2,526 matches
-
la o parte. Convoiul intră va-lvîrtej. Stere strigă la cărăuși să ferească pomii și opri caii: - Ptr, boalelor! Ptr, n-auziți? Descărcară apoi butoaiele și le puseră binișor pe pământ. Proptiră două grinzi groase cu capete de fier în zidul pivniței sub chepeng și începură să răstoarne poloboacele, ținute în frânghii. Vinul suna sub doage și mirosul lui proaspăt îmbată nările negustorului. Butoaiele acelea erau averea lui, sub cercurile de fier clipocea sângele său. Abia târziu, după ce mâncase cu oamenii, Stere
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se cutremură corpul de plăcere... Părea că chipurile de piatră începeau a se legăna pe piedestalele lor balanțînd cu mînile, apoi el se culcă pe manta la pământ ca să privească... Stanurile de piatră se coborâră și-ncepură a juca în pivniță, și sub greoaiele lor tălpi de granit urla cerul suteranei... Mai stângaci decât urșii se-nvîrteau țopăind și strigau și se certau... Hopp! hopp, zupp, zupp! Și-și legănau taliile lor țepene, și-și mișcau picioarele lor, și ochii lor de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
născuse Iorgu. Să ne familiarizăm cu casa întreagă în simpla ei frumusețe și cu copilăria eroului nostru. Cuconul Vasile Creangă era bogat și om bun de suflet. Oamenii din satul lui și din cele-nvecinate povesteau că el are-n pivniță poloboace de irmilici și dimerlii de galbeni, dar - lucru ce se-ntîmplă rar - nime nu-i bănuia aceasta. Se-nțelege că poloboacele și dimerliile erau creațiuni ale fantaziei, însă într-o scatulcă veche de fier ce era șrubuită de podelele unui
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
am trezit total nepregătit pentru o astfel de situație. Fiind din Vestul mijlociu al Statelor Unite, am fost Învățat cum să fac față unei tornade. Nici unul dintre cele două sfaturi care mi-au venit pe dată În minte Ă „aleargă către pivniță” și „Întotdeauna să ai la Îndemână baterii noi” Ă nu părea să se potrivească situației În care mă aflam. Așa că iată-mă, un om pregătit să se descurce În fața unei tornade confruntându-se cu un cutremur. A fost un moment
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
văd pe nimeni... — Te pomenești c-or fi pus ochii pe tine, băiatu’ mamii... Mereu am zis că e ceva cu castelul ăla, prea stă el sus acolo, deasupra orașului... Și cărțile pe care spui că le citești, de prin pivnițe... Cine știe ce ai priceput de-acolo și te-o fi luat gura pe dinainte la bodegă... Tu nu asculta ce zic ăștia la televizor. Revoluția aia a fost doar cât răscolești fânul, să nu se mucegăiască. Tot paiele alea vechi sunt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
punea nimeni. Auzise o bufnitură surdă pe trotuar, sub fereastră. Era liniște și, deodată, buf ! De parcă cineva scăpase de la etaj un sac de cartofi, chiar așa a zis, cum se auzeau sacii de cartofi pe care-i arunca bunicul în pivniță, la țară. Cu alte cuvinte, omul nostru nu strigase, nu păruse surprins de ce i se întâmplă... Ce știi despre el ? — În clipa asta, doar ce arată analizele. Știu, cu precizie, cât zahăr are în sânge, dar nu știu cum îl cheamă. Cosmina
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
femeii, incapacitatea ei de ascetism", fu gândul său. Abia la amiază sosi camionul cu macaraua și, surpriză, Hagienuș în carne și oase. Butoiescu căutase la acesta o platformă joasă de piatră, pe care șezuse originar statuia, Hagienuș o găsise în pivniță, deasupra unui butoi de murături, și fiindcă auzise că Ioanide e la Bellu, ținuse să-l vadă, să guste emoția lucrării începute. Adusese cu el și două sticle de vin negru vechi, de pe vremea când avea moșia nevestei, să le
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un lanț puțin ruginit, terminat cu o ancoră moderată de iaht sau de barcă cu motor. Toate aceste obiecte aveau epica lor, în discordanță cu purtarea obișnuită a lui Gulimănescu în societate. Oamenii au secrete neprevăzute, și adesea podul ori pivnița spun mai mult decât actele de stare civilă. Întrucât Dan Bogdan prezintă unele asemănări cu Conțescu pe de o parte și cu ceilalți doi Dioscuri pe de alta, credem că e suficient a transcrie două documente, fără a mai încerca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unei comunități de apași. Banda avea legislația și ceremonialul său, credea, într-un cuvânt, într-o religie neagră, și scena de debut era impresionantă (în concepția regiei). Scena făcea un corp unic cu sala, care era decorată ca o vastă pivniță cu pereți de piatră și cu răsuflători. Scena înfățișa doar un promontoriu al sălii, ridicat pe câteva trepte de scândură, și pe ea, în fața unei mese acoperite cu pânză neagră, împodobită cu un craniu, un pumnal înfipt și un lampadar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de vreo două secole falsificase teatrul. Înainte, publicul spectator ocupa scaune chiar pe scenă, piesa desfășurîndu-se în imediata contingență. Iluzia de asistare la viață era mult mai mare. În decursul acțiunii, Jack (așa-i zicea șefului) conducea în sediul din pivniță o femeie de lume îmbrăcată în rochie de seară și cu gâtul plin de bijuterii. Femeia era însoțită de un bărbat în frac. Amândoi fuseseră confiscați într-o lovitură, iar bărbatul, adus anume pentru fixarea sumei de răscumpărare. Jack smulgea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
deveni ridicol. Dar mirare! Jack smulge mâinile damei în rochie de seară, declară că el însuși e cast și nu înțelege să sucombe în fața unei femei. A da lovituri, acesta e "idealul" vieții lui. Se presupunea că femeia ședea în pivniță cu Jack multe ore din noapte, în așteptarea veștilor de la soț (piesa nu avea decât un decor pentru toate actele). Între timp, soțul avar se ducea la poliție, de la care afla că atacatorul nu putea fi decât Jack, omul care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
entuziasmul vreunui vizitator Gaittany se oferea să se intereseze dacă nu cumva împrumutătoarea mobilierului nu e dispusă a-l vinde. Câteva cadouri răsplăti concursul lui Gaittany. Sultana trimise pe Expertul acasă la Hagienuș, unde acela găsi prin odaie, săli și pivniță fragmente surprinzătoare (inscripții, bucăți de basoreliefuri și de statui orientale), care, bine expuse, găsiră amatori fervenți. Deși somat de Petrișor, Hagienuș nu voi să le vândă. - Asta e toată fericirea mea, astea și memoria maiciivoastre. Când voi muri faceți ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
statui orientale), care, bine expuse, găsiră amatori fervenți. Deși somat de Petrișor, Hagienuș nu voi să le vândă. - Asta e toată fericirea mea, astea și memoria maiciivoastre. Când voi muri faceți ce vreți, acum nu le dau. - Le țineai în pivniță! . - Acolo în pivniță le văd când mă duc să iau vin culumînarea, și am o tresărire, o bucurie. Hagienuș exagera în bună parte, căci, deși era amator de vechituri, pe care le luase de altminteri pe nimic, nu făcuse caz
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bine expuse, găsiră amatori fervenți. Deși somat de Petrișor, Hagienuș nu voi să le vândă. - Asta e toată fericirea mea, astea și memoria maiciivoastre. Când voi muri faceți ce vreți, acum nu le dau. - Le țineai în pivniță! . - Acolo în pivniță le văd când mă duc să iau vin culumînarea, și am o tresărire, o bucurie. Hagienuș exagera în bună parte, căci, deși era amator de vechituri, pe care le luase de altminteri pe nimic, nu făcuse caz de ele. Acum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care Christina și strigoi, și femeie o exercită asupra lui Egor este fascinația misterului, necunoscutului, a fructului interzis. Mai rezistent decât biblicul Adam, Egor refuză și distruge ispita, sparge cu toporul portretul domnișoarei Christina, străpunge cu o țepușă locul din pivniță În care se presupune că se ascunde ziua strigoiul și, În cele din urmă, dă foc conacului pentru a pieri astfel casa blestemată și a se risipi vraja malefică. Legătura dintre cele două lumi este făcută de Simina, mica vrăjitoare
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
când cumpărăm cai? - Vârsta cailor - Cât timp poartă animalele agricole? Pomăritul: Părțile pomului - Prășirea pădureților de altoit - Despre altoire îndeobște - Surceii nobili - Ceara și rășina de altoit - Altoirea în despicătură - Copularea - Ocularea. Vieritul: Culesul strugurilor - Spălatul buților - Cum să fie pivnița? Stupăritul: Date statistice. Legumăritul: Cultura fragilor. Mătăsăritul: Păstrarea seminței - Schimbarea pielei - Omidăria - Nutrirea omizilor. Mijloace în contra unor primejdii grabnice la oameni. Varietăți ș. a. Agricultura, acest izvor însemnat al bogăției naționale, este aproape singura meserie a poporului român. Editorul crede a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
culeagă? - Cum să se culeagă? B) Conservarea: Localul de iernat - Mobilele localului de iernat - Pachetarea poamelor menite pentru transport. Capitul XIII. Întrebuințarea poamelor. A) Uscarea poamelor. B) Prepararea lictarului; C) Prepararea vinului de poame; Pisătoarele și pisarea - Teascurile și tescuirea - Pivnița - Buțile - Tractarea vinului în pivniță; D) Prepararea rachiului, oleiului și oțetului de poame: Rachiul - Oleiul - Oțetul. Adaus: I. Cultura gardului viu: Foloasele - Prăsirea păduceilor - Pregătirea terenului - Plîntarea păduceilor - Croirea și tractarea - împletirea și tractarea mai departe. Autorul ni e cunoscut
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
B) Conservarea: Localul de iernat - Mobilele localului de iernat - Pachetarea poamelor menite pentru transport. Capitul XIII. Întrebuințarea poamelor. A) Uscarea poamelor. B) Prepararea lictarului; C) Prepararea vinului de poame; Pisătoarele și pisarea - Teascurile și tescuirea - Pivnița - Buțile - Tractarea vinului în pivniță; D) Prepararea rachiului, oleiului și oțetului de poame: Rachiul - Oleiul - Oțetul. Adaus: I. Cultura gardului viu: Foloasele - Prăsirea păduceilor - Pregătirea terenului - Plîntarea păduceilor - Croirea și tractarea - împletirea și tractarea mai departe. Autorul ni e cunoscut prin colaborarea sa la "Calendarul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
atunci când ajungea în situația de mazil, adică fără funcție la stat, cum este menționat înainte de anul 1754, căci abia acum îi va reda voievodul Matei Ghica dregătoria de mare vornic al Țării de Jos. Avea case și alte acareturi, precum pivnițe, dughene, adică prăvălii, în orașele Iași, Galați, Botoșani, vii la Socola și în alte podgorii moldovenești, mori și moșii în mai multe ținuturi, pod pe dubasuri (umblător) pe apa Siretului. Dintre moșiile care au făcut obiectul împărțelii din 1679 între
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
1772 și 1774 este numită „Nastasîica Racovițoaie” și apare înscrisă ca stăpână a Torceștilor, dar și a Țigăneilor, potrivit altui act din care am reprodus ceva mai sus. Printre lucrurile răposatului Iordache Costache s-au aflat „casăle din Iași, o pivniță cu crâșmă și cu două dughene în Târgul de Jos și o moșie cu mori, anume Torceștii, la ținutul Tecuciului”, avere pusă în vânzare prin licitație publică și adjudecată chiar de domnitor la prețul de 19.750 lei, văduva rămânând
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
moștenire „o casă cumpărată de la preotul Ilie”, destul de încăpătoare, cu mai mult de două camere din moment ce prevede clauza ca „jumătate să rămâie fiului meu, Grigoraș”, iar cealaltă „jumătate”, în care sta el cu soția, să rămână acesteia. Mai înscrie „o pivniță și o poetică într-o unire cu casa”, deci o continuare a casei, cum se procedează și în zilele noastre, „căsoaia care se găsește ridicată și stuhuită”. Apoi, „căzi și poloboace și alte lucruri” nespecificate; urmează un „izvod de câte
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
capătul despre răsărit într-o poeniță și bour într-un copaciu chiar în malul Bârladului, la fântâna lui Goniș (Guneș) unde este și piatră hotar; (punctul unde noi ziceam La Dib, deformare populară în loc de dig, I. S.), spre apus prin pivnița lui Ocniș” până în apa Siretului, deoarece partea de peste Siret era stăpânită în acest timp de către „hătmăneasa Rucsanda Ruset, născută Calimah”, fiind vorba de partea Umbrăreștilor boierești de la vest de Siret, aflată în hotar cu Bilieștii la nord și cu răzeșii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
vorba în tot sângele ăsta roșu... Eu mi-am închipuit că dacă unul moare, păi, atunci se termină cu tot și toate în omul care e mort. GRETE: Și ce facem acum cu asta? ERNA: Pe asta o înmormântăm în pivniță, pentru că oamenii de soi chiar spun mereu: Fiecare om din țara asta are un cadavru îngropat la el în pivniță. Sfârșitul scenei a doua Scena a treia Pe scenă e un teatru. O mică sală triunghiulară; o scenă foarte mică
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și toate în omul care e mort. GRETE: Și ce facem acum cu asta? ERNA: Pe asta o înmormântăm în pivniță, pentru că oamenii de soi chiar spun mereu: Fiecare om din țara asta are un cadavru îngropat la el în pivniță. Sfârșitul scenei a doua Scena a treia Pe scenă e un teatru. O mică sală triunghiulară; o scenă foarte mică, care e înconjurată cu becuri. Publicul desenat stă pe bănci de lemn cu spatele la "publicul adevărat". Chiar și în timpul spectacolului, chelnerița
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
amenințător) Laba javrei, cățelul Domnului (șchioapătă spre spatele scenei) Tu îmi vei mușca piciorul (câinele mușcă, Sepp strigă și râde) Înfometata Foame Omul care o face pentru nimic. Sfârșitul scenei 2 Scena a treia Sepp Botdejigodie stă pe scările dinspre pivniță și toarnă în el must cât cuprinde. Cât durează scena el se joacă cu un uriaș cuțit de măcelărie. SEPP BOTDEJIGODIE: Cuțitul meu se agață mereu. (pune deoparte cuțitul de viță de vie, scoate o piatră de șlefuit din șorț
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]