1,442 matches
-
de pe la patruzeci de ani că perioada sa creatoare se sfârșise. Cea mai importantă idee a sa, referitoare la calculul diferențial și legea gravitației, i-a venit prin anul 1666, pe când avea 24 de ani "în acele zile eram în toată plenitudinea puterii mele de invenție și preocupat de matematică și filosofie mai mult decât în oricare altă perioadă a vieții mele". Marile sale descoperiri le-a făcut până aproape de patruzeci de ani ("orbita eliptică" la 37 de ani) după care, însă
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
pendulare, ceea ce duce la schimbarea formei lor, mărindu-le sau reducându-le volumul după starea de funcționare. La aceste mișcări se adaugă cele ale peretelui abdominal, determinând o modificare permanentă a presiunii intraabdominale, ce depinde de:poziția corpului; - starea de plenitudine a organelor intraabdominale; - presiune atmosferică;tonusul musculaturii abdominale. Mișcarea de pompă aspiro-respingătoare a diafragmului explică localizarea unor peritonite închistate contrar legilor gravitației; modificarea poziției organismului în ortostatism ca și modificările presionale din timpul mersului fac viscerele să cadă către fundul
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
simultan de Karl Marx și de Friedrich Nietzsche, se glosează incontinent pe seama sensurilor exclusive sau absente, a confruntării dintre text și cititor, dintre autor și critic ș.a.m.d. Modelele unei hermeneutici alternative de orientare irenică - interesate mai curând de plenitudinea sensurilor, de supraabundența interpretărilor nonbeligerante - nu trebuie inventate ab nihilo. S. le redescoperă în critica culturală din veacul al XIX-lea: Mathew Arnold, John Ruskin, Oscar Wilde, cărora le dedică unele din cele mai subtile pagini. Întorcând cu dexteritate discursul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
constipația. Multe persoane normale evacuează un scaun la 2-3 zile, deși majoritatea prezintă câte un scaun zilnic, iar unii chiar de 2-3 ori/zi. Simptomele cauzate de constipație sunt puțin alarmante: oboseală, cefalee, insomnii, ușoară anorexie, disconfort abdominal, senzație de plenitudine. Cauza constipației ar putea fi întreruperea peristaltismului în regiunea fără plexuri intrinseci; materiile fecale trec pe aici cu dificultate. Diareea Eliminarea frecventă de scaune neformate care conțin resturi alimentare nedigerate reprezintă diareea. Ea apare din cauza tranzitului accelerat din intestinul subțire
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
nu o permit. Căile descendente medulare pot influența reflexul de micțiune, determinând capacitatea de a opri sau iniția micțiunea în mod voluntar. Pe măsură ce vezica se destinde, impulsurile de la receptorii vezicali transmit, de-a lungul căilor ascendente medulo-corticale, o senzație de plenitudine și nevoia de a urina. Dar, ca răspuns, micțiunea pot fi oprită temporar prin activarea căilor descendente care stimulează inervația simpatică a sfincterului uretral intern și nervii motori somatici ce inervează sfincterul extern. La fel, micțiunea poate fi inițiată, chiar dacă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
Vinci (1894/1919), acesta definește o trăsătură esențială a conștiinței - detașarea de propriile conținuturi - prin care "omul de spirit" (artistul, omul de stiință) refuză orice finitudine care să-l definească, să-l închidă, deschizând-se, în schimb, unor noi relații, plenitudinii vieții: Natură omului este conștiința să, iar cea a conștiinței, o perpetua exauțiune [s.n.]; o detașare, fără odihnă și fără excepții, față de tot ce apare aici, indiferent de ceea ce apare. Act inepuizabil, independent de calitatea dar și de cantitatea lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
participa astfel - creația continuă - este identificat de Bergson drept spiritualitate 65, ori divinitate - iar de Barbu drept "Ochi în virgin triunghi tăiat spre lume" - , de unde iradiază "clăile de fire ștăngi"66 ("Grup"). Pentru a atinge acea "plénitude du grand songe" [plenitudinea marelui vis]67, de care Arthur Rimbaud vorbea în Scrisorile vizionarului [Lettres du Voyant] (1871) sau, cum spune, Ion Barbu, "spiritualitate a vederii", mintea poetului trebuie să se detașeze de ceea ce ea însăși construiește. Subiectul, care se exprimă în opera
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
și vociferează, nu oferă imaginea unei elite umane, ci, dimpotrivă, un revers al ei. Incipitul Povestirilor din Canterbury ne introduce într-o lume aparte: este un moment de reviriment al întregii naturi, ca o promisiune anticipatoare de bucurie, viață și plenitudine. Sevele din natură pătrund și în oamenii entuziasmați de dorul și nevoia expansiunii, a evadării, căci: „De-atât fior li-i inima năucă/ Atuncea prind hagii dor de ducă,/ Iar pălmierii află-ndemn să cate/ Altare pe meleaguri depărtate”249
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu păsări reproduce, in nuce, imaginea societății engleze medievale, căci păsările se grupează după rang și cunosc o ierarhie foarte bine structurată. Momentul temporal ales nu este întâmplător primăvara, autorul are o predilecție pentru acest anotimp al revirimentului naturii, al plenitudinii firii și al iubirii (cf. Povestirile din Canterbury). Vulturița, personajul principal în această alegorie, trebuie să-și aleagă perechea, pețitorii sunt trei vulturi care primesc sfaturi de la celelalte păsări în legătură cu tainele dragostei, dar în final va decide să nu opteze
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și alte personaje din această tipologie, are circumstanțe atenuante, este motivată și chiar poate fi compătimită pentru prizonieratul domestic alături de un insipid gelos precum Ianuarie. Numele personajelor nu sunt doar simbolice, ci și antitetice. Mai este tinerețea în floare, prospețimea, plenitudinea, gingășia, exuberanța, frumusețea, căldura, viața, voioșia, dinamismul, luna mai fiind o lună a dragostei și a voluptății 895, pe când Ianuarie ni se prezintă secătuit de seve, de vitalitate, de inteligență, simbolizează răceala, frigul, înghețul simțurilor, atitudinea statică, ramolirea, drumul spre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
imaginația este "un act magic", "o incantație" 10, cu ajutorul căreia dorințe, vise, obiecte și evenimente dorite se transformă în real imediat. Prezentată ca "raport dintre obiect și conștiință" 11, imaginea se află în continuă mișcare, devenind ea însăși "conștiință" 12, plenitudinea unei conștiințe. Percepția primară a lumii, exterioară sau interioară, este o non-imagine, "o umbră a obiectului", "un obiect-fantomă" 13. Imaginea pe care Gilbert Durand o supune "regimului diurn", al antitezei, și "regimului nocturn", al eufemismelor, capătă existență proprie, transformându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
transformându-se în modalitate directă de receptare a semnificațiilor. Deicticele antitetice ( aici / acolo) fisurează, parcă, planul expresiei pentru a re-semantiza planul conținutului, în timp ce singularizarea rezultată din opoziția masculin / feminin ilustrată în planul expresiei de opoziția singular / plural redefinește, cu ajutorul comparațiilor, plenitudinea înțelesurilor: "Vai, sărace fetele, / Îs toate ca florile / Aici cresc, / Colea-nfloresc, / Dincolo se veștejesc. Dar feciorul săracul / Este ca grădinarul, / Când se plimbă prin grădină, / Toate florile-i se-nchină. / Și el se plimbă și tace. Rupe floarea care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
patru răstimpuri: la 10, la 12, la două și la patru. Spre ziuă îndesesc cucoșii cântatul. Noaptea, la miezul nopții, când cântă întâi cucoșul, toacă în cer și atunci îngerii dănțuiesc."263 În mitologia universală, pasărea care reprezintă armonia și plenitudinea, simbol al fertilității și ipostază zoomorfă a pomului vieții, este păunul care reprezintă imaginea spiritului universal, având valențe demiurgice 264: Când a împodobit Dumnezeu păsările și le-a pus pene, mai întâi l-a gătit pe păun și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
unei stări de emotivitate, creșterea sau scăderea timbrului vocii în sala de clasă poate crea o stare de oboseală, iritare și de disconfort elevilor. De asemenea, copleșiți de cerințele multiple, unii dintre profesori uită că o voce netimbrată (lipsită de plenitudine, de rotunjime, de sonoritate sau nerezonantă) devine greu de auzit și ușor de ignorat, deoarece necesită un efort sporit din partea elevilor. De reținut este că profesorul trebuie să utilizeze cel mai frecvent sunetele din gama medie, dar pentru a putea
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
-și ia profunzimea și cu atît mai mult originalitatea din el Însuși, ci din sinceritatea suferințelor inimii: „Orice cugetare generoasă, orice descoperire mare purcede de la inimă și apelează la inimă” (M. Eminescu); „Spre lumina inteligenței, calea e deschisă oricînd, dar plenitudinea inimii nu ne-o poate dărui nimeni” (J.W. Goethe). * „Trăim o dramă a limbajului: unii rostesc fraze, alții parafraze și doar cîțiva, rareori, căte un cuvînt.” (A. Baranga) SÎnt cunoscute, În acest sens, ironia lui M. Eminescu la adresa celor
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
fost cel al lui Claude Monet, se simțea mereu În urmă cu un pas În Încercarea de a surprinde și reda Întreaga naturalețe a expresivității unei clipe, de unde și exclamația lui că nu-ți ajunge o viață pentru a reda plenitudinea emoției estetice determinate de prima impresie. RÎsul/ Comicul, gluma, spiritualul - plînsul, tragicul „Psihiatrul este cel care Îți pune o groază de Întrebări costisitoare pe care le auzi gratis acasă din gura soției.” (Sam Bardell) Cu deosebirea totuși că psihiatrul așteaptă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
romantică este relația interpersonală bazată pe pasiune (componenta erotico-emoțională) și pe intimitate (sentimentul deținerii unei legături puternice și a apropierii psihologice). Ea este profundă, intensă, excitantă. Dacă este reciprocă, atunci ea ne oferă sentimentul de împlinire și de fericire, de plenitudine. Neîmpărtășită, ea duce la instalarea disperării și a pierderii rațiunii de a fi7. Relațiile angajate în funcție de poziția fundamentală de viață În viziunea Analizei Tranzacționale, fiecare dintre noi adoptăm încă din prima copilărie o anumită poziție fundamentală de viață, numită și
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
să comunicăm mai eficient și să ne menținem mai bine relațiile; • o mai mare abilitate de a ne ocupa cu succes de propria persoană, pentru că nu ne vom mai teme de singurătate și vom ști cum să ne menținem singuri plenitudinea emțiilor pozitive; • o mai mare putere de convingere când solicităm ceea ce dorim, deoarece știm să apreciem corect intensitatea stărilor emoționale pentru a ne întări mesajul și a ne atrage audiența; • capacitatea de a ne asuma riscuri mai mari; • legarea unor
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
realitatea psihică fiind, în esența ei, o realitate a întâlnirii. Caracteristica întâlnirii este „trăirea momentului actual”, al prezentului. Ea este o confruntare deschisă și directă cu existența celuilalt, a unui „Eu” cu un „Tu”. În felul acesta întâlnirea dă posibilitatea „plenitudinii” propriei noastre persoane, sentimentul unei existențe pe care o „întâlnești”. Întâlnirea va fi resimțită ca o participare la realitate, esențialul ei constituindu-l simultaneitatea celor două persoane puse una în prezența alteia prin intermediul comunicării. În cazul întâlnirii eu descopăr lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
subiect” și dintre „drog/societate”; - efectul drogului asupra individului dar și al mediului social și anturajul acestuia ca factori cauzali; - apariția unei stări de dependență de aportul de drog la individul respectiv; - obținerea unei stări de beatitudine, de reverie, de plenitudine și de satisfacție interioară a individului care consumă droguri („paradisurile artificiale” ale lui Ch. Baudelaire și H. Michaux, J. Cocteau etc.); - conduite de refugiu ca „soluții” la situațiile de impas ale vieții cărora individul respectiv nu le poate face față
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fi în potențial" (noul născut este un om potențial) și "a fi contingent" (pot avea un accident de mașină în timp ce mă întorc acasă). Aceste diferite modalități ale lui " a fi", nu sunt echivalente: "a fi în acțiune" (ceea ce este) reprezintă plenitudinea lui "a fi în putere". Posibilul este conceput ca ceea ce este în așteptarea realizării. Gîndirea lui Aristotel afirmă posibilul dar acțiunea, actualizarea, realitatea primează. În viziunea noastră asupra conceptului de posibil ținem cont de cele două distincții făcute de Aristotel
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mierea e glonțul patriei e un roman de inițiere și în plan erotic. Băiat dezghețat, cu o biografie destul de bogată în episoade amoroase, protagonistul trăiește acum prima dragoste adevărată, o dragoste copleșitoare și enigmatică, curmată înainte de a fi ajuns la plenitudine, dar care consacră la rându-i atingerea bărbăției depline. E o iubire citadină, modernă și evoluată, cu doza ei de straniu și mister și totodată susceptibilă să îndemne la analogii literare: în femeia iubită, Laguna, se poate recunoaște o versiune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
ideilor, filozofia fiind o tendință spre cunoașterea absolutului prin efortul individual al personalității. De aceea, creația filozofului constă în valențele conceptuale ale cuvîntului, prin redimensionări și sistematizări ale conținutului, în vreme ce poezia, deși nu ignoră nucleele conceptuale, tinde spre dobîndirea unor plenitudini intuitive folosindu-se de corpul (forma) cuvîntului, tinde, deci, spre experiența absolutului. Prin urmare, arată Tudor V i a n u ," filozoful încearcă dezlegarea enigmei absolutului și artistul năzuiește către întocmirea unei imagini a lui cu mijloace pur umane"331
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sentimentului prin idee, căci el trebuie să rămînă sentiment, și, în aceste condiții, cuvintele se combină într-un anumit mod încît să poată reda și să poată produce sentimentul 346. De aceea, poezia poate face loc elementelor conceptuale, dar dobîndește "plenitudine intuitivă"347 numai prin corpul cuvintelor și prin îmbinarea lor, încît să se poată realiza prin acest corp și prin această îmbinare intuiția ideatică, iar prin conținutul exprimat o structură ideatică. Poezia este, deci, la fel ca filozofia, dincolo de realitate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
al dezamăgirilor ce contrariază sufletul ei încărcat de iluzii. Un simțământ apăsător al inutilității, al zădărniciei agravează răul indefinit de care suferă și care, între plictisul crâncen și disperările în pragul urletului, atinge când și când cota insuportabilului. Până și plenitudinea, în asemenea clipe, îi pare însămânțată de dezastre. Un „narcotic” ar fi lecturile (devoră carte după carte, dar totdeauna cu un ascuțit, neconcesiv spirit critic), pe urmă cinematograful, teatrul, concertele și, nu în ultimul rând, prietenia, arcuită la orizont ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]