37,317 matches
-
umeri arătînd cu degetul către administrațiile locale, iar administrațiile locale își întorc buzunarele pe dos și anunță că n-au bani. Totuși începerea anului școlar nu e o calamitate naturală, încît toți mînuitorii de fonduri bugetare din România care se plîng că nu au bani pentru școli pot fi întrebați dacă au prevăzut acești bani atunci cînd și-au alcătuit bugetele. Și, dacă nu, cum se explică acest dispreț față de școală, adică față de o instituție care asigură calitatea contractului României cu
Starea școlilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15928_a_17253]
-
în care societatea însăși se raportează la cultură: Jacques Le Rider face figură separată printre profesori la universități americane, specializarea sa e mult mai strictă, implicarea în spațiul public mult mai redusă, înfățișându-se ca reprezentant al unei Franțe ce plânge încă decăderea culturii înalte. Pare de mult mai mare succes formula permanentei raportări la spațiul public și amestecul relaxant de mare cultură și civism din universitățile de peste ocean. Vladimir Tismăneanu, Spectrele Europei Centrale, prefață de Livius Ciocârlie, volum coordonat de
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
le păstreze. Încît, în locul unor iluzorii trasee cu Dracula, turismul autohton ar putea avea ca puncte de interes proprietățile regale. Să facem însă un pas în plus. Dacă familia regală și-ar redobîndi proprietățile solicitate, nu cumva statul, care se plînge că n-are bani să le întrețină, ar scăpa de această povară, ea trecînd pe umerii Casei Regale? * Să admitem însă și ipoteza că după ce ar intra în posesia palatelor și domeniilor revendicate Regele se va hotărî să le vîndă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15943_a_17268]
-
unul mă mângâiase pe creștet, pentru că, școlar fiind, le strigasem cu entuziasm: Vivat Magna Polonia! Mai târziu, aveam să aflu că niște generali de-ai lor, foarte semeți, refugiindu-se în România, în septembrie 1939, după dezastru, s-ar fi plâns că nu fuseseră primiți cu onoruri. La care regele nostru Carol al II-lea, bășcălios cum era, le-ar fi zis: Domnilor, regret, dar ați sosit prea devreme! Nicăieri atracția feminină nu este mai deplină. Înțelegi farmecul slav. Dacă și
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
de a-și hrăni victimele din cînd în cînd - îi bat științific, pentru a le grăbi moartea, fără urme de violență. Culmea e că legea nu pedepsește asemenea păcăleli sinistre, iar bătrînii care sînt furați astfel nu se mai pot plînge decît bunului Dumnezeu. Dacă acest gen de ticăloșie n-ar fi căpătat o amplaore rușinoasă, la fel de rușinoasă ca și abuzurile la care sînt supuși copiii abandonați, m-aș fi gîndit că inventivitatea inșilor scurși de ultima picătură de omenie a
Banii pentru săraci by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15975_a_17300]
-
într-un târziu ce este Misterul! Conștienți că Dumnezeu nu ne-a părăsit, Iarbă și Om ne dăm întâlnire cu Diavolul pentru a ne învinge temerile despre Dragoste, Viață și Blestem... Iarbă și Om, o singură Moarte! Dacă aș putea plânge, mi-aș amesteca lacrimile cu vin, să vă îmbătați de durerea sufletului meu! Aș îngenunchia în Păcat, cu mâna pe inimă, strigându-vă cu mii și mii de cuvinte neînțelese încă, prinse în flăcările dragostei mele risipite prin așternuturile Vieții
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
vom pierde sub zăpezile secolelor, iubindu-ne cu Patimă și îmbolnăvindu-ne crunt de Dragoste... Pedepsite cu dragoste, umbrele mele încătușate, străine, singure și fierbinți își caută perechile înzăpezite în noapte... Umbră și Umbră de sânge, pierdute în măruntaiele pământului, plâng pe la uși străine.... În noaptea aceasta, umbrele încătușate mor însângerate de vise, vulturii de pradă le hăituiesc prin deșert... Mă trezesc în dimineață, Om fără de Umbră, amprentă mișcătoare, orbecăind pe calea Vieții cu o lumânare fumegând în mâna dreaptă, pierdută
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
mai nuanțată intonație, pentru că știu multe dintre povești, pentru că îi redescopăr interpretările fine pentru multe scene (și, Doamne, cîte sînt!), pentru că rîd, pentru că îl simt atît de aproape. Și nimeni nu poate să mi-l ia! Vlad spunea să nu plîngem "atunci". Eu scriu, și în loc de lacrimi, îmi curg cuvinte. De trei zile, asta fac, scriu. Nu mi-e deloc ușor. Dar nu plîng. Fără lumea lui Vlad Mugur ne va fi greu să trăim. Asta știu sigur. Lumea boierilor se
In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15988_a_17313]
-
îl simt atît de aproape. Și nimeni nu poate să mi-l ia! Vlad spunea să nu plîngem "atunci". Eu scriu, și în loc de lacrimi, îmi curg cuvinte. De trei zile, asta fac, scriu. Nu mi-e deloc ușor. Dar nu plîng. Fără lumea lui Vlad Mugur ne va fi greu să trăim. Asta știu sigur. Lumea boierilor se împuținează, cercul se strînge în jurul nostru și, dacă nu prețuim valorile și prietenia cît ne sînt prin preajmă, singurătatea ne bate la ușă
In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15988_a_17313]
-
bisericile? în schimbul entuziasmului cu care, fuguța-fuguța, alergau la "organ" s-o toarne pe nefericita venită la spovedanie ca să mărturisească avortul? Dl. Iliescu se așază într-o situație mai dificilă decât își imaginează. Mai nou, observ c-a devenit credincios de plâng icoanele când îl văd făcându-și cruci ca la întrecerea olimpică. N-ar fi exclus, totuși, ca incoruptibila contabilitate divină să capitalizeze sub numele său toate păcatele pe care (știe el de ce!) le-a luat asupră-și! Poate că Ion
România imobiliară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15995_a_17320]
-
simboliste, prezente în versurile citate". Baremul pentru profesori spune: "de exemplu: ploaia, plînsul, noaptea, somnul, nevroza, singurătatea etc.". Poate doar nevroza să fie motiv specific simbolismului. Celelalte se găsesc în romantism sau sînt pur și simplu universale. Plouă ori se plînge în toate curentele literare! Bănuiesc că sursa erorii e în manual sau în culegerile de texte comentate ale Constanței Bărboi care continuă să fie confundate de unii dintre colegii mei de română cu Biblia și vîrîte în capul unor copii
Bacovia la bacalaureat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16009_a_17334]
-
altceva. Adică nu: uite, dom'le, mă duceam la gară și era un tren, luam un bilet și mă urcam și călătorea sîngele. Nu se judecă așa. Există un sînge care însemna ceva, care erai dumneata, și care urla sau plîngea, sau cînta sau tăcea. Și mergea cu trenul. Adică e o întreagă chestie. Doamne, Dumnezeule, să nu te-apuci să te estetizezi surrealist! Dar este singura poetică în care cred și care mă satisface. Și, după acest dicteu automat, reveniți
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
la altul, pentru că... Cum o chema? Cum o chema? Uite, uit toate! Iar eu dădeam drumul la ploaie. Mai văzusem cum se face treaba asta, nu aveam nevoie de mult, ca să dau drumul la ploaie. Și băieții ăilalți începeau să plîngă, că totuși erau de București, eram băieți de București, nu? și nici eu nu eram de la țară, dar figura asta îmi plăcea. Vedeam că iese, deși eram mic de tot, și atunci le ziceam - că eu eram capul răutăților -, le
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
și nici eu nu eram de la țară, dar figura asta îmi plăcea. Vedeam că iese, deși eram mic de tot, și atunci le ziceam - că eu eram capul răutăților -, le spuneam (asta înainte de școală): Mai duceți-vă, măi, nu mai plîngeți! (Că, ziceau, îi bate mama.) Nu vă bate, măi, le spuneam, nici nu plouă pînă n-ajungeți voi acasă. Și plecau toți cu încredere în mine, și eu stăteam acolo, căpitanul Robert de pe Titanic, și ziceam: De n-ar începe
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
o 'lipește' lîngă toate afirmațiile lor cu greutate... Fiind vorba de Queneau, nu trebuie să uităm superbele jocuri de limbaj, 'recuperate' reușit în traducere de Laszlo Alezandru. Și ca să încheiem cu o coincidență simpatică: personajele din Zazie în metrou se plîng, în repetate rînduri, de dispariția cuvintelor de altădată, cu sensul lor precis, neechivoc... Pierderea inocenței cuvintelor era unul dintre subiectele preferate ale lui Nabokov. Raymond Queneau ' Zazie în metrou, Editura Paralela 45, Colecția Proză contemporană, 2001, 152 p. Pe 'timp
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
și pândită de teroare: "Nister, avocatul fără nici un proces în ultimii cinci ani, s-a întors la fereastră, cu privirea ațintită spre piața agresiv luminată și stăpânită de vacarmul manifestației: - Este ca în ziua în care a murit Stalin... toată lumea plânge pe stradă. Cred că românii iubesc înmormântările. Este singura lor șansă de a lăsa să li se vadă tristețea, de a-și revărsa lacrimile zăgăzuite. - Așadar, Onorată Instanță, începu Anrad, ironic, nu te tulbură nimic? - Sunt un filosof... Toate întâmplările
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
odată cu propriile sale metereze interioare. Ca și Malraux, Sartre surmontează însă disperarea prin activism, descoperind că acțiunea își creează propria sa justificare. Dacă Sartre va găsi ieșirea din angoasă prin ,,angajamentul" politic, mari scriitori ai secolului precum Albert Camus (,,Oamenii plîng pentru că lucrurile nu sînt ceea ce ar trebui să fie" /,,Caligula"/), Nikos Kazantzakis (,,Există momente teribile și neprevăzute cînd văd într-o străfulgerare că toate astea nu sînt decît un joc crud și van, fără început și fără sfîrșit, fără nici un
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
primire înainte de a mă duce dimineața în camera băiatului meu, atît de firav, atît de bolnăvicios, atît de imprevizibil. (Astăzi ce o să mai găsesc? Iar tuse, iar temperatură, iar dureri de stomac? Și oare mîine va fugi iar de la școală plîngînd că l-au bătut derbedeii din clasă?) Mă însoțea în drumul spre redacție (iar ședințe fără de sfîrșit, iar predici și sarcini, iar critici sumbre și amenințări voalate) ca și la înapoierea acasă (nu cumva m-a căutat iar tipul de la
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
mare rivalitate. Dar rămîne faptul că în cîțiva ani buni de guvernare, datorită condițiilor amintite, PNȚ nu și-a putut înfăptui programul de guvernare. Ilie Lazăr, devenit membru al Delegației permanente a PNȚ și conducător al filialei ei maramureșene, se plînge, în amintirile sale, de incorectitudinea procedeelor electorale ale țării, care mergeau pînă la falsificarea și furtul urnelor. A fost o prea tristă realitate. Ceea ce nu ne explică Ilie Lazăr sînt cauzele care au dus la aceste consecințe nefaste. Realitatea este
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
vreme - nota Cronicarului), toate comentariile și toate reportagiile nu sunt nici pe sfert ecoul a tot ce se petrece și se desăvîrșește implacabil, adesea iremediabil, zi de zi sub privirile noastre" (Scrisoarea datează din 1948). Pillat solicită medicamente și se plînge de multele neajunsuri: izgonirea din casă, arestarea unora dintre membrii familiei și cunoscuți, greutatea de a-și găsi o slujbă (a fost pontator la o Cooperativă, după ce a părăsit catedra, odată cu G. Călinescu, de la facultate, apoi l-a urmat pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15651_a_16976]
-
Învăluit inima și i-a cuprins ființa. Nu pentru că ar fi avut nevoie să i se destăinuie și nici pentru a-i cere sfatul ce trebuia să facă, ci doar așa ca să-și pună capul În poala ei și să plângă cum făcea atunci, În copilărie, când era bolnav. Căci „bolnav“ era și acum. Se simțea greu de atâtea gânduri și singur În bătaia vântului, amenințat de forțe oarbe și ucigașe. Un fulg ușor i-a trecut prin față și a
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
mai găseai un spectator plătitor în stare să-ți spună cine-a fost Renoir. în plus, n-am venit să vă testez, băieți. Doar nu sînteți la examen. - Unde mai pui că habar n-are de filmele americane, i se plînse Kingsley cu un nechezat posomorît la maximum. Nici măcar n-a stat să vadă Vînătorii de fantome pîn' la capăt. S-a sculat la jumatea filmului și s-a cărat. Terry pufni indignat. - Avalanșa aia de aiureli juvenile și stridente... - Zici
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
se confruntă este "tîmpita aceea de luptă pentru drepturi egale cu bărbații, pentru "feminismul" acela care a apărut ca o plagă în 1880 sau '90 și nu știu cît... Dumnezeule, gemu ea ca o vită singură, neajutorată, nu se putea plînge nimănui, nu se putea indigna nimănui, trebuia să înghită toată abjecția zîmbind!". Pachetul e complet. Feminismul e o plagă, iar condiția de vită mută, deși cauzează suferință, e de preferat pentru tragismul ei înălțător, gratificant prin însăși greutatea pe care
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
obișnuiți... În prima pauză, vrea să plece, și o ia la fugă pe tocurile ei înalte, cu rochia lungă de seară obligatorie, încurcân-du-se în ea; studentul se ia după ea; tipii care o acostau pe stradă văzând-o fugind și plângând, nici nu avea bani să ia vreun taxi; băiatul o ajunge din urmă, vrea s-o oprească, să afle motivul; dar ea îl respinge, nu știu de ce i se păruse că și el era unul de-ai lor. Odată, întrebată
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
cu cît e mai mare, nu funcționează ca o circumstanță atenuantă. Marele naist care este Gh. Zamfir ar fi trebuit să știe că nu poate adopta un limbaj de ciomăgaș politic, fără să aibă de suferit consecințele de care se plînge. Și chiar dacă se plînge că a fost înșelat de CVT și se desparte de el, maestrul Zamfir nu e mai puțin vinovat și după aceea pentru ceea ce a publicat în România Mare.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15703_a_17028]