6,499 matches
-
Acasa > Impact > Relatare > CETATEA DE LUMINĂ (1) Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1565 din 14 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Cetatea de lumină (1) Armenia - țara câmpiilor de la poalele munților impunători, despăduriți, atât de vecină cu muntele biblic Ararat. Dacă în câmpiile țării rodesc culturi agricole îmbelșugate, dimpotrivă, locuitorii de la munte supraviețuiesc, în mare parte, datorită pășunilor întinse de pe pajiștile înverzite de pe versanții munților prăpăstioși și anoști. Acolo, pe
CETATEA DE LUMINĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367529_a_368858]
-
Dolomiții, El Capitan și alte provocări de genul ăsta din lumea largă... Deosebit de frumoasă, ca să-l parafrazez pe autor. Am aflat din paginile cărților anterioare cum s-a pierdut prin India și Iran, țări puțin cunoscute, cel puțin locuitorilor de la poale de Carpați. Într-un limbaj deseori frust, domn profesor Vrabie ne comunică detalii extrem de interesante, fapte de viață absolut de necrezut pentru civilizația europeană. Șocul Orientului începe din Turcia cu forfota sa inepuizabilă, dar, cu răbdare, treci... aeroportul și te
TABLETA DE WEEKEND (100+10): PIERDUT ÎN NEPAL... de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367527_a_368856]
-
draga mea. Mergeau prin întunericul, împrospătat cu raze moi de lună plină, savurând urmele, lăsate de zăpada albă și ademenitoare, semn că nu mai sunt chiar atât de singure în această lume nocturnă. Aveau de străbătut cam un kilometru până la poalele pădurii și, accentuându-și pașii, care tocmai se găteau să zboare deasupra zăpezii, erau fericite, că au înțeles non -sensul unei pălăvrăgeli și erau curioase să vadă, cum aceste urme își extind lumina, de parcă s-ar fi îndreptat spre cer
DRAGOSTEA, DELOC FAMILIARĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367660_a_368989]
-
și în fiecare duminică dimineața - prezent la cenaclul literar Mihai Eminescu. Și, ca prin vis revăd Clujul acela fascinant, în vizita noastră la cenaclul omolog, studențesc. Clujul cu ceața lui de toamnă în înserare. Veniserăm în „schimb de experiență” la poalele Dealului Feleacului. Eram cu Dorel Schor, și Sorin Stoian, și cred Horia Zilieru, eram, dacă memoria nu mă-nșeală cu Marin Sorescu, Ion Crânguleanu și alții, și alții, printre care, vezi doamne!, și eu. Gazdele aveau, și nume sonore, dar
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
Acasa > Poeme > Devotament > SUNTEM UNUL Autor: Shanti Nilaya Publicat în: Ediția nr. 1499 din 07 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Suntem unul Mă scol când poala noptii încă ține Un cer de lacrimi verzi deasupra ta, Ca ochii mei îndrăgostiți de tine Și plec să te-ntâlnesc, altundeva. Pe vârfuri trec ușor să nu te sperii Respiri profund, te simt cum adormit Mă urmărești subtil, printre
SUNTEM UNUL de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367773_a_369102]
-
cocoașele” tumulare ale unei stațiuni arheologice din epoca neolitică - “înfipte” la ultimul nivel de evoluție al perioadei respective - și apoi un fel de cilindri tronconici prevăzuți cu elice care se învârt nebunește în bătaia vântului (pe care noi aici, la poalele dealurilor îl simțim clătinându-ne serios mașina), pe stânga costișe mai râpoase ale căror smocuri de miriște zvântată de secetă le pasc vacile și caii de la vre-o fermă din apropiere. Sunt sute dacă nu mii de mori eoliene de
SEISME ŞI PODURI ÎN FRISCO ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366995_a_368324]
-
nu mă regăsesc nicidecum! Voi rămâne așadar uitată de mine, Rătăcind desculță prin genuni. Mă cert cu primăvara Pe tine ar trebui să te iubesc primăvară, Așa cum mama te-a iubit, când m-a născut. Că m-ai primit în poala ta plină vrajă. Pe flori de salcâm și pe bucăți de lut. Nu știu ce să fac, să te iubesc sau nu! Te știu tăcută și plină de parfum. Te voi săruta pe poală să mă ierți. Că ți-am nutrit, viclean
POEZII DE PRIMĂVARĂ de CARMEN MARIN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367002_a_368331]
-
m-a născut. Că m-ai primit în poala ta plină vrajă. Pe flori de salcâm și pe bucăți de lut. Nu știu ce să fac, să te iubesc sau nu! Te știu tăcută și plină de parfum. Te voi săruta pe poală să mă ierți. Că ți-am nutrit, viclean gând. Te voi binecuvânta, în zilele cu ploaie, Îți voi strânge florile în coc, Părul ți-l voi pudra cu soare, Cu aromă de mentă și de soc. Nu, n-am să
POEZII DE PRIMĂVARĂ de CARMEN MARIN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367002_a_368331]
-
9, 10; 18, 16), adică promulgarea Legii la Sinai. Expunerea lucană a primei Cincizecimi de la Ierusalim se referă în mod clar și limpede la acel context al adunării din deșert (cf. 7, 38), la acea convocare a poporului, adunat la poalele muntelui ca să primească legea prin intermediul lui Moise (cf. Dt. 4, 9-14). 2. Despre momentul Pogorârii Duhului Sfânt (F.Ap. 2,1- 4) Istorisirea începe cu un verset ce încadrează în timp și spațiu evenimentul (v. 1) și se încheie cu afirmațiile
DESPRE SFANTUL DUH IN BISERICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366878_a_368207]
-
care narațiunea o oferă. Am văzut că Cincizecimea iudaică devenise sărbătoarea reînnoirii legământului și a darului Legii. Narațiunea lucană pare a fi alcătuită în baza elementelor oferite de teofania de la Sinai: Sfinții Apostoli sunt adunați împreună după cum poporul Israel la poalele muntelui, simbolurile teofaniei sunt asemănătoare; vuietul puternic și focul. Există elemente suficiente pentru a afirma că Sfântul Apostol și Evanghelist Luca a văzut darul Duhului Sfânt de la Cincizecime ca pe un legământ nou. Din acest legământ ia naștere noul popor
DESPRE SFANTUL DUH IN BISERICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366878_a_368207]
-
-i spună razele care se retrăgeau ca niște tentacule fierbinți în globul portocaliu ce se înfunda în pădurea deasă a Cotnarilor. Acum, în clipele acestea, gândea la bătrâna lui mamă, rămasă fără ajutor, acolo, în casa acoperită cu șindrilă, de la poalele munților. O vedea plângând și căutându-l printre cei amestecați cu pământul și întrebându-i pe cei încă în viață: Pe Ionaș al meu nu l-ați văzut? Nu știți unde mi-e băiatul?; nimeni nu-i răspundea lăsând-o
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
unei copile, obligată a-l urma în seraiul lui din Istanbul. Abia împlinise cincisprezece ani copila și mai marele oștilor trimise de sultan să facă liniște în această parte a imperiului, o răpise din sânul familiei înlăcrimate, rămasă suspinând la poalele Subcarpaților Moldovei. Din colțul în care era ghemuită, pașa o trase spre el, pe covoarele persane, moi, aduse din Siria. Îi dezveli trupul acoperit cu o cuvertură din mătase albă și, înfometat ca un uliu, se repezi asupra pradei, trecându
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
a proaspăt, pistruiată cu flori mici, de toate culorile, o săruta cu toată afecțiunea dragostei ce i-o purta, strângându-i în palmele lui bătătorite de coada coasei, sânii mici și tari și fetei îi plăcea. În satul acela de la poalele munților, nu departe de Voloveții Sucevei, feciorul Irinucăi își pusese în gând să-și facă o gospodărie mare, cu aleasa inimii lui, așa cum fusese casa pe vremea când tatăl său, țăran răzeș, trăia. Slujbaș al vornicului Bucioc, tatăl își luase
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
generalii Noranim și Acșagîr. Pe două rânduri de perne, mai sus decât toți ceilalți, ședea Schender pașa. Purta o za de Damasc, sub care se vedea binișul stacojiu, lung, cu mânecile largi și despicate strâns pe bust și larg în poale, căptușit cu blană de capră. Șalvarii îi erau verzi, ca semn distinct al înaltei sale funcții, iar cizmulițele ușor încovoiate erau galbene. Coiful, înconjurat cu un turban alb, strălucitor, din mătase pufoasă de Berares, se înălța sfidător. Pe șase stâlpi
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
neprețuită comoară pentru minte și suflet. Întotdeauna voi considera un câștig al sufletului și-un indubitabil mijloc de cunoaștere și învățătură fiecare discuție purtată cu fascinantul octogenar care n-a uitat că a văzut lumina zilei într-un sat de la poalele muntelui Suru - munții Făgăraș din Carpații Meridionali ai României, supranumiți și „Alpii Transilvaniei” - și că trebuie să dea „bună ziua” fiecărui om. A fost mereu avid de cunoaștere și n-a contenit să-și asume riscuri, să escaladeze zidurile grele ale
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
avut-o liberă, s-a hotărât să-mi arate orașul, cu centrul istoric și ce credea ea că era mai important. Košice este un oraș industrial, dar și istoric, atestat de prin anul 1230, așezat pe valea râului Hornad, la poalele muntilor Ore, ca mărime cam cât Constanța, având o suprafața de 244 kmp și o populație de peste 230 mii locuitori, slovaci, unguri, germani, etc. Istoria sa se întinde până în Evul Mediu, de când datează și catedrala lui impunătoare. Când tătarii au
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]
-
sigură de rezultat. Peisajul montan era amețitor, plin de poteci șerpuitoare, pentru drumeții de o zi sau mai lungi, vârfuri de munți înzăpeziți mai tot timpul se profilau pe cerul albastru, arbuști pitici se vedeau pe înălțimi, înlocuiți apoi, spre poalele munților, de păduri falnice de conifere, poieni pline de verdeață bogată erau străjuite de pereți din piatră, drepți și abrupți. Erau amenajate nenumărate pârtii pentru schi, care în acea perioadă erau acoperite de iarbă deasă, printre care, din loc în loc
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]
-
văzând cu ochii lui girafa la grădina zoologică a afirmat, în simplitatea și candoarea lui, că așa ceva nu există ... De la înălțimea de zece mii de metri se disting spinările domoale sau colțuroase dar ninse ale culmilor Munților Sierra Nevada - în timp ce la poalele lor și pe Central Valey totul pare încă văratic, văile, puținele lacuri care par o salbă deșirată și a cărei pânză de apă este ca o năframă strălucind cu intermitențe în soarele după amiezii, aruncată pentru a nu ne urmări
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
și înseninările azurii ale cupolei celeste avionul parcă a scos un muget demult reținut, ceva ca un bang sonic dar mai înfundat și l-a împrăștiat reverberat peste întinderea alburiu-maronie a deșertului ce începuse să se întindă dintr-o dată la poalele abrupte a Munților Sierra Nevada, în extremitatea lor sud-estică și a culmei Spring Montain, ce se întinde paralel cu primii dar pe partea opusă, în ținutul Nevada. Nu ne dumirisem îndeajuns că au și apărut urmele unei așezări aparent obișnuite
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
tăiați grosolan în râpe și stânci arămii-humoase de calcar și dizgrațioase, deșertul se poate vedea rar doar în perimetrul de șantier al construcțiilor de tot felul și numai când bate vântul, cu deosebire pe o porțiune ceva mai largă până la poalele stâncilor încolo totul este asfaltat, până și pomișorii ornamentali sunt sădiți în glastre solide, adevărate hârdaie din lemn masiv cu cercuri duble și late de fier, cu excepția palmierilor înalți și cu trunchiuri groase al căror loc a fost ales încă
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
somn roditor”. Descrie Mircea Tudose timpul continuu, progresul neîncetat, altfel nu ar fi în poemele lui însemnele forței, propulsării, ale alimentării. E un mers istoric în mesajul lui liric, „dependent” de vânturile semănătoare, de ploile fertile, de vegetația hrănitoare, de poala ocrotitoare a mamei, de poalele munților trainici, cu adăpostul văilor adânci și cu libertatea cutezanței spre înălțimi. Dar pașii care-l interesează pe poet sunt pași care nu se opresc niciodată. Este spațiu și sunt momente, în exprimarea poetului, înțelese
SEMNELE DISTINSE ALE GLACIALULUI ŞI ALE BLÂNDEŢII de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367049_a_368378]
-
timpul continuu, progresul neîncetat, altfel nu ar fi în poemele lui însemnele forței, propulsării, ale alimentării. E un mers istoric în mesajul lui liric, „dependent” de vânturile semănătoare, de ploile fertile, de vegetația hrănitoare, de poala ocrotitoare a mamei, de poalele munților trainici, cu adăpostul văilor adânci și cu libertatea cutezanței spre înălțimi. Dar pașii care-l interesează pe poet sunt pași care nu se opresc niciodată. Este spațiu și sunt momente, în exprimarea poetului, înțelese, însă, ca incrustații în țesutul
SEMNELE DISTINSE ALE GLACIALULUI ŞI ALE BLÂNDEŢII de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367049_a_368378]
-
mitice, cu acoperiș țuguiat la colțuri, printre pâlcuri de tufe de ienupăr și coriandru se arată, pe stânga, în toată splendoarea lui, monumentul lui Budha, sculptat pe la 1790 în Japonia și având o înălțime de 11 picioare. Cu mâinile în poală și cu degetele răsfirate, în poziție șezândă și cu picioarele încrucișate parcă așteptându-te să-i predai inima, având deasupra capului un cerc de bronz ca o tiară pentru sfinții din bisericile creștine, stă ca un paznic smerit în fața templului
GRĂDINILE JAPONEZE DIN GOLDEN GATE PARK ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367082_a_368411]
-
cântată fără note, fără vârstă și fără particularitate. Quarkul se preschimba in atomi, apoi crea viața. Acasă însemna tihna și liniștea părinților, a profesorului de literatură, a bunicilor si a darurilor de Crăciun. Viața căpătase valoare, axiologiile se mențineau în pole position, criteriile așteptau, în mod tradițional, să fie rediscutate. David cânta, cu siguranță, pentru mine, așa cum ascultam vocea copiilor mei, aproape, oriunde ar plânge. Între vecinul din dreapta, francez, și cel din stânga, corean, mapamondul întreg devenise un sat apropiat, o vale
ACASA UNIVERSUL NU ESTE SIMETRIC de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367100_a_368429]
-
această magie a naturii verzi, pentru a lăsa lumii imagini nemuritoare ale frumuseții virgine din această parte a muntelui. Brazii falnici își scuturau cetina uscată în bătaia molcomă a vântului din după amiaza târzie a începutului de iunie. Ajunse la poalele satului Teșila, amplasat în Carpații de Curbură, pe cursul mijlociu al râului Doftana, în zona pe care localnicii o numesc “lunca”, zonă împrejmuită cu munți împăduriți și păduri de fag sau de brad, unde din vârful dealului ce se formează
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]