9,829 matches
-
personalități românești care au fost conduse la groapă cu tristețea și respectul poporului. Soția fostului rege, cel care a refuzat grațierea patriotului-mareșal Ion Antonescu nu are aceste drepturi. „Chiar așa, s-a căsătorit cu un fost rege, nu a avut picătură de sânge românesc în vene, nu s-a străduit să învețe câteva cuvinte în limba română. A cui regină? Poate a bărbatului său, în nici un caz a românilor. Ce doliu național? A activat în folosul statului român? Nu! Au venit
Dumnezeu s-o ierte, dar n-a fost regina României! [Corola-blog/BlogPost/92967_a_94259]
-
lavă solidificată măcinată mărunt, sau, dacă vreți, piatră ponce, ca aceea pe care o folosim pentru călcâie, adună în alveolele sale toată umezeala aerului răcoros de noapte și-o ține în el până vine căldura zilei. Cu greu se descurcă picăturile să iasă de acolo, evaporându-se încet și hrănind vița de vie din soiul parfumat al Malvasíei, care crește aici. Așa de bun e vinulețul meu, încât n-apucă să părăsească locul în care s-a născut; se ”evaporă” pur
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
este aceea că, mai presus de toate, seducția autentică, peste care nu coboară pleoapele anilor, înseamnă pentru femeie să-și descătușeze fântânile curate ale spiritului, pentru a le dărui cu generozitate celor din jur. De aceea, seducția este în fond, picătura de nectar și mister, care se hrănește din izvoarele nemuririi și care crește, se potențează numai prin iubire. Avem aici și liantul privilegiat care fluidizează mirabil relația dintre trup și suflet, semănând în sipetul nostru lăuntric, parfumul unic de floare
„Renaşte în fiecare zi” – decupaj de suflet şi de viaţă – [Corola-blog/BlogPost/93051_a_94343]
-
ale celor două doamne, timp de peste șase luni, rămâne ca o pildă incandescentă, contaminantă. x x x x x Întâlnirea mea cu această carte a luat sfârșit. A fost o bucurie rumenă, întreagă, iar acum, la capătul ei simt o picătură dulce-amară de nostalgie...... Durează doar o clipită, apoi dispare, ca o nălucă, ca o părere, căci în căușul palmelor rămân cu un nufăr alb, imaculat al luminii de a fi femeie. Anca Munteanu
„Renaşte în fiecare zi” – decupaj de suflet şi de viaţă – [Corola-blog/BlogPost/93051_a_94343]
-
cu Marcel Spinei și Cristina Mihai de Ben Todică, Eseu. Poezia și politică, de George Popa, Despre omul etern (Amélie Nothomb), de Cristina Bîndiu, Bibliotecă Babel. Mazisi Kunene, traducere de George Anca, Mauricio Vallejo Márquez, în românește de Elisabeta Boțan. Picături de „Vatra veche” în Manualul omului. Plecând spre a veni, de Traian Dinorel Stănciulescu. Despre „Oameni pe care i-am cunoscut: Grigore Constantinescu”, scrie Veronica Pavel Lerner. La Documentele continuității. Convorbiri duhovnicești cu Î.P.S. Ioan Selejan, de Luminița Cornea
Revista revistelor VATRA VECHE 11/2014 [Corola-blog/BlogPost/93097_a_94389]
-
sa, se pune prea mult accent pe bunele intenții (în plan material) în loc să se respecte pur și simplu comportamentul adecvat credinței, venit din interior. Această dăruire necondiționată se rezumă perfect în crezul lui Al-Gazali, exprimat succint prin următoarele cuvinte: ” Fericirea picăturii este acea de a muri în râu.”. E un crez care poate fi înțeles ca atare, dar poate fi interpretat și ca jertfă supremă, așa cum, din păcate, e interpretat de unii extremiști sinucigași, care renunță complet la propria individualitate, convinși
Islam: cinci stâlpi și ultima înfățișare [Corola-blog/BlogPost/93079_a_94371]
-
emulgatori (lecitină de soia E322, poligliceroil poliricinoleat E476) Mod de fabricare: O tabletă de ciocolată cu alune (100 g) conține doar 8 grame de cacao, adică mai puțin de o linguriță de pudră, cam o linguriță de lapte praf, o picătură de aromă de alune și în rest margarină de proastă calitate. Toate amestecate la cald și turnate în binecunoscuta formă cu pătrățele. Părerea specialistului: Această tabletă vândută drept cicolată, conține grăsimi extrem de periculoase pentru organismul uman (margarină din prima clasă
Alimente periculoase contrafăcute [Corola-blog/BlogPost/93290_a_94582]
-
Milescu - cu o activitate prodigioasă în câmpia literară dar și în domeniul traducerilor, are în această Antologie un grupaj semnificativ de poeme de factură spirituală de o mare frumusețe și adâncime, poeme scrise „cu așchii de stele” și cu lacrimi, „picătură cu picătură”, în vers liber, dinamic, viu. Nicolae-Horia Nicoară - strălucit reprezentant al poeziei ardelene, cu numeroase volume și colaborări la reviste și publicații, declară simplu: „Și eu sunt sămânță aici pe pământ / fără jertfa ei nimic nu învie” (Bucuria semănătorului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
o activitate prodigioasă în câmpia literară dar și în domeniul traducerilor, are în această Antologie un grupaj semnificativ de poeme de factură spirituală de o mare frumusețe și adâncime, poeme scrise „cu așchii de stele” și cu lacrimi, „picătură cu picătură”, în vers liber, dinamic, viu. Nicolae-Horia Nicoară - strălucit reprezentant al poeziei ardelene, cu numeroase volume și colaborări la reviste și publicații, declară simplu: „Și eu sunt sămânță aici pe pământ / fără jertfa ei nimic nu învie” (Bucuria semănătorului). Tot în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
ce-ți port, în veci nu moare Atunci să nu vorbești, atunci să taci Privește-i razale, la cum lumină Și cum mângâie fiecare floare Să știi atunci că-n orice rădăcină Există câte-o mică întrebare Și mii de picături ca roșul sânge Sunt așternute pe covorul verde Iar soarele pe toate le va strânge Și-ncetișor, pe toate le va pierde De-ar ști amorul cum să le adune Din picături ar face un ocean Iar razele de soare îți
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
rădăcină Există câte-o mică întrebare Și mii de picături ca roșul sânge Sunt așternute pe covorul verde Iar soarele pe toate le va strânge Și-ncetișor, pe toate le va pierde De-ar ști amorul cum să le adune Din picături ar face un ocean Iar razele de soare îți vor spune Același basm, în fiecare an... Și dragostea ce-ți port, în veci nu moare Iar tu să nu vorbești, ci doar să taci Poți să vorbești doar atunci când răsare
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
peste-un câmp cu maciCă dragostea ce-ți port, în veci nu moareAtunci să nu vorbești, atunci să taciPrivește-i razale, la cum luminăși cum mângâie fiecare floareSă știi atunci că-n orice rădăcinăExistă câte-o mică întrebareși mii de picături ca roșul sângeSunt așternute pe covorul verdeIar soarele pe toate le va strângeși-ncetișor, pe toate le va pierdeDe-ar ști amorul cum să le aduneDin picături ar face un oceanIar razele de soare îți vor spuneAcelași basm, în fiecare an
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
fiecare floareSă știi atunci că-n orice rădăcinăExistă câte-o mică întrebareși mii de picături ca roșul sângeSunt așternute pe covorul verdeIar soarele pe toate le va strângeși-ncetișor, pe toate le va pierdeDe-ar ști amorul cum să le aduneDin picături ar face un oceanIar razele de soare îți vor spuneAcelași basm, în fiecare an...Și dragostea ce-ți port, în veci nu moareIar tu să nu vorbești, ci doar să taciPoți să vorbești doar atunci când răsare... XVIII. CARTEA SECRETELOR, de
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
simulând o aruncătura cu piatră. N-a fugit prea departe, părea obișnuit cu trucuri de felul ăsta. Și-a ridicat piciorul, ușurandu-se pe roata unui automobil Proche Cayenne, negru, tocmai când ultimul cristal viu din mine, se trasforma într-o picătură ce se scurgea pe peretele alb, și prin interiorul acelei seducătoare cămăși de noapte. METAMORPHOSIS And suddenly I propped myself against a wall - like a snow-flake leaning against the interior of some nightgown belonging to the comptess du Barrry, or
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
prieteniei, al toleranței, al afecțiunii, al încrederii, al sexului și în final al iubirii ce vine să împresoare nemărginita bucurie a celor ce șansa le a dat această măsură a vieții. Afluentul prieteniei vine de undeva, de sus, din primele picături ale ploii. Străbate zăpezi și anotimpuri cu friguri cuibărite în hăuri, călduri transpirate în arșițe multicolore, spre a întălni promisiunile făcute cerului din care-și extrage puterea. Curgând poate întălni afluentul toleranței, cel ce va arăta că nu i totul
EXTRAS DIN IZVOARELE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383215_a_384544]
-
tot pășit bezmetic prin oraș, Parc-a ne căuta și după moarte, Și-a ne găsi mai buni în alt sălaș. Ca două jumătăți de carne vie, Unul poate mai mult ca celălalt, Am sîngerat, ca-ntr-o copilărie, Cu picături de viață pe asfalt. N-am înțeles niciunul, niciodată ... Citește mai mult Vom mai trăi iubirea idealăPoate pe-acest pămînt cît vom mai fi,Uitînd într-un tîrziu cumplita boală,Prin care am trecut spre-a ne iubi.Ne-a
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
tot pășit bezmetic prin oraș,Parc-a ne căuta și după moarte,Și-a ne găsi mai buni în alt sălaș.Ca două jumătăți de carne vie,Unul poate mai mult ca celălalt,Am sîngerat, ca-ntr-o copilărie,Cu picături de viață pe asfalt.N-am înțeles niciunul, niciodată... XXVII. CÎRJĂ DE LUMINĂ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017. Cînd ne iubim parcă fugim departe, Spre ceru-mbrățișării ca de foc, Nici nu mai
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
carte și voi asculta ploaia străvezie, gonind spre lumina soarelui. În ramuri se vor dezlănțui apoi mii de muguri și flori... rod bogat... Multicolore păsări ciripi-vor spre cuiburi... Dinspre miazăzi va bate cântecul lor, destrămându-se încet în seara picăturilor de ploaie. Umbra se va-ntinde spre stele, orbindu-le... Soare...ceasuri lungi... Trecem prin anotimpuri...adunând amintiri. Și iar veni-vei, trecută iarnă, cu rugă de-așezare pe asfalt, iar cerul va fi o copertină grea. Eterna chemare... Flori
TRECUTĂ IARNĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383284_a_384613]
-
fi dumneata cel care va profita de el. Scoase dintr-un sertar un tub de sticlă și, după ce deschise recipientul, aspiră o mică parte din conținut, pentru a o vărsa mai apoi Într-o fiolă. Alunecând pe pereții de sticlă, picăturile acelei substanțe păreau străbătute de o străfulgerare luminoasă, În timp ce un miros aspru se răspândea În aer. Poetul Întinse mâna, Înfrângându-și ultimele perplexități. Durerile de cap izbeau din nou ca niște ciocane. În clipa aceea, ar fi făcut orice, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
orice, numai să Învingă durerea. Dar Teofilo părea să dorească să mai țină o vreme fiola. — Să respecți aceste doze, a căror regulă exactă se naște dintr-o experimentare atentă și uneori nefastă a efectelor sale asupra corpului omenesc. Zece picături provoacă stupoare și calmează durerea cea mai scăpărătoare, cum e aceea care arde, uneori, În cavitatea dinților, În canalele auriculare sau În circumvoluțiunile creierului, ca În cazul dumitale. Douăzeci de picături și mintea se scufundă Într-un delir de vedenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
uneori nefastă a efectelor sale asupra corpului omenesc. Zece picături provoacă stupoare și calmează durerea cea mai scăpărătoare, cum e aceea care arde, uneori, În cavitatea dinților, În canalele auriculare sau În circumvoluțiunile creierului, ca În cazul dumitale. Douăzeci de picături și mintea se scufundă Într-un delir de vedenii năvalnice. Vălul pe care Dumnezeu l-a așezat peste rușinile noastre cele mai tainice se sfâșie și intelectul rațional pătrunde În Împărăția sufletului. Mintea capătă darul blasfemator al unei puteri profetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
smuls această chandu de pe copacul Binelui și al Răului, mai zise spițerul. Așadar, Întoarce-te la reședința dumitale și servește-te de ea potrivit instrucțiunilor mele. Pe la ceasul al nouălea, suferința dumitale va fi dispărut. — Dar peste cele douăzeci de picături? Întrebă Dante. Cunoștea deja răspunsul. — Să nu faci asta. Niciodată. Peste cele douăzeci de picături se deschid, poate, porțile Paradisului, Însă nimeni nu a vizitat vreodată Paradisul În viață fiind. Dincolo de această măsură nu există altceva decât moartea. Dante străbătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la reședința dumitale și servește-te de ea potrivit instrucțiunilor mele. Pe la ceasul al nouălea, suferința dumitale va fi dispărut. — Dar peste cele douăzeci de picături? Întrebă Dante. Cunoștea deja răspunsul. — Să nu faci asta. Niciodată. Peste cele douăzeci de picături se deschid, poate, porțile Paradisului, Însă nimeni nu a vizitat vreodată Paradisul În viață fiind. Dincolo de această măsură nu există altceva decât moartea. Dante străbătu bucata de drum până la mănăstire, apelând la ultimele sale puteri. La San Piero nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
drum până la mănăstire, apelând la ultimele sale puteri. La San Piero nu era nimeni la poartă, nici pe scări. Până și garda părea să se fi evaporat, după noaptea aceea infernală. După ce se grăbi să ajungă În cameră, diluă zece picături din medicament Într-o cană de apă. Dar, apoi, mai adăugă Încă cinci, Înainte de a se arunca, fără să se dezbrace, pe lădoiul Înalt care Îi slujea drept pat. Nădăjdui că vorbele lui Teofilo fuseseră adevărate. La Început, nu resimți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să modifice proiectul. Priorul Își șterse buzele cu mâneca. — Care va să zică, subiectul lucrării nu fusese hotărât de comitenți și deci, În definitiv, de voi, cei din Studium? Augustino Îi adresă din nou surâsul său suav. Parcă voia să Îi ofere informațiile picătură cu picătură, spre a-și păstra un avantaj asupra lui. — Așa e. Numai că ideea noastră era inițial foarte diferită. Eu am văzut schița acestei idei, În carbon, pe perete, trasată de un elev al lui Cimabue: un triumf de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]