1,400 matches
-
vă face vouă plăcere“, cum Îmi spunea una ca să mă vindece de orice iluzii și pe toată viața, dar fără succes. și tot ele, dră guțele, se dezmeticesc cele dintâi din transele volup tă ților noastre comune, ca să ne ceară plictisite, enmerdate, o țigară și un chibrit. M-am supus uneori, dar fără convingere, gustului lor afectat și snob pentru divertismentele și diversiunile sexuale, expli ca bile prin aceeași subvaloare a persoanei lor, prin disprețul lor sincer față de unicul punct de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
gânduri, mă apropii de Lazarus. El stă pierdut, cu ochii larg deschiși, privind țintă undeva dincolo de nori. E modul său preferat de a se odihni. A pus, pe o piatră, în dreapta lui, cărticica pecetluită. Alături, Truman, condorul care vorbește, moțăie plictisit. Îmi zic că nu se cuvine să am gândurile pe care le am: prea multă nefericire, prea multă iritare sunt în mine, mă comport mai departe ca un locuitor al pământului, ce am fost, decât ca unul al cerului, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
intrat și l-a întrebat pe portar unde se dădea testul de inteligență pentru firma străină. Logic, portarul ar fi trebuit să-l trimită să mai citească o dată anunțul. Dar nu l-a trimis. S-a uitat cu o căutătură plictisită, de expert care știa că perfecțiunea nu există, la tenișii lui Vasile B., a clătinat sceptic din cap și a arătat cu mâna spre o ușă. La o masă cu un design foarte modern, șapte bărbați își făceau de lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
chiar părăseam Bucureștiul. Foarte burzuluit la început, a consimțit totuși să ceară avizul comisiei și, după câteva minute de așteptare, am fost chemat în examen. Manevra mea brutală nu promitea să mărească bunăvoința juriului cu privire la persoana mea. Cu ochi destul de plictisiți, Victor Iliu mă măsură din cap până în picioare și mă întrebă într-o doară dacă există vreo legătură între mine și pictorul Sirin. — Sunt fiul său, am răspuns. Pe urmă a urmat examenul: un scenariu imaginat și decupat pe loc
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și stofe ușoare, presărate cu flori, ieșiți în stoluri după petrecere... Am alergat ca potârnichile speriate pe la casele noastre, sărind prin tramvaie, pitindu ne pe sub streșini și balcoane, cu ziare pe cap, care mai de care mai uzi și mai plictisiți. Iar azi-dimineață toate au luat culoarea cenușie, culoare decentă printre toate, care nu obosește, care te adună pentru muncă și te stimulează. și, cu toate acestea, în ciuda bunelor intenții și a dorinței de a schimba fie chiar și binele, numai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în spațiul claustrat în care ne aflam, modulațiile constituite la nivelul organelor anatomo-fiziologice, ca o sfidare și o revoltă la adresa unor stări de lucruri inimaginabile. Bâzâitul sacadat și monoton al aparatelor fonatoare din orchestra lui Mircea era aidoma izvorului curgând plictisit și obosit pe albia arhicunoscută și ne aducea rapid și sigur în țara viselor, unde subconștientul dezlănțuit ne oferea gratuit și instantaneu bunătățile, bucuriile și fericirea de care nu aveam parte, însă la care năzuiam cu toată ființa noastră în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Tudor Vianu la estetică. În plus, participam regulat la cursurile lui G. Călinescu. Dragoș Protopopescu era în anii lui de persecuție politică și profesională, ani care i-au precedat tragica moarte. Așa încât am cu noscut un Dragoș Protopopescu iritabil, nervos, plictisit, și totuși scânteietor. Colosal de exigent. Ne impunea să citim o bibliografie monumentală. Un an întreg am studiat numai Shakespeare. Ne propunea teme foarte inte resante, pe care le dezbăteam la seminare. De pildă: „Femeile în opera shakespeariană“, „Fascinația antichității
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
despre plictisul vieții moderne. Ar fi corect să spunem că vă arătați personal plictisit de societatea modernă? S.B. Dacă mă plictisește societatea modernă? Nicidecum. Mai curând mă suprastimulează. Dar, la urma urmei, sunt un observator și un istoric, așa că observ plictisitul de moarte al multora dintre contemporanii mei. A.R. Știu că îl cunoașteți pe scriitorul Mircea Eliade. Mă înșel sau se pot descifra în ultimul dumneavoastră roman sensuri și rezonanțe ale gândirii lui Mircea Eliade? S.B. Îl admir foarte mult
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
toate rolurile, mai puțin pe cel al prizonierului. Acești doi veritabili eroi de „Kamasutra” întruchipează absurditatea închisorilor noastre și imensitatea întârzierii noastre. Atletul Wadoux, campionul de semifond al Franței, declară: - Ca și într-un cântec al lui Brel, unde băcani plictisiți asistă la o coridă închipuindu-și că sunt Garcia Lorca sau chiar Nero - tot așa a venit ora când pământenii, stând confortabil în fața televizoarelor, se socotesc Armstrong; aventura cosmică prin persoane interpuse umple deodată un vid din existența lor!... Cucerirea
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nenumărate supărări, atacuri și pagube în semănături, pășuni și vite. Sașii cer din nou protecția regală, acesta aprobândule la 1469 «Regulamentul săsesc de protecție împotriva românilor». Lucrurile nu se liniștesc cu asta, iar regele vâzând că sașii nu se descurcă, plictisit probabil de problemă, dă Țara Făgărașului spre administrare boierului Udriște din Țara Românească. Pe de altă parte, încă la 1241 mânăstirea Cistercită a fost prădată și jefuită de tătari în marea invazie din acel an. Călugării papistași și-au luat
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ziua când am plecat la Iași. Uneori, prin ferestrele mari, lumina, mișcarea, viața de afară năvălea așa de impetuos în monotonia orei, încât străin de tot ce se petrecea în jurul meu, absent la murmurul pe care-l domina vreun "horum-harum", plictisit și plicticos, "amețit de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii...", aveam impresia că sala cu pereții albi, în care mă aflam, era o încăpere de închisoare, era carcera noastră cu care se și asemăna așa de bine. Sentimentul acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
gură, ține-l bine!“. Eu alunecam și mă săltam înapoi pe pernele de piele și tata îmi spunea, pe jumătate mândru de mine, pe jumătate sever: „Nu te astâmperi?! Stai odată’n loc!“ Și eu răspundeam intimidată: „Alunec!“ Apoi așteptam, plictisită și plină de dispreț față de celelalte „moșii“ pe care le străbă team. Îmi închipuiam că noi suntem cei mai mari boieri din România și că saluturile proprietarilor și ale țăranilor erau un omagiu firesc, fiindcă numai noi singuri eram „boierii
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Mie-mi spui? îmi șoptește Danny în ureche. — Dar, dacă se vând, o fi ceva de capul lor. Daniel, îmi scot pălăria în fața ta. Pune mâna pe alt tricou, cu capse în jurul gulerului și se uită la el cu dispreț plictisit. Pe care să-l iau? — Nu trebuie să cumperi nici unul! zice Danny iute. O să-ți fac eu unul special pentru tine. Cadou. — Insist, spune Randall. Dacă nu pot să-mi sprijin propriul frate... — Randall, te rog. Vocea lui Danny tremură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cermonialul pre saună la toată lumea, și am aflat tot felul de ciudățenii despre fiecare, deși Alfonso nu a mai menționat nici unei alte fete despre o ceartă iminentă. De fapt, am intrat atât de mult în pielea fiecăruia, că sunt complet plictisită și nu vreau decât să plece cu toții din camera mea ca să pot dormi în pace. Ajung în sfârșit, în baia de aburi, unde, deși focul era aproape stins de-acum și aburii ceva mai puțin puternici, mă simt ca un
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mult de jumătate sînt pastișe exerciții de măiestrie în diferite genuri hollywoodiene clasice. ̨ n primul lor film, Blood Simple (Sînge pentru sînge), ei vin cu o variațiune amuzantă la una dintre situațiile arhetipale din filmul noir (orășel prăfuit, soție plictisită, soț respingător, amant armăsar : cine o să și-o ia ?) și, pour la bonne bouche, încearcă să-l taie pe Hitchcock la unul dintre jocurile de societate pe care el le-a brevetat (ăla în care cineva trebuie să scape de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
care se grăbeau înspre o sală de dans, probabil sau de concerte, căci există aici de toate pentru toți. Ce n-am văzut? Lume elegantă. Toți erau îmbrăcați ca pe stradă, foarte multe persoane erau de vârsta a treia, bătrâni plictisiți care găsesc în jocurile de noroc un mijloc perfect pentru scurgerea timpului. O lume plictisită într-un spațiu fals, iată încă una din imaginile oferite de America mie, un biet vizitator, venit de pe vechiul continent. Ne-am continuat drumul și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și parcurile păreau să se miște tot mai repede pe măsură ce picioarele copilului nostru se lungeau și când avea vreo patru ani, copacii și tufele cu flori au pornit hotărâte spre mare. Așa cum vezi câteodată În viteză un șef de gară plictisit stând singur pe peronul unei halte În care trenul tău nu oprește, tot așa se Îndepărta tot mai mult cutare sau cutare paznic al unui parc cenușiu, În timp ce parcul continua să curgă mai departe, purtându-ne spre sud, spre portocali
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
necunoscută mie, în care majoritatea o formau țăranii navetiști, hârșiți pe șantiere. Făceam figură aparte printre ei, încât, într-o zi, un șofer a cărui mașină trebuia s-o încărcăm cu nisip sau pietriș și care se uita la noi plictisit, cu mâinile în buzunare, și-a exprimat zgomotos consternarea observând că nu prea știu să mânuiesc lopata. Se mai nimerise și o iarnă vitregă, ca viața de care aveam parte în acel început de an 1960. Dar, după cum spune Dostoievski
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mare minune și asta, și au mâncat cât au poftit. Așa merge legenda despre strada "La zece mese"; dar nu se știe dacă a fost chiar așa. * Am ajuns pe strada Sfântul Ion. Acum, acolo, sunt niște blocuri ceaușiste, obosite, plictisite, vai de mama lor. Nu-i nici un sfânt și poate că nici nu a trăit prin cartier, niciodată, un sfânt. Sfinții sunt foarte rari prin părțile noastre. Se întâmplă să cunosc foarte bine cartierul; cunosc strada și, acum, încep să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
2006. Casanova nu mai era acolo. * Ba, totuși, era; l-am găsit în biserica satului, unde nu știu ce instinct m-a îndrumat. Nemuritorul murise, era pus în coșciug, sosisem, din întâmplare, la înmormântarea lui. Era absolut singur; nimeni, doar un preot plictisit. Ca și nemurirea, și moartea este singură. În drum spre casă, am oprit în fața mării. Nici o corabie, numai un imens pustiu de culoarea cernelii albastre. Și cerul pustiu. Viitorul e în ouă Uneori, cuprins de sentimente obscure cărora nu le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Constantin Hangerliul până la domnia lui Ion Caragea. Cu cât înaintează în veac, Zilot se dezvăluie ca o adevărată tombateră, făcând caz de evghenie, el boier mărunt, și numind "rebelii" toate mișcările generoase. De cariera lui Tudor Vladimirescu se arată foarte plictisit: "de unde să-mi plesnească în capu-mi că el hrănește în duhul lui aceasta ce văzum". Regulamentul organic i se pare foarte bun, iar pentru "Costuța" (Constituție) are numai ocări. La 1848 nu vede decât hoțomani și țigani ridicați contra
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
În război interesează mai ales la început cu strângerea tuturor eroilor, cu dibuirea sentimentelor, cu sentimentalismul frivol, monden, care vine puțin și de la Tolstoi, întrucît avem de-a face cu o societate de oameni bogați, cu profesii mai mult decorative, plictisiți, cultivați, manierați, înșelîndu-se cordial și intrând în dramă cu ținută distinsă. În Îndreptări, latura cea mai nimerită este studierea acelui fel de sfială care la ardeleanca Mia se socotește a veni dintr-o educație sănătoasă și necomplicată. Fără a fi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
viziune panteistă. Este echivalat cu „natura”, „infinitul”, „cea de-a Opta Dinamică”, „teta” (viața) etc. * Omul are ca esență tetanul. În principiu, omul este bun, fiind creație divină. A căzut în materie (trup), nu în păcat, idee prin excelență gnostică. Plictisiți, tetanii au creat în joacă propriile universuri mentale, apoi au devenit prizonierii lor. Au mai acumulat și engrame... Prin detectarea cu electro psihometrul, personalitatea omului este „clarificată” și „detensionată”. Scopul este atingerea unui înalt grad de libertate, „precum și statutul de
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
a unei probleme; nu te limita la una singură. * Creativitatea înseamnă și a emite idei care nu pot fi apărate. * Elaborează mai multe idei decât cele care îți sunt necesare. * Făcând mereu aceleași lucruri și în același fel devenim din ce în ce mai plictisiți și mai plictisitori. * Pune-ți întrebări la care nu poți răspunde; descoperă imposibilul. * Toate convențiile nu sunt decât reguli ale unui joc; ele pot fi modificate și create jocuri noi. * Cel mai bun mod de a avea o idee bună
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
ca o amenințare terifiantă, oamenii sunt văzuți ca niște creaturi „fără gât” și „fără minte”, în jur domnește plictiseala, nimicul, golul. Revigorând procedee mai vechi, poetul utilizează imagini tot mai eliptice, cuvinte tot mai scurte, până ajung inutile („Nimic era/ plictisit/ și-am plecat fioroși/ fără nim” - În căutare de Enkidu). Și versurile din Roși de lună se pliază pe criza ieșirii din adolescență, cu primele căutări erotice, când ludicul, absurdul și gratuitatea stăpânesc conștiința poetică (culoarea roșie, intensă, puternică, domină
ŢENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]