1,604 matches
-
fin respirația fierbinte În ureche. ― Bună, Tiresias, spuse ea, chicotind. Sunt eu, Antigona. Veni ziua spectacolului („premiera“ Îi spuneam noi, deși nu aveau să mai fie alte reprezentații). În niște „cabine“ improvizate În spatele scenei, noi, actorii principali, stăteam pe scaune pliante. Restul elevilor de clasa a opta erau deja pe scenă, dispuși Într-un mare semicerc. Piesa era programată să Înceapă la ora șapte și să se Încheie Înainte de apusul soarelui. Era 6.55. Din spatele scenei auzeam cum se umple terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
asta. ― Oprește-te, i-am spus. ― Ce? ― Oprește-te. ― De ce să mă opresc? ― De aia. ― De ce de aia? ― Pentru că nu te plac În felul ăsta. Se ridică. De parcă ar fi fost tipul din vechea schiță de vodevil, cel din patul pliant care se tot Închide, Jerome se ridică perfect treaz. Apoi sări din pat. ― Să nu te superi pe mine, am spus eu. ― Cine spune că m-am supărat? spuse Jerome și plecă. Restul zilei trecu Încet. Am rămas În camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Calliope. V-aș ruga să rămâneți aici, la mine În birou, domnule și doamnă Stephanides. Se ridică În picioare. ― Calliope, vii cu mine, te rog? M-am ridicat de pe scaun. Luce a privit cum diferitele melesegmente, ca ale unei rigle pliante, s-au desfășurat și mi-am format statura completă, cu vreo doi centimetri și jumătate mai mare decât Înălțimea lui. ― Noi suntem aici, scumpete, spuse Tessie. ― Nu plecăm nicăieri, spuse Milton. Peter Luce era considerat cel mai mare expert pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
soția lui Îl observase de cînd se aflau la Vichy. Părea că se ia singur peste picior, dar era puțin ursuz. — Să mergem alături... Tot tacîmul! Ba chiar Îl puse să urce și să coboare trei minute treptele unei scări pliante. Tensiunea arterială În poziție culcată, șezînd și În picioare. Apoi raze. — Respirați.... Mai adînc... Nu mai respirați... Inspirați... Țineți aerul... Expirați. Era hazliu și neplăcut, dramatic și smintit. Poate că mai avea de trăit Încă treizeci de ani, dar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
negoț și la câștig, iar lăcomia lor este uimitoare. De cum s-au îmbarcat, câțiva dintre ei au venit să mă întrebe stăruitor ce mărfuri japoneze ar merge la vânzare în Nueva España. Când le-am sugerat țesăturile din mătase, paravanele pliante, armele și săbiile, s-au uitat unul la altul mulțumiți și m-au întrebat dacă în Nueva España vor putea să facă rost de fire de mătase, catifea și fildeș mai ieftin decât în China. Numai că în Nueva España
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
osândei. Zori de zi. Era senin, dar vântul sufla tare. Când fură scoși din temniță, în grădină erau deja aliniați pedestrași cu sulițe și puști, iar în vânt fâlfâiau flamuri cu blazonul domeniului Ōmura. În fața steagurilor, stăteau așezați pe scăunele pliante câțiva oficiali printre care se afla și slujbașul de la judecătorie care le pusese întrebări. Unul dintre ei se ridică de pe scăunel și le strigă numele, apoi se aplecă să-i șoptească ceva la ureche celui care părea să-i fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
determinându-l să fugă În jungla birmaneză. Seraphineas Andrews știa de mitul Fratelui Alb Mai Mic. Ce noroc pe capul lui că era alb. Într-o zi de târg, Andrews și-a improvizat o biserică ad hoc. Pe o masă pliantă, de-o parte a pus un teanc mic de douăsprezece cărți, iar de cealaltă parte, o Biblie deschisă. În satele voastre, intonă el, aveți mulți Nați care vă fac necazuri și greutăți. Desfăcu cărțile În evantai lovind teancul ușor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
munca acesta dobândeam merite. Cu cât acumulezi mai multe merite, cu atât energia ta devine mai puternică. În Aum ni se spunea mereu asta. Mi-am făcut prieteni. Au intrat în sectă și colegi din școala generală și împărțeam împreună pliante. Nu, nu i-am convins eu să vină. Doar le-am spus ce se întâmplă acolo, iar ei și-au dorit să se alăture. Am continuat antrenamentul ascetic și, la scurt timp, am experimentat dhartri siddhi. Asta este starea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
centura în jurul abdomenului proeminent, comandantului gărzii aprobă mulțumit, în vreme ce Sebastianus, fără să se mai îngrijească de el, se îndrepta deja spre ușă. Wolfhram li se alătură imediat și cei doi, urmați de soldatul burgund și de Vitalius, care ducea scriptoriul pliant și bagajul modest al prefectului, străbătură repede coridorul întunecos și ieșiră în lumina firavă a zorilor. în mijlocul curții, sub privirea atentă a soldaților din corpul de gardă, Sebastianus găsi una din gărzile sale așteptându-l, cu doi cai de căpăstru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
concret. Munții Văraticului, din stânga, creșteau în măsura în care suiam dealul, ca să descrească din nou când coboram spre Târgu-Neamțului. Căldura se întețea. Aerul începea să joace deasupra câmpiei, încercînd miraje abia conturate. ... Adela! La ora asta era desigur în cerdac, pe scaunul ei pliant, cu șalul împletit pe umerii largi, pe brațele rotunde, pe bustul înalt, cu ochii pe jumătate închiși de lumina soarelui, filtrîndu-și azurul printre genele lungi... Ochii ei albaștri... Culoarea cerului pentru un detaliu organic!... Abandonarea extatică a unei femei cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
prieten al miresei sau al mirelui. I-am răspuns că al mirelui. Oh, a exclamat ea, tocmai îi îngrămădim pe toți laolaltă. A râs cu poftă de gluma ei și m-a condus la ceea ce părea a fi ultimul scaun pliant liber dintr-o încăpere supradimensionată, ticsită. Port în minte o amnezie veche de treisprezece ani în tot ce privește detaliile fizice ale acelei camere. În afară de faptul că era ultraaglomerată și zăpușitoare, mai țin minte doar două lucruri: că o orgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
alta, dar nu pot vorbi la telefon când e ușa deschisă. I-am răspuns că nici eu nu sunt și am dat să plec. Dar chiar în clipa când am străbătut spațiul dintre cele două paturi, am observat o valijoară pliantă de pânză, așezată pe pervazul ferestrei. O clipă, am avut impresia că e geanta mea de voiaj ajunsă în chip miraculos, din proprie inițiativă, de la gara Penn, unde o lăsasem, în apartamentul meu. Pe urmă mi-am spus că, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și acest explicit Îl tachina pe domnul Observator Minuțios Artur Sammler. Toți metafizicienii, vă rog, luați notă. Iată cum stă treaba. Niciodată nu veți vedea mai clar. Și cum lămuriți asta? Această cabină telefonică are podeaua din metal; cu uși pliante verzi, silențioase, dar podeaua Înțeapă nările cu urina uscată, aparatul telefonic de plastic e făcut praf și un ciot atârnă la capătul firului. Nici cale de alte trei intersecții nu găsise un telefon În care să nu-i fie teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un ecran de televizor ca să vadă portarul spărgătorii. Dar portarul era tot timpul dus pe undeva. Dreptunghiul electronic radiant bâzâia În gol. Sub picioare era carpeta respectabilă, brună ca sosul de friptură. Grilajul interior al liftului, romburi suple de aramă pliante, murdare și lucinde. Sammler intră În apartament și se așeză pe canapeaua din vestibul, acoperită de Margotte cu pătrate mari de eșarfe de la Woolworth, legate la colțuri și prinse de pernele vechi. Formă numărul de la poliție și spuse: — Aș dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că o să urce într-o clipă să-l pună în culcuș. Apoi a propus ca noi două să coborâm în atelierul ei. Nici una dintre noi n-a zis nimic până n-am coborât și nu ne-am alezat pe scaunele pliante. Am sperat că Sheba mă va scuti de umilința de a pune întrebări, dar după câteva momente de tăcere, în timpul cărora s-a holbat la podea, eu n-am mai putut suporta. — Era Connolly cel pe care l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Portia. — De fapt, a zis ea, în timp ce coboram la subsol, nu lucrez propriu-zis. Aștept un telefon de la Steven. Trebuia să ne întâlnim în după-amiaza asta. Am pus ușor cușca pisicii pe podea și m-am așezat pe unul din scaunele pliante ale Shebei. Sheba râdea nervos. — Trebuia să sune acum o oră, dar n-am auzit încă nici un bip. Ce băiat rău. Am dat din ca. — Probabil are probleme cu ieșitul din casă, cu ai lui, a continuat ea. De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
silă. Avea o față de zmeoaică. Toata casa vibra sub pașii ei. La refugiul de la primul etaj, m-am oprit. — Vino, Barbara, a zis doamna Taylor, ajungând în spatele meu. Să-ți arăt unde vei dormi la noapte. Am pus un pat pliant în biroul lui Ronald pentru tine. — Cred că totuși o să aștept aici, un pic, am zis. — Nu te prosti, draga mea, nu cred că e necesar. M-a luat de cot. — Haide! Am rămas unde eram. — Nu, cred că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mai aștepți s-auzi muzică de banjo ? a întrebat-o Mary. Irene a izbucnit în râs. Pielea lui Mary se întunecase până la o nuanță de maro Danville, dar aici, în Idaho, culoarea era superbă. Degetele femeii dansau pe mânerele scaunului pliant. Și ție îți place aici de nu mai poți, a zis Irene. Mary a dat din cap. Puse față în față cu o adevărată sălbăticie și cu cataracte înalte cât un bloc cu două etaje, cine s-ar fi așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ajunsese deja pe linia de margine și își începuse încălzirea. Vă puteți uita, spuse ea, dar nu aveți voie să ascultați... Rahat! Eu mă clătinam pe picioare. După zece minute, mai zăceam încă, luptându-mă să respir, pe un scaun pliant din antecameră, când l-am auzit pe Fielding tropăindu-și pașii. M-a apucat de umăr. — Îmi pare rău. Eu... — Liniștește-te, moșule, mi-a spus el. Te-ar costa vreo două miare să-ți îmbunătățești reverul și, poate, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că nu, iar motanul Îi imită gestul. Nu-mi dădusem seama cît de mult semănau unul cu celălalt. Julián insistă să-mi cedeze dormitorul. El, a pretextat, abia dacă dormea și avea să se instaleze pe hol, Într-un fotoliu pliant pe care i-l Împrumutase vecinul lui, monsieur Darcieu, un bătrîn iluzionist care le citea În palmă fetelor, pe un sărut. În acea primă noapte am adormit imediat, epuizată din cauza călătoriei. M-am trezit În zori și am constatat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
indivizi cu aspect de muzicanți ambulanți stăteau ciorchine în dreptul ușii, sorbind cafea sau vin din cești de plastic. Danny parcă în față și intră, iar ciorchinele se destrămă ca să-l lase să treacă. Înăuntru era ca într-o peșteră: scaune pliante dispuse în șiruri inegale, mucuri de țigară punctând un linoleum jupuit, fotografii din Downbeat și Metronome lipite pe pereți cu scotch - jumătate tipi albi, jumătate negri, de parcă managementul încerca să impună un echilibru jazzistic. Peretele din stânga susținea o poliță încastrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Sunt destul de treji ca să fie împușcați. Oricum, străinii ăștia nu observă diferența. —Adevărat, mormăie fotograful, apoi se așează să aștepte. La oarecare distanță, în pădure, grupul principal ia o gustare. Coșuri cu capac. Sticle de vin puse la rece. Mese pliante pe care se întind fețe albe de masă. Prințul Firoz se plimbă printre toți acești străini, mai mult străini decât invitații săi. Nu-și găsește locul. Din când în când, mai aruncă o privire spre maiorul beat, care se împleticește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ei deziluzie veni la câteva săptămâni, când se plimba pe puntea vasului Peninsular & Oriental, scrutând întinderea mării Roșii. Tălpile de cauciuc ale pantofilor ei scârțâiau la fiecare pas pe care-l făcea pe lângă pasagerii de clasa întâi, întinși pe scaune pliante și serviți de stewarzi tineri, foarte atenți, în uniforme albe, scrobite. Când urcase pe punte și i se înmânase lista pasagerilor, se înfiorase la gândul că se va afla în mijlocul unor persoane atât de interesante. Ofițeri civili, ofițeri ai armatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
încă o dată vinovat, dar nu mai mult de o clipă. Portmoneul gol este lângă el. Bobby tocmai vrea să plece, simțindu-se nefiresc în preajma unui cadavru, dar ceva îl face să se oprească. Lângă piciorul lui, vede un mic suport pliant din piele pentru documente. În interior, este biletul de călătorie pe vapor spre Anglia, un pașaport pe numele Jonathan Pelchat Bridgeman și o foaie albă pe care scrie „Spavin & Muskett: avocați și comisionari sub prestare de jurământ“, cu adresa Gray
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
gest din braț pentru a produce clinchetul pe care-l iubește. Am crezut că ești de acord cu primitivismul. Ești un tip straniu! Fotse sunt sălbatici! Adică n-au făcut baie în viața lor! Tata ia cu el o cadă pliantă când merge acolo. Desigur, este tratat ca marele șef. Aparent, e foarte impresionant... Discuția despre statutul social al poporului Fotse descoperit de profesor, durează până ajung la sala de prelegeri. Profesorul este obișnuit cu astfel de discursuri, a căror elocvență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]