1,380 matches
-
carta", Milano, Îl Saggiatore, 1995; Milano, Net, 2006 Jean-Noël Schifano și Tjuna Notarbartolo (îngrijita de), Cahiers Elsa Morante, vol. 2, Napoli, ESI, 1995 Concetta D'Angeli e Giacomo Magrini (îngrijita de), Vent'anni dopo "La Storia": omaggio a Elsa Morante, Pisa, Giardini, 1995 Albă Andreini, «L'isola di Arturo» di Elsa Morante, în Alberto Asor Roșa (a cură di), "Letteratura Italiană Einaudi", "Opere", vol. 4, tomo ÎI, Torino, Einaudi, 1996, pp. 685-712 Ștefania Lucamante, "Elsa Morante e l'eredità proustiana", Firenze
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
Morante, în Alberto Asor Roșa (a cură di), "Letteratura Italiană Einaudi", "Opere", vol. 4, tomo ÎI, Torino, Einaudi, 1996, pp. 685-712 Ștefania Lucamante, "Elsa Morante e l'eredità proustiana", Firenze, Cadmo, 1998 Marco Bardini, "Morante Elsa, italiană. Di professione, poeta", Pisa, Nistri-Lischi, 1999 Pier Vincenzo Mengaldo, "Menzogna e sortilegio: Elsa Morante, în Franco Moretti "(îngrijita de), "Îl romanzo", vol. 5: Lezioni, Torino, Einaudi, 2003, pp. 571-584 Concetta D'Angeli, "Leggere Elsa Morante: Aracoeli, La Storia e Îl mondo salvato dai ragazzini
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
Gallimard, 2013 «Nacqui nell'ora amară del meriggio». Scritti per Elsa Morante nel centenario della nascita, a cură di Eleonora Cardinale e Giuliana Zagra, Quaderni della Bibliotecă Nazionale Centrale di Romă, 17, 2013 Marco Bardini, Elsa Morante e îl cinema, Pisa, ETS, 2014
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
Prințul Leopoldo al celor Două Sicilii(22 mai 1813, Palermo - 4 decembrie 1860, Pisa) a fost prinț al celor Două Sicilii și cunoscut drept Conte de Siracuza. Leopold s-a născut la Palermo, ca al treilea fiu al regelui Francisc I al Celor Două Sicilii și a celei de-a doua soții și verișoară
Leopold al celor Două Sicilii (1813-1860) () [Corola-website/Science/332937_a_334266]
-
despre nepotul său, Francisc al II-lea, noul rege. Relația lor a fost rece. În aprilie 1860, Leopold i-a cerut nepotului său să facă concesii liberale. După câteva luni a plecat în Piedmont. A murit la scurt timp în Pisa.
Leopold al celor Două Sicilii (1813-1860) () [Corola-website/Science/332937_a_334266]
-
de redacție ale unora din cele mai însemnate reviste din domeniul oftalmologiei din România și de peste hotare ( „Oftalmologia”, București (1954), „Excerpta Medica Ophthalmology” din Amsterdam, „International Journal for Trachoma” din Marsilia, „Ophtalmologica” - din Basel, „L'Aggiornimenti di Terapia Oftalmologica” din Pisa, „Rivista Italiana de Trachoma e di Patologia Oculare virale ed esotica” din Catania, „Ophthalmic Literature” din Londra, Revista de Oftalmologie din București. A fost membru al Societăților franceză, germană (din Heidelberg), italiană de oftalmologie (din Roma), al societății lombarde de
Nicolae Blatt () [Corola-website/Science/333860_a_335189]
-
cercetare și descoperiri ale tatălui său și l-a secondat în experiențe. S-a ocupat de aplicarea pendulei la ceasornice, realizând unele perfecționări, care ulterior au fost reluate de Christiaan Huygens. Tatăl său l-a încurajat să studieze dreptul la Pisa, încredințându-l maestrului Benedetto Castelli. Vincenzo Viviani i-a elogiat talentul în construcția lăutelor și în acordajul corzilor acestora.
Vincenzo Gamba () [Corola-website/Science/333310_a_334639]
-
Structura nu este un arc adevărat, ci o decorațiune aplicată pe fosta intrare în castel. Coloane corintice flanchează intrarea, dar sculptura de la primul nivel prezintă o cvadrigă triumfală care conduce parada lui Alfonso. Printre scultori s-au aflat Isaia da Pisa, Merliano, Domenico Gagini, Andrea Fiorentino, un ucenic al lui Donatello, și Silvestro dell'Aquila. Sculptorii din Aragon au contribuit, de asemenea, la lucrări. Centrul conține un scut cu simbolurile Aragonului. Pe friza de jos este scris: "ALFONSVS REX HISPANVS SICULVS
Castel Nuovo () [Corola-website/Science/333330_a_334659]
-
indulgențelor și a avut convingeri naționale, fiind rector la Universitatea din Praga. Au avut loc tentative de unificare a bisericii. Prima a fost întâlnirea de la Savoia din 1407, însă papii nu s-au prezentat. A doua a fost conciliul de la Pisa din 1409, prin care a fost ales al treilea papa, Alexandru al V-lea. Erau trei papi simultan. Sigismund de Luxemburg, fiul lui Carol al IV-lea de Luxemburg, a convocat conciliul de la Konstanz. Era regele Ungariei din 1386 și
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
care era adpostit de Sigismund, iar execuția a declanșat războaiele husite de 15 ani. Conciliul a afirmat primatul asupra papiilor prin decretul Haec Sancra din 1415, acesta având autoritatea supremă. Toți cei trei papi au fost eliminați: Ioan XXII de Pisa a fost arestat și depus, Grigore al XII-lea de Roma a abdicat că să asigure legalitatea conciliului, iar Benedict XII de Avignon a fost excomunicat și s-a refugiat la Aragon. A fost ales un nou papa, Martin al
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
legalitatea conciliului, iar Benedict XII de Avignon a fost excomunicat și s-a refugiat la Aragon. A fost ales un nou papa, Martin al V-lea. Însă vor urmă o serie de concilii. În 1423-1424 a avut loc conciliul de la Pisa, în 1431 a avut conciliul de la Basel, prin care a izbucnit conflictul dintre adepții supremației conciliilor și adepții supremației papiilor. Conciliul de la Basel a durat până în 1449, fiind preocupări masive de reforma internă a bisericii și a prerogativelor papale, ce
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
cele două eroine ale acestei saga, născut în 1943. Alții, cum ar fi Marco Santagata, de la Corriere Della Sera, cred că Ferrante n-ar putea fi decât Marcella Marmo, profesor la Universitatea din Napoli, studentă prestigioasă a Școlii Normale din Pisa în anii 1960, ca și eroina romanului, Elena Greco. Ultima presupunere, demnă de suspansul romanelor lui Ferrante, a apărut în luna septembrie a anului trecut, când jurnalistul Claudio Gatti, citat de The New York Review of Books, Frankfurter Allgemeine Zeitung și
Cine este misterioasa Ferrante?!... by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105856_a_107148]
-
rămâne, acțiunea se desfășoară în anii 60-70. Cea care fuge: Elena. Cea care rămâne: Lila. La începutul celui de-al treilea volum al acestei saga romanești, Elena, cea mai puțin dotată, cea ștearsă, termină strălucit studiile literare la Universitatea din Pisa, departe de Napoli, locul originii sale. Ea publică primul său roman autobiografic și frecventează elita intelectuală a anilor 70. În ceea ce o privește, Lila rămâne la Napoli, se căsătorește, abandonează școala. Tânăra este acum muncitoare într-o uzină de conserve
Cine este misterioasa Ferrante?!... by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105856_a_107148]
-
pe trecerea de pietoni (deh, șmecher!!!), șoferul s-a dat jos și a lovit-o pe soția mea peste față, a bruscat-o, i-a rupt maieul și a agresat-o verbal. Soția mi-a spus că, textual, "s-a pisat pe ea durere și spaimă" atunci cand bestia a lovit-o și nu a fost metaforă. Ticălosul a continuat violent, a încercat să o oblige pe soția mea să se urce în mașina lui (chipurile pentru a merge la Poliția locală
FEMEIE BĂTUTĂ de un lider PNL. Imagini ȘOCANTE by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102962_a_104254]
-
întru nimic de sclavi” (Legile, VII, 805). Cunoscător direct al realităților de la țărmul Mării Negre, Ovidiu (sec. I î.Hr.-I d.Hr) scria despre femeile geților: „... ele știu să rabde de foame și de sete” (Pontica, I, 2, 87), sau că „... pisează darurile (zeiței) Ceres și pe vârful capului duc ulcioare grele de apă” (Pontica, II, 8, 10-12). Povestind despre obiceiurile celților, sciților și tracilor, Strabon scria că „...femeile muncesc și ele la câmp și de îndată ce au născut, îi slujesc pe bărbați
Statutul femeii în Antichitate. Dacii cumpărau mai multe neveste () [Corola-website/Journalistic/102382_a_103674]
-
le mai crește părul, așa cum nu mai crește nici iarbă. SCHIMBAREA LA FAȚĂ A DOMNULUI. În această zi se interzice scăldatul. De la Probajenii înainte, nu-i slobod să te mai scalzi în rău. O coborât cerbul de la munte, s-o pisat în apa și-o răcit apa. Atâta-i tăt." (Memoria Ethnologica) Explicația este cu totul altă: apele fiind de acum tot mai reci, crește riscul îmbolnăvirilor. SCHIMBAREA LA FAȚĂ A DOMNULUI. În această zi se duc la biserică mere, pere
SCHIMBAREA LA FAȚĂ, pe 6 august. Ce nu trebuie să faci în această zi by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101892_a_103184]
-
oraș. Panica a luat sfârșit abia după ce astronomii au negat predicția, iar autorul farsei, ofițerul de presă al Institutului Franklin, William Castellini, a fost demis. 1 Aprilie, ZIUA PĂCĂLELILOR. În anul 1950, o televiziune olandeză a anunțat că Turnul din Pisa s-a prăbușit. 1 Aprilie, ZIUA PĂCĂLELILOR. În 1957, BBC difuzează o știre de trei minute în care se spune că la o fermă din Elveția s-au obținut recolte record de spaghetti și arătau imagini cu tăieței recoltați din
1 Aprilie, ZIUA PĂCĂLELILOR. Cele mai celebre păcăleli făcute de-a lungul timpului by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102179_a_103471]
-
personalități vor apărea în viitorul apropiat la televiziunile de știri și cum se vor poziționa acestea. Controverse în Italia Campania Mani Pulite a generat și controverse în Italia. Blogul citat amintește un studiu al profesorului Alberto Vannucci, de la Universitatea din Pisa, care atrage atenția că investigațiile au avut efect doar pe termen scurt. Societatea a delegat sarcina de a face reformă către magistrați, ceea ce a dus la escaladarea tensiunilor între politic și justiție și a scăzut încrederea în instituții. În plus
Campania anti-corupție,asemănări și deosebiri față de Mani Pulite, Italia () [Corola-website/Journalistic/102191_a_103483]
-
(în , sau UniPi) este o universitate publică italiană situată în orașul Pisa. A fost fondată în 1343 printr-un edict al papei Clement al VI-lea. Este cea de-a 19-a universitate din lume ca vechime (de la data înființării) și cea de-a 10-a din Italia.. Această prestigioasă universitate este
Universitatea din Pisa () [Corola-website/Science/336355_a_337684]
-
lume ca vechime (de la data înființării) și cea de-a 10-a din Italia.. Această prestigioasă universitate este clasată în Top 10 la nivel național și în Top 400 mondial, potrivit ARWU și QS. Ea găzduiește și Grădina botanică din Pisa ("Orto botanico di Pisa"), cea mai veche grădină botanică din Europa, înființată în 1544. face parte din „Sistemul Universitar din Pisa” ("Sistema Universitario Pisano"), care mai include Școala Normală Superioară ("Scuola Normale Superiore di Pisa") și Școala de Studii Avansate
Universitatea din Pisa () [Corola-website/Science/336355_a_337684]
-
data înființării) și cea de-a 10-a din Italia.. Această prestigioasă universitate este clasată în Top 10 la nivel național și în Top 400 mondial, potrivit ARWU și QS. Ea găzduiește și Grădina botanică din Pisa ("Orto botanico di Pisa"), cea mai veche grădină botanică din Europa, înființată în 1544. face parte din „Sistemul Universitar din Pisa” ("Sistema Universitario Pisano"), care mai include Școala Normală Superioară ("Scuola Normale Superiore di Pisa") și Școala de Studii Avansate Sant'Anna ("Scuola superiore
Universitatea din Pisa () [Corola-website/Science/336355_a_337684]
-
10 la nivel național și în Top 400 mondial, potrivit ARWU și QS. Ea găzduiește și Grădina botanică din Pisa ("Orto botanico di Pisa"), cea mai veche grădină botanică din Europa, înființată în 1544. face parte din „Sistemul Universitar din Pisa” ("Sistema Universitario Pisano"), care mai include Școala Normală Superioară ("Scuola Normale Superiore di Pisa") și Școala de Studii Avansate Sant'Anna ("Scuola superiore di studi universitari e di perfezionamento Sant'Anna"). Universitatea are aproximativ 57.000 de studenți (dintre care
Universitatea din Pisa () [Corola-website/Science/336355_a_337684]
-
găzduiește și Grădina botanică din Pisa ("Orto botanico di Pisa"), cea mai veche grădină botanică din Europa, înființată în 1544. face parte din „Sistemul Universitar din Pisa” ("Sistema Universitario Pisano"), care mai include Școala Normală Superioară ("Scuola Normale Superiore di Pisa") și Școala de Studii Avansate Sant'Anna ("Scuola superiore di studi universitari e di perfezionamento Sant'Anna"). Universitatea are aproximativ 57.000 de studenți (dintre care 3.500 urmează studii de doctorat și de specializare superioară). Universitatea din Pisa a
Universitatea din Pisa () [Corola-website/Science/336355_a_337684]
-
di Pisa") și Școala de Studii Avansate Sant'Anna ("Scuola superiore di studi universitari e di perfezionamento Sant'Anna"). Universitatea are aproximativ 57.000 de studenți (dintre care 3.500 urmează studii de doctorat și de specializare superioară). Universitatea din Pisa a fost înființată oficial pe 3 septembrie 1343. Cu toate acestea, o serie de cercetători susțin că originea sa datează din secolul al XI-lea. Primele date certe privind prezența unei școli de drept laic și monahal în Pisa provin
Universitatea din Pisa () [Corola-website/Science/336355_a_337684]
-
din Pisa a fost înființată oficial pe 3 septembrie 1343. Cu toate acestea, o serie de cercetători susțin că originea sa datează din secolul al XI-lea. Primele date certe privind prezența unei școli de drept laic și monahal în Pisa provin din a doua jumătate a secolului al XII-lea, atunci când Pisa reușise o remarcabilă dezvoltare economică. Din secolul următor datează primele documente care atestă prezența unor doctori în medicină și chirurgie. Cel mai vechi document păstrat despre această școală
Universitatea din Pisa () [Corola-website/Science/336355_a_337684]