2,024 matches
-
un roz palid. Probabil era frumos să locuiești aici. Când porțile automate se deschiseră, Kevin văzu două femei goale de piatră care se arcuiau prietenoase și sprijineau pe mâini, fără un efort prea mare, un balconaș. Doamna Fioravanti Își răscoli poșeta În căutarea cheilor. Scoase din ea o legătură voluminoasă, ce părea să cântărească măcar un kilogram, se concentră căutând cheia potrivită, pe care o introduse apoi În broasca ușii blindate, uitând să Întrerupă alarma antifurt care Începu să urle strident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fără vreun adăpost pe marginea străzii. Canistra plină e deja pregătită În spatele scaunului. Și Îi va da foc pentru a o vedea intrând În flăcări și arzând În infernul care o așteaptă. Eșarfă portocalie fâlfâitoare, păr strâns erotic la ceafă, poșeta violetă cu curea peste piept, hăinuță de blană pe umeri, cizme și fustă până la genunchi, Emma ieșea pe poarta care despărțea Tiburtina de edificiul din fier și sticlă al agenției, Însoțită de un grup de femei care chicoteau și râdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
milă, dacă puteți. Îi iert, totodată, și orgoliul inutil. Sărmana Emma, frumoasă În ultima ei zi, așa cum n-a mai fost de ani de zile - neștiutoare, palidă, nehotărâtă, cu eșarfa portocalie atingând trotuarul, mâinile subțiri ce sâcâie Într-una fermoarul poșetei: voia s-o deschidă ca să fumeze o țigară, dar se Înțepenise. Antonio cunoștea poșeta aceea violetă, Îi cunoștea toate hainele. — Mă bucur pentru tine, Îi spuse el rece. Felicitări. Dar eu lucrurile vreau să le pun totuși la punct. Copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ei zi, așa cum n-a mai fost de ani de zile - neștiutoare, palidă, nehotărâtă, cu eșarfa portocalie atingând trotuarul, mâinile subțiri ce sâcâie Într-una fermoarul poșetei: voia s-o deschidă ca să fumeze o țigară, dar se Înțepenise. Antonio cunoștea poșeta aceea violetă, Îi cunoștea toate hainele. — Mă bucur pentru tine, Îi spuse el rece. Felicitări. Dar eu lucrurile vreau să le pun totuși la punct. Copiii mei trebuie să aibă ce-i mai bun. Nu vreau să crească În casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
țin bine. Și dacă plac bărbaților, nu e vina mea. Problema, ar fi vrut să-i strige Antonio, nu e că tu placi bărbaților, ci că ție Îți plac bărbații. O dată coborâse din mașină În timp ce el Îi arunca pe fereastră poșeta, pantofii, ochelarii și țigările - și fusese atât de insensibil la suferința ei, Încât se Întorsese acasă desculță. Când Emma Înregistră al treilea disc, Antonio Începu să nu-i mai pară amantul pasional și complicele vieții ei și tovarășul cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
telefonul În nas. Pe peronul alăturat, Eurostarul se desprindea de tampoane, Încet ca Într-un vis. Trenul pentru aeroport trebuia deja să fi ieșit din Roma. a optsprezecea oră Sasha o recunoscu imediat. O eșarfă imposibilă din pene de struț, poșeta de catifea violetă, părul despletit ca niște alge, gura roșie ca un coral. Deși era doar o moleculă În mulțimea de turiști, de pierde-vară și de localnici veniți În centru pentru promenada de vineri seara, staționând pe trotuarele de pe Corso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aducă prăjituri mamelor micuților invitați. — Țin să precizez că nu sunt rasistă, spuse absentă mama Guendalinei. Cufundându-și lingurița În tort, observă că era plin de fișcă, și așeză scârbită farfurioara pe măsuță, fără a-și da seama că atinsese poșeta Majei - un săculeț Gucci deosebit de elaborat din piele ce imita pielea de piton. — Nu vreau ca Guendalina să crească În preajma unei persoane de culoare, dar nu din rasism - dimpotrivă, eu Îi consider pe negri foarte frumoși, o rasă Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Naomi Campbell, dar asta ar putea să-i provoace o criză. De identitate, vreau să spun - la urma urmelor, ea e albă. Maja se Întrebă cum ar putea să Îndepărteze farfurioara fără să bată la ochi: Îi era teamă că poșeta putea să se păteze. La urma urmelor, era un model realizat doar Într-o sută cincizeci de exemplare și era destinat prințeselor, vedetelor pop și nevestelor de sultani - ea Îl obținuse doar datorită prieteniei sale de mai bine de zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Te rog, Îi spuse lui Meri, dacă-l Întâlnești pe Aris, să nu-i spui că m-ai văzut. Meri o privi surprinsă. Maja Își Îndreptă fusta - pe mătase se agățaseră frunze de rozmarin și coji de cartofi. Își luă poșeta. În curte era puțină lumină, dar știa drumul. Probabil că dacă mergea În jurul clădirii putea să-și găsească mașina fără a mai trece prin vacarmul dinăuntru. — De ce? Întrebă Meri. Aris va fi bucuros că ai venit. Nu credea că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o sărutase Îndelung și adânc, cu o neîndoielnică satisfacție reciprocă, nu a reușit să topească În ea toată acea rigiditate distinsă și reținută. Ezita sub arcul galeriei, cu tocurile ei prea Înalte, Într-un echilibru precar pe șina Îngustă, cu poșeta În mână. — E un delict? Îl Întrebă Maja la un moment dat. — Se pare că da, răspunse Zero ridicând din umeri. Și se Îndreptă spre celălalt capăt al galeriei. Ea se Întoarse Înapoi. La câteva sute de metri mai Încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
abstractă pentru tine, tocmai la aniversarea de 18 ani a bătrânului Ed, țapul înțelept. Mergând ei pe stradă și discutând despre noua frizură a lui Eusebiu, cârtița cu vedere de vultur, găina și-a dat seama că și-a uitat poșeta acasă, în cuibar. Porcul, ca un domn ce este, s-a dus la cotețul găinii și i-a cules-o dintre ouă. Impresionată, găina i-a mulțumit și cei doi și-au continuat călătoria. Aaaaaa, am uitat să îți spun
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ajut, apoi, când am intrat pentru a patra oară într-un bloc, cred că a găsit ceea ce căuta, pentru că s-a oprit înaintea unei cutii poștale, s-a uitat la nume, a dat din cap, apoi și-a scos din poșetă rujul și oglinda, rujându-se acolo, în casa scărilor, le-a pus la loc, mi-a aranjat și mie vesta și cămașa, mi-a îndreptat cravata, și-a umezit palmele cu limba, mi-a netezit părul și mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
s-a dus direct la bunica și i-a spus, stimată doamnă, o să începem să aducem coroanele, că în curând va sosi tovarășul prim, apoi a mai întrebat-o pe bunica dacă se pot aprinde faclele, bunica a scos din poșetă o batistă, și-a apăsat-o pe ochi o clipă, apoi i-a spus că dacă tot a sosit momentul, atunci s-o facă, iar cel în salopetă a zis, am înțeles, stimată doamnă, a ieșit repede, și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Nicolas să tacă. Chantal dădu din cap. Lacrimile curgeau acum din plin. - Dacă vorbeam, ne dezvăluiam legătura. Iar eu nu puteam să-mi denunț bărbatul... Își netezi Încet mătasea pătată a fustei și luă fără să tremure o țigară din poșetă. Fersen Îl hărțuia pe doctor cu Întrebările de ceva vreme. Yves nici măcar nu-și ridică privirea asupra soției lui cînd aceasta intră În birou, Însoțită de Marie. Lucas făcu un gest de enervare, veniseră taman cînd reușise să scoată de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ta nu sînt decît niște molîi... - Se teme... - Păi asta spun și eu. - I-am spus să-și țină gura, să se gîndească la urmări, dar... - Imbecilul... O privi pe maică-sa care, metodic, Își punea o jachetă, Își lua poșeta, cheile, telefonul, se uita la ceas... - Unde pleci? O sfredeli pe fiică-sa cu o privire ascuțită În chip de răspuns. - Am să-l fac eu să tacă. Gwenaëlle Își Întoarse privirea, lăsînd-o pe Yvonne să iasă. * * * Stéphane cerceta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
crezut la modul serios că mă văd cu Tristan de la Design, nu ? Pe bune acum, Tristan n-ar putea să arate mai tare ca un gay nici dacă ar purta colanți din piele de leopard, ar avea În mînă o poșetă și s-ar vîntura Încoace și-ncolo fredonînd suav hituri de-ale Barbarei Streisand. — Nu, zic, reușind cu greu să-mi mențin sobrietatea. Nu mă văd cu Tristan. — Foarte bine ! spune Connor, dînd aprobator din cap de parcă tocmai ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o stare extatică. Chelnerul adusese o dată cu nota de plată un platou cu trufe de ciocolată, iar Ravelstein părea topit când a văzut‑o pe Rosamund Învelind Într‑un șervețel micile sfere presărate cu praf de cacao și vârându‑le În poșetă. - Ia‑le! Ia‑le pe toate! a Îndemnat‑o Ravelstein, comediantul evreu. Apoi, ridicându‑și vocea spartă, de petrecăreț nocturn: Astea sunt suveniruri comestibile. Fiecare trufă pe care ai s‑o Înghiți o să‑ți Învie În minte ospățul din seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
care ai s‑o Înghiți o să‑ți Învie În minte ospățul din seara asta. Poți să‑ți notezi În jurnalul tău intim ca să‑ți aduci aminte cât de Îndrăzneață și de avansată ai fost când ți‑ai băgat trufele În poșetă! Cu cât erai mai neconvențional, cu atât Îți atrăgeai admirația lui Ravelstein. Mai târziu, avea să‑i spună lui Rosamund: - Nu‑mi mai face mutrele astea de domnișoară de pension Învelită În șervețele de mătase dantelată! Doar te‑am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
grandios aristocratice. Își cumpăra Îmbrăcăminte foarte scumpă, din materiale extravagante ca, de pildă, pielea de struț. Într‑un sezon a purtat numai struț - o pălărie mare de struț, gen haiducesc, cu teci din care fuseseră smulse penele, asortată cu o poșetă din piele de struț agățată de umăr, cizme și mănuși din piele de struț. Datorită salariului de profesor titular, avea bani cu nemiluita. Frumusețea ei cu profil drept era unicul gen de frumusețe care conta. Îmi spunea: - Mica ta Rosamund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Și dau din cap, ca și cum ar vrea să spună, uite nene unde-am ajuns. Recoltată ca o căpșună? se gândește Despina. Oare chiar îmi doresc asta? Poate că mi-am dat cu prea mult ruj. Și pe furiș scoate din poșetă o batistuță de hârtie pe care o lipește de buzele prea lucioase pentru șoseaua Petricani. Un microbuz inscripționat București-Bacău-retur depășește maxi taxiul oprit în stație și Despina se întreabă dacă Bianca o fi plecat la Oituz. D-șoara Sorana Filip privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
am mai răbdat până a fost să fie chestia cu Valentina. Asta a fost prea de tot. Ne retrăsesem de-acuma aici. Oameni în toată firea. Pensionar și făcea chestii de-astea cu mine în bucătărie... Bătrâna scotoci ceva în poșetă. Nu găsi. Zâmbi necăjită. - Aveam o poză cu toată familia, și cu Ilarion, băiatul înfiat. Să ți-l arăt. Tot scormonea în poșetă. Nu găsea fotografia. - N-o am la mine. Dar e ăla de pe afișele din oraș. Îl cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în toată firea. Pensionar și făcea chestii de-astea cu mine în bucătărie... Bătrâna scotoci ceva în poșetă. Nu găsi. Zâmbi necăjită. - Aveam o poză cu toată familia, și cu Ilarion, băiatul înfiat. Să ți-l arăt. Tot scormonea în poșetă. Nu găsea fotografia. - N-o am la mine. Dar e ăla de pe afișele din oraș. Îl cunosc după ochi, migdalați și parșivi. Savantul care e venit să dea bani la populația care s-a trecut pe liste. Nu știu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ce drăguț. Vocea, singurul lucru din ea pe care mi-l aminteam perfect. Am ridicat privirea. Era neschimbată. Se machiase intens cu nuanțe de violet sau poate albastru, nu-mi dădeam seama în lumina chioară, și mâna îi cotrobăia prin poșetă după pachetul de țigări. I le-am întins pe ale mele. - Ce, te-ai apucat serios de fumat? a întrebat. - Nu, am luat numai așa... am luat... dacă vrei, te rog... - Mulțumesc, nu fumez din astea, s-a eschivat zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un târziu, cu o voce subțire, fără să mă privească. - Bine. Mă întorc imediat și mergem. S-a îndreptat spre toaletă. Își ținea brațele încrucișate pe piept, de parcă i-ar fi fost frig. Își lăsase pe masă telefonul mobil și poșeta. Voia să fie singură câteva clipe. Ultimele rămășițe de orgoliu, mi-am zis. Va veni proaspătă și îmbujorată. Mapa și cravata nu vor fi aperitivele, ci desertul, în zori de zi. Acum vom merge la un restaurant, și apoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
apăsând butoanele, dispăruse. Cușca de fier s-a pus în mișcare. Acum puteam s-o sărut. Am întins o mână și am vrut să-i cuprind talia dar/chiar în acea clipă, telefonul pe care voia să-l pună în poșetă i-a sunat. Nu-mi văzuse mâna și mă gândesc că, dacă ar fi văzut-o cu siguranță că n-ar mai fi răspuns. A dus telefonul la ureche. În semiobscuritatea liftului displayul albastru îi aureola capul. - Alo? Am continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]