11,798 matches
-
Poate crezi că sunt prea bătrân, dar... — E o neînțelegere, Mister Flannery, spune Ludmila și se oprește, punând între noi dicționarul universal Webster; eu aș putea foarte bine să fac dragoste cu dumneavoastră; sunteți un domn civilizat și cu aspect plăcut. Dar asta nu ar avea nici o relevanță în problema pe care o discutam... N-ar avea nimic de-a face cu autorul Silas Flannery, ale cărui romane le citesc... Cum am mai explicat, sunteți două persoane distincte, ale căror relații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ploaie liniștită, și - dacă o boare de vânt le întârzie coborârea - de aripi suspendate în aer; apoi, când privirea coboară pe pajiște, de mici pete luminoase risipite ici și colo. Acum, eu, fără a pierde nimic din aceste percepții complexe plăcute, aș fi dorit să mențin distinctă, neconfundată cu celelalte, imaginea individuală a fiecărei frunze, din momentul când intră în câmpul meu vizual și să-i urmăresc dansul aerian și așezarea ei pe firele de iarbă. Aprobarea domnului Okeda mă încuraja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
atenția, pentru a culege senzațiile cele mai mărunte în clipa conturării lor, când sunt încă precise și necombinate într-un mănunchi de impresii difuze. Makiko, fiica cea mai mică a domnului Okeda, a venit să servească ceaiul, cu mișcările ei plăcute și grația ei copilărească. Când s-a aplecat, am văzut pe ceafă, sub părul strâns în vârful capului, un puf negru, ce părea să continue de-a lungul șirei spinării. Eram concentrat s-o privesc, când am simțit pupila imobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de la supunerea absolută față de autoritatea maestrului. Era necesar să mă decid cât mai curând să plec de Ia domnul Okeda; dacă amânam, era numai pentru că diminețile la el acasă, în timp ce el nu era acolo, îmi provocau o stare de exaltare plăcută, deși prea puțin profitabilă lucrului. De fapt, la lucru eram adesea distrat; căutam orice pretext să merg în celelalte camere, unde aș fi putut s-o întâlnesc pe Makiko, s-o surprind în intimitatea ei în diferitele momente ale zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în sfera veniturilor și a bunurilor patrimoniale; o dată dispărute, prin urmare, toate aceste condiționări, care amenință pe tăcute dialogurile noastre, făcându-le să nu dureze decât puține clipe, întâlnirea cu Franziska ar trebui să fie și mai frumoasă și mai plăcută. E natural, deci, să încerc să creez condițiile cele mai favorabile pentru ca drumurile noastre să coincidă, și să le elimin pe toate tinerele femei purtând o blană de culoare deschisă, ca cea pe care o purta ea ultima dată, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
este ea, fără a mă expune la echivocuri și dezamăgiri; și să-i suprim pe toți tinerii care au aerul că ar putea fi prietenii Franziskăi, poate chiar pe punctul de a o întâlni intenționat, reținând-o cu o conversație plăcută, în clipa în care eu ar trebui să fiu cel ce o întâlnește, din întâmplare. M-am lungit în detalii de ordin personal, dar asta nu înseamnă că, operând aceste eliminări, mobilul meu este în primul rând interesul meu individual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să preia mesajele dacă ea lipsea. Mma Makutsi era o dactilografă de excepție - obținuse nota 9,70 la examenul de absolvire al școlii de secretariat - și probabil se irosea într-o firmă măruntă ca aceasta, dar îi ținea o companie plăcută, era loială și, cel mai important, era discretă. — Nu trebuie să discutăm ceea ce vedem în profesiunea asta, subliniase Mma Ramotswe când o angajase, iar Mma Makutsi încuviințase dând din cap solemn. Mma Ramotswe nu se aștepta ca ea să priceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și unde lucrează, referindu-se doar la un birou „undeva pe lângă Kgale Hill“. Treaba asta era ușor inutilă, dar, cel puțin, era un semn că va păstra secretul în legătură cu mărturisirile clienților. Ceaiul băut dis-de-dimineață cu Mma Makutsi era un ritual plăcut, dar era folositor și din punct de vedere profesional. Mma Makutsi avea un dezvoltat simț al observației și ciulea urechea la orice fărâmă de bârfă care le-ar fi putut fi folositoare. De pildă, de la ea auzise Mma Ramotswe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
închipuie că vor trăi veșnic. Or să afle ei, cugetă domnul J.L.B. Matekoni sumbru. Or să descopere că sunt exact ca noi, toți ceilalți. Se răsuci în scaun și se uită pe cealaltă fereastră. În partea asta priveliștea era mai plăcută: dincolo de curtea garajului se vedea un pâlc de arbuști țepoși ițindu-se din vegetația uscată, iar ceva mai încolo, ca niște insulițe înălțându-se dintr-o mare gri-verzuie, delușoarele izolate care se întindeau spre Odi. Era dimineața târziu și aerul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
bucuros. Chiar începuse să i se facă sete și regreta că nu luase apă cu sine. Bău cu sete și, între timp, o privi pe fetiță. Era încă mică - să fi avut vreo unsprezece, doisprezece ani - și avea un chip plăcut, sincer. Avea părul împletit în codițe de care erau prinse mărgeluțe. Purta o rochie albastru-decolorat, aproape albită de atâtea spălări, și o pereche de teniși uzați. — Locuiești aici? o întrebă el. La orfelinat? Ea încuviință dând din cap. — Sunt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
stând în fața agenției dumneavoastră de detective, bând ceai cu secretara. Doamna aia cu ochelari mari. Uneori stați amândouă la umbră, iar eu trec din când în când pe partea cealaltă a drumului. Așa mi-am dat seama. Călătoriră într-o plăcută companie, discutând despre viețile lor de zi cu zi. Femeia se numea Mma Tsbago și-i povesti lui Mma Ramotswe despre munca ei de la magazinul de mobilă. Directorul e un om cumsecade, povesti ea, care nu-și exploatează personalul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
prin filme. Detectivii stau în mașinile lor și mănâncă sandvișuri în timp ce așteaptă. Apoi cineva începe să tragă cu pistolul. Mma Makutsi ridică o sprânceană. — În Botswana nu se trage cu pistolul. Suntem o țară civilizată. Se cufundară într-o tăcere plăcută, urmărindu-i pe oameni cum purced spre treburile lor zilnice. La ora șapte ușa casei Badule se deschise și ieși un băiețel îmbrăcat în uniforma specifică a școlii Thornhill. Se opri o clipă în fața casei să-și aranjeze cureaua ghiozdanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mințim, nu? Numai că nu spunem tot adevărul. Mma Ramotswe se uită lung la Mma Makutsi. Apreciase dintotdeauna comentariile secretarei sale, dar nu se așteptase să facă din țânțar armăsar. Astfel de probleme întâlneai în fiecare zi. Nu era ceva plăcut. Ajuți alți oameni să-și rezolve problemele, dar nu-i nevoie să găsești soluția perfectă. Ce face clientul cu informația pe care i-o dai e treaba lui. E viața lui și el trebuie să ia hotărârile legate de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să-mi scrie? Între sprâncene parcă-mi bătuse cineva un cui și încercam degeaba să-l smulg. Nu-mi dau seama ce mi-a înfiripat mintea mai târziu, de unde venea vocea aceea, dar m-am trezit calm, cu o oboseală plăcută în mușchi, cu mici furnicături, ca dup-o noapte de amor liniștit. Nu-i nici un semn pe-afară, totuși. Dar senzația aceea că mai e cineva în cameră persistă, chiar și după ce m-am trezit. Dacă-mi trec mâna peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
era Încă acolo, mereu În preajmă. Lui Oberlus Îi plăcea acest joc și Îi plăcea să se retragă apoi În refugiul său, În peștera de sub faleza abruptă, pe care o tot amenajase pînă cînd o transformase Într-un loc extrem de plăcut, foarte asemănător „căminului” pe care nu-l avusese niciodată, știind că acolo, afară, doi oameni lucrau pentru el și trăiau Într-o permanentă tensiune, răpuși de teamă. Se simțea puternic. Pentru prima oară cineva era mai neînsemnat decît el, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lui sporea neîncetat, pe măsură ce trecea timpul. Prada de război pe care o recuperase de pe María Alejandra, hainele, cărțile, armele, salteaua și mai ales splendida lunetă a căpitanului, au contribuit la a-i face lui Oberlus viața mult mai ușoară și plăcută pe Insula Hood, căci Începînd de atunci căpătă obiceiul de a se așeza, ore În șir, pe stînca lui favorită de pe culmea falezei abrupte, cufundat În lectură, și de a-și veghea de departe supușii, În drumurile lor prin partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
crezi În iad, nici acolo n-o să scapi de el. Iguana Oberlus se ridică În picioare liniștit. Își goli pipa, lovind-o de o piatră, și făcu un ușor gest cu mîna, ca și cum s-ar fi despărțit de un conviv plăcut. - A fost un discurs frumos, bătrîne, spuse el. Foarte frumos. Dar nimic din ce-ai spus nu mă afectează, pentru că știam asta dinainte - dădu din cap pesimist. Aveam vreo șase ani cînd m-au luat pe sus vreo patru, obligîndu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sînt liberă s-o fac, am s-o fac... - Fără să-ți pese de ce simt eu sau de ce gîndesc... - N-ai de ce să gîndești sau să simți ceva... Contele Îmi e prieten, iar eu Îl Însoțesc pentru că mi se pare plăcut, interesant și amuzant - Îl cercetă nu fără uimire. Dar ce găsești nepotrivit la călătoria asta? - Îl cunosc pe contele de Rioseco, veni răspunsul. Ăsta se culcă și cu nevasta prietenului său, ba chiar și cu prietenul său, iar casa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mă gîndesc, făgădui Carmen. Și Își ținu făgăduiala, gîndindu-se la asta vreme Îndelungată, obișnuindu-se cu ideea că viața ei În arhipelag ar fi ca și cum s-ar Întoarce la anii petrecuți la hacienda din Cotopaxi. Diego Ojeda era un bărbat plăcut, cultivat, atrăgător și, după toate aparențele, din cale-afară de senzual, lipsit de spiritul infantil și puțin posesiv al lui Rodrigo sau de personalitatea acaparatoare a lui Arriaga, care o sufocase. Era exact omul de care avea nevoie Carmen de Ibarra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe care chiar ai vrea să-l cunoști! Păsările mi-au mâncat fața. Între mine și ei e biroul logopedei, și când intru să mă ascund, iat-o pe Brandy Alexander pentru a treia oară. Regina tuturor lucrurilor bune și plăcute poartă un soi de rochie-clopot fără mâneci de la Versace, cu copleșitorul sentiment de disperare și resemnare depravată a anotimpului ăstuia. Conștientă de corpul său și totuși umilită. Veselă și totuși infirmă. Regina absolută este cel mai frumos lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
era într-un capăt dintre cele mai îndepărtate, dacă nu chiar în altă lume. El așa simțea din toamnă pînă în primăvară. Doar în acel an prezența prințului strica echilibrul, viața internă, autosatisfăcătoare, hibernarea aceea care semăna cu o amețeală plăcută, și aproape instinctiv voia să-l îndepărteze pe Șerban Pangratty. Privind-o cum în ochi îi apărea acea lumină încrezătoare pe care o descoperea în ochii tuturor acelora cu care stătea de vorbă la adăpostul șoproanelor ori în mijlocul viilor, iscodindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nici în celelalte, cinci ani la rînd au trecut fără nici un eveniment. Desigur, o dată cu apropierea toamnei se simțea pe ulițe, în case, prin vii un fel de freamăt, fără să-și dea seama de ce, oamenii se simțeau îngrijorați, o tulburare, plăcută ce-i drept, le atingea inima, era presimțirea momentului cînd trebuia să apară prințul, bîzîind cu motorașul pe deasupra așezării, dar atît. Radul Popianu își făcuse un plan secret, planul " A", pe care urma să-l pună în aplicare în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știut. Ar fi o alcătuire bizară cu grinzi, piloane de rezistență, arcuri de boltă dezgolite, fundații turnate după o regulă indiferentă la obișnuința ochiului nostru, ar rămîne un schelet fără grație, fără nici un fel de simetrie și ordine, atît de plăcute omului doritor de liniște și siguranță, aflat la limita rezistenței, din care nu mai poți scoate nimic, altfel întreaga alcătuire s-ar prăbuși. Poți adăuga îndeajuns de multe pe acea îmbinare primitivă, încît să o ascunzi cu totul privirii, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fiecare tăblie de masă, omorând sau stârnind muștele bețive. Au cerut vin nou și Sandu Bercu a dat melancolic din cap "din tot vinul nou se face acum vinul vechi, mai bine vă ofer un rachiu, am un rachiu foarte plăcut, domnu' Popianu, foarte plăcut". S-au lăsat convinși, nici nu era rău rachiul, păhărelele cam nespălate, dar prea mult nu puteai cere de la Sandu Bercu. Radul Popianu stătea între cei doi privind cînd la unul, cînd la celălalt, nu arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
necunoscută la fel de mare ca trecutul nostru!" Era una din "șmecheriile" sale cu care năucea orice partener de discuție. Un astfel de paradox te făcea să-ți pierzi controlul asupra discuției, să începi să aluneci într-o băltoacă, e drept, destul de plăcută dacă apuci să te bălăcești în ea, de lucruri "văzute altfel". Pe un ins cu un temperament lenevos cum era Cantaeuzino chestia asta trebuiți să-l dea gata. Prințul nici măcar n-a clipit. Ori nu pricepuse ee-i spusese, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]