1,600 matches
-
XIX-lea, în special în Anglia, Franța și Rusia. Tehnicile de lucru sunt "ud pe ud", "ud pe uscat" și "uscat pe uscat", fiecare având particularitățile sale. În lucrări aceste tehnici pot fi folosite și combinat. Acuarela este o tehnică picturală în care vopselele se utilizează diluate cu mai multă sau mai puțină apă. Caracteristică pentru acuarelă este transparența culorilor. Lumina este dată de albul hârtiei, care este necesar să fie prezervat în zonele luminoase. Deoarece materialele necesare sunt ușor de
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
de Society of Dilettanti, înființată în 1733, cuprindeau și acuareliști. Aceștia au pictat numeroase peisaje în timpul descoperirilor din Mediterană, Asia, sau Lumea Nouă. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea prelatul William Gilpin a scris o serie de cărți populare descriind „pictural” peregrinările sale în Anglia rurală, ilustrând cu acuarele monocromatice văi de râuri, vechi castele și biserici abandonate, popularizând jurnalul de călătorie în acuarelă. Înmănuncherea acestor preocupări culturale, inginerești, științifice, turistice și ale amatorilor au făcut din acuarelă o adevărată „școală
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
fin (presată la rece) se obține cu o stofă presată pe hârtie într-o etapă a fabricației. Pe această suprafață este cel mai ușor de lucrat. Hârtia granulată rugos (aspră) are o textură aparentă pronunțată. Necesită multă experiență, dar efectele picturale sunt foarte bune. Suprafața hârtiei este tratată cu substanțe care măresc absorbția apei, ca gelatina, guma arabică, rășini, sau, mai nou, substanțe sintetice ca Aquapel. Hârtia se livrează în blocuri, coli sau role. În Europa se folosesc blocuri în formate
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
în semn de supunere și spune: „Iată roaba Domnului. Fie mie după Cuvântul Tău!” Apoi, Sfântul Duh se pogoară asupra sa, sub forma unui porumbel alb. Plasată într-un decor clasic, utilizând noile cunoștințe de perspectivă pentru a construi spațiul pictural și pentru a da viață scenei, în timp ce protagoniștii divini par a fi încântători de umani, lucrarea constituie un minunat exemplu de pictură renascentistă. Cu toate acestea, urmele artificialității grațioase caracteristice artei gotice rămân. Tocmai această îmbinare a celor două tradiții
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
frumusețe și o grație aparte. Figura centrală este Venus în jurul căreia se grupează celelale personaje: "Primăvara" împrăștiind flori, lângă ea "Flora" și "Zefirul", la stânga cele "Trei Grații" și zeul "Mercur" cu caduceul, deasupra lor Cupidon. Privitorul are impresia că spațiul pictural este o scenă de teatru, foarte la modă în epoca Renașterii. Tabloul "Nașterea lui Venus", una din cele mai renumite picturi din istoria artelor, a fost realizat la comanda lui Lorenzo și Giovanni di Pierfrancesco de Medici, pentru vila lor
Sandro Botticelli () [Corola-website/Science/299640_a_300969]
-
Încă din tinerețe este preocupat de artă, literatură și călătorii. Fire meditativă și cu sensibilitate de poet, John Ruskin a fost un profund critic și teoretician al culturii, cu referință mai ales la artele plasice. El a preferat, ca gen pictural, peisagistica, dar dintr-un unghi de vedere modernist, concepție reflectată în monumentala sa lucrare ""Modern Painters"" ("Pictori moderni"), apărută în patru volume între anii 1843 și 1860. Fascinat deopotrivă și de trecut, a scris un studiu asupra artei în Evul
John Ruskin () [Corola-website/Science/299079_a_300408]
-
un pictor își pregătește pânza, folosindu-se continuu de dosare pregătitoare. Adesea, în aceste dosare, schițează locurile sau obiectele pe care vrea să le descrie. Folosește de asemenea arta compoziției în descrierile sale, tratând universul romanesc ca pe un spațiu pictural. Zola s-a interesat mai puțin de sculptură. Într-un articol consacrat lucrării "Negru adormit" ("Nègre endormi") de Philippe Solari în 1868, scrie: « Dacă o artă suferă în mediul modern, aceasta este cu siguranță sculptura. Născută în zorii omenirii, în
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
sunt pictate în frescă 282 de figuri. Pe lângă figuri de sfinți și de personaje biblice sunt reprezentați și filosofi sau scriitori din perioada precreștină cum ar fi: Sofocle, Tucidide, Platon, Aristotel, Filon, Apolonie etc. Lecomte du Noüy afirmă că procedeul pictural folosit duce la o conservare a frescelor pe o perioadă îndelungată, acestea fiind considerate "aproape inalterabile". Fiind biserică domnească, ea a fost înzestrată în decursul timpului cu multe obiecte de cult valoroase. Toate cărțile și obiectele de cult dăruite de
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
nu foarte riguroase și având adeseori ca fundal albul pânzei. (Puțin mai târziu, Sam Francis va realiza o serie de picturi în care doar marginile sunt pictate, centrul pânzei rămânând alb.) În teoria formalistă a lui Greenberg, toată evoluția formelor picturale occidentale indică drept punct terminus „aplatizarea” planului, afirmarea picturii exclusiv în elementele sale proprii, excluzând toate elemente în afară de linie și culoare („un tip de pictură fără început, mijloc, sfârșit”). Noua generație de pictori reprezenta pentru critic tocmai apogeul acestei tendințe
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
În ciuda metodelor liberale de predare ale școlii, Manet are deja ideile sale despre artă, se împotrivește tiparelor obișnuite acceptate până la el, solicită modelelor sale să se îmbrace, le așază în poziții naturale în locul ținutei alese și aranjate. Își desăvârșește tehnica picturală, copiind lucrările maeștrilor în muzeul Louvre. Un interes deosebit îi trezește Tiziano, Rubens, precum și Velázquez. Din pictura franceză, doi artiști sunt considerați înaintașii direcți ai picturii sale: Eugène Delacroix și Gustave Courbet. În 1856, părăsește școala lui Couture. Călătorește mult
Édouard Manet () [Corola-website/Science/299420_a_300749]
-
și München. În 1859, se prezintă pentru prima dată la "Salonul Oficial" - expoziție organizată anual la Paris, unde tablourile sunt selecționate de un juriu select - cu tabloul ""Băutorul de absint"", o lucrare departe de tradițiile epocii ca temă și tehnică picturală. Cu excepția lui Delacroix, care făcea parte din juriu, trezește sentimente ostile și este refuzat. Doi ani mai târziu, în 1861, tabloul său ""Cântărețul spaniol"" este selecționat. Vestit pentru eleganța sa, Manet frecventează concerte la modă, cafenele, parcuri. În aceste locuri
Édouard Manet () [Corola-website/Science/299420_a_300749]
-
atmosfera, vibrația culorilor sau farmecul formelor - toate acestea par a fi de la sine înțeles -, ci prezența reală, aproape fizică a trupurilor, a masei corpurilor și detaliilor". Această revoluție care a avut consecințe deosebite pentru arta europeană, a însemnat apariția curentului pictural internațional numit ""caravaggism"", care s-a dezvoltat în mod diferit, în funcție de specificul fiecărei țări. Bazele "caravaggismului" olandez au fost puse de Hendrick Terbrugghen, care între anii 1604-1614 a trăit la Roma și s-a întâlnit personal cu Caravaggio, și de
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
dintr-o familie din Louisiana (USA). După absolvirea vestitului liceu ""Louis-le Grand"", Edgar se înscrie la facultatea de Drept, dar abandonează în curând studiile și își ocupă timpul copiind tablouri ale marilor maeștri din muzeul "Louvre", însușindu-și astfel arta picturală. Este sigur de vocația sa și se hotărăște să-și consacre în întregime viața picturii. Se înscrie în atelierul de pictură al lui Louis Lamothe și în 1855 reușește la examenul de admitere la Școala Superioară de Arte Frumoase din
Edgar Degas () [Corola-website/Science/298818_a_300147]
-
14 octombrie 1669 într-o casă mică din cartierul Rozengracht. Este înmormântat în Westerkerk, într-un mormânt nemarcat. Tabloul "Lecția de anatomie", pictat în 1632, l-a făcut celebru pe Rembrandt. Lucrarea este o operă care se încadrează în genul pictural de grup tradițional (în cazul de față este vorba de breasla chirurgilor). Rembrandt, însă, nu numai că nu respectă regulile unor asemenea compoziții, dar le și perfecționează în chip strălucit. Pentru a prezenta prelegerea doctorului Tulp, care execută disecția unui
Rembrandt () [Corola-website/Science/297787_a_299116]
-
desene și gravuri. Pe primul dintre acestea l-a pictat în 1625, când nu împlinise încă douăzeci de ani, și continuă această tradiție în tot cursul vieții, până la moarte. Cercetând autoportretele lui Rembrandt, putem fi martorii evoluției sale artistice. Materialul pictural, neted la început, se îngroașă mai târziu, factura devine tot mai bogată. În seria sa de autoportrete, Rembrandt dovedește neîncetat că e pictor și că trăiește numai prin pictură. În ciuda faptului că spre sfârșitul vieții a fost chinuit de multe
Rembrandt () [Corola-website/Science/297787_a_299116]
-
copiilor pictați de el, ne privesc astăzi cu o nostalgică inocență, cu o amară melancolie și candoare. Ochii aceștia mari, rotunzi și expresivi sunt inconfundabila pecete a stilului său de o unică poezie în arta plastică românească. De la sobra muzicalitate picturală de o rafinată împletire de poezie și realitate, Tonitza trece în ultimii ani ai vieții la o manieră cu reminiscențe orientale, datorită fără îndoială farmecului peisajului dobrogean. Este perioada premergătoare așa-numitei faze japoneze, caracterizată printr-un decorativism excesiv și
Nicolae Tonitza () [Corola-website/Science/297815_a_299144]
-
și deopotrivă, experiențele impresioniștilor, Grigorescu se manifestă în diverse genuri cu o autoritate mare. Influența covârșitoare pe care a avut-o asupra contemporanilor lui a marcat și evoluția generației ce i-a urmat. Creația sa a inaugurat astfel o tradiție picturală de amplă rezonanță. Dovedind o afinitate specială pentru peisaj, Grigorescu abordează o largă diversitate de teme ale genului, codificând în compozițiile sale nota specifică a colțului de lume surprins pe pânză. Un astfel de loc specific al creției sale este
Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/297835_a_299164]
-
loc la data de 21 februarie 1898 și a avut printre expozanți pe Nicolae Grigorescu cu cinci lucrări și pe Ștefan Luchian cu douăzeci de tablouri. Printre acestea s-a regăsit și lucrarea intitulată "Mahalaua Dracului". Tematica motivului și pretextul pictural ale acestui tablou au reușit să evoce condiția mizeră și socială a mahalelor de odinioară, astfel că lucrarea a ajuns să se ridice la înălțimea atitudinii de manifest protestatar. Léo Bachelin, critic de artă, a făcut următoarele precizări: „"... am ajuns
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
în lucrarea "Tip de țărancă", în autoportretul "", desenul este implicit inclus în textura cromatică. În "Moș Nicolae Cobzarul", portretul ia formă prin valorile spațiale rezultate nu din degradările de ton, ci din contrastele de culoare și din însăși densitatea materiei picturale. Ștefan Luchian a fost primul pictor care a adus în prim-plan la începutul secolului al XX-lea figurile de lucrători, o dată cu mișcările muncitorești care se aflau într-o perioadă de plin avânt în România. Ținând cont de perspectiva pe
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
pictura românească, și anume linia compozițiilor decorative care vor inunda efectiv deceniile următoare în artă. Desigur că, nuanțe alb-sclipitoare și fraged-verzui cu atitudine decorativă ca cele din compoziția "Lăutul" pot inspira mulți pictori, dar fără înțelegerea menirii în dispunerea lor picturală, de conținut, nu fac decât trădează esența artei însăși. În anul 2015, compoziția facea parte din exponatele Muzeului Zambaccian din București. De menționat este faptul că personajele din tabloul "Lăutul" sunt Paulina Cocea și copilul său. Poet epic al durerilor
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
deranjată sau atinsă de industrializare. Ei atrag atenția asupra drepturilor nerespectate ale țăranilor. Parnasianismul afirmă autonomia esteticului, susținând prin Gautier teoria artei pentru artă. Dezamăgiți de societate și de inutilitatea angajării revoluționare poeții se izolează de lumea acțiunii. Poezia este picturală, obiectivă, rece, cu structuri savante. Descrierile de natură surprind pitorescul, puritatea liniilor. Poeții caută perfectiunea formală, corectitudinea versurilor, sonoritățile cuvintelor și a rimelor rare. Apare în Franța în a doua jumătate a secolului XIX, ca reacție împotriva parnasianismului. Termenul este
Curente literare () [Corola-website/Science/298541_a_299870]
-
moaștele Sfântului Serafim de Sarov și o părticică din lemnul Sfintei Cruci, donată de Biserica Ortodoxă Greacă. Biserica a fost ctitorită în anul 1542 de către Petru Rareș și extinsă în perioada 1611-1617 de către vornicul Costea Băcioc. Este de remarcat decorația picturală a bisericii, datorită fidelității cu care pictorul din 1827 a reușit să reînnoiască pe alocuri modelele originare. S-au păstrat astfel în absida altatului scene din viața "Sfintei Fecioare Maria "și "Împărtășirea Apostolilor", iar pe pereții naosului reprezentări din "Viața
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
și de pactare prin sânge cu divinitatea. Perceptele îi impun tatălui să-și circumcidă fiul, dar pe motive de neîndemânare care pot fi dăunătoare, tatăl are dreptul să-i transmită această sarcină unui specialist. Primele menționări ale circumciziei au fost picturale, în morminte ale Egiptului antic, atestând că această practică rituală se făcea deja acum 4500 de ani, însă egiptenii au practicat probabil circumcizia cu mult timp înaintea acestui moment, probabil din motivații care țin de obsesia lor cu puritatea. Ecouri
Circumcizie () [Corola-website/Science/308674_a_310003]
-
în interior de cioplitura consolelor și de culorile vii ale picturii murale, biserica de lemn din Ieud Deal reprezintă un vârf al artei și tehnicii de a construi biserici de lemn în Maramureș. Valoarea ei este dublată de un ansamblu pictural de cea mai bună calitate, cea mai reprezentativă opera a cunoscutului zugrav itinerant local Alexandru Ponehalschi. Biserică a fost inclusă în 1999 de UNESCO pe lista monumentelor cu valoare de patrimoniu cultural mondial, împreună cu alte șapte biserici de lemn din
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
a unei noi construcții. Biserică din Ieud Deal nu a fost, din această perspectivă, o excepție, mai ales într-un sat de nobili ambițioși. Prin urmare, pictură a finalizat lucrările de renovare din 1764-65, cel mai probabil în 1765. Ansamblul pictural de excepție din Ieud Deal este rezultatul unei comenzi concrete din partea patronului bisericii. Patronul a fost binecunoscută familie nobilă Bâlea, din care se distingea în epoca vicecomitele Maramureșului Mihai Bâlea. Este posibil ca lui să i se datoreze amploarea ansamblului
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]