14,286 matches
-
Tatăl, la rândul său, rezervat, i-a spus atât celui care urma să fie de față la convorbirea dintre cei trei părinți și fată: nu doresc să scot nici un cuvânt. Vă rog, numai, să mă lăsați s-o privesc, un pic, în ochi. Da? Da! A privit-o. Ea, și-a plecat privirea în podea, s-a ridicat și a părăsit camera. Din urmă, tatăl, a rostit: este vinovată. Spuneți-i că eu o rog să mărturisească, totul, așa cum a fost
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
decât doica și o femeie stricată; de fapt, era și doica ei, era doica noastră. Eram nu numai din aceeași familie, femeia mea și cu mine, dar doica ne alăptase în același timp. În plus mama soției mele era un pic și mama mea. Nu mi-am cunoscut niciodată părinții, am fost crescut de matroana asta impozantă, cu părul gri. Deci toată afecțiunea mea filială s-a transferat către mama soției mele, iar acest sentiment n-a rămas fără urmări în ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aproape ziuă, iar geamurile erau aburite. Departe se auzeau cocoșii cântând. Din jăraticul reșoului, care se găsea în fața mea, nu mai rămăsese decât o mână de cenușă rece și fără consistență. Și ele, ideile mele, nu mai erau decât un pic de cenușă fără consistență. Înainte de toate, am căutat vasul de Ragheh pe care mi-l dăduse, la cimitir, bătrânul vizitiu. Nu mai era. Am privit în jur. Lângă ușă, am văzut un om a cărui umbră era ruptă în două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
șef. Este mult prea frumoasă meseria de actor, ca s-o murdărești!”. Corect! Cu toate astea, după cum s-a văzut, mulți cred contrariul... Un titlu spiritual, dintr-un ziar :” Europa este un biet continent, România este o lume!”. Sunt un pic invidios că nu mi-a venit mie, ideea; dar dacă aș fi scris-o eu, aș fi scos , Însă, biet... Criticilor de teatru tineri le-aș propune ca motto al scrisului lor, un citat din mai vîrstnicul Tudor Caranfil :” Am
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să-i fi fost ! Într-un ziar central, dau peste un interviu cu Mircea Diaconu. Întrebat dacă actorii din telenovele mai au șansa revenirii În teatru, cunoscutul actor răspunde, tranșant :” Nu. Televiziunea Îi strică. Joacă din vîrful buzelor, dau un pic din zulufi și asta e”. Just! Da’ ce ne facem că , În ultima vreme, au pătruns În telenovele și actori stimabili - Oana Pellea, Răzvan Vasilescu, Marius Bodochi, Șerban Ionescu, Bebe Cotimanis, ba i-am văzut chiar și pe regretații Adrian
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Asociația Umoriștilor din România. Fiindcă, trebuie să precizez, Ion Tipsie a reluat Urzica după 1990, și bine a făcut. Păcat că a dispărut prin 1997... Revenind la exemplarul de acum 44 de ani al revistei : șochează faptul că n-avea pic de UMOR! Brrrr!!!! Nimic spiritual ! Îndoctrinare comunistă! Atacuri jalnice la capitalism...Oh! Nu credeți! Nouăzeciștii, spre exemplu, nu pot concepe că pe coperta revistei cu pricina apărea...graficul luptei pentru pace, iar pe coperta ultimă un negru dă cu un
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
piesa Macbeth și au ascultat opera lui Verdi, Încearcă să alcătuiască meniul...celebrei Lady Macbeth. Sigur că e vorba despre un op speculativ - nu științific, nu riguros /gastronomic, nu teatrologic, nu muzicologic ; și cu toate acestea, volumul conține cîte un pic din toate : comentarii la Macbeth-ul lui Shakespeare, impresii asupra operei lui Verdi și a interpreților ei, rețete culinare, informații muzicale. Rețetele celebrei Lady Macbeth (House of Guides, 2007) este genul acela de carte care are spirit ludic, dar și ambiții
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să trudesc cu devotament. Acum toată lumea în țara asta face proiecte, de fapt niște lucrări de rahat care, în general, nu folosesc nimănui la nimic, dar dovedesc cât ești de activ. Eram gata? Îi zic că mda, mai am un pic la el. Vrea să-l vadă, să știe la ce stadiu am ajuns și alte prostii. Am oftat aproape fără voie. Trebuia să ies de pe bridge și să caut cârnățenia aia de text. Scrisesem douăzeci și ceva de pagini la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ne mai facem! Artistu' artiștilor! Bine, nici eu nu eram cea mai îmbietoare muză, recunosc. Dar ce să-i mai fi spus? Nu era frumos să-i arunc în față un: "Băi, artistu' viselor, n-ai viziune deloc, n-ai pic de imaginație, n-ai nimic, da' te dai marele prozator". Și poate, dincolo de enervarea mea de moment, avea și el procentul ăla de dreptate al lui. Fiind deci pe cât de rațional, pe atât de mărinimos, n-am zis nimic de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
răcnit de spaimă. Adică aș fi răcnit de s-ar fi cutremurat camera dacă aș fi avut glas. Mâinile mele nu mai erau mâini, ci niște ditamai gherătaniile maronii. Am încercat să-mi țin firea și m-am concentrat un pic, analizându-mă. Nici nu era greu, dacă țineam cont că vedeam totul circular, și în față și în spate, și la stânga și la dreapta, în același timp. Iar ce vedeam mă lăsa cu mandibulele căscate. Eram un gândac! Un gândac
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
m-am decis pentru a doua alternativă, chit că era ca și cum aș fi sărit de la etajul zece, cel puțin. M-am aruncat. Vorba vine. Mai degrabă m-am lăsat să cad. Nu mai făcusem asta niciodată, așa că am aterizat un pic cam ridicol, pe spate. Dar n-aveam timp de studii estetice. Am pornit îndârjit spre bucătărie. Când am ajuns la vreun metru de ușa dormitorului am constatat că era închisă. Ah, ce obicei tâmpit aveam! Cine naiba mă pusese să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Senzații pe care totuși nu o să le descriu ca să nu impresionez negativ firile mai delicate. Ghiftuit, am ieșit din cutie pentru o siestă lejeră. Cum mă plimbam eu ca vodă prin lobodă, clic-clac, aud zgomotul yalei. M-am blocat un pic, recunosc. Mi-am revenit destul de rapid și am luat-o la goană spre marginea mesei, aruncându-mă imediat pe podea și după aceea făcând o cursă nebună până sub frigider. În timpul ăsta, ce să vezi? Madam Cateluța intră cu un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
adevărat, un super-ok, moșule!" O privește dulce și zice plin de generozitate: "Las', mă Coletuțo, că dacă dă băiatu' tunu' ăla, îți face Bebe ziaru' tău, fată." Ridică arătătorul, subliniind: "Al tău și numa' al tău!" Ea se gândește un pic, după care sugerează cu o umbră de timiditate: " Da' mai bine o revistă..." Bărbatul aprobă, ideea de afaceri fulgerându-l imediat: "Îhî! O revistă beton, o revistă de super-fițe, pentru tineretu' capabil, nu pentru guțanii cu salarii de rahat. Mișto
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Doar nu-s dusă cu capu' să stau acum de j' de cărți. Mai ales că unele, cum e Orbitoru', trec lejereanu de mia de pagini", face cu dispreț Nicoleta. "Hai, fată, explică-mi, nu mă mai fierbe!" E un pic mai complicat, da' uite: există pe net niște bloguri ale unora care citesc în prostie și-și dau cu părerea despre lecturile lor. E acolo o gagică, una tare de tot, Terorista, care să dea dracu' de nu citește și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Cuzbășean era un lord. Pare o fată studioasă și la locul ei", observă Băși. "Măi, de studioasă, nu neg, e studioasă. Da' e cam tută. Nu știu cum să-ți spun, da' n-are, dom'le, zvâc, nu-i și ea un pic fâșneață. N-are nerv, nu sesizează cum se mișcă treburile, nu nimic. O fraieră! O să treacă viața pe lângă ea și, dacă nu o să fie cineva s-o împingă de la spate, tot o amărâtă de lector o să rămână și, mai mult
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pierzându-se așa, ehe! Vezi-ți, mă, Milenuțo, interesu' și las-o-ncolo de jenă! Că la nimeni nu i-a ținut de foame bunu' simț. Cu obrazu' și îndelicatețile te mănâncă câinii. Mai trebuie să mai ai și un pic de tupeu în tine." " După cum vorbești, cred că te străduiești ceva cu ea", face cu o ironie ascunsă dom' profesor. Madama era însă prea pătrunsă de exercițiile ei pedagogico-sufletiste ca să-i observe maliția și, oricum, subtilitatea nu e vreuna dintre
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
parte. Se opinti la un cadru masiv: "Hai, bagă mare, Vergilică!" Colegul întru afaceri nu se lăsă mai prejos și puse umărul cu vrednicie. Într-o jumătate de oră camionul a fost încărcat. Înainte să plece, șoferul se opri un pic să-și tragă sufletul, la o țigară. Își aminti brusc de un lucru pe care-l observase în timp ce urcau fierătaniile în camion, dar de care n-apucase să-l întrebe pe portar. "Auzi, bre, da' ce mirosea așa pă lângă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la gură, dar fochistul iese pe poartă râzând mai departe și se pierde imediat prin mulțimea de pe bulevard. Înciudat, Petrică intră în odăiță și iese rapid cu sticla de rom. O desface și trage un gât serios. Mă uit un pic la el și îmi dau seama că am soluția. Ideea e formidabilă era să scriu genială, dar modestia m-a împiedicat să consemnez acest epitet. În sfârșit! De acum trebuia să o pun în aplicare, s-o transform dintr-un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
păsa în niciun fel, ci la cel uitat în sticlele împrumutate de la nea Vasile, dosite în spatele tomberoanelor. Îl enervase dobitocul ăla de Anton și din pricina acestei enervări gândul îi fugise de la ele, când ieșise furios pe poartă, dimineață. Stătu un pic să analizeze mai atent problema. La finalul acestei scurte și nu prea intense operațiuni, ajunse la concluzia că asta trebuie să fi fost sursa apăsării neliniștitoare pe care o resimțise în urmă cu puțin timp. Dar uite că tot răul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
iar mata ai nevoie de o altă specialitate, înțelegi?" "Înțeleg, da' nu prea pricep. Nu-i urgență aci?" "Este", admite internistul. "Și? N-aveți, dom'ne, și d-ăia de care am io nevoie?" "Ba da", oftează medicul. "Așteptați un pic!", face și scoate un mobil. Tastează rapid și o voce veselă îi răspunde: "Da, Florine. Care-i problema?" Internistul face câțiva pași mai încolo, ca pacientul în cauză să nu audă ce zice și cel de la capătul celălalt. "Avem o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cauză să nu audă ce zice și cel de la capătul celălalt. "Avem o urgență. O plagă tăiată, după cum bănuiesc eu." "Bănuiești? N-ai văzut-o?" "N-am văzut-o", începe să se enerveze apelantul. "N-ai vrea să cobori un pic și s-o vezi tu? Mai ales că omu-i cam nervos..." "Și? Dați-i un calmant sau puneți-i cămașa de forță, dacă-i așa nervos. Ia uite, dom'ne, o să tremur de frica unui rahat de pacient acuma!" Brunetul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
P-ormă a zis că, scuze, nene, a fost o confuzie..." "Ee, îl văzuse și pă el mai blonduț, așa...", încercă o explicație Anton. "Mai blonduț, ai? Nu era tot blonduț, bre, cân', tot dintr-o confuzie, mai avea un pic și-l spânzura mafioții la Napoli, că zicea că-i un țigan din ăia dă nu știu ce jefuise dă la niște bătrâni? Mă, al dracului, pă noi, pă români, toată lumea ne confundă și ne luăm omor pă unde ne prinde, da
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
peste cea inferioară și invers, obținând o distribuție uniformă a rujului, dar și o depunere de pigment suav pe marginile incisivilor. Chestie care îi dădea un aspect cât se poate de pitoresc, după umila mea părere. Își mai aranjă un pic buclișoarele vopsite într-o culoare care se voia a fi roșu Tițian, așa cum îi spusese coafeza, dar care nu izbutise decât o nuanță stacojie de o intensitate aproape electrică. În orice caz, realizarea hair-stilistei era una de mare excepție, arhitectura
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
un gest repezit: În fond, nici nu-i cine știe ce pentru tine. Doar ai mai ținut tu o grămadă..." "Bine, nu-i nicio problemă!", acceptă supusă Milena. Se ridică, explicând: "Mă duc să-mi aranjez cursurile și să mă organizez un pic. Peste un sfert de oră începe...". Da, dragă, du-te. Acu', că tot s-a ivit fereastra asta, o să mă reped și eu până la Minister, unde am niște probleme de rezolvat", zice Săvuleasca zglobioasă. Își țuguie buzele, închipuind o serie
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
rezistați cu atâtea probleme pă cap." "Bine, mă, Relule. Atunci așa rămâne. Rezolvăm cân' ne vedem. Săptămâna alilaltă mai dă-mi un semn, ok?" "Ok! Cum spuneți dumneavoastră." "Bun. Hai sănătate și teichitizi!". "Și dumneavoastră la fel!", zise Relu, un pic contrariat de noua expresie pe care nu o mai auzise până atunci. Dar se căzni să o bage la cap. I se părea că sună coolișor de tot. O repetă de câteva ori, în timp ce urca spre biroul lui: "Teichitizi, teichitizi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]