5,484 matches
-
vedeam adese zilele propice când cădeau popice nucile culese toamnele și burgul treceau prin livadă fără să mai vadă petele amurgul zborul un impas pasărea străină ne umplea de vină ultimul popas tandră o busolă scotea dintre ace clipele vorace plânsul de violă verbul absolut ruga în tăcere singura avere teama de rebut Referință Bibliografică: Ruga în tăcere / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 383, Anul II, 18 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile
RUGA ÎN TĂCERE de ION UNTARU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361341_a_362670]
-
mulțumită, va lua cununa nestricăciunii, virtutea și mântuirea”82. Și, ca o treaptă supremă de despătimire, Părinții ne învață că cei desăvârșiți ajung să privească necazurile ce vin asupra lor cu un râs interior, cu un râs duhovnicesc, rod al „plânsului de bucurie făcător”, un râs superior, dar nu în sensul mândriei, ci al tăriei, al rezistenței în fața valurilor agitate și tulburi ale vieții. Este surâsul celui întărit în cercuri și care a întrezărit în acestea adevăratul lor sens, de cale
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
în sus, cerință esențială pentru progres și bunăstare". (Mai citește o dată mormăind). Săraca nevastă-mea, d-aia umblă ea cu geanta plină de aspirine. (Tare): Să nu râzi Cucule, că nu e de râs. Nu! Așa să știi. E de plâns, asta e. Păi, nu? Soția ta e fruntașă și tu... (Se uită în oglindă): Caraghiosule! Cine e mă' caraghios? Eu? Tu, tu. Soția care este nu-i așa, baza societății, mama viitorilor tăi copii trebuie apreciată și respectată. Asta e
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
încă persista pe retină cu imginile de groază ale revoltei naturii împotriva omului: revolta cerului albastru. Mama Ilonei venise la patul ei să-i aducă ceaiul și firul de floare de ''nu-mă -uita''...Avea ochii înroșiți și umflați de plâns, iar trăsătirile feței , blânde și fine erau schimonosite de grimase de durere, pe care încerca, în zadar ,să le ascundă... -Bună dimineața, draga mea! Cum ai dormit? -Sărut-mâna , mami! Am avut un coșmar de care nu vreau să îmi mai
ARIPA ÎNGERILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361512_a_362841]
-
grimase de durere, pe care încerca, în zadar ,să le ascundă... -Bună dimineața, draga mea! Cum ai dormit? -Sărut-mâna , mami! Am avut un coșmar de care nu vreau să îmi mai amintesc! Dar, tu ce ai? De ce ai plâns? -N-am plâns, am tăiat ceapă la mâncare... -Ai, măi, mamă! Că tu tai ceapă de 30 de ani, ce Dumnezeu? Ia spune repede ! Au sosit rezultatele de la București? Știi că nu mă poți păcăcăli! Și apoi, eu sunt tare pentru toți, mami! Sunt
ARIPA ÎNGERILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361512_a_362841]
-
iubito, dansează! Căci timpul, hain, ne presează. Deja, steaua ta Stă gata să cadă; Uite, și steaua mea Se uită să vadă, Unde-om cădea: Este-o livadă... Ține-mă strâns, cât mai strâns! Ce faci? N-avem vreme de plâns! Mi-aș dori un surâs; Ai grijă de frunze! Ține-mă strâns... Aproape de buze... Referință Bibliografică: ultimul dans / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1094, Anul III, 29 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate
ULTIMUL DANS de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363848_a_365177]
-
în tot locul... VENI-VA ZI ! Când soarele s-a stins pe cer pentru acei ce temnița-nfundară, părea că-n lumea asta pier doar netovarăși goi pe dinafară. Și brațul bolșevismului-narmat păzea-nchisori secrete cât o țară, ca nici un plâns tăcut și sugrumat să nu se furișeze înafară. După detenții maraton de ani și ani cu zeghea-n spate, doar firile oțel-beton se mai nutreau cu libertate și-n grele clipe când la “neagra”, și timp și spațiu se poci
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
Sus, Oriunde mergi, din ochii tăi, copile, Să nu uiți lacrimile lui Iisus! Și voi, care-mi citiți aceste versuri Să v-amintiți cu dragoste de Dânsul, De Cel și astăzi plin de ne-nțelesuri-, Iisus plângea, slăvit să-I fie plânsul! CA LUMINA SUB PLEOAPE... Nu voi avea niciodată cuvinte de-ajuns, Nici tăcerile mele nu te pot cuprinde, Țară a Moților, cea de jos și de sus, Cea plină de patimi și de colinde, Slăvite să-ți fie poemele toate
POEME DIN SPITAL de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363839_a_365168]
-
măreția acestei ființe seducătoare, amintirea. Dacă are ceva mai nobil să-i arate "șăgalnicei inimi" , se așează în genunchi, privește în el ca într-un lac plin cu nuferi unde vede "buzele inimii" ce s-anvrednicit să sărute povara dimineții din plânsul tăcerii, înainte de-a se trezi la viață satul. Înrobit de armonia sunetelor diafane ce se aud prin luminiș de codru, șopot de izvor fermecat, gungurit de turturele, chemări de cuc singuratic, tril de privighetoare ce trezește locatarii din lunca
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
fructificate de către ei. Românii, plângând în clocote, ori râzând în hăhieli, trăiesc azi experimentându-și propria disoluție, ca neam. Dacă surâsurile și suspinele unui popor sunt în măsură să-i zugrăvească ponderat și demn, spiritualitatea și condiția socială, râsul și plânsul debordant îl terorizează. Românii plâng abia după ce râd pe săturate, râd după ce plâng până la ruperea de realitate, absorb fericire sau suferă numai în scurta secundă a trecerii de la plâns la râs, și de la râs la plâns. Acest tip de râs
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
-i zugrăvească ponderat și demn, spiritualitatea și condiția socială, râsul și plânsul debordant îl terorizează. Românii plâng abia după ce râd pe săturate, râd după ce plâng până la ruperea de realitate, absorb fericire sau suferă numai în scurta secundă a trecerii de la plâns la râs, și de la râs la plâns. Acest tip de râs și acest tip de plâns conștientizează persiflarea la români, concentrează adesea, neînvinsa ironie, purul și profundul spirit al unei ironii cu vârfuri în umilire și bătaie de joc, în
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
condiția socială, râsul și plânsul debordant îl terorizează. Românii plâng abia după ce râd pe săturate, râd după ce plâng până la ruperea de realitate, absorb fericire sau suferă numai în scurta secundă a trecerii de la plâns la râs, și de la râs la plâns. Acest tip de râs și acest tip de plâns conștientizează persiflarea la români, concentrează adesea, neînvinsa ironie, purul și profundul spirit al unei ironii cu vârfuri în umilire și bătaie de joc, în dematerializarea și despiritualizarea ființei umane și reducerea
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
plâng abia după ce râd pe săturate, râd după ce plâng până la ruperea de realitate, absorb fericire sau suferă numai în scurta secundă a trecerii de la plâns la râs, și de la râs la plâns. Acest tip de râs și acest tip de plâns conștientizează persiflarea la români, concentrează adesea, neînvinsa ironie, purul și profundul spirit al unei ironii cu vârfuri în umilire și bătaie de joc, în dematerializarea și despiritualizarea ființei umane și reducerea ei la un nume încenușat. Acestea sunt fenomene ale
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
se-ntinde-aevea înspre chipul tău blajin, dar te-nalți precum un hevea și la glezna ta mă-nchin... nu-ți cer nici o dezlegare, leagă-mă cât poți de strâns, și de mâini, și de picioare, și să nu te pui pe plâns. să nu-mi faci vreo pomenire, nici în lut să nu mă bagi, arde-mă-n costum de mire și trei clopote să-mi tragi. și când fumu-ncet se suie vântu’ l-o împrăștia peste o colibă șuie, ignorând tradiția
ŞTII TU, OARE? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364019_a_365348]
-
Templu», de Marcel Turcu; «Lirism și „fiice ale ideilor“ din auriculul stâng», recenzie la volumul de poeme, «Ad hominem», de Nicolae Toma; «Frustrări ale sinelui în tot mai însingurata călătorie», recenzie la volumul de poeme, «Vineri e ziua noastră de plâns», de Dumitru Oprișor; Perenitatea ființei și o secundă înflorire», recenzie la volumul de poezii, «Când ne ucide floarea de crin», de Miron Tic; etc. -, George Petrovai - din cele 68 de articole publicate, evidențiem: «Nerușinarea ca mod de existență și afirmare
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
Dani jos din pat. Nu mai realiză că fata n-ar fi avut putere să-l ridice pe fratele ei până la gura fântânii. Mai mult moartă decât vie ajunse lângă căruciorul din care nu se auzea nimic. Nici vorbă de plânsul lui Nuțule. Cu mâini tremurânde ridică căruciorul, trase plăpiumioara și ...... nimic. Căruciorul era gol. Panica o înghiți pe de-a-ntregul. Începu să plângă și să zgâlțâie căruciorul. -Unde-i copilul? Unde-i copilul? Fetița începu și ea să plângă spunând printre
FÂNTÂNA de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362778_a_364107]
-
mai zboară pe aripi de vis. Ai plecat Și inima mea a încetat să mai cânte, În mine plouă nesfârsit... Cu degete de lacrimi Încerc să pictez curcubeie -n amurg, Dar mâna-mi tremură prea tare, De-atâta dor și plâns! Locul meu e trist și pustiu, Niciun zbor de pasăre, Niciun suspin de vânt Și niciun glas de copil Nu-mi pătrunde în suflet. Ai plecat, Nu mai e nimic de făcut-dar te iert...! Tu nu ai vrut, eu nu
CÂNTECUL LEBEDEI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362829_a_364158]
-
Se ridică)Scuză-mă, vin imediat. EMA: Abia aștept să-mi povestești despre ultimele noutăți de la firma ta „Flora”. ( Denisa revine palidă și aprinde televizorul cu telecomanda) EMA: Ce e cu tine Denisa, s-a întâmplat ceva? DENISA (stăpându - și plânsul): Ai să vezi imediat la știri. (Lumina scade în intensitate, iar când se luminează din nou ne aflăm în cabană) EA: Astfel, într-un stupid accident, i-am pierdut, atât pe soț cât și pe cei doi copii (izbucnește în
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
Ai să vezi imediat la știri. (Lumina scade în intensitate, iar când se luminează din nou ne aflăm în cabană) EA: Astfel, într-un stupid accident, i-am pierdut, atât pe soț cât și pe cei doi copii (izbucnește în plâns). EL : Te rog ... EA: Eu ... ascultă-mă până la capăt: deci, după cumplita tragedie, m-am retras cât mai departe de locul în care-mi dusesem până atunci viața de familie, am vândut tot ce-mi rămăsese ca moștenire și am
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
colosal și se poate dezvolta în continuare. Orice situație în care te regăsești are o perspectivă, un unghi din care o privești, găsindu-i valențe vesele, poate chiar așa de amuzante încât îți dau lacrimile de râs. Râsul, dar și plânsul, pompează cascade de endorfină în sânge și creează viață nouă în tine. Dispui de o bună fiziologie, pe care poți clădi. Dacă realizezi acest adevăr simplu, anume că fericirea nu e localizată undeva în spațiu, nu e un loc sau
BUN VENIT, VARĂ ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362914_a_364243]
-
forțe supranaturale și înarmate până-n dinți? Ei sunt mulți, puternici, cu forțe magice, iar eu... te am numai pe tine! - Nu e destul? - Mă faci să râd, amice! Tu nu te vezi ce ești și cum arăți? - Ești vrednic de plâns, Mărțișor , dacă nu mai ai încredere în Norocul tău, dacă ai uitat toți prietenii pe care i-ai ajutat și care te vor ajuta în orice împrejurare. - Ia, stai! Știi că ai dreptate? A fost suficient să mă gândesc la
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
idealului” ... Lumea începe să semene tot mai mult cu un film și tot mai puțin cu o carte” ... Râsul este o reacție la tot ceea ce frânează mersul înainte... El nu se opune seriozității, sobrietății, nici chiar tristeții. Râsul se opune plânsului ... Ce este remediabil nu provoacă nici râs, nici plâns”. Am putea da pagini și pagini cu citate, din „Confesiuni” (1998)., din multe volume ale lui Henri Wald, el este și va fi mult timp inepuizabil, iar această afirmație se bazează
HENRI WALD, HOMO LOQUENS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363282_a_364611]
-
felie de pâine cu unt, mă trezesc tras de halat. Mă întorc și o văd pe Cristina cu lacrimile pe obrăjiori. - Ce s a întâmplat, frumoasa mea? spun eu, ridicând o în brațe. Îi șterg lacrimile și printre sughițurile de plâns aud povestea tristă a ursulețului Pufi care și a pierdut o ureche, care a fost smulsă de frățiorul mai mare, Victor. Doamneee... ce zi am! Încet încet, rezolv toate problemele. Victor își cere scuze, apoi se joacă amândoi, fericiți. Eu
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > ÎNTĂRITURI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 893 din 11 iunie 2013 Toate Articolele Autorului ÎNTĂRITURI Dureri m-apasă Să mă las învins? De ele nu-mi pasă Sunt sătul de plâns. Ai gândurilor armurieri, Scoate-ți flinte, spade, Să distrug unele temeri, Să vedem cum îmi șade? Voi paznici de idei Întăriți-mi inima, gândirea, Căci nu pot fără temei Să-mi spulber fericirea. Dar oare pot cum vreau Să mențin
ÎNTĂRITURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363380_a_364709]
-
Autorului Înnobilare Iubirea a fost singura unealtă cu care-am reușit să dau contur destinului încremenit și dur și care-acum de dragul meu tresaltă. Cât am trudit la inima-mpietrită ce n-admitea să îi pătrund în miez! A trebuit în plâns să sângerez ca să o văd cum râde fericită. Prin dragoste e viața-mi mai înaltă, căci s-a dorit alături de azur. Iubind am învățat să fiu mai pur, să stau cu frumusețea laolaltă. Iubirea-i minunata mea iubită pe care
ÎNNOBILARE SINGUR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363416_a_364745]