12,324 matches
-
posibilii supraviețuitori de pe Ilusión, care plecase din portul Guayaquil pe o vreme cu vînt prielnic, mare liniștită și un căpitan expert pe deasupra, dar nu se mai Întorsese niciodată. Trimis de mama lui Diego Ojeda, velierul scrută luni Întregi fiecare golf, plajă și stîncă de suprafață din arhipelag, fără să descopere rămășițele elegantei goelete sau ale nefericiților ei pasageri, și dureroasa concluzie fu că fie un vînt neașteptat o Împinsese În larg și o făcuse să se scufunde, fie fusese atacată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Își urlă blestemul: — Asasin blestemat! răcni el. Garret! Barca la apă! Adu-mi-l pe fiul ăsta de cățea ca să-l atîrn de vela mare! O sută de bărbați ai marinei britanice debarcară cîteva minute mai tîrziu pe coastele și plajele Insulei Hood, zisă și Insula Spaniolă, În Arhipelagul Galápagos sau al Insulelor Vrăjite, și Începură să purice, de sus În jos, suprafața minusculă și accidentată. Dar cînd, o jumătate de oră mai tîrziu, ajunseră pe culmea falezei și contemplară abisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mare și În acea noapte o legă de mîini chiar și pe Niña Carmen, le puse căluș la gură celor patru și, luîndu-și armele și harponul greu de vînător de balene, se cățără fără zgomot pe culme. Văzu focul de pe plaja din dreptul ansei și observă, de asemenea, luminile velierului. Așteptă ascultînd În beznă, dar nu ajunseră pînă la el decît strigătul unor păsări neliniștite și mîrÎitul unui lup de mare care-și aștepta moartea la numai cîțiva metri distanță. Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe care-l străbătuse de mii de ori, iar În anumite ocazii, În nopți asemănătoare, se strecurase la fel pentru a-și pîndi prizonierii, asigurîndu-se că rămîneau pe loc și că nu Încercau să se răzvrătească Împotriva lui. Ajunse pe plajă aproape o oră mai tîrziu și se opri la adăpostul umbrelor. În cea mai mare liniște, Îi observă pe bărbații care dormeau ghemuiți În jurul focului, unde se afla și un paznic, Înarmat cu un trabuc gros. Nu se grăbi, asigurîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
venirea noului flux și o goli. CÎteva coaste și scînduri se umflaseră, ieșind din cuie și făcînd ca apa să pătrundă pînă la Încheieturi, dar reuși să se descurce și să ajungă, vîslind, În ansă, pentru a o scoate pe plajă. Îi chemă atunci pe prizonierii lui, care o Întoarseră invers, lăsînd apa să se scurgă complet, iar mai tîrziu Îi trimise să caute lemne și buruieni cu care să facă un foc mare. În cea mai mare găleată pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și mai adînc dintre oceane. Sau poate totuși ar pluti? Da, poate că, umflîndu-se, ar fi plutit, iar nepăsătorul curent, acea forță ireductibilă, Împotriva căreia erau deja douăsprezece zile de cînd luptau zadarnic, avea să-i tîrască trupul pînă pe plajele acelor insule exotice despre care citise că se aflau la celălalt capăt al lumii. Era plăcut, aproape senzual, să se lase sedusă de vraja unei morți liniștite, care să pună capăt acelei suferințe. Era liniștitor să se știe eliberată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a o face cu plăcere. Voi Învinge...! Voi Învinge, pentru că eu, Oberlus, Iguana, Înving mereu... Puse mîna pe vîsle și mai Înfruntă o dată marea, care nu era nemărginită. Lungi, blînde, leneșe, valurile se spărgeau fără furie sau putere pe o plajă interminabilă; valuri fără chef de luptă, dar capabile, prin dimensiunea lor și prin ciocnirea curenților, să scufunde o ambarcațiune la un moment dat, iar Oberlus Își dădu seama de asta cînd se afla foarte aproape de coastă. - Apucă timona! porunci el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Înainte și mai iute, acestui val urmîndu-i altul. Între valuri, Oberlus nu se opri nici o clipă din vîslit, În timp ce Niña Carmen se agăța din toate puterile de echea timonei și astfel, marea și omul, uniți, conduseră ambarcațiunea pînă unde Începea plaja. În clipa În care păru că prora avea să se Înfigă În el, Iguana Oberlus sări agil În apă, Înșfăcă lunga funie din dreptul ei și alergă spre pămînt cu apa pînă la mijlocul piciorului, pufnind și mormăind, pentru că frînghia udă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de Ibarra - niciodată nu avea să mai fie, pentru nimeni, Niña Carmen, și nici măcar Carmen de Ibarra - se Întoarse la ambarcațiune, puse mîna pe sacul cu bijuterii și pe un butoiaș cu apă și se Îndepărtă, mergînd tot Înainte pe plajă, mereu spre miază-noapte, fără să Întoarcă nici măcar o dată capul. Prăbușit pe nisip, Înfigîndu-și În el degetele ca să nu strige, Iguana Oberlus se uită lung după ea, În timp ce se lăsa noaptea și ultimele păsări marine se Întorceau lin la cuiburile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Întoarcă nici măcar o dată capul. Prăbușit pe nisip, Înfigîndu-și În el degetele ca să nu strige, Iguana Oberlus se uită lung după ea, În timp ce se lăsa noaptea și ultimele păsări marine se Întorceau lin la cuiburile lor. Iguana Oberlus nu muri pe plaja aceea. Capturat și rănit de autoritățile din orașul Paita, Perú, fu judecat pentru uciderea unui necunoscut pe stîncile din Insula Hood, omor la care fuseseră martori optzeci de marinari englezi, dintre care nici unul nu veni să depună mărturie. Suspectat, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
negricioasa de pe antebraț - doar ceva mai mare ca buricul unui deget - si încerca săinsiste, insă bătrânul îl întrerupse autoritar: — Am zis că ajunge. Îmi cunosc meseria. La vreo două sute de metri de colibă bătrânului, Tapú Tetuanúi se așeza pe nisipul plajei și, sprijinindu-și cotul de genunchi, privi încă o dată urmele pe care le lașaseră dinții de mistreț. Într-adevăr, nu era cine știe ce, doar ceva mai mult decât o schiță, însă când tatuajul va fi complet, îi va servi ca să povestească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
bătând dinspre Raiatea, a cărei silueta se profila la douăzeci și ceva de mile distanță 1. După ce urmări câteva clipe un pescar care-și aruncă năvoadele de pe o stâncă a insulei Piti-UnTai, se ridică încet și porni din nou, pe plajă largă de nisip alb, strălucitor. În curând ajunse la Punta Matira, al cărei contur se înfigea că o sulița în apa mării, mărginind extremitatea sudică a insulei. Trecu de istmul îngust, de numai o sută și ceva de metri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nisip alb, strălucitor. În curând ajunse la Punta Matira, al cărei contur se înfigea că o sulița în apa mării, mărginind extremitatea sudică a insulei. Trecu de istmul îngust, de numai o sută și ceva de metri și ajunse pe plajă sudică, unde fu surprins, așa cum se-ntâmplă de cele mai multe ori, de calmul incredibil al apelor mării în acel loc, aparat de alizeele care suflau peste Bora Bora în cea mai mare parte a anului. Mai ales în orele serii, Punta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ei n-ar fi fost străpunsa din când în când de săriturile câte unui pește, ai fi putut crede că poți calcă pe apă și că nimic nu te-ar împiedica să străbați distanță de numai un kilometru ce separă plajă de reciful de corali, care aici se află mai aproape decât în orice alt punct al insulei. Intra în apă și se așeza pe nisipul grunjos, format prin măcinarea, pește secole, a coralilor, si, ținând mâna în sus, așa cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
poate urmări, așa că aruncă ghioaga și, inca tremurând, porni grăbit înapoi spre casă. Găsi cu greu un drum prin fundul râpei, luminându-l cu noi torțe, pe care și le făcea pe masura ce se consumau cele vechi. Odată ajuns pe nisipul plajei, credea că-și recăpătase stăpânirea de sine, însă când, de după o stâncă, apăru în fața lui golful Povai, în toată măreția lui, imaginea satului în flăcări făcu să-i tresară din nou inima în piept. Marea și muntele erau luminate deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îndată, uimit, ca cel care încercase să-l omoare nu era o ființă de pe o altă lume sau vreun monstru apocaliptic, ci, după cum se părea, făcea parte din grupul de sălbatici care atacaseră prin surprindere pașnică lor insula. Alerga pe plajă, ajutându-i pe ceilalți să arunce apă pe pirogile care mai puteau fi salvate, încercând cu disperare să stingă focul. Apoi se alătură grupului celor care se luptau cu flăcările ce cuprinseseră acoperișul marelui Marae și care erau pe punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
își pusese speranțele, însă, pentru a reuși, fiecare dintre membrii săi trebuia să-și pună tot sufletul în munca pe care o făcea, ajutându-l, astfel, pe zeu să realizeze acest lucru. Așezați la umbră palmierilor, pe nisipul alb al plajei, bătrânii își petreceau timpul împletind curele din fibră de cocotier și dovedeau atâta îndemânare și atâta sârguința, încât obțineau, cu mijloace atât de primitive, funii care nu erau cu nimic mai slabe decât cele din cânepă. La rândul lor, bătrânele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
scumpă lui Maiana părea să-i acorde mai multă atenție decât oricăruia dintre nenumărații ei pretendenți, chiar și decât lui Vetéa Pitó și uriașului Chimé din Farepíti. Sunt foarte mândră de tine, îi șoptise ultima oară când făcuseră dragoste pe plajă. A fost foarte curajos din partea ta să-l înfrunți pe barbarul ăla, iar tata e convins că în mai puțin de un an vei fi invitat să devii Arioi. Dar eu nu vreau să fiu Arioi. Vreau să învăț de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ai cu adevarat stofă de navigator, dar pentru asta primul lucru pe care trebuie să-l înveți este supunerea, căci cine nu-nvață să se supună, nu va învăța nici să dea ordine. Tapú Tetuanúi se depărta de-a lungul plajei și, în acest timp, genunchii îi tremurau aproape la fel ca în noaptea când îl înfruntase pe sălbatic, desi ceea ce și-ar fi dorit cu adevarat era să sară în sus de bucurie și să-i strige întregii lumi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aici, ca mai avem multe de discutat. Cei trei băieți se înclinară în semn de respect față de hotărârea Consiliului și se depărtară cu toata demnitatea pe care trebuiau s-o arate trei membri ai echipajului Mararei, însă după ce depășiră cotul plajei și se știură feriți de privirile celor care rămăseseră în Marae, începură să chiuie de bucurie, îmbrățișându-se, îmbrâncindu-se și trântindu-se prin nisip ca niște copii neastâmpărați. Am reusit! Am reusit! strigau întruna. De-acuma suntem bărbați! Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Probabil că și Tevé Salmón se caia pentru insistențele lui de a sacrifică un om, însă decizia era deja luată și nu le mai rămânea decât să respecte un ordin care îi scârbea pe toți. În noaptea aceea, întins pe plajă, alături de Maiana, cu care nu era în stare să facădragoste, mai ales că și ea se simțea la fel, Tapú Tetuanúi nu putu decât să repete cu voce tare întrebarea care se află pe buzele tuturor: — Cât timp o putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din clipă când fusese capturat, că nu mai avea cum să scape cu viața, iar ceremonia care era pe punctul de a incepe avea să pună capăt, o dată pentru totdeauna, infinitelor lui suferințe. Întreaga populație a insulei se strânsese pe plajă încă din zori și, cu toate ca purtau cele mai alese podoabe, ghirlande de flori la gât și pene colorate în păr, bubuitul surd al tobelor și sunetele ascuțite ale instrumentului numit vivó - flautul nazal la care lui Tapú Tetuanúi îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ochii nu pe vasul lui, ci, la fel ca și majoritatea celor prezenți, pe tristele rămășițe ale celui care fusese cel mai crâncen dușman al lor. Dintr-odată, vocea răgușita a lui Miti Matái se ridică în tăcerea stânjenitoare de pe plajă și, unul câte unul, bărbații, femeile și copiii din Bora Bora se alăturară rugăciunii lui: Dacă eu îmi conduc piroga peste ape-nvolburate, ele să treacă pe dedesubt, o, zeule Tané! iar piroga mea să treacă pe deasupra. Dacă eu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Vahíne Tipanié. Eu binecuvântez numele voastre, fiicele mele, și mă rog că Taaroa, Creatorul tuturor lucrurilor frumoase, să vă binecuvânteze și el. A doua zi fu rezervată pentru odihnă, meditații și despărțiri, iar frumoasă Maiana pregăti o cină copioasa pe plajă, exact în locul în care obișnuia să-și conducă nenumărații amanți, deși, de această dată, singurii invitați erau cei trei băieți cărora le promisese mâna ei. După cină, pentru care făcuse mari eforturi împreună cu mama ei și cu cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ci și pentru că nu doreau că vreun pescar din învecinată - și aproape întotdeauna ostilă - Rairatea să descopere că o navă mare, cu cei mai buni războinici la bord, părăsește Bora Bora, având o destinație necunoscută. Întreg poporul se strânsese pe plajă, purtând podoabele cele mai de preț și nu erau puține fetele la mijlocul cărora se putea vedea o centură legată strâns, ceea ce însemna că erau logodite cu unul din cei care-și riscau viața pentru a salva onoarea tuturor. Dacă vreunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]