, pianist, lector univ. dr. la Facultatea de Arte, iar tatăl - profesor la clasa de clarinet, Colegiul Național de Muzică Regina
Pianista Sabina Oprea si violonista Aurora Zodieru-Luca by Mariana Popescu () [Corola-journal/Journalistic/83532_a_84857]
-
anul II, la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj, clasa profesor univ. dr. Daniel Goiți, unul dintre renumiții pianiști concertiști și în același timp, un pedagog de marcă. Sabina Oprea este fiica a doi distinși muzicieni: mama - Gabriela Oprea, pianist, lector univ. dr. la Facultatea de Arte, iar tatăl - profesor la clasa de clarinet, Colegiul Național de Muzică Regina Maria. Sabina Oprea a început studiul pianului cu mama sa, la vârsta de trei ani. Ca elevă a liceului de muzică
Pianista Sabina Oprea si violonista Aurora Zodieru-Luca by Mariana Popescu () [Corola-journal/Journalistic/83532_a_84857]
-
o oferă muzicienii celebrului ansamblu "Aleph" din Franța, cei ai cvartetului de coarde "Minguet" din Germania - printre altele, creații de Anton Webern și Vlad Ulpiu, sau Trio "Contraste" din România. Pe aceeași direcție se situează și evoluțiile în recital ale pianistului Andrei Tănăsescu și, respectiv, percuționistului Mircea Ardelean. Cel dintâi - în realizarea recitalului intitulat " Pianul Forte" - a reunit muzici stilistic foarte diferite ce au evitat, în mod cu totul surprinzător, abordarea globală a instrumentului, vădind o limitare strictă a acțiunii asupra
Un moment edificator by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8362_a_9687]