14,398 matches
-
Întrebuințarea cu bună știință a unor energii - de multe ori uriașe - pentru ceva care n-o să țină, și care nu se va antologa, peste vreun an sau doi, în volum. Manuscrisul-arlechino pe care-l găsește Marin Bucur e exact manuscrisul pierdut, în unul din multele feluri în care l-a înțeles veacul romantic: aruncarea pe fereastră, deseori la adăpostul anonimatului, a unei munci datate. Caragiale, contemporanul nostru, l-a exclus pe Caragiale, contemporanul lor. Ne interesează, însă, acest ouvrier al cauzelor
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
un leitmotiv al filmului, Șlomo privește fascinat luna, îi vorbește, momentul de magie este pe deplin interiorizat. Privită din orice colț, ea este întotdeauna acolo, ea este acel numitor comun, acel reper esențial în peisaj asimilat acestei nostalgii după mama pierdută. O serie de intermitențe, notațiile en passant și scurtcircuitările scenelor dau o notă specifică filmului, uneori cu o falsă impresie de crochiu. Unele dialoguri par suspendate, dar ele se reiau din alt unghi pe parcursul desfășurării evenimentelor, astfel încît episodul își
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
destinul unui intelectual într-o epocă nefavorabilă, deceniul 1948-1958. Cauzele nefericirii sale sunt, în mod evident, politice: excluderea din partid în 1950 și ancheta de la Securitate din 1958, un rechizitoriu al ideilor sale cuprinse într-un jurnal dintr-un caiet pierdut. Chiril Merișor nu era un renegat și nici un disident, era un comunist fidel, dar un singular (nu și un singuratic) care credea că-și poate permite să gândească totul pe cont propriu, din moment ce alegerea sa, ca om al stângii, nu
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
însuși în altă parte" (p. 101). Chiril Merișor, personaj camilpetrescian, ar vrea să treacă totul prin filtrul moralității: politica, filosofia, dragostea. Decepția lui profundă, fatală, vine din imposibilitatea aplicării universale a acestei exigențe. Când Cavadia îl întreabă dacă în caietul pierdut se află un jurnal politic sau moral, Chiril e descumpănit, nemulțumit de asemenea disociere: " Chiril exprima cumva punctul de vedere al unuia care judecă politic realitatea, sau moral? Chiril nu înțelegea această despărțire: primul termen i se părea că decurge
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
l-a "salvat" în ultima clipă schimbându-i titlul, fără să mă mai întrebe (locuiam la Cluj, nu aveam telefon...), în Partidului. Evident, și Vadim Tudor, care m-a "demascat" în mai multe rânduri, și tinerii porniți "în căutarea comunismului pierdut" au fost fericiți să-l găsească în paginile mele și nu s-au obosit să înțeleagă nici sensul poemului, nici povestea lui pe care am spus-o în mai multe rânduri. Oricum versurile " Candoarea mi-a-nflorit-o în ochi definitiv/ Întâiul plâns
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
verificărilor - situație ce nu-i aduce, totuși, din punct de vedere profesional, un prea mare prejudiciu, putând dobândi un serviciu. Mai grav e însă faptul că, la începutul anului 1958, este interogat la Securitate despre conținutul subversiv al unui caiet pierdut, în care se afla un jurnal cuprinzând însemnări despre atitudinile sale și ale prietenilor în epocă, atitudini deloc conformiste. Cum prietenii erau desemnați precaut cu inițiale, securistul îi cere să-și deconspire complicii. Chiril Merișor se simte de două ori
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
în opinii, adică un individualist și un "idealist periculos", după cum va fi acuzat de colega lui Luiza în ședința de excludere (p. 123) și, în cele din urmă, de securistul care îl anchetează pentru ideile, speculațiile și convingerile din caietul pierdut. A doua mare idee a cărții și a existenței lui Chiril Merișor este aceea că "nimic nu-i poate răpi omului libertatea lui de gândire" (p. 445). Chiril gândește în funcție de această credință intimă propria definiție a comunismului, considerată dubioasă de
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
că nu te raportez la șefi. Și să nu te mai prind pe aici. Un cap nu se dă orișicui. Unde o să ajungem dacă oricine se crede îndreptățit la un cap? 20. Profetul ne-a avertizat: "Începe Era ginan-dre-lor." Dar, pierdut cum era în mulțimea profeților, l-am ignorat. Vom plăti veșnic acel moment de neatenție. Totuși, oare chiar nu aveam nici o scuză? Eram copleșiți de prezicători, augurii mișunau peste tot, la fel psihagogii, cresmologii, haruspicii. Pythiile nu lipseau nici ele
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
făcut iarnă. Unde pleci? Hei, omule, ai să răcești! Pune-ți haina de blană și nu te mai obosi între zgomotul sinistru al ceasului de dimineață și miezul nopții, ca-ntr-un cerc ce se strânge mereu. Cauți motivații, orele pierdute și minutele, pentru a le smulge îndatoririlor tale... Te scuturi floare... veștede petale Iar ochii tăi nu sunt ferești, ci numai scuturi. Nu te mai simt, bătrâne om, nu te mai simt. Te scuturi floare, fără de săruturi, te scuturi... Așa
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
rece mă strângea până la albul incolor și toate-n mine se-ncleștau, dureau cum doare crăpatul mugurilor în copaci și verde luminau. în dinți se sfărâma un cântec, o panglică de spaimă în locul lui constant scâncea cu gură de copil pierdut. eram un ochi de apă răzlețit ce-n gheață strălucea murdar. de ce așa un frig hain ca în armură mă-ngropa? un sunet moale, dureros, pe spate-mi luneca, vibrându-mi măduva din os. departe, în viscol, gândurile troienite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
stropii pe limbă. nicicând nu voi mai dansa cu capul în mâini, oferindu-l cerului, ninsorii de flori și fluturilor îmbătați de verde. nicicând pielea mea ignorantă nu va mai hohoti la atingerea lunii, aievea apelor ce-și plâng sarea pierdută. nicicând nu voi mai vedea lumea cu privirea biciuită de ploile acide ale nerăbdării. nicicând nu voi mai fi grăuntele abia încolțit ce-și leapădă învelișul, golaș și imberb înfruntând, fără frică, durerea. arhanghelul gabriel în visul dinspre dimineață arhanghelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
undeva va fi un tărâm să ne odihnim împreună, să ne spunem ce mult ne-au sudat greșelile ce le-am împărțit amândoi, ca pe-o dulce amară hrană. semnul undeva îmi este scrisă soarta, într-un semn în timp pierdut. oare cum va arăta acuma, când în cifra șapte mă-ncovoi, ca un țipăt într-o gură închisă și-s atâta de senină că adorm ca pruncul în placentă? viața toată-mi stă sub tălpi, jar molcom ce încă arde, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
în exercitarea dreptului de proprietate, rezultând din valorificarea de către un terŃ a unui drept asupra lucrului vândut, drept care exclude dreptul dobândit de cumpărător în temeiul contractului de vânzare — cumpărare”. Cumpărătorul ar putea fi evins în cazul unor bunuri furate sau pierdute revendicate de adevăratul proprietar în termenul legal de 3 ani. De asemenea cumpărătorul nu poate fi evins pentru bunurile mobile ca principiu pentru că posesiunea de bună credinŃă asupra bunului valorează titlul de proprietate. S-ar putea pune problema evicŃiunii atunci cand
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_2693]
-
jalnicele motivații omenești, și astfel jupuit de forța care nu pretinde consolarea, ci renașterea furioasă a unei provocări și mai insolente, și mai efemere. În acest cer al înfrângerilor pățești cea mai cumplită uluire care pândește un înfrânt: toate cele pierdute ți se întorc înzecit, dar însemnate cu fierul roșu al resemnării. * Privești la nevoile oamenilor cu aceeași indiferență cu care te uiți la o pisică dormind. Nici o tresărire, poate doar greutatea suferinței din milă. Te îndepărtezi de oameni pentru că nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
convingerea, că se „instruiesc“ înghițind ceea ce ar trebui mai degrabă să suporte preoții în confesional. * O fericire colectivă însă va cerși în genunchi suferința... * Dincolo de singurătățile exprimabile, singurătatea neputinței, mută, în care paralizezi, ești aidoma unui obiect căzut din buzunar, pierdut, și pe care nu îl mai caută ni meni. Așa mă simțeam aseară, gândindu-mă la Dumnezeu, gata-gata să mă aplec prea mult peste balustrada balconului de la etajul 12. * Plimbându-te printre oameni ca printr-o grădină zoologică a gândirii
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
milostiv», copilul astfel procreat nu va simți niciodată mâna diavolului.“ * Care este, în fond, scopul ratării? Sinuciderea, ruinarea ființei, agonia? Dematerializarea, eterificarea existenței, trans figurarea, propria sanctificare? * Nimeni mai mult ca intelectualul nu este atât de bântuit de obsesia timpului pierdut. Pentru intelectual, timpul este un element care trebuie stăpânit, organizat, o formă de proprietate sau o investiție obligată să producă rezultate. Intelectualul, știm bine, este un individ care își ia iluziile drept adevăruri. Și cum se consideră vechilul unui spațiu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de o altă dinamică a gîndirii artistice. IV. Artele decorative Părăsindu-și condiția lor de arte aplicate, cu o funcție clară și cu o stilistică generală bine determinată, artele decorative s-au trezit, încetul cu încetul, suspendate între memoria utilității pierdute și gratuitatea expresiei. în cazurile cele mai optimiste, artistul decorativ, fie el metalist, ceramist, textilist sau sticlar, s-a refugiat în universul seducător al materialelor și al tehnicilor, încercînd să extragă de aici, din inepuizabilul său cîmp de virtualități, direcțiile
Mic dicționar socio-artistic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9435_a_10760]
-
Cărtărescu, scriitorul născut în zodia gemenilor - și a avut o deschidere teoretică spre poezia eminesciană în Visul chimeric (București, Litera, 1992) - este căutarea geamănului din noi sau dinafara noastră, a ființei care ne-ar putea fi simetric inversă: aici fratele pierdut. Între toate acestea se creează canale de comunicare și toate sunt puse sub câteva simboluri comune: fluturele, metamorfoza, banda lui Möbius, visul etc. Decorul predilect continuă să fie Bucureștiul cu toate fețele sale temporale, istorice, (in)estetice, cu toate adresele
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
dau bine în introducerea unei cărți, mai ales într-una despre jurnale de scriitori, și îndeosebi într-un capitol de subliniere a subiectivității proprii. Nu că nu e frumos, dar nu prea se mai poartă, într-o epocă a inocenței pierdute cum e postmodernismul, râsul satisfăcut, plin, la întâlnirea cu diferiți creatori - și cu sine. Mircea Mihăieș știe că totul s-a mai spus (uneori exact în termenii pe care îi folosim), descoperirile, invențiile, pionieratul fiind excluse. Critica va echivala atunci
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
în vacanță, de parcă am fi fost bogați. Dar fotografiile care depun mărturie despre aceste veri dovedesc clar că nu eram. Privesc fotografiile astea. Într-una, tata e în picioare în apă și-și strânge pleoapele din cauza soarelui. Are un aer pierdut și-și trece mâinile peste cap. S-ar zice că-și ridică brațele pentru că e amenințat că o să fie lichidat. În afară de pietrișul torționar, plaja de la Nisa are o caracteristică: la un metru de mal, nu mai atingi fundul cu picioarele
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
integrat în "Cronica mică" din 1955 într-o structură de numai patru capitole, fiecare capitol având în paranteză după titlu anul de referință din istoria națională cuprinsă în secvența narativă: Davida (1860), Bijuterii de familie (1907), Salata (1923), În bătălia pierdută (1947). "Cronica mică", adică versiunea restrânsă din 1955, are rolul unui fel de "promoții" editoriale, căci la foarte scurtă vreme, la interval de un an, intră pe piață "Cronica Mare" (propun aceste distincții de lucru), fresca impresionantă a Cronicii de
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
unor atitudini languroase cu farmecul acrilic, sfumato cu care trăiesc pe peliculă și în mințile noastre. The Street of Broken Dreams îl înfățișează pe James Dean învelit într-un pardesiu subțire, fin plimbîndu-se prin ploaie, iar Marylin Monroe policolor zîmbește pierdut, eteric, un zîmbet doldora de bani cum zicea Gatsby despre Daisy în romanul lui Scott Fitzgerald. Cum nu se poate mai potrivită este fotografia pe care i-o dedică Richard Avedon, Andy Warhol, artist, New York City, 1969, unde apare un
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
aducea "în locuința mohorîtă de pe strada Decebal, numărul 27, șdin Turnu-Severinț, un proaspăt vânt de primăvară". Grădina copilăriei este evocată, nu fără mustrări lăuntrice, față de efuziunile "impardonabile", într-un elan liric nebănuit și care, spune criticul, "nu mă prinde": "Paradis pierdut al copilăriei mele, grădină de vis, coborâtă pe pământ, tu mi-ai îndulcit copilăria de orfan sensibil și oropsit, tu mi-ai păstrat voioșia înnăscută, tu m-ai învățat să fac, să visez, să sper, tu mi-ai alinat lacrimile
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
amalgamează urme sau amprente ale imaginarului din Kafka (alienarea și absurdul existenței), Sábato (asociația surdo-muților e o alegorie transparentă a societății totalitare, ca și organizația orbilor din romanul scriitorului argentinian), Bacovia (nervii de primăvară, abandonul în deriziune), Caragiale (parodia scrisorii pierdute și a făcliilor de Paști). Disperarea ascunsă a bufonului ne semnalează discret marea farsă a dictaturii comuniste. Romanul Plicul negru e cartea care l-a determinat pe Norman Manea să se elibereze de regimul comunist din România. Efortul artistic de
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
din trei mari opere literare. Ale unor Budai-Deleanu, Caragiale și Eminescovici". Din autorul }iganiadei s-ar trage cei cu sentimentul definitoriu al "țigăniei naționale", din autorul Luceafărului, legiunea de "fonfi, flecari, bîlbîiți, huseni cu gura strîmbă", iar din autorul Scrisorii pierdute, "cei cu sentimentul românesc al farsei, ce-s undeva pe la mijloc, între Ťțigănieť și nulitatea extraordinară, demnă de Premiul Nobel pentru Eșec". Cam acestea ar fi categoriile ce-ar ocupa, în perspectiva pițulică, "micuța scenă dadanubiană, ridicată la rang emblematic
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]