1,558 matches
-
mâini puternice, de spălătoreasă, șolduri promițătoare și părul roșu; roșul oxizilor de fier. În tinerețe fusese, probabil, chiar frumoasă. Purta o rochie de cânepă aspră cu nasturii desfăcuți la piept, încât i se zăreau umerii și sânii, ce fuseseră odată pietroși, cu siguranță, dar cu timpul își mai pierduseră din obrăznicie, fără să-și piardă și provocarea tulbure pe care o aruncau bărbaților. Tăceam stânjenit. Vroiam să-i cer din nou scuze, îmi căutam cuvintele, ea aștepta și, văzându-mă încurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
picioare puternice de o parte și de alta a săniei și cum turnul începu să se încline lin scurtîndu-și aceste picioare, până când se așeză ușor, culcat în lung, pe sania uriașă. Prin grâu și ierburi, pe nisip ori pe drumuri pietroase, nesfârșitul convoi de măgari izbuti în sfârșit să aducă marea luntre pe țărmul mării. Și numai iscusința cârmaciului luntrei cerești și iscusința cârmaciului corăbiei mărilor pământene izbutiră să împiedice înecul, în ceasul chinuitor de greu pentru toți al așezării turnului
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
noiembrie, am fugit de-acasă?! ...Și că miliția a trebuit să-l aștepte pe blestematul de 7 mai ca să pună gheara pe mine?!... Că m-am evidențiat, între timp, vânzând niște splendide tablouri de gang, numai țigănci cu pieptul pietros, numai liliac înflorit, numai fructe?! Preferam, în general, cartierele muncitorești, blocurile proaspăt date în funcțiune, orașele noi și pe tipii care se doriseră toată viața aia nenorocită a lor cu pepeni verzi pe pereți. Sunam. Scoteau, de după ușile de placaj
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
simple pietre funerare erau Împodobite cu flori și fiecare dintre ele avea cîte o fotografie vitrificată a celui decedat - neveste surîzătoare, adolescente vesele, cetățeni În vîrstă sau soldați robuști În uniforme. Prin contrast, Cementerio Protestante era un țintirim cu sol pietros albit de soare, complet izolat de lume (de parcă o moarte protestantă ar fi cumva ilicită), În care se intra printr-o poartă mică, Încuiată cu o cheie ce se putea Închiria de la căsuța portarului contra sumei de o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
căruciorul porni hodorogind către mormîntul deschis. Sunetele dureroase Îl făceau pe cleric să scrîșnească din dinți. Părea stînjenit și tulburat, ca și cum Îi făcea cumva responsabili pe cei prezenți de moartea tinerei suedeze. Zgomot de tocuri Înalte bocănind nesigur pe solul pietros Însoți Înaintarea tuturor În urma căruciorului. Capetele se plecară, privirile evitînd coșciugul și cripta hămesită care avea să-l cuprindă În scurt timp. Doar Gunnar Andersson Îl privi cum se afunda cu smucituri, coborît În pămînt pe cordoanele groparilor. Îi luceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
către vestul peninsulei.) Nu știe nimeni cu exactitate ce se-ntîmplă acolo, dar sper că se distrează. Am așteptat pînă ce groparii care-și Împingeau căruciorul au ieșit cu el pe poarta cimitirului. O roată s-a Înfipt Într-o brazdă pietroasă, iar una dintre cazmale a alunecat și a căzut pe jos. Crawford a făcur un pas În față, gata să-i ajute pe gropari, apoi a rămas privind meditativ mișcarea căruciorului care scîrțîia pe pavaj. În costumul său negru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de fațadele lor placate cu sticlă. De la platforma de piatră, povîrnișul cobora către rariștea lămîilor Înnegriți, apoi spre poarta din spate și spre garajul de lîngă casa năruită de incendiu. Am părăsit platforma și am pornit către livadă, cercetînd terenul pietros În căutarea vreunei posibile urme lăsate de incendiator. Chiar deasupra capului meu se auzi la un moment dat fîlfîitul prelatei. Curios să vadă cine eram, pilotul deltaplanului, cu ochii ascunși În spatele vizetei, plutea atît de aproape deasupra mea, Încît aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ca un fruct. ― Dar noaptea? XI ― Ana mi-a vorbit despre Alexandru. Cum începe să vorbească despre el, glasul i se schimbă. Dintr-o dată devine cald, mângâietor și trist. Parcă ar ascunde o taină. M-a dus în mijlocul unui platou pietros, unde creșteau niște arbuști roșii, piperniciți de căldură, și, rupând o nuia, mi-a desenat cortul în fața căruia, zicea ea, tânărul rege privea îndelung cerul înainte de fiecare luptă." Totdeauna s-a ferit să lupte în ceasuri prea însorite, deoarece nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
măturau pământul. Își căutau beregățile, aprigi. Tot al lui Gogu era mai tare, u alunga și se întorcea potolit. Cățeaua venea singură și se lăsa coțăită. Spre seară, turma sălbatică urca iar malul pieptiș și cădea în goană peste câmpul pietros care ducea în mahalaua vecină. În urma câinilor se ridicau nori mari de praf. Goana nu se domolea decât atunci când intrau pe ulițele noroioase de Ungă Ateliere. Din curți, se alăturau alte cete. Ogarii ceferiștilor aveau picioarele subțiri și lungi și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trăgând astfel nădejde să-i amăgească pe oamenii muntelui că era în continuare bine văzut la curte. Pentru a ajunge la cei din clanul Beni Zerual, caravana trebuia să străbată teritoriul celor din clanul Beni Walid. Acolo, pe un drum pietros dintre două sate de păstori, aștepta o siluetă de femeie bătrână, formă neagră și murdară de pământ din care ieșea doar o palmă nepăsătoare deschisă mărinimiei trecătorilor. Când Zeruali s-a apropiat, călare pe un cal împopoțonat și urmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să fi știut să mă rog, deoarece de la el așteptam dintotdeauna eliberarea Granadei. Or, el exista deja, se făurea sub ochii mei. Cucerise deja Constantinopolul, Serbia și Anatolia; se pregătea să năvălească în Siria, Irak, Arabia deșertică, Arabia preafericită, Arabia pietroasă, cât și în Egipt. Mâine, el va fi stăpân peste Berberia, peste Andaluzia, poate și peste Sicilia. Toți musulmanii ar fi iarăși reuniți, ca pe vremea Omeiazilor, în sânul unui singur califat înfloritor și de temut, care și-ar impune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
era, și Încă una gogonată rău. Ce crezi că reprezentau cele șapte fotografii senzaționale ale comorii lui Bérenger Saunière? N-o să ghicești pentru nimic În lume. Ei bine, nimic altceva decât Cloșca cu Puii de Aur, tezaurul românesc descoperit la Pietroasa și care, cum bine știi, nu se mai află de mult la București, ci la Moscova! Dacă s-o mai fi aflând și acolo... 6 - Ți-am dat mai multe amănunte despre abatele Saunière și povestea lui de acum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
povestea lui de acum un veac pentru că ai absolvit istoria și m-am gândit că te-ar putea pasiona astfel de lucruri. Doamnei Elvira nu i-am menționat decât foarte succint partea naționalist-pitorească, aceea cu Matyla Ghica și tezaurul de la Pietroasa: pentru o discuție convențională În avion, aceste detalii magazinistice mi s-au părut suficiente și, În orice caz, cele mai potrivite. Nu știu dacă am făcut bine, sigur este că mă Înșelam profund În privința culturii istorice de magazin ilustrat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că Îmi servise la capac o surpriză extraordinară. Nu greșea, și probabil că fizionomia mea spunea foarte clar acest lucru. - Nu știați nimic din toate acestea? m-a Întrebat ea. savurându-și victoria. Când mi-ați vorbit despre Tezaurul de la Pietroasa și despre Matyla Ghica, am avut impresia că sunteți În problemă, că... - Nu... adică, de fapt... cum să spun?... și sunt, și nu sunt. Am aflat câte ceva despre cazul Rennes-le-Château, știu că s-au scris destule cărți, mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Istoria, dar ni se repartizaseră mai puține exemplare și la mine nu mai ajunsese nici unul. Cepele erau o minune. Marfă bună, mândria C.A.E.R.-ului, aduse din Polonia. Mari, aurii, țapene. În Pădurea de mesteceni băgase Wajda niște sâni pietroși, mustoși sub pielea aurit-rumenită, cu sfârcurile tot așa molcome, retezate, ca botișoarele cepelor de care abia făcusem rost. Când le priveai din depărtare sau dacă erai beat, cepele acelea păreau chiar portocale. Nu se găseau portocale prin prăvălii decât din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
entuziasmul și avântul meu s-au risipit zadarnic“. La o masă vecină, o fetișcană frumoasă, cu plete lungi negre, bust drept, trapezoidal, cu o bluză de pânză topită albă, sub care i se vede sutienul cu bretele lungi, susținând sânii pietroși, cu sfârcurile spărgând cupele și țâșnind prin urzeală, răsfoiește o colecție din Scânteia. Remarc, peste umărul ei, articole decupate. Mă apropii în treacăt și văd din ce an sunt ziarele: 1960. Văzusem astfel de colecții cu articole decupate din presa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu pieptul încărcat de decorații și glorie de luptă deci îi avem astăzi în mijlocul nostru deci au venit pe drum de izbânde și glorie strămoșească deci prin urmare patriotismul străbun care este încrustat ca nestematele pe bijuteriile din Tezauru’ de la Pietroasele, dar mai e și Tezauru’ de la Moscova de recuperat că atunci era țarism și ne aliasem cu el, nu cu bolșevicii să facem unirea cu toți frații noștri așadar în faldurile sfinte ale tricolorului nostru care deci fâlfâie în inimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pod, de la istorie. Ester, în schimb, îmi răspundea și îmi urmărea concentrată fața când îi citeam bilețelul. Ce ne scriam? Ce-și scriu cei doi de acum? Vor fi altele cuvintele jocului? La o altă masă, o altă cititoare. Trup pietros, brunetă cu plete revărsate. O lascivitate provocatoare până și în felul cum ține cartea. Sprijinită de marginea mesei, adusă spre pântece. Fata stă lipită de scaun, dreaptă, impozantă. Din profil îi văd bustul perfect conturat, jumătate de chiup, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Sprijinită de marginea mesei, adusă spre pântece. Fata stă lipită de scaun, dreaptă, impozantă. Din profil îi văd bustul perfect conturat, jumătate de chiup, cu un tricou mulat ca o pieliță. Dunga sutienului, cataramele și, în ridicarea brațului, sânul sfidător, pietros, drept. Tricoul ridicat îi dezgolește spatele, cam la două palme deasupra blugilor. Pare aproape dezbrăcată, cu tricoul roz. Lângă ea un flăcăiandru anost, slab, cu păr creț citește cufundat. Cu mâna stângă, posesiv, între picioarele fetei. Nu face nici o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Să fie țiganii ai dracului, Amin! {EminescuOpVI 314} {EminescuOpVI 315} {EminescuOpVI 316} {EminescuOpVI 317} FĂT-FRUMOS DIN LACRIMĂ În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, - în vremea veche trăia un împărat întunecat și gânditor ca miază-noaptea și avea o împărăteasă tânără și zâmbitoare ca miezul luminos al zilei. Cincizeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin al lui. Murise vecinul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai țin vr-o dată La piept mâna ta. Dar ce zic? vai, mie, Mă las și mă duc, Te las strălucită Și eu mă usuc. Adio stăpână, Și-mi dă mâna ta, Adio iubito! Și nu mă uita. Eu alerg pietroasa cale Ce acum mi s-au deschis, De-oi muri, frumoasă moarte Pentr-un lucru eughenist. 6 Ale firei daruri toate Pre tine te-au covârșit Ș-a te-ntrece nu se poate Alta până în sfârșit. Erisa cea prea frumoasă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bine de tot de alt râs, al mamei ei, de parcă mamaia ar fi rămas toată în gura mamei, așa cum oamenii de departe pot să stea în întregime în gura telefonului. Era mic atunci, mic de tot, și mâncau împreună cireșe pietroase. Mamaia i le rupea în două ca să le poată mesteca mai ușor. El a luat una și, spre uimirea lui, a descoperit că ceva drăguț se ițește și se mișcă ușurel acolo înăuntru, ca coarnele melcului. I-a arătat mamaiei
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nord, muflonii din cea mai mare parte a Atlasului, frumoasele addax din hamada, de cealaltă parte a întinsei sekia care cu mii de ani în urmă fusese un râu cu multă apă, și de aceea alesese acel colț cu câmpii pietroase, nisipuri nesfârșite și munți sfidători, la paisprezece zile de drum de El-Akab, pentru că nimeni în afară de el nu râvnea la cel mai neospitalier pământ din cel mai neospitalier deșert. Rămăseseră în urmă pentru totdeauna vremurile glorioase când tuaregii luau cu asalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și fără să aparțină vreunei rase din deșert, părea un miracol al Cerului că reușiseră să supraviețuiască apăsătorului și pătrunzătorului siroco din ultimele zile. Din câte putuse înțelege, rătăciseră fără țintă mai mult de o săptămână printre dune și terenuri pietroase și nu știură să spună de unde vin, cine sunt, nici încotro se îndreaptă. Era ca și cum ar fi picat dintr-o dată pe una din acele stele căzătoare, și Gacel îi vizita în fiecare dimineață și după-amiază, intrigat de înfățișarea lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nască pe un pământ cultivat, sau în preajma unui puț, sau depinzând de mâna grijulie a țăranului ce îl udă zi de zi, asemenea spiritului poporului tuaregilor, unicul în stare să rămână, veac după veac, nedezlipit de niște nisipuri și pământuri pietroase la care restul oamenilor renunțaseră întotdeauna. Apa i-a muiat părul și a desprins de pe corpul lui jegul de luni și chiar de ani de zile. S-a scărpinat cu unghiile și a căutat o piatră plată și poroasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]