3,630 matches
-
ar putea să fie și o formație romînească (dat fiind sufixul -at), poate intermediată de antroponimie (a se vedea numele de persoane Cernat, Cernești, Cernătești). Cernavrusca este o formație neoslavă, lipovenească (poate un diminutiv sinonim cu Cernișoara). Cernele este un plural de la cerneală („humă de culoare închisă folosită pentru spoitul pereților caselor“), iar Cernet este un substantiv colectiv format de la aceeași bază (sau un antroponim de la care s-a format numele de grup cerneți > Cerneți); Cernica este diminutivul unui apelativ romînesc
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Kluse, austriacul Klause) < lat. clusa, „închidere, strîmtoare“, ar fi dat în romînă *Clus (legea fonetică cl > chi nu mai era activă), așa cum s-a întîmplat în germ. Krissbach > rom. Krisbav, iar în maghiară *Klusz sau *Kluz > Kulusz sau Kuluz, Koloz. Pluralul romînesc *cluși (așadar un fel de nume de grup, atît de frecvent în toponimia romînească) ar rezolva problema finalei palatalizate, ulterior forma fiind simțită ca un singular și sonorizată, prin analogie cu alte cuvinte, la j, deci Cluș > Cluj (cf.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Városvize, care în limba maghiară înseamnă „apa orașului“ sau „apa cu oraș“, „rîul cu cetate“, și care traduce, probabil, un nume romînesc anterior Rîul Grădiștei. Microtoponimele Greute, Grohotele din apropierea fostei așezări dacice Ulpia Traiana Sarmizegetusa au la bază entopicele grohot (pluralul grohote), greută (greute), care înseamnă „piatră“, „mine de piatră“ (de la care s-a format grohotiș). După cum a arătat Mircea Homorodean, în zonă există și alte toponime din aceeași familie semantică, Muchea Cetății, Valea Cetății, Cioaca Grădiștii, Cetățuia, care ne conduc
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
folosit chiar ca mercenari). Alții cred că este o denumire formată după aceeași formulă cu Huși: un stăpîn al localității, înființată sau ocupată de el, purtător al etnonimului ias sau supranumit așa, a dat numele localității cu numele său la plural (însemnînd „oamenii lui Ias“). În cazul lui Huș, personajul numit Hus, ca marele reformator religios, este atestat efectiv (Husul). Unele toponime par a avea formă de singular (Ieșul, Gura Iașului, Valea Iașului) putînd intra în serie cu Blaj, Balș. S-
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
putînd intra în serie cu Blaj, Balș. S-a făcut observația că atît în cazul lui Husul, cît și în cel al lui Iaș (sau Ias), cea mai uzitată formulă de numire a satului era Husulești, Husulani, Ieșești, Ieșani etc. Pluralele directe, în -i fără sufix, sunt mai puțin tipice și, de aceea, mai rare. Iată cîteva: (mai ales foste supranume, adică apelative antroponimizate:) Adunați, Afumați, Atîrnați, Barați, Bălțați, Batoți, Beloți, Berhoți, Cacoți, Racoți, Cruciați, Gruiați, Gurguiați, Romanați, Arjoci, Basarabi, Bădoși
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mai ales foste supranume, adică apelative antroponimizate:) Adunați, Afumați, Atîrnați, Barați, Bălțați, Batoți, Beloți, Berhoți, Cacoți, Racoți, Cruciați, Gruiați, Gurguiați, Romanați, Arjoci, Basarabi, Bădoși, Băltăreți, Bulgari, Botorogi, Sîrbi, Urlați, Ursați etc. Există și toponime paralele, formate de la același antroponim, cu pluralul -i sau cu sufixul plural -ești: Cernați - Cernătești. În documentele slave numele apare cu finala s, nu ș (Iasoh, Iasî, Iaseh, Iaskomu, Iaskogo), iar în bulgara și în sîrba contemporană există nume ca Iasco, Iáse, Iásev, Iasa. În Croația există
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
categorie de nume de localități romîne. Este vorba de oiconimele care au toponimizat, prin conversiune (fără adăugarea unui formant onomastic specific), apelativul nume de grup uman ipotești, format de la antroponim (probabil Ipotă) și din sufixul de origine dacică -escu (la plural -ești), avînd sensul de posesie sau apartenență (personajul „eponim“ va fi avînd în stăpînire moșia satului sau va fi condus localitatea respectivă). Antroponimul Ipotă este format cu sufixul romînesc de origine slavă otă (existent în nume ca Albotă, Arnotă, Belotă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu antroponimele Mold, Molda, Moldea, susțin și ele aceste semne de întrebare (îndreptate și împotriva derivării din molidova) și conduc spre o posibilă origine romînească sau romîno-slavă a toponimului Moldova. Pentru prima variantă s-a propus ca etimon un posibil plural *moldavă a lui moldă, moldău, devenit Moldaua („valea pietroasă“), și evoluat fonetic (din cauza vocalei labiale u) și ana logic (prin încadrarea în seria numeroaselor toponime slave terminate în -ova, -ava) la Moldova. Pentru a doua variantă, care ni se pare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
oiconimele romînești Salcia și Sălcuța din județul Dolj par a susține, într-adevăr, probabilistic o astfel de etimologie. Etimonul legendar Varvara are o silabă în plus (care nu putea dispărea) și accentul pe o altă silabă. Antroponimul *Vîrvor, refăcut după pluralul Vîrvori, citat de DLR dintr-o poezie populară și considerat „o contaminare între barbari și vîlvari“ diferă tot prin accent. Paralelismul cu Gabrov, „de carpen“, „cu carpen“ > Gabru (numele unui sat vecin) nu e relevant, deoarece, evoluînd la fel, Vărbov
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
este glosat în dicționare prin „înger care urmează ierarhic după arhangheli“. Avem a face cu un termen bisericesc, care la noi a pătruns din slavonă. Slavona l-a luat din greacă (cherouv (e) ím), unde a ajuns din ebr. keroûbîm, plural al lui keroûb „(un fel de) înger“. În limbile romanice occidentale, cuvântul ebraic a pătruns prin lat. ecl. cherubim (cherubin) de unde a fost împrumutat în fr. chérubin, sp. querubín. De remarcat că, în toate limbile, s-a preluat forma de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
al lui keroûb „(un fel de) înger“. În limbile romanice occidentale, cuvântul ebraic a pătruns prin lat. ecl. cherubim (cherubin) de unde a fost împrumutat în fr. chérubin, sp. querubín. De remarcat că, în toate limbile, s-a preluat forma de plural a cuvântului ebraic, probabil pentru că în textele biblice se vorbește întotdeauna de mai mulți asemenea îngeri; ei apar menționați prima dată în Biblie în cartea I: în Paradis, aceștia încearcă să-i împiedice pe Adam și Eva să mănânce din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
gușă Gât este, în general, considerat ca provenind din v. sl. glǔtǔ „înghițitură“, cu evoluție formală și semantică destul de greu de acceptat. Ciorănescu propune ca etimon lat. guttura „gâtlej, gât“ (transmis și unor dialecte franceze, cf. și fr. goître „gâtlej“); pluralul guttǔra ar fi dat în română gâturi, plural de la care s-ar fi refăcut singularul gât. Nici această explicație nu este pe deplin satisfăcătoare, mai ales că nu se justifică apariția lui â. Limbile romanice au pentru această noțiune cuvinte
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
din v. sl. glǔtǔ „înghițitură“, cu evoluție formală și semantică destul de greu de acceptat. Ciorănescu propune ca etimon lat. guttura „gâtlej, gât“ (transmis și unor dialecte franceze, cf. și fr. goître „gâtlej“); pluralul guttǔra ar fi dat în română gâturi, plural de la care s-ar fi refăcut singularul gât. Nici această explicație nu este pe deplin satisfăcătoare, mai ales că nu se justifică apariția lui â. Limbile romanice au pentru această noțiune cuvinte ce continuă lat. collum „gât“ > it. collo, fr.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
pronunța cu o mișcare suplimentară a buzelor“, labiat „care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi principali, așezați unul deasupra altuia, ca niște buze“. brâncă Cuvântul brâncă, cu sensurile „mână, labă“ și „împinsătură, ghiont (mai ales la plural: a da brânci)“, este moștenit din lat. branca, termen transmis tuturor limbilor romanice, deși în latină este un cuvânt foarte rar și târziu, despre care nu se știe de unde provine. Este posibil să facă parte, ca și camisia, din categoria
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
rezultatul normal (conform legilor fonetice care au acționat în trecerea de la latină la română) îl avem numai în graiul moldovenesc, unde falce (nu falcă) înseamnă o anumită suprafață de teren. Forma falcă a fost explicată ca un singular reconstituit după pluralul fălci (la fel cum, după pluralul foarfeci al lui foarfece, s-a creat forma de singular foarfecă). Schimbarea semantică de la „seceră“ la „falcă“, existentă numai în română, se explică prin faptul că mandibula seamănă ca formă cu o seceră. Gură
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
au acționat în trecerea de la latină la română) îl avem numai în graiul moldovenesc, unde falce (nu falcă) înseamnă o anumită suprafață de teren. Forma falcă a fost explicată ca un singular reconstituit după pluralul fălci (la fel cum, după pluralul foarfeci al lui foarfece, s-a creat forma de singular foarfecă). Schimbarea semantică de la „seceră“ la „falcă“, existentă numai în română, se explică prin faptul că mandibula seamănă ca formă cu o seceră. Gură < lat. gula „esofag, gâtlej“. La început
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
timp mistreț, măr mistreț, porc mistreț (cf. sp. mestizo, cu același sens.) Cu privire la termeni generali din lumea animală, lat. masculus > v. rom. mascur este panromanic (it. maschio, fr. mâle, sp. macho); alți termeni latini păstrați în română, lat. animal, cu pluralul animalia > v. rom. nămaie „vite mici“, lat. fera > rom. fiară, lat. domesticus > v. rom. (reg.) dumes(t)nic „domestic, blând, liniștit“, lat. silvaticus > salvaticus > rom. sălbatic, au fost moșteniți numai de unele limbi romanice occidentale. O evoluție specială de sens
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în română ca varză (și în acest caz, este de presupus o formă sincopată *virdia). Forma veche a cuvântului a fost vearză, care există în textele vechi și în aromână, cu sensul originar de „verdeață“. În limba modernă, varză, cu pluralul verze, și-a restrâns sensul la o anumită legumă, numită în Transilvania și Moldova curechi, cuvânt moștenit din lat. *coliculus (cu forma cauliculus, în latina clasică), diminutiv al lat. caulis, care a dat fr. chou. În Transilvania, pluralul verze înseamnă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
varză, cu pluralul verze, și-a restrâns sensul la o anumită legumă, numită în Transilvania și Moldova curechi, cuvânt moștenit din lat. *coliculus (cu forma cauliculus, în latina clasică), diminutiv al lat. caulis, care a dat fr. chou. În Transilvania, pluralul verze înseamnă „varză acră“. vânăt și venetic Lat. venetus, transmis doar românei și dialectelor italienești meridionale, era un adjectiv care însemna „bleu-turcoaz“. La început, s-a folosit referitor la vizitii, care purtau în timpul curselor de care organizate pe hipodrom o
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și, apoi, „băutură amețitoare“). Cuvinte de origine greacă Numele de mâncăruri grecești aparțin și ele terminologiei gastronomice orientale. Friganea „felie de pâine muiată în lapte amestecat cu ouă bătute, prăjită apoi în unt“ este un cuvânt folosit mai ales la plural, în forma friganele, care a fost împrumutat din ngr. phriganiá. Este un termen relativ recent (a fost înregistrat abia în Dicționarul Academiei, 1911) și nu este general (nu circula, în copilăria mea, în graiul din Bihor). Mai vechi este franzelă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
aluat“ este un cuvânt de origine slavă, derivat de la kolo „roată“. Noi l-am luat de la slavii din sud (bg., sb. kolač), la fel ca albaneza, turca, maghiara, friulana și germana austriacă. Rezultatul normal, la singular, a fost colaci, cu pluralul tot colaci, ceea ce a dus la formarea unui singular analogic colac, după modelul lui sac-saci etc. (la fel s-a întâmplat și în cazul lui copaci, a cărui formă actuală de singular, copac, este refăcută după forma de plural). Forma
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cu pluralul tot colaci, ceea ce a dus la formarea unui singular analogic colac, după modelul lui sac-saci etc. (la fel s-a întâmplat și în cazul lui copaci, a cărui formă actuală de singular, copac, este refăcută după forma de plural). Forma de singular colac a fost reîmprumutată de bulgară, ca și de turcă și maghiară. Cozonac „prăjitură făcută din aluat dospit, frământat cu ouă, lapte, unt, zahăr și alte ingrediente“ este un cuvânt înregistrat abia în Dicționarul francez-român al lui
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
1650), s-a folosit pentru a desemna ciorapii-pantalon asemănători celor purtați de Pantaleone; cu sensul actual, a fost înregistrat în franceză la 1805. Din latină, s-a păstrat, în multe limbi romanice, cuvântul braca, folosit mai ales în forma de plural brace, termen luat de la celți, alături de camisia. Îl avem și noi în cuvântul, rar, brace „indispensabili“ (în Bucovina). El supraviețuiește în câteva derivate: brăcire „cordon, șiret“ < lat. bracile, brăcinar și, mai ales, în verbele (a) îmbrăca și (a) dezbrăca. pulpană
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fost moștenit verbul (a) încălța < lat. incalciare și substantivul (în) călțăminte < lat. calciamentum. S-a păstrat și desculț < lat. disculcius, poate și (a) desculța < lat. discalciare sau disculciare. Surprinzătoare este moștenirea lui (a) însura „a pingeli“ < lat. *insolare < lat. sola (pluralul lui solum „talpă“). Ceilalți termeni sunt împrumuturi ulterioare, cel mai vechi fiind opincă < sl. opǐnŭkŭ „încălțăminte“ < sl. opęti „a acoperi“. Cele mai multe cuvinte din acest domeniu au, la originea îndepărtată, cuvinte turcești, unele ajunse direct în română, altele prin intermediul altor limbi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în turcă din persană, unde avea forma păpūš: format din pa „picior“ și pūš„a acoperi“) este la baza cuvântului papuc din română. Rezultatul normal, la singular, ar fi trebuit să fie *papuci, care a fost însă considerat formă de plural și, de aceea, s-a reconstituit un singular papuc. Papugiu cu sensul propriu „cizmar“ și cu sensurile figurate „potlogar, pișicher“ provine din tc. papucı „numele servitorului care se îngrijea de pantofii descălțați de cei care intrau într-o casă“. Nu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]