1,866 matches
-
ca nebun de legat, nu vreau să le mai văd. Așa sunt eu, trebuie să simt sub talpă zăpada iernii și pământul reavăn al primăverii, să fiu alături de copacii care îmi dau liniște și pace, să simt mirosul mugurilor care plesnesc și foșnetul frunzelor vara. Eu am stat foarte puțin timp la oraș. Doar trei luni cât am făcut școala de șefi de echipă la întreținerea liniei. Spre sfârșitul școlii, cine mai știe la ce m-a dus gândul, m-am
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ape, ce se izbea de stejarii din calea sa. De undeva, de foarte aproape ieși un iepure care fără să ne dea vreo atenție, fără nici o grabă, dispăru prin ierburile dealului din apropiere după niște măcieși cu mugurii gata să plesnească în noua primăvară. Un sunet lung de locomotivă din gara pe care o lăsasem în urmă la venirea noastră acolo, pluti leneș netezind parcă aerul peste vârfurile copacilor și se pierdu undeva departe în zarea străvezie. - Acest om, începu prietenul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
se pare că întârzia să mai vină. Până la urmă nu mă putui abține să nu izbucnesc: „Și de ce te-ai oprit, ce s-a mai întâmplat apoi?” Mă făcuse foarte curios și dacă nu-mi spunea continuarea simțeam că o să plesnesc exact ca o păstaie toamna. De abia într-un târziu el spuse cu gândurile aiurea: „L-au găsit după trei zile spânzurat de stejarul singuratec, adică de stejarul ce era aici unde stăm noi acum. L-au dat jos, apoi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în pace. Numele acela îl căpătase demult încă din copilăria lui, când spre seară dispărea întotdeauna de acasă ca să apară dimineața. Taică-său era foarte îngrijorat de acest lucru și într-o seară când băiețașul de 12 ani plecă iar, plesnind cu o nuielușă subțire brusturii întâlniți în cale și ridicând colbul drumului cu picioarele desculțe, învățate de acum cu rugii și spinii câmpului, s-a luat după el urmărindu-l de departe. Băiatul a mers înainte fără să privească măcar
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dat un semnal, desfăcu dintr- o mișcare dopul damigenei și bău îndelung fără oprire. Muzica începuse iar să cânte iar chiuiturile și tropotitul picioarelor în bătătură inundară iar satul până departe sub geana pădurii. A băut până simți că-i plesnește stomacul, apoi puse cu mare atenție dopul și așeză damigeana lângă peretele hambarului. Vârtejul oamenilor din curte deveni din ce în ce mai amețitor, muzica deveni tot mai asurzitoare, ceva parcă-l ademenea să intre și el în acel vârtej
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
se ia de om, ca râia de omul sănătos? Dacă era doar chelu’ din capu’ satului, mai treacă, meargă, îl înțelegeam mai ușor, ziceam că a luat-o omul la cap și ce nu spune omu’ la beție? O mai plesnește omul și aiurea, fiindcă dacă vorbește trăscăul, diplomația e mai moartă decât scroafa din coteț. Dar acest chel național, este ăl mai prima personaj, din capul stânii pedeliste, (na că eram să spun cooperatiste, deoarece toată lumea știe acum, că prin
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
i-aș da comanda „Marș pe scări”. Așa, doar de-al naibii să crape administratorul blocului. Întotdeauna am urmărit cu interes ce se mai întâmplă în sectorul bisericesc fiindcă la creșterea îngrijorătoare a numărului de popi burtoși, pasibili de a plesni de atâta grăsime și bunăstare, nu am găsit încă rezolvarea. Însă pe ei se pare că nu-i preocupă problema asta. După veșmintele preoțești încrustate cu cristale Swarovski, a apărut în România, ce credeți, clopotul cibernetic. Se spune că la
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Pământ fenomenele se repetă. Toate ființele care s-au crezut grozave, până la urmă, datorită incapacități lor proprii de a se adapta, s-au autodistrus Gândește-te la dinozauri; s-au înfruptat din bunurile naturii; până la urmă nu au rezistat; au plesnit și au dispărut cu totul. Există totuși niște vietăți care nu s-au temut de nimic. Ele au rezistat tuturor vicisitudinilor. Cel mai edificator exemplu de supraviețuire și adaptare îl putem lua de la moluște. Ele sunt mai înțelepte decât noi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nou s-o ridice. Nici de data aceasta nu reuși decât în momentul când își încordă toate forțele. Bidaru nu reacționă nici într-un fel la reproșurile juste ale soției. Când ai burdușit-o așa de zdravăn? Pare gata-gata să plesnească? Își continuă ea puțin nervoasă, șirul întrebărilor. Îți voi explica totul, însă am o rugăminte la tine: Să nu încerci să o deschizi. S-ar putea întâmpla o mare nenorocire! Te pomenești cumva că ai vreo bombă? Ăi fi și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
altele explicitează grandilocvent imperativul vieții, la care chema cel așa de curând dat morții. "Spre văile Nirvanii nu tind" afirma, cu câteva luni înaintea sfârșitului, neliniștitul într-o Idilă; ulterior, nervii clocotitorului din Logodnă, sărind "ca dracii", sunt gata să plesnească. Senzația de vacuitate (Gol) echivalează cu nonființarea; iubirii i se alătură contrapunctic ura "ca un scut" (Maturizare); aleanul înaltului din Dor coexistă cu nevoia de profunzime: Sunt spiritul adâncurilor!" Flancat de brazi, de stele și repudiind singurătatea, pateticul din Confesiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
infailibil pe pămînt. Și șocul a venit cînd le era lumea mai dragă, poate prea dragă în raport cu uitatele valori transcendentale. Iar măsurile adoptate la Consiliul European din decembrie 2011 rigidizează atît de mult sistemul, încît, întins prea mult, hamul va plesni și se va rupe în bucăți. Sunt idei aprioric eșuate. De ce ? Pentru că piețele nu mai cred în ele, iar acestea au în spate manipulatori foarte puternici, care au decis să sacrifice Europa pentru a îmbuna Zeii. Că tot nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
un derivat iluzoriu? Cred că răspunsul este în ochii celui care privește. Sau putem lăsa roșia să decidă dacă este ceva substanțial sau nu. Vă imaginați o bătaie cu roșii între fantome? Dar să nu întindem coarda, că putem fi plesniți și noi și aruncați înapoi în obscuritatea problemelor filosofice fundamentale. Cum ar fi dacă lumea asta e reală, sau e populată cu fantome!? Adînc, nu? 5.11. Vibrația gîndului "Eu sunt cîmpul și cel care cunoaște cîmpul" (Krishna, în Bhagavad
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
fi izbăviți de viața mizeră. Prin gunoaie, colcăiau șobolanii care băgau spaima în motani. Purici, ascunși în colbul drumurilor pietruite, mușcau trecătorii, răspândind ciuma. În fiecare bortă se năștea și creștea câte o cotoarbă. Pacostea se hrănea până aproape să plesnească din mizeria strânsă în întunericul cotloanelor. Pe la porți, erau scoase cadavrele celor răpuși de holeră. Lumea o luase razna. Zbiera și fugea, de parcă scăpase de la balamuc. Se ascundea prin case, ferecând ușile și trăgând obloanele. Doar cioclii se încumetau să
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
dregătorii și proprietăți chiar dacă nu le erau de niciun folos. Se împopoțonau cu diverse zapise domnești ce mărturiseau despre multele lor moșii și isprăvnicii 55. Tronul și chiar capul lui vodă depindeau de grăsimea peșcheșului. Trebuia să-l facă să plesnească sub greutatea lui. De zbir îl știau și țăranii pe care îi împovăra de dări și zile clacă. I se părea în toată vremea că visteria îi goală. Dacă nu ajungea, mai punea și câțiva copii sănătoși strânși de pe ulițele
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cu pași mărunți și împiedicați spre tindă. Luă o cană și o scufundă în donița plină cu apă de fântână. Bău pe nerăsuflate, pentru a-și ostoi setea care îi ardea gâtlejul. Se uită apoi spre doagele care dădeau să plesnească. Se gândi că trebuie să-și facă vreme să le dreagă, dar nicidecum într-o zi de sărbătoare. Umplu un ulcior și își turnă apă peste față și corp, spălându-se. Își trase ițarii și cămașa de pânză pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ea: "Cu multele-i icoane stă lumea risipită Ninsoarea viorie acopere-amorțită Întinsele ei plaiuri... și ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine, pe cîmpul solitar. Și țintirimul doarme și crucile stau strîmbe O cucuvaie sură sună-n streine limbe .................................................................... Clopotnița plesnește, în stîlpi izbește toaca, Aripa unui demon sfîșie promoroaca ........................................................................ Și în convoi de iluzii ce luminau ca stele, A fost la groapă dusă speranța vieții mele "64 (s. n.) Avem aici prima dovadă de la înmormîn tarea Casandrei. Pusă în ordinea firească
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
iar dacă este închisă (teamă, apărare, reținere). Conform chiromanției, mâna dezvăluie personalitatea și chiar viața persoanei. Poate indica nevoia de a se cunoaște, de a-și afla viitorul. Mâna nu este întotdeauna binevoitoare, ea poate fi severă, poate lovi sau plesni. Pumnul este un semn de violență, de agresivitate, dar și de revoltă, de opoziție, de reacție la o situație. În sfârșit, ca orice altă parte a corpului, simbolistica se nuanțează în funcție de poli: mâna dreaptă acționează, mâna stângă este pasivă; mâna
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
maltrata; masă; în masă; mașină; măr; meci; merge; în minge; mintea; mîna; mîngîia; moarte; neadmis; nemilos; neomenește; neputință; nervii; nevasta; niciodată; nu bate; nuci; nuia; obraznic; la ochi; ouă; palme; pas; pasul pe loc; pedeapsă; pedepsi; pedepsit; pește; piciorul; pietre; plesnește; plînge; plînset; ploaia; pocni; praful; prost; prostia; rana; rănește; răni; răzbate; război; repetiție; rîde; scutura; semafor; a simți; sîcîitor; snopi; soartă; sonerie; spaimă; speranță; spintecă; spulbera; steaua; suferință; sufla tare; suflă; sunete; superioritate; tace; ticăie; tîmpit; tobe; tobele; tort; tortura
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
păli(5); ură(5); atinge(4); minge(4); sînge(4); urît(4); (3); băț(3); box(3); brutalitate(3); izbi(3); mîngîia (3); nervi(3); picior(3); putere(3); rău(3); sparge(3); trînti(3); violent(3); vînătăi(3); a plesni(2); băiat(2); bătea(2); bici(2); bîtă(2); cade(2); distruge(2); dureros(2); fată(2); impact(2); învineți (2); leza(2); mînă (2); nesimțire(2); obraz(2); par(2); pălit(2); plesni(2); pumni(2); cu putere(2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
3); violent(3); vînătăi(3); a plesni(2); băiat(2); bătea(2); bici(2); bîtă(2); cade(2); distruge(2); dureros(2); fată(2); impact(2); învineți (2); leza(2); mînă (2); nesimțire(2); obraz(2); par(2); pălit(2); plesni(2); pumni(2); cu putere(2); slab(2); suferință (2); topor(2); trage(2); vătăma(2); vînăt(2); acțiune; agresat; animal; apa; arde; arunca; aruncă; ataca; a ataca; au!; bădăran; bătăi; bine; blama; bolovan; brusca; a brusca; catarg; căzut; cu
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
nu descoperă în ele o revanșă, ci o ființă, în opoziție cu neantul de-acum, pe care și-l asumă. Tocmai această opoziție e relevantă. Privind în trecut, Cioran vede, cu admirație, extazul de odinioară, adică „nervi incandescenți, întinși să plesnească în fiece clipă, pofta de a plânge dintr-o fericire insuportabilă...” (III, 130). La polul opus, azi, „acreală, zbucium, scepticism” (idem). Și, chiar dacă toate acestea seamănă cu o vindecare, căci Cioran își spune „dacă era să rămân în starea aceea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
treburi. Ilie: Și eu le am pe ale mele. Lumea nu mă vede, nu mă aude, nici eu n-o văd și n-o aud. Ștefan: Vezi, aici e păcatul! Confunzi lumea cu Pandele sau alți cîțiva care te-au plesnit. Da nu-i așa, frățioare. Dacă o palmă de nor face umbră pe pămînt, nu înseamnă că soarele a dispărut de cer. Ilie: Îmi pare rău de tine, Ștefane. Îți răcești gura pomană. Ștefan: Așa-i că da? Așa-i
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
apropie de bunica, presiunea asupra delegatului crescînd; acesta se retrage spre ușă, dar înainte de a fi ieșit, în casă intră patru persoane purtînd hainele celor patru vecini; se realizează un moment de mare tensiune și înfruntare. Cei patru stau desfășurați, plesnind de putere și autoritate; membrii familiei trec prin uluire, încordare, spaimă, renunțare și, în consecință, Mihai este primul care cedează își va sufleca din nou pantalonii și, înainte de a invita la dans pe unul din ocupanți, îi presează pe ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
că a știut din prima că amîndoi mințim..., dar că pentru el asta n-avea importanță... Pentru el, important era să ne știe despărțiți, suspicioși și înfricoșați... Asta era misiunea lor...; să ne bifeze ca pe niște "obiective cuminți", adică plesnind de frică. Gh. P. unu:...Da, așa e... Și, totuși, nu înțeleg de ce trebuia să te înfricoșeze pe tine...! Gh. P. doi: Îți spun eu de ce; știi că refuzasem rolul secretarului de partid..., Pavel..., și că, pentru a avea un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu l-ai găsi în al optulea sat, / Du-te-n al nouălea sat. Și de le-i găsi mâncând, / Nu-i da a mânca; / Iar de le-i găsi bând, / Nu-i da a bea, / Trântește-l, / Izbește-l, / Plesnește-l, / Curând pornește-l, / Pornește-l la mine / Prin codru de sine, / Prin sat fără rușine, / Pe la apă fără vad, / Pe la gard / Fără prilaz, / Să vie degrabă, / Fără zăbavă, / Cu gura căscată, / Cu limba înfocată, / Și până cu mine nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]