5,205 matches
-
soarta de aprigă fivină? ori visul și năravul din neam <<dedus >> demult? mi-a dat puteri și foamea, de-al zărilor tumult? ori marginile lumii pentru un loc de vizuina? ...................................................... o spaimă viforaște în pacea asta lungă: paianjen mut pe pleoapa imperiului apus - visez etern un urlet, prin Cerul nesupus, ecoul lui, ca dorul, și-n Hades să se scurgă. Referință Bibliografica: ELOGIU URLETULUI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 248, Anul I, 05 septembrie 2011. Drepturi de Autor
ELOGIU URLETULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364618_a_365947]
-
ghicească poziția și mărimea, nici nu a simțit înțepătura acului. Zâmbind cu plăcere vizibilă acestei amintiri, Fănel a sorbit încet din paharul cu vin și, revenind la motivul pentru care se afla acolo, a strâns cu putere o clipă din pleoape. A încetat să zâmbească și s-a încruntat încercând să răspundă unei adevarate avalanșe de întrebări: "Cum a reușit Valentin Cristea să se realizeze? Ce a făcut el în plus față de mine? Și cum a putut s-o determine pe
ISPITA (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364599_a_365928]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > POEM DE DRAGOSTE TÂRZIE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 240 din 28 august 2011 Toate Articolele Autorului Îmi înflorești în dimineți sub pleoape Cu un sărut ce-l drămuiești pe gene Și leneșă te-ntinzi, pisică între perne Cu un oftat, ce prinde să îți scape. În aer risipindu-ți doar parfumul Iubirea ta o simt cum mă-mpresoară Și mă cuprinde-n
POEM DE DRAGOSTE TÂRZIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364661_a_365990]
-
Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului Și-am râs și plâns ferestrele spre cer Când s-au închis și urmele spre tine Cu lacătul tristeții efemer- Au cheia numai grotele saline. Sub pleoapele surâsului din vis Sunt flaute și lăcrimări așteaptă Să caute versetul ieri rescris De talpa ta pe ultima mea treaptă. Împrumutăm iscoadă și genune Schimbându-l nordul cu toridul sud Cât mai dansăm pe mișcătoare dune În băi de ger
LACĂTE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364690_a_366019]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > FRUNZA VISULUI Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului Cu sufletul la marginea cărării destram iluzia sărutului rece în blândețea privirii zorii trupului se albesc pleoapele se-nchid fiorul țese ispite fiecare vals e rai fără poartă orizontul se dărâmă sub frunza visului. *** Credință gura arde setea e nisip sămânța o arunc în inimă nu are nume nici zi dar e lumină se naște o botez
FRUNZA VISULUI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364696_a_366025]
-
statuilor ecvestre Ferestrele trîntite de vîntul pervertit Clopotnița troznind pe bolta Catedralei Cortegiul de fecioare cu părul despletit Sâni coapse și tăcerea ce le-a încremenit N-am mai văzut niciodată cerul mai de-aproape Stelele îmi cădeau suave pe pleoape Întindeam mîna și le culegeam Univesul se scurgea greoi pe geam Tu îmi erai tot mai departe-aproape Zilele se spălau și ele între aproape-departe Secunda infamă cred că ne desparte Cicoarea se-albăstrește rușinată Vîntul i-a spulberat rochița de
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > OPREȘTE, LÂNGĂ ÎNTREBĂRI! Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 230 din 18 august 2011 Toate Articolele Autorului Adastă lângă pleoapa ce-ascunde un oftat Tu, geana mea albastră ce bați aripa nopții! Să nu ne-atingă lacul de lacrimă secat, Căci ochiul fără apă , morgană-n fața morții Cu-ngheț și hibernare va fi amestecat! Apropie-te roză de-obrajii
OPREŞTE, LÂNGĂ ÎNTREBĂRI! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364731_a_366060]
-
integralitatea lui: „O femeie mi-a ieșit în drum/ cu toți pruncii ei nenăscuți/ în priviri/ cu toate trădările ei/ în priviri./ Își așază ochii în ochii mei/ și-i lasă acolo./ O femeie mi-a ieșit în drum,/ sub pleoapele ei/ respiram fantome/ ce-au bântuit apoi/ vorbele noastre/ săpând adânc izvoare/ de proaspete erori.//” (Întâlnire, pag. 201) Funciar duios, absolventului de liceu silvic îi repugnă îndepărtarea insului de natură, de universul silvestru cu atâtea oaze de seninătate, în care
COMAN ŞOVA – UN POET AL SPAŢIULUI NEMŢEAN de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364708_a_366037]
-
înnebunești.. ai închis ochii și tot zâmbeai divin..! Te-am sărutat.. așa buze dulci, divine.. n-am știut vreodată ce e sărutul.. tot zâmbeai, dar sigur într-un îndelung sărut, chiar după tot ce ochii dulci închiși.. acele gene divine, pleoapele le-am sărutat.. ce te-am strâns mai tare și apare un icnet al tău.. îți simțeam drăguțele tale merișoare fragede.. scumpe și-am frânt, mângâiat.. apoi un alt sărutat după o altă incursiune peste tot.. dar, pe buze.. divin
DOMNIŢA TOAMNEI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364709_a_366038]
-
el picură miere.. Liniștea îmi aduce,, Cu el durerea piere. Nu știu ce ești, nici cine, Dar ți-am sorbit cuvântul, Ce-i hrană pentru mine, Și îmi redă avântul. Eu l-am simțit aproape, Mi-a îndulcit amarul, Iar lacrima din pleoape, Cu el îmi stinge jarul. El oblojește rana, Făcută odinioară. Îmi luminează viața, Și-o face să nu doară. E bobul mic de hrană, Este lumina vie. A sufletului haină, E vers de poezie. Mă va-nsoți în viață, Și-n
CUVÂNTUL CE ALINĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349496_a_350825]
-
să fac asta ? „Să pui pe nespălate sămânță de rouă aflată din belșug pe întinsul și înseninările necuprinse ale cerului. „Pot să fac asta în oricare ceas al fiecărei zilei ? „Numai atunci când vei putea să oprești și să prinzi sub pleoape, fără a o strivi, mătasea luminii ce vine de la soare. Și când vei prinde în vârful năsucului bobița jucăușă a razei ce-ți scaldă în zori obrajii supți de temerile nopții. Și-ți vei slobozi visurile copilăriei peste aurul amiezilor
DOMINUS REI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349655_a_350984]
-
mai știu... „Vin acum Floriile, nu simți?!” Jur-împrejur erau dureri de floare, Cele de muguri au trecut cuminți Și numai rodul amânat mă doare... Vin Floriile!Duminică-i aproape, Îmi vărui pomii Gândului și plâng, Ce-i bucuria asta de sub pleoape? Vreau, Doamne, în Poeme să mi-o strâng... Iarăși m-a trezit un Vers azi-noapte Și mă roagă, încă, să îl scriu, Mirosea în Cer a mere coapte, Ori a Veșnicie, nu mai știu... Semănând cu Dragoste... 20 Aprilie 2011
DIN SCRIPTURI ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349659_a_350988]
-
și mă aruncă departe, să nu mai vii pe aici , mi se spune. În trandafiri este un gust de roșu rânced, pe lume a venit un copil orfan. O văduvă-lehuză își sfârșește zilele pe o piele de miel. Oamenii au pleoapele plecate, ele se umflă, ca niște cepe mari, putrede, spre sud. Se refugiază o ultimă rândunică. Tot ce rămâne, moare. Astfel s-a născut statul . La Sybaris cred că aș fi rămas definitv. Dar nu aveam legitimație, buletin, pașaport, adeverință
TIGRUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350292_a_351621]
-
Când și-au uitat demult menirea veche, Că nu mai știu genunchii să ți-i lase Să se așeze-n palmele pereche ? Și nu mai știu nici părul să-ți încurce, Sau de mijloc, cu grijă, să te strângă Și pleoapele, peste privirea dulce, Să-ți mângâie, când ochii-ți stau să plângă. Și nu mai știu să răstignească-n palme, De fildeș, umeri cu luciri profunde Și prea rămân pasive și prea calme Când șoldurile unduiesc rotunde. Și nu mai
CELE MAI FRUMOASE MÂINI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350334_a_351663]
-
am trezit-o. Are nevoie de odihnă...” își zise Emanuela întorcând capul către fetiță. Daniela respira regulat și dormea liniștită. Fața îi era zâmbitoare. Părea că era un îngeraș. Rămasă în această poziție, Emanuela îi zâmbi cu toată dragostea, lăsă pleoapele să-i acopere ochii și adormi liniștită... * Elena trebăluia prin gospodărie când asistenta socială de la Primăria Armeni i-a dat telefon... - Bună ziua, Elena! Mariana Lungeanu sunt... De la primărie... - Bună ziua, doamna Lungeanu! Ce anume s-a întâmplat, de mă sunați? - Pregătește
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
slăbit că-l putea lua vântul ca pe-o pală de fân. Din cauza oboselii l-a cuprins toropeala, că nu-și mai putea să-și ține capul drept. Ochii abia mai vedeau prin ungherul ogeacului cufundat în bezna nopții, iar pleoapele se deschideau din ce în ce mai greu. Scăpă țigara dintre degete și, deodată, prin întuneric, i se păru că Leana s-a desprins din perete și a venit lângă el. Părea că se așezase deasupra tăciunilor de pe vatră, chiar în fața lui. „Ia uită
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
aud glasul, iar ea nu deschide gura?!...” Fiorii reci ai spaimei i-au trecut pe șira spinării și, chiar dacă a-ncrecat să-i vorbească, buzele i-au rămas împietrite, numai ochii i se dilataseră și-i clipeau des, strivind între marginile pleoapelor o lacrimă caldă, care i-a căzut pe umărul obrazului. „Ce, ce spui?...” Prin ceața deasă, care-i împăienjenise ochii, o zărea pe Leana care se mlădia ca o nuia de alun pe deasupra jarului dogoritor, când și-a ridicat puțin
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului APA MĂRII Ochișori din soare curși Clipoceau pe luciul mării, Și-n a lor privire caldă Picura albastrul zării. Jucăuși se hârjoneau Gândilând marea cu pleoapa, Și cu râsul de cristal Lumina-n profunduri apa. Și în dulcea veselie Marea-n vals își purta valul, Cerul oglindit și el, Se lăsa atins cu malul. Atuci doru-mi călător S-a oprit pentru o clipă, Să atingă apa
APA MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350459_a_351788]
-
jale se stârnise Când din doru-mi arzător, Neagră-n val i-a curs durerea, Înnegrind marea de dor! Jocul brusc se potolise Și din ochișori de soare, A-nceput să se prelingă Priviri negre, uimitoare. Și-au simțit deodată spaima, Pleoapele li s-au lasat, Apa mării din profunduri Tainele și-a tulburat. Negrul cu repeziciune A cuprins apa și malul. Cerul negru, speriat S-a-nălțat împins cu valul. Din străfunduri, o furtună A ieșit împrăștiind, Ochii soarelui în lacrimi, Apa brusc
APA MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350459_a_351788]
-
Din străfunduri, o furtună A ieșit împrăștiind, Ochii soarelui în lacrimi, Apa brusc neliniștind. Valsul valului mai negru Decât iadul cu păcate, Și-a pus doliu pentru toate Sufletele-n mare moarte. Și cu clocotul din bocet Jalea-ndoliase marea, Pleoape mici stinseră ochii, Doru-mi înecase marea. Totu-i negru azi pe mare. Ochii soarele și-a luat. Doar pe-al mării negru vals, Doru-mi urlă-nflăcarăt. Referință Bibliografică: APA MARII / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2019, Anul VI
APA MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350459_a_351788]
-
ecvestre Ferestrele trîntite de vîntul pervertit Clopotnița troznind pe bolta Catedralei Cortegiul de fecioare cu părul despletit Sâni coapse și tăcerea ce le-a încremenit 7 N-am mai văzut niciodată cerul mai de-aproape Stelele îmi cădeau suave pe pleoape Întindeam mîna și le culegeam Univesul se scurgea greoi pe geam Tu îmi erai tot mai departe-aproape Zilele se spălau și ele între aproape-departe Secunda infamă cred că ne desparte 8 Cicoarea se-albăstrește rușinată Vîntul i-a spulberat rochița
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]
-
Trezite la viață mă supun în căinți, În genunchi nu am pace în umbră-s ființă Zărită o-ndemn să -mi lase voință. În raze de soare un chip încălzesc... O lacrimă-mi scapă... și mă căiesc? Deschide-mi o pleoapă privesc viitorul În corpuri cerești doar cel sfânt e autorul. foto: internet Referință Bibliografică: Corpuri cerești / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1307, Anul IV, 30 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Buldum : Toate Drepturile Rezervate
CORPURI CEREŞTI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349111_a_350440]
-
spate. Se lăsă așa, dându-și seama că poziția era mai prielnică. Își spuse în gând, cu ușoară autoironie: regresez. Și omul-pasăre își contiuă înaintarea fără să-și mai poată controla viteza. Deși nu depunea nici un efort, osteni. Își trase pleoapele, apărând ochii de lumina ce-o difuza corpul. Era aproape ațipit când simți o unduire care îi frisonă trupul. Ar fi vrut să se atingă cu mâinile. Dar nu-l mai ascultau. Un zgomot îl scoase din toropeală. Era acum
INVOLUŢIE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349120_a_350449]
-
formă de fundă din piele de șarpe, într-o parte, asortați cu geanta mea bej din piele de șarpe. Arătam destul de bine, chiar mai tânără cu câțiva ani, cu fața odihnită, fără să mai fie nevoie să mă fardez, doar pleoapele mi le colorasem discret cu un creion verde și genele date cu rimel. Mă rujasem cu două nuanțe de ruj, să iasă o culoare în ton cald, ca toamna de afară. Părul era vopsit proaspăt, în culoarea alunei, pieptănătura mea
INTERVIUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349104_a_350433]
-
ANCA BULGARU ( artist plastic ) - Iași " pierduți între răspunsuri așteptăm liniștea/ la marginea hotarului cu două anotimpuri/ copleșiți de gânduri stranii ca ultim trofeu/ ucis cu setea încolțită între coapsele tale/ stăm rezemați de copaci dezarmant aplecați/ de complicitatea revoltată sub pleoapa timpului/ surprinși de întâmplări prin care vom ridica manolic/ iubiri efemere în piatra din care suntem făcuți” - ELENA TOMA, Pitesti "Poezia reprezintă pentru mine zbor spre alte dimensiuni...evadare dincolo de limite...Iubesc poezia pentru că ea mă duce spre o lume
LA MULTI ANI,DRAGI POETI , DE ZIUA MONDIALA A POEZIEI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349100_a_350429]