7,636 matches
-
nici să mănânc, nici să dorm. (Privește neajutorat În jur, de parcă ar căuta cuvinte noi cu care să Îmbrace o idee veche, demonetizată.) Trebuie să pornim de undeva. Îmi place să pornesc În viață cu tine. (Nota forțată de speranță piere când vede că ea nu reacționează.) Ce s-a Întâmplat? (Se ridică brusc de pe scaun și Începe să facă pași mari prin cameră.) E Dawson Ryder, asta e. Ți-a pus nervii la Încercare. De o săptămână petreci fiecare după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
peste susurul eternității... Tinerețea fiind banul cu care am cumpărat Încântare din lună.“ O POEZIE TRIMISĂ DE AMORY LUI ELEANOR, INTITULATĂ DE EL FURTUNĂ DE VARĂ „Vânturi subțiri, un cântec pierit și frunze căzând, Vânturi subțiri și, departe, un râset pierit... Și ploaia, și peste câmpii o voce chemând... Norul nostru gri s-a umflat, grăbit se ridică, Alunecă agitat peste soare, surorile pe aripi purtând. Umbra unei porumbițe pică Jos, pe hulubărie; crengile de aripi gemând; Iar jos În vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
PERSONAJ „Zac, cufundat adânc În greaua adormire, Cu vechi dorințe, până astăzi reprimate, De-a-ntâmpina viața cu grăbire Când bezna dispare de pe ușile mate; Astfel, căutând credințe de Împărtășit, Chem iar la mine ziua afirmării... Dar vechea monotonie n-a pierit: Bulevarde de ploaie până la marginea zării... O, de m-aș putea Înălța din nou! De-aș putea S-arunc din mine toropeala vechiului vin, O nouă dimineață de-aș vedea Îngrămădind turnuri de basm pe cerul preaplin; Să văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aș putea S-arunc din mine toropeala vechiului vin, O nouă dimineață de-aș vedea Îngrămădind turnuri de basm pe cerul preaplin; Să văd că mirajele din văzduhul nesfârșit Sunt simboluri, nu fantasme ale visării... Dar vechea monotonie n-a pierit: Bulevarde de ploaie până la marginea zării...“ Amory stătea sub porticul de sticlă al cinematografului, privind cum primii stropi mari de ploaie cad și se lățesc, formând pete mari pe trotuar. Aerul luase culoarea gri-opalin; o lumină solitară a conturat brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
încet de rușine, refuzând să mănânce. Lângă ea, doamna doctor îi făcea concurență serioasă soțului ei: - Fugi deochi/ Dintre ochi/ Că te-ajunge-o vacă neagră,/ Cu coarnele să te spargă,/ Să te-azvârle peste mare,/ În pustiu, în depărtare,/ Acolo să pieri,/ Ca ziua de ieri,/ Ca roua de floare,/ Ca spuma de soare,/ Iar capul cel deocheat/ Să rămâie luminat și curat/ De boală scăpat. - Nu m-a deochiat nimeni! se revoltă Mariana, cu o față care o îngrozi pe doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și hai la teatru. ― De ce? ― Păi azi ai spectacol. E marți, e ora 18.00, ar trebui să încep, dar o mai lungesc eu un pic dacă tu o scurtezi acolo și vii. Ai înțeles? ― Da, răspund tremurat, căci îmi pierise glasul. Era adevărat, aveam spectacol și eu dormeam ca prostul. ― Alo, mai spune Pompi, esențial este să nu te pripești. Hai, te aștept. Nu mai țin minte cum am coborât, chiar mă întrebam de ce să nu iau liftul. Prostule, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Nisip umed scrâșnește în maxilarele care nu sunt încă dotate cu toate măselele de minte. Hâc, stomacul se și întoarce pe dos, iar pâinea cu untură semidigerată se înghesuie spre ieșire. Spre ieșirea în caz de pericol. Cu timpul îți piere tot cheful să mai faci excursii cu familia, care se termină întotdeauna atât de prost. Una se pișă, altul borăște. Când ai putea să stai tot timpul pe perne moi de piele și să spui unde vrei să mergi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în semn de abandonare a luptei. Deși noi nu ne putusem îndeplini misiunea. Căci la vremea când trăgeau în noi ar fi fost păcat să sacrifici un cearșaf alb. Un cearșaf intact era un lucru de preț. Mai bine să piară niște chiloți decât un cearșaf bun. Și în timp ce se predau, mulți au mai fost încă uciși, e un fapt dovedit. În timp ce frumusețea lui avea mult de pătimit în pantofii prea strâmți, Hans luă o grămadă de plicuri gata scrise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
supus mereu. Mușchii trebuie să iasă, albi, în evidență, figură care i‑a reușit întotdeauna în fața oglinzii și cu care n‑a dat niciodată greș la vreo fată. Toate sunt impresionate. Totuși, se întâmplă des ca după aceea să‑ți piară îndrăzneala, iar de cele mai multe ori fata nu îndrăznește nici pe jumătate. Anna știe foarte bine din ce film e chestia asta. Deja vede în fața ei preeria, caii, casele de bârne, cactușii, bărbații singuratici și înarmați. Dar, deși știe, vrea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din cauza asta. Cu Anna se antrenează pentru Sophie. Anna s‑a atașat de Hans tocmai pentru că acesta a citit mai puține cărți decât alții și e mai degrabă trup, în timp ce ea e toată numai simțire, motiv pentru care i‑au pierit și văzul și auzul. În amândoi domnește o confuzie de sentimente caracteristică oamenilor tineri, care nu s‑au găsit încă pe ei înșiși și nici nu și‑au găsit un loc în economia modernă. Hans deține totuși un asemenea loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
amator. Până și felul în care te rușinezi e fals, deși tocmai la asta ar trebui să te pricepi. În privința accesoriului nu pot să mă hotărăsc așa de repede, pentru că un artist trebuie să aștepte inspirația. Iar acum mi‑a pierit inspirația. Tocmai mi‑ai jignit profund ambiția de fotograf cu joaca asta. Doamna W.: N‑am vrut să‑ți jignesc ambiția, Otti. Domnul W.: Dar ai jignit‑o, iar pentru asta primești acum lovitura mea specială cu cârja. Aceasta urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ți se facă ceva plăcut, porcule. Pula e scoasă și scuipată. Uite ce‑avea de gând să‑mi ofere, zău așa. Tocmai mie. Ăsta n‑o să‑și mai ofere așa repede scula jalnică vreunei femei, fiindcă azi sigur i‑a pierit pofta. Hai să mergem! Hans îl lovește cu piciorul pe agentul comercial din Linz, cu cocoșelul lui cu tot, care de‑acum nu se va mai clinti din loc cel puțin o jumătate de an, deși inițial părea că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Anna nu simte absolut nimic după acest șoc, doar Hans, cu iubirea lui, poate să străpungă această amorțeală, dar din păcate, el nu face acum decât să încalce jurămintele de fidelitate față de Anna. Viile din al nouăsprezecelea district vienez au pierit în depărtare, iar în locul lor se înalță munți de teamă. Părinții simt că înnebunesc pentru că sunt nevoiți să cumpere lucruri noi. Unii se poartă necolegial, fiindcă își suspectează colegii. Au loc denunțuri și interogatorii. Peste tot întâlnești elevi care plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
S-au udat toate documentele!, spuse Keiko Kataoka postându-se În fața fetei și privind-o de sus. Keiko Kataoka era mai Înaltă cam cu opt centimetri. Noriko privi spre podeaua pe care se rostogoliseră cuburile de gheață și culoarea Îi pieri din obraji. Rămase surprinsă de răceala care se citea pe fața lui Keiko Kataoka și Încercă să-i ceară iertare, Însă parcă avea limba legată. Nu reușea să scoată nici un cuvânt. — Ah, scuzați-mă! Ce să fac? Ce-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dosare, care era încuiat. — Ce e aici înăuntru? — Câteva hârtii, domnule. Cutia cu mărunțiș. Dosarele de contabilitate, genul ăsta de lucruri. Nimic care să vă intereseze, cred. Deschide-l. Zău, domnule, nu e nimic care să prezinte interes. Cuvintele îi pieriră de pe buze când mă văzu cu bricheta în mână. Am aprins-o și am ținut-o sub revista pe care o citeam. Arse încet, cu o flacără albastră. — Becker, cam cât crezi că face revista asta? — O, sunt scumpe, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-i prostul să-și imagineze că s-ar putea sustrage legii comune? -11- Scheletul cu tortul. Când Vezuviul petrifică orașele Pompei și Herculanum - în 79 d.Hr. -, el acoperă și Boscoreale, un oraș de 17 000 de locuitori care au pierit și ei ca Pliniu cel Bătrân. în 1895, niște arheologi descoperă cetatea, o scot parțial de sub cenușă și, cu această ocazie, găsesc o comoară compusă din vase de preț și fresce din epoca augustiană. Printre piesele de argintărie, o cupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cobori: Pendular de-ncet, Inutil pachet, Sub timp, Sub mode În Uvedenrode. ISARLÎK Dunărea împărătească O înlănțuie, s-o crească, Lance sau catarg s-o urce În durata lumii turce. NASTRATIN HOGEA LA ISARLÎC Lui Al. R. Țara veghea turcită. Pierea o dup-amiază Schimbată-n apa multă a ierbii ce-nviază, Când, greu și drept, pe sceptrul de pai mărunt la fir, Gândacul serii urcă ghiocul de porfir. Cer plin de rodul toamnei îmi flutura - tartane - Tot vioriul umed al
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
O lance, iar în dreapta un gladiu lucitor... Aici, în glia greacă ce-și poartă dârz măslinii. Soldat al Demeterei mă voi sădi adânc, Ca, mâine, când iscoade plecate pe oblânc Vor ispiti desișul de sulițe și flamuri, Să scapete persanii, pierind sub orizon! Vor fi zărit, hieratic, cu fulgere drept ramuri: Un trunchi bătrân de dafin înfipt la Maraton. CERCELUL LUI MISS Cățelei mele Cineva, închis în stupul dintre pruni, aruncă pietre... Dar cu-atîta vrăjmășie că nu poți să faci sport
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
e dorința mea, în lunga-mi alergare, Să fiu sutașul credincios în sfânta-Ți ascultare. Iar când v-a bate „ceasul” meu, Tu să mă iei în cer Să nu mă lași să fac păcat, să nu mă lași să pier... DE CE !? De ce nu putem oare uită clipele trecutului? Amintindu-ne că odinioară pluteam pe aripile vântului. Navigam peste oceanul dorințelor noastre, Și zburăm mai sus de visuri, spre-albastrele astre. Deasupra frământărilor și pește culmile idealurilor Se-nalță-n noapte, visând
ŞOAPTELE SFINTE ALE NOPŢII (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364282_a_365611]
-
Alei prin parc devin iar pline cu-ndrăgostiții mână-n mână, ce doruri vin ca să-și aline în dup-amiezi de săptămână. Atâta dor de trai renaște în noi, ca Sfântă Înviere încununată-n zi de Paște... Speranța nici-odat' nu piere ! de Dorel Dănoiu Referință Bibliografică: Renaștere / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2252, Anul VII, 01 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dorel Dănoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
RENAȘTERE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364344_a_365673]
-
venit în țară adus de dorul pâinii Am cumpărat o armă, căci mă așteaptau câinii! Când am venit în țară plecase tineretul Ce-și căuta de lucru colindând Occidentul. Au plecat la căpșuni medicii și chirurgii, Spitale, ca și școli, piereau la umbra crucii. Cum am venit acasă cu gând la re-ntregire Refuz să retrăiesc o nouă amăgire Când am venit în țară ne sufoca teroarea Că marile puteri ne-au injectat tumoarea De cancer, să ajungem un popor fără glie
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
vindece. Cum? Luptînd pentru aducere aminte corectă, rememorînd eliticidul (Virgil Nemoianu îi spune astfel) din vremi de coșmar social-politic”. Poetul Ion Lazu are cultul prieteniei. Cred că el a scris această carte cu gîndul luminos de a nu lăsa să piară în negura vremii și vremurilor acei oameni minunați cu care neamul nostru se poate mândri oricând, el nu poate fi prin natura să de bonom „un fel de spirit pedepsitor în lumea scriitorilor” ci îi vede pe ceilalti corect, cu
ION LAZU ŞI ODISEEA PLĂCILOR MEMORIALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364406_a_365735]
-
Timișoara din decembrie 1989”? Care „Punct 8”, care proclamație? Bunicuța, a lucrat ca la carte. Cu măiestria-i cunoscută a dat liber la jaful național. Justiția, mucles! Serviciile, mucles! Românii? Marea majoritate: „Nu ne vindem țara!/ Noi muncim, nu gândim!” Pierit-au dacii ? Se întreba enciclopedicul B. P. Hasdeu. Sigur, au pierit! Mai precis, dacii au migrat prin alte părți, când și-au văzut urmașii? Mitici și Mițe, trăncănitori de tot soiul. Asist contrariat la resuscitarea lui Ceaușescu. Prin toate metodele
TABLETA DE WEEKEND (45): JUSTIŢIA-I MOARTĂ-N COTEŢ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364421_a_365750]
-
lucrat ca la carte. Cu măiestria-i cunoscută a dat liber la jaful național. Justiția, mucles! Serviciile, mucles! Românii? Marea majoritate: „Nu ne vindem țara!/ Noi muncim, nu gândim!” Pierit-au dacii ? Se întreba enciclopedicul B. P. Hasdeu. Sigur, au pierit! Mai precis, dacii au migrat prin alte părți, când și-au văzut urmașii? Mitici și Mițe, trăncănitori de tot soiul. Asist contrariat la resuscitarea lui Ceaușescu. Prin toate metodele. Foștii și actualii „democrați” nici nu se mai feresc. Îi vedem
TABLETA DE WEEKEND (45): JUSTIŢIA-I MOARTĂ-N COTEŢ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364421_a_365750]
-
luat-o la fugă peste câmp și l-a strigat disperata pe Mozoc care dormea dus. Speriat s-a trezit și când l-a văzut pe zmeul care striga și alerga după noi, cu un ciomag în mână, i-a pierit pofta de somn și toti trei am luat-o la fugă. Până la urmă zmeul s-a lăsat păgubaș dar a doua zi a venit la părinții noștri și ne-a pârât. Pușa și fratele ei au mâncat bătaie dar eu
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]