2,544 matches
-
filme alb-negru împrăștiate pe covor printre piesele prismatice ale unui joc de construcții. Foarte încet, dizolvat de emoție, m-am apropiat de fetița care-și făcea de lucru cu o păpușă de cârpă ale cărei trăsături erau desenate tremurător, cu pixul, pe cercul de pânză al feței. Când am fost în fața ei, și-a ridicat deodată ochii spre mine. Doamne, cum să nu-i recunosc? Cum am putut să rătăcesc atâta vreme? Căci ochii aceia negri și fermi, genați delicat, erau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vineri, ora 1 și 9 minute. Acum, când scriu rândurile acestea, Stella e lângă mine și sforăie ușor. I-am citit Frumoasa și Bestia și acum am liber la scris. Țin întotdeauna jos, la piciorul patului, o agendă și un pix. Așa am început să scriu din nou. De câteva luni chiar. Trebuie să-ți drămuiești foarte bine timpul. Mai ales când alăptezi (privilegiu de care Stella, din cauza chilothoraxului, nu s-a bucurat ; a recuperat, în schimb, fratele ei). Câteva luni
Închisoarea tapetată cu pamperși. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
cealaltă fereastră ce dă în curtea mănăstirii și-mi aranjez în șifonierul înalt cele câteva haine ce le-am adus cu mine, pe masă mi-am scos din rucsac caietele mai mici de desen, creioanele, cărbunele, jurnalul în care scriu, pixuri, casetofonul cu căști, casetele, Carmina Burana, două casete cu Mozart, ceva Bach, dar și Vanghelis, J.M. Jarre, Bon Jovi, Enigma, apoi aparatul de ras, after shave, periuța de dinți, pasta Colgate, săpun, hârtie igienică, Dumnezeule, și dintr-o dată mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de școală, păstrate într-un cufăr vechi din pod, e cu pătrățele foaia, am rupt-o din primul caiet care mi-a căzut în mână, caiet de aritmetică scria pe coperta lui, cl. a IV-a, Daniel, trimestrul întâi, și pixul cu care am scris l-am găsit în vechiul meu penar de lemn din clasele mai mici, Daniel, am scris pe capacul penarului, numele meu, iar în interiorul penarului, Mihai, unul dintre gemenii părintelui Dumitru din sat, scrisese Diana, numele surorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a strâns puțin de deget și a simțit o satisfacție vinovată când a văzut cum fața lui roșește ușor de durere. — Ce altceva mai ai? întrebă Calvin Carter curios. Aspirine? Ea dădu din cap cu precauție. —Doriți una? Nu, mulțumesc. Pix și carnețel? Ea dădu din nou din cap. Dar ce zici de - și asta e cam trasă de păr, recunosc - un set cu ac și ață de cusut? Ashling făcu o scurtă pauză, apoi întreaga expresie i se lumină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să fiu liberal, dar ai dreptate. Îmi dai numărul tău de telefon? Are pistrui, se gândea ea, încercând să își dea seama cum să scape. Nu voia să își dea numărul unui bărbat entuziast cu pistrui. Dar el scosese deja pixul și ochii îi străluceau veseli. A încercat să-și calmeze furia provocată de faptul că era pusă într-o astfel de situație. A îngropat-o, a dat-o la o parte. —Șase, șapte, șapte, patru, trei, doi... A ezitat înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lucruri. Dar ceva se schimbase. Nu cu multă vreme în urmă era plină de entuziasm și optimism. Ce era diferit, ce se întâmplase? 14tc "14" —Diet Lilt sau Purdeys? medită Ashling. Nu știu. Păi, hotărăște-te, o grăbi Trix, cu pixul ațintit asupra carnețelului său cu spirală. Se închide la magazin dacă nu te grăbești. Deși echipa de la Colleen lucra în această formulă de mai puțin de două săptămâni, aveau deja o rutină. Se mergea la magazin de două ori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cap până în picioare cu produse din colecția de vară Morocco, le-a întâmpinat și le-a întrebat cine erau, după care le-a cerut să semneze într-o carte pentru vizitatori. Lisa a scrijelit câteva cuvinte, apoi i-a înmânat pixul lui Ashling, care s-a luminat de încântare. —Și eu? chiui ea. Lisa strâmbă din buze și dădu din cap amenințător. Calmează-te! —Scuze, șopti Ashling. Totuși, scrise cu foarte mare grijă „Ashling Kennedy, redactor-șef adjunct, revista Colleen“. Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mine un om foarte superficial. —OK. Se pare că vocea i-o luase înainte, fără voia ei. —Sună-mă. —Numărul tău....? — Îl ai. — Mai dă-mi-l o dată ca să fim siguri. Marcus a început o pantomimă elaborată, insinuând căutarea unui pix și a unei bucăți de hârtie. Din fericire, Ashling avea în geantă echivalentul unei mici papetării. Și-a scris numele și numărul de telefon pe o pagină ruptă dintr-un carnețel. Voi prețui asta, spuse el, împăturind hârtia de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a adresat vesel: —Livrare de una bucată femeie beată pentru dumneavoastră. Semnați aici. Împleticindu-se și împiedicându-se, Clodagh a fost ajutată să intre, apoi Marcus și Ashling s-au suit înapoi în taxi și au plecat acasă. —Ai un pix? o întrebă Marcus pe Ashling, în timp ce taxiul mergea pe străzile întunecate care duceau la apartamentul ei. — Da. — Și o bucată de hârtie? Ashling deja căuta. Se uita cu coada ochiului cum Marcus scria ceva. Semăna uimitor de mult cu: „Livrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să semneze ceva ce se numea Luare la Cunoștință, document pe care trebuia să-l trimită înapoi avocatului lui Oliver. Dar ea nu avea de gând să semneze nimic. Și nu doar pentru că nu avea putere nici să ridice un pix. Instinctul ei de autoconservare era foarte puternic. A urmat o bătaie la ușă. Ea a reușit chiar să râdă puțin. Gândul de a se ridica din pat pentru a deschide era atât de puțin probabil, încât era amuzant. Altă bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
încercat un salut ca de la bărbat la bărbat cu Oliver, dar nu și-a putut ascunde mirarea. —Dar tu? Și el e ocupat. Lisa devenea din ce în ce mai nervoasă. Se purtau cu Oliver de parcă era de la circ. — De fapt, spuse Oliver, punând pixul și ochelarii jos, mi-ar prinde bine o pauză. Chestia asta mă termină. O jumătate de oră? El s-a ridicat grațios și Lisa îi admiră musculatura fluidă. —Vii, Lisa? — Păi ce să fac? — La început trișa, se confesă Beck
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de tine, ești soția lui! Vehemența lui Marcus nu prea își avea locul. Se juca cu ciucurii jaluzelelor. — Dar presupun că nu se simte dator să aibă grijă de mine... Ce faci? spuse ea, după o scurtă pauză. — Caut un pix. —Uite, spuse Clodagh, după ce localiză un penar de-al lui Craig. Ce vrei să faci? —Doar... El scria ceva pe o bucată de hârtie. —Ceva. Hai în pat, îi șopti el, cu buzele lipite de gâtul ei. — Am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
tensiune ale tramvaielor și cablurile telefonice. M-am uitat în jos, la pușcașii marini, iar unul dintre ei mi-a arătat degetul mijlociu. Sper că tipii ăștia nu ți-au luat numărul de pe insignă, i-am spus. — Mă doare-n pix dac-au făcut-o. Am arătat spre un pâlc de palmieri care ardeau ca niște torțe, răspândind în jur mingi de foc. N-o să reușim să-l predăm în seara asta. Ai gonit până aici ca să-i pui pe fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Short, tataie. De ce-ai omorât-o? Privirile bătrânului implorau milă și am evitat să mă uit la el. Fritzie, care examina cazierele de pe perete, rupse tăcerea: — Nu fi timid, băiete. Păsăroiul ăsta îi obliga pe băieței să-i sugă pixul. Am zgâlțâit și am smucit de cârlig. Hai, tataie, spune adevărul! De ce i-ai făcut felul? Bidwell răspunse cu voce stinsă, bătrânească: — N-am omorât-o eu, domnule. Voiam doar să ajung într-o închisoare de minimă securitate. Nu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nici una din cele patru echipe de anchetă nu izbutise capabilă să-i dea de urmă. Sub numele ei, între paranteze, un polițist de la Moravuri scrisese cu creionul „Lucrează în zona barului Biltmore - agață participanții la convenții“. Fritzie înconjurase informația cu pixul. Mi-am impus să raționez ca un detectiv, nu ca un puștan fericit la gândul răzbunării. Lăsând la o parte bucata cu șantajul, era clar că Charlie Issler o știa pe Betty Short. Betty o cunoștea pe Sally Stinson, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
paginile lucioase ale cărților înșirate pe jos. Pe cărți n-am găsit decât pete neclare dar celelalte suprafețe ale încăperii scoaseră la lumină pete, urme de mănuși și două tipuri distincte și clare de amprente. La sfârșit am încercuit cu pixul amprentele mai mici de pe ușă, de pe toc și de pe peretele igrasios de deasupra saltelei. Apoi am luat lupa și mostra cu amprentele lui Betty Short și le-am comparat. Un punct identic. Două. Trei - suficiente pentru tribunal. Patru, cinci, șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dar exista de fiecare parte a porții câte un șir de trei sonerii, cu butoanele mânjite pe margine cu o altă vopsea maronie. Sub fiecare din ele, era spânzurată o etichetă cu numele locatarului. „NORMAN CHALMERS“ era scris cu un pix cu gel pe o bucată de carton gros, care era lipit cu scotch peste numele proprietarului anterior. Etajul de sus, pe dreapta. Logan se dădu un pas Înapoi și privi În sus clădirea. Luminile erau aprinse. — Bine. Se apropie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
părea a fi o grădină din spatele casei, cu un băț care sprijinea sfoara pe care se uscau rufele, Încadrat Între un prosop defocalizat și o pereche de blugi. Insch ținea fotografia cu spatele la el, astfel Încât să poată citi numele scris cu pix pe spatele ei. — Ia zi-mi, domnule Nicholson, cine e Luke Geddes? Nicholson Își trecu limba peste buze și privi nervos spre, oriunde dar nu spre ușă, spre agenta plouată, copilul de pe biciletă. — E una dintre micuțele tale victime, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
rânji, revenind la laptopul său. Mai erau destule nume pe listă peste care să treacă. Zece minute mai târziu, stătea În fața unei hărți mari și laminate a Aberdeenului, pusă pe peretele opus al camerei mobile de anchetă. O marcaseră cu pix roșu și albastru exact ca pe harta de la cartierul general al Poliției: cu roșu locurile de unde fuseseră răpiți copiii, cu albastru pe cele În care fuseseră găsiți. Numai că acum era Încercuit și Duthie Park. — Ei? Întrebă Insch În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
albastru și se bătu cu el peste dinți. — Și... Vocea lui Insch nu suna prea răbdător. — David Reid nu se-ncadrează. Cu un mormăit ce sugera amenințarea, Insch Îl Întrebă pe Logan despre ce naiba vorbește. — Păi, Împunse Logan harta cu pixul, David Reid a fost luat din sălile de agrement de la plajă și aruncat În rău, la Bridge of Don. Nici un parc. — Am mai vorbit despre asta! se burzului Insch. — Da, dar atunci aveam doar două dispariții. Poate nu erau destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
numit și cititor). Mâna sa apucă iar plicul aflat pe masă, Îl deschise cu fermitate, găsi o hârtie pe care o citi. Făcu doi pași deciși spre un alt punct al bibliotecii. Scoase caietul cu scoarțele albastre lucioase. Luă un pix negru. Scrise: „A murit. Nu se poate să fi murit. Nu avea dreptul să moară. Dar dacă nu a murit?!“. Oare ce-o fi citit acolo? Vom afla cu altă ocazie. Referințe critice selective Cornel Moraru: Pradă textului Este cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe cine bănui. - Era studentă, deci. Cumva lucra? - Era studentă, într-adevăr. Făcea parte și dintr-o orchestră independentă însă. Încercăm acum să aflăm mai multe despre asta. Rhyme făcu un semn scurt către Thom, ajutorul său. Acesta luă un pix și un carnețel și începu să scrie, lucru pe care îl făcea destul de des. Se auzi o bătaie în ușă și Thom se grăbi în hol pentru a deschide. - Avem un musafir! strigă el din hol. - Musafir? se întrebă Rhyme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Păi, mă uitam pe raport. Dar e doar unul preliminar, din ce îmi dau seama. Am nevoie de ceva mai multe detalii, de exemplu despre fibrele găsite. Compoziția chimică, lungimea, diametrul, culoarea exactă, vopseaua folosită... - Stai puțin să iau un pix. Gata, continuă. - De asemenea, am nevoie de urmele de pantofi lăsate la fața locului și de toate lucrurile care se găseau pe masa secretarei în acel moment, pe rafturi, în dulapuri sau pe pereți. Și poziția exactă în care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
exact în care din ele se aflau. - De ce era goală? continuă Sellitto. - Ce era goală? - Nota de plată pe spate. Dacă ai luat-o doar pentru a scrie ceva pe ea, de ce nu ai și făcut-o? - Nu am găsit pix, parcă. - Pixuri găsești din belșug la Starbucks. Toate chelnerițele au pixuri acolo. E nevoie de el când semnezi pe bonul de la cardul de credit. - Chelnerița era ocupată. Nu am vrut s-o deranjez. - Și ce voiai să notezi? - Ăăă, rosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]