1,564 matches
-
Depresiunea Șarul Dornelor, care este un spațiu intramontan dominat de terase (șesuri ) cu un sol pietros și sărac, neprielnic agriculturii Comună Șaru Dornei se învecinează: Altitudinea minimă este la confluenta pârâului Borcut cu Râul Neagră Șarului și altitudinea maximă în Pietrosul Călimanilor, respectiv - 2102 m. Rețeau hidrografica este formată de râurile Neagră Șarului și Sărișorul Mare cu afluenții acestora. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Șaru Dornei se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când
Comuna Șaru Dornei, Suceava () [Corola-website/Science/302003_a_303332]
-
o parte din cele cunoscute, care au rămas până astăzi în toponimia locală și unele au la bază conformația terenului, existența unor specii de plante și de animale, iar altele se referă la trecutul istoric al satului. Solurile nisipoase și pietroase dădeau struguri bogați în zaharină, iar cele clisoase, struguri apoși cu o coacere târzie. În luna martie începe munca: tăiatul, osăcitul (arăcitul) și apoi legarea viei. Din punct de vedere geografic, teritoriul comunei Prundeni se află în cadrul Podișului Getic, în
Comuna Prundeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302040_a_303369]
-
și ridică un val de pământ de mari proporții (identificat în sudul Moldovei cu valul dintre Ploscuțeni și Siret). Neputând rezista presiunii hunilor, se retrage în zona de curbură a Carpaților Răsăriteni. Lui Athanaric i s-a atribuit Tezaurul de la Pietroasele, descoperit în acea zonă. În 381, cu puțin timp înainte de moartea sa, Athanaric a fost primul rege barbar care a vizitat capitala Constantinopol. A încheiat un tratat de pace cu noul împărat Teodosie cel Mare (Flavius Theodosius), tratat prin care
Athanaric () [Corola-website/Science/302053_a_303382]
-
Culoarea lor devine galbenă cu nuanțe extrem de atrăgătoare, fapt ce face ca în parcurile unde este cultivat arborele aceste frunze să fie folosite în scop ornamental, fiind presărate printre ornamentațiile florale. Sămânța de ginkgo biloba este un fel de sâmbure pietros, învelit într-o materie vegetală cărnoasă. Pulpa fructelor degajă un miros dezagreabil datorat acidului butiric prezent în compoziția sa, asemănător untului râncezit. are o compoziție chimică foarte variată reprezentată prin : Majoritatea principiilor active se găsesc în mugurii foliari. Ginkgo biloba
Arborele pagodelor () [Corola-website/Science/302852_a_304181]
-
lanțul muntos al Carpaților Occidentali. Cel mai înalt pisc este Vârful Vlădeasa, cu o altitudine de 1.836 m. Către nord se extind până la râul Crișul Repede. La sud sunt despărțiți de Munții Bihor de o limită formată de Crișul Pietros - Pârâul Boga - Șaua Cuciulat - Valea Răchițele. Spre vest limita către Munții Pădurea Craiului este Valea Iadei, iar spre est sunt mărginiți de culmile situate la est de Valea Săcuieului și Valea Hențului. Această delimitare este făcută pe baza structurii geologice
Masivul Vlădeasa () [Corola-website/Science/303231_a_304560]
-
și vermifug, iar cu uz extem ca remediu împotriva pistruilor și a "coșurilor", sau pentru calmarea durerilor de urechi. În cazul speciilor din genul Sedum, acestea nu au rozetă bazală, iar florile sunt bisexuate. S. maximum (L.), crește pe coaste pietroase, stâncării, în rariști de pădure, nisipuri, din silvostepă pînă în etajul molidului. S. acre L. (iarbă de șoaldină), specie perenă, sporadică de la cîmpie pînă în etajul fagului, crește pe stînci, ziduri, nisipuri. Folosită în medicina populară ca emetic, febrifug, antiepileptic
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Fragaria cuprinde plante erbacee, perene, stolonifere, cu frunze trifoliate. Florile au calicul, iar după fructificare receptaculul devine cărnos, comestibil, în el fiind împlîntate numeroase achene mici. F. vesca L. (fragi de pădure) este foarte răspândită în pajiști, păduri, tufișuri, locuri pietroase, din zona colinară pînă în subalpin F. viridis Duchs. (fragi sau căpșuni de câmp), F. moschata Duchs., se întâlnesc și spontan, dar sunt cultivate pentru fructele lor. Frunzele speciilor din genul Fragaria conțin taninuri, avînd proprietăți astringente și antidiareice. În
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Receptaculul florii este concav, tubulos sau infundibuliform, nu participă la formarea fructului. Androceul este format din 20-30 stamine, iar gineceul este redus la o singură carpelă. Fructul este o drupă care prezintă: exocarpul subțire, pielos; mezocarpul cămos și zemos; endocarp pietros, sclerificat, închizînd în interior o sămînță. Genul Prunus este reprezentat prin numeroase specii spontane și cultivate, cu frunze simple și flori pedicelate, grupate cîte 1-6. P. spinosa L. (porumbar) este un arbust spontan, alcătuind tufișuri compacte la marginea pădurilor, pe
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
lanceolate, iar florile sunt axilare, bisexuate sau unisexuate, cu perigon. Receptaculul este tubulos și închide ovarul, participând la formarea fructului asemănător cu o drupă. Hippophae rhamnoides L. (cătina albă) este un arbust spinos, frecvent de-a lungul apelor, pe coaste pietroase, mai ales pe formațiuni geologice salifere. Este specie pionieră, cu rol foarte important în combaterea eroziunilor și alunecărilor de teren și favorizează procesul de pedogeneză pe terenurile nude. Florile sunt mici, brune-gălbui, unisexuate,dispuse dioic. Fructul este portocaliu, cu miros
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
în etajul fagului, prin păduri și tufișuri. V. tricolor L. (trei-frați-pătați) este o specie anuală, corola avînd petale variat colorate: două petale superioare violete, două mijlocii galben-deschis și petala inferioară galbenă, dar prelungită cu un pinten. Crește prin pajiști, locuri pietroase, de la deal la munte. Florile au acțiune emolientă, iar rizomii și rădăcinile au proprietăți expectorante. Florile și frunzele sunt utilizate în industria parfumurilor. V. arvensis Murr. este o buruiană segetală, mai ales în culturile de cereale păioase. Plante erbacee sau
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Partea de V a podișului este presărată cu numeroase lacuri, majoritatea sărate (cel mai mare Tengri Nur, 1800 km²). Vegetatia este adaptată la uscăciune (pilcuri de arbuști) și nu formează un înveliș continuu,nota dominantă fiind aceea a unui semideșert pietros. Dintre animale specifice este Yakul.
Platoul Tibet () [Corola-website/Science/302429_a_303758]
-
Numeroase sate se află în văile adânci și în preajma podgoriilor de-a lungul râurilor. Fiecare sat are cel puțin o cavă de vin. Tot în est se află și « Mica Elveție », caracterizată prin văi strâmte împădurite și ravene cu formațiuni pietroase neobișnuite. Luxemburg are câteva râuri minore, ca Eisch, Alzette, și Petrusse, dar râul principal este Mosela cu afluenții săi - Sûre și Our. Împreună, cursurile lor servesc ca graniță între Luxemburg și Germania. De-a lungul malurilor se află multe din
Geografia Luxemburgului () [Corola-website/Science/302921_a_304250]
-
greutatea pe o suprafața mare, ajungând în unele cazuri ca presiunea pe sol să fie la fel ca aceea pe care o exercită piciorul unui om. Tipurile de teren care ridică probleme sunt în general terenuri moi și mlăștinoase, sau pietroase, cu fragmente mari de roci. Pe un teren normal un tanc poate ajunge la 30 sau 50 km/h. Viteza pe șosea poate ajunge la 75 km/h. Un tanc imobil este un obiectiv ușor pentru mortiere, artilerie și unitățile
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
200 m. Cheile ocupă o suprafață de 324 ha și s-au format prin erodarea rocii de calcar jurasic de către râul Hășdate. oferă un peisaj carstic de o rară sălbăticie: stânci înalte și abrupte, creste ascuțite, turnuri de piatră, vâlcele pietroase, grohotișuri, arcade etc. Conține peste 1.000 de specii de plante, animale, fluturi unele reprezentând elemente rare ca usturoiul sălbatic, acvila de stâncă, șogârțul de baltă, tisa, scorușul, garofița albă, fluturașul de stâncă. Peste apa văii Hășdate există 4 punți
Cheile Turzii () [Corola-website/Science/303634_a_304963]
-
Săpăturile arheologice au scos la iveală urme umane din epoca pietrei lustruite, a celei de bronz și din epoca a fierului; s-au descoperit și vestigii aparținând culturii Criș, cea mai veche cultură neolitică din România. Siturile arheoloice din Dâmbul Pietros demonstrează că zona a fost locuită de către comunități omenești chiar din perioada Hallstatt, adică cuprinde intervalul de timp dintre secolele al XII-lea și al V-lea î.Hr. Pe terasa de deasupra drumului ce duce la Budiul Mic au găsit
Istoria Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/304039_a_305368]
-
număr record de 2.000 de spectatori. Accesul la peșteră se face: Se mai poate ajunge la peșteră urmând drumul pe la Mănăstirea Izvorul lui Miron , apoi încă ~2,5 km de mers de la bifurcația :(la dreapta , spre Fărăsești ,la stanga spre Pietroasa )urmind drumul spre Fărăsești. Se ajunge în dreptul unui sector de chei de unde mai sunt~120 metri de urcat în vesantul stâng geografic pe poteca până la intrarea în peștera.
Peștera Românești () [Corola-website/Science/304340_a_305669]
-
de aburi) sau laconicum (saună). Unele dintre cele mai bine conservate terme sunt termele de la Pompei, pe care le vom avea de altfel în vedere pentru descrierea ce urmează. In România există de asemeni terme romane la Histria, Herculane, comuna Pietroasele, etc.. Atrium-ul este o curte interioară care împreună cu "porticul" și "latrina" formează "vestibulul băilor" (vestibulum balnearum) unde obișnuiau să aștepte servitorii. Acest "atrium" era utilizat de asemeni de tinerii care făceau exerciții în aer liber sau de vizitatorii băilor
Terme () [Corola-website/Science/312246_a_313575]
-
zăpezilor este un reprezentant tipic al faunei munților stâncoși înalți din Orientul Mijlociu și Asia Centrală. Dintre felinele mari, leopardul zăpezilor este singurul locuitor permanent din zonele muntoase. El este un locuitor predominant în zona Alpină, stâncile fără păduri, regiunile muntoase, masivele pietroase, și este des întâlnit în zone înzăpezite. Dar, în același timp, în o mulțime de raioane leopardul zăpezilor locuiește la înălțimi mult mai mici, populând zona unde sunt copaci și tufișuri. Populând centura de sus a munților înalți, leopardul zăpezilor
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
ecologice, și susținerea organizațiilor de mediu ,Mai Mult Verde” și „Tășuleasa Social” unde a desfășurat diferite activități de plantare și ecologizare, în cadrul cărora a vizitat Parcul Național Munții Rodnei, zona Lacului Lala și Vârful Ineu, Parcul Național Călimani și Vârful Pietrosul. Acesta este pasionat de sport, practicând de-a lungul timpului fotbal, hockey, rugby, cricket, tenis, kayak,canoe și ocazional tenis, făcând parte din echipa de hockey și cricket de la Shiplake College, unde a fost vicecăpitan, iar apoi membru în echipa
Nicholas Medforth-Mills () [Corola-website/Science/311028_a_312357]
-
fluviului Darling până la Lacul Menindee (11 octombrie), apoi se îndreaptă spre nord vest până la culmea muntoasă ""The Barrier"", oprindu-se lângă Milparinka pentru un îndelungat popas (27 ianuarie 1845 - 12 iulie). Înaintează apoi spre nord vest, pătrund în ""Marele Deșert Pietros"" (astăzi deșertul Șturț), apoi spre vest, unde descoperă ""creek""-urile Strzelecki, Barcoo și, ceva mai spre nord, Diamantina. Pe la nord de Lacul Eyre, expediția ajunge aproape de centrul continentului (deșertul Simpson), pe care-l părăsesc pe 6 decembrie din lipsă de
Charles Sturt () [Corola-website/Science/311828_a_313157]
-
dominație a depresiei economice. În Suedia, absența populației și repetatele neajunsuri ale recoltei făceau traiul mai greu pentru posesorii de terenuri mici pe care cel puțin trei sferturi din locuitori dependeau. Condițiile din zona rurală erau în special puține în pietroasa și neiertătoarea regiune Småland, aceasta devenind regiunea cu cel mai mare număr de emigrație al populației. Partea de vest a mijlocului Americii era un antipod pentru Småland, motiv pentru care pentru Unonius a raportat în 1842: "mai atent decât în
Emigrarea suedezilor către Statele Unite () [Corola-website/Science/311822_a_313151]
-
facă măsurători ale radioactivității și ale calității aerului. În 1967 s-a dat în folosință primul radar meteorologic, la București, și au mai fost deschise încă 2 stații meteorologice automate, fiind amplasate pe vf. Parângul Mic (2075 m) și vf. Pietrosul Rodnei (2305 m). În anul 1970 a fost inaugurată la București prima stație de recepție a datelor furnizate de sateliții meteorologici, la eveniment asistând D. A. Davis, secretarul General al OMM. În 1973, în zona viticolă Drăgășani, se fac primele experimentări
Administrația Națională de Meteorologie () [Corola-website/Science/311875_a_313204]
-
Grecescu Grigore, căpitanul activ Zaman Traian, locotenentul activ (viitorul general, comandant al Comandamentului Militar al Capitalei la 23 august 1944). Regimentului 70 Infanterie au luptat cu aceeași vitejie și pe frontul din Moldova, străbătând și luptând în localități precum Voinești, Pietroși, Șipotul, Vulcana de Sus, Pucioasa, Bucov, Dolceasca, Mizil, Buzău, Râmnicu Sărat, Vitănești, Muncelul, Ivești, Mărăști, Măgura Cașinului, Valea Doftanei. Ca o răsplată a eroismului și spiritului de sacrificiu dovedite pe câmpul de luptă de cadrele și ostașii regimentului, drapelului acestuia
Iosif Teodorescu () [Corola-website/Science/311954_a_313283]
-
satul Boghești, iar satul Prisecani a înglobat și satul Valea cu Apă. Două obiective din comuna Boghești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local, ambele fiind clasificate ca situri arheologice. Situl din dealul Pietroasa, de la vest de satul Bichești, cuprinde urmele unei așezări eneolitice aparținând culturii Cucuteni. Situl de la Iugani, aflat la 3 km est de sat, pe malul pârâului Pereschiv, cuprinde o așezare și o necropolă din epoca migrațiilor (secolul al IV-lea
Comuna Boghești, Vrancea () [Corola-website/Science/310931_a_312260]
-
unor spectacole complexe. Sediul formației este în Parcul Mare din Bulevardul 1848, în fosta Cinematografie Unirea, care a fost renovată în 2006. Sala de spectacole are o capacitate de 332 locuri pe fotolii. Până în 1993 toți enoriașii reformați din Dâmbul Pietros au aprținut la Biserica din Orașul de Jos, care avea 7 000 de membrii. Situația anormală a fost cauzată de motivul, că condurcea orașului n-a vrut să aprobe cereriile pentru autorizație de construcție a parohiilor din oraș. Despărțirea și
Dâmbul Pietros () [Corola-website/Science/309482_a_310811]