1,760 matches
-
toate tonurile și de la toate distanțele, când credeai că a tăcut unul, începea celălalt... Am ieșit afară cu un alpenștoc în mână, pe care îl cumpărasem din oraș să urc cu el la cota 1400 și am început să-i pocnesc. Erau îndîrjiți, clănțăneau la mine, dar eu eram și mai îndîrjit, trosc, buf, în dreapta și în stânga, până s-au împrăștiat sărind gardurile și arătîndu-mi cozile stufoase... M-am întors și am adormit satisfăcut... A doua zi,dimineața am văzut, mirat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
din cuvânt cât mă vezi tu pe mine de mare. Să-i mai zici vreo două trei la bărbat, să știe că nu ești mută și că ai gură. Nu- l lăsa să te calce în picioare. Dacă te-a pocni apoi iartă-l odată, că tot omu’ mai greșește și răbdarea are o margină. Dacă ar fi să te calce în picioare, să-ți iei bocceluța și să pleci acasă. Să nu stai ca o proastă, să vii acasă cu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mă mai poate întoarce din drum. În asta stă puterea mea, da, sunt puternic, eu, de care tuturor le era milă! Soarele s-a mai înălțat o bucată pe cer, simt cum fruntea începe să-mi ardă. În jurul meu pietrele pocnesc înăbușit, numai țeava puștii e răcoroasă, răcoroasă ca o pajiște cu iarbă, ca ploaia de seară, odinioară, când supa fierbea încetișor, mă așteptau, tata și mama, uneori îmi surâdeau, poate că-i iubeam. Dar s-a sfârșit cu toate, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în absint. Vreau să le uit și-aș vrea să-mi strig iubirea ce încă o caut ca pe un răsărit. Cum să-mi răscumpăr astfel, împlinirea pe care-am avut-o, și-acuma-i doar un mit? Un bici pocnește-n liniștea eternă; visul se destramă, gonește în pustiu. E ca atunci când tristețile-s în bernă, se face lumină cu-n clinchet argintiu. Și mă trezesc din visul meu de-o noapte; mă uit pe fereastră, sufletu-mi vibrează de
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
bate aerul, undeva, prin preajmă, cu brațele lui moi și firave, clătinându-se, ca un liliac, între pereții încăperii, apropiindu-se, s-o trezească, să se răzbune pentru că nu îl ascultase până la capăt cu același interes și respect, s-o pocnească, s-o dezbrace, s-o tot lovească, dezlănțuit, s-o... da, ar fi fost în stare, la furie, de orice. Mai sălbatic și, bineînțeles, mult mai inventiv decât namilele despre care pomenise cu atâta scârbă ! De câteva ori, dincolo de apatia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
penița de tuș, dă-mi și mie ziarul, ai grijă cum pliezi planșa, iar s-a înnoit Mina, Nalbandu se operează de varice, ăsta nou, blondul, și-a părăsit amantele, nu-l mai sună nici una, Șefu’ e mofluz, și-a pocnit mașina, au venit lămâi la Alimentara, mai ajut-o pe Luminița că nu prididește, sâmbătă mergem la lac cu puștiul. Mai mult de jumătate din viața fiecărei zile amestecată aici, silă și înrudire acceptate. Să nu uite de Storck, i-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
galbene verzi roșii ale covorului, botul ridicat al pantofilor negri, prăfuiți. Și, dintr-odată, articulațiile excesiv tensionate cedează... un sunet scurt și încă unul, încă unul, sec, rapid, cum se frâng oasele sau se fisurează simultan cablurile. Ortansa și-a pocnit degetele ! O dată, de două ori, de trei ori, până a găsit puterea de a se ridica și a părăsi încăperea... Chiriașul n-a văzut decât tivul rochiei muștar, unduind o clipă deasupra covorului. Prin urmare, Ortansa purta o rochie de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a vorbit din sufletul lui: doar nu-s proști muscalii... Se obișnui cu întunericul și se uită cu multă grijă spre liniile de dincolo. Nu vedea și nu se simțea vreo mișcare. Peste câteva minute însă un foc de pușcă pocni asurzitor, undeva pe aproape. Deși cunoscu, după zgomot, că nu e rusesc, totuși avu o strângere de inimă. Alte focuri speriate izbucniră îndată, apoi iar altele, și în dreapta, și în stânga, tot mai depărtate. Bologa se liniști; erau, desigur, santinelele speriate
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
poposește În paharul lui Sandu. Punct ochit, punct lovit! Sandu zâmbește Într-o dungă. Da, Gore, mintea copiilor este o boală care lovește crunt din ce În ce mai mulți oameni. O adevărată plagă la nivel mondial, a zis și doctoru’ la radio. Te pocnește În ceafă și nu mai scapi de ea, gata, Începi să arunci cu măsline, ăsta e primul semn... Beau Tămâioasă cu măslină În ea, e un fel de martini tămâios. Tu ai minte, mă? Intră În cârciumă violonistul cartierului, un
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să votez În orb. Nu merg și gata... Dar dacă mă convinge Geoană al tău, atunci s-ar putea să pășesc pe treptele școlii, pe treptele alea de care fugeam ca dracu’ de tămâie când aveam teză la chimie... Sandu pocnește din degete și umple paharele. Una la mână - Geoană nu este al meu, că nu am făcut armata Împreună, nu am mâncat din aceeași farfurie și nu am fost Împreună la femei În perioada adolescentină când foamea sexuală făcea ravagii
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
noul an, să fii fericit, bucuros și la pungă gros! Să ți se facă de iubire și să iubești, să n-ai parte de andropauză nici În vise! Uralele din cârciumă acoperă vocea lui Dona Dumitru Siminică, iar o șampanie pocnește instantaneu, semn că oamenii nu s-au săturat Încă de zgomotele din noaptea de revelion. Gore, autorul urării, s a urcat pe un scaun În mijlocul locantei, a dus o mână la inimă și cere liniște. Reușește cu foarte mare greutate
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Gore se scarpină În ceafă. Păi așa e și băsescu al nostru, tot fără succesuri, el n-are trupe de comando? De ce nu le trimite peste ponta și peste crin? Bă, da` și voi le vreți pe toate, cât ai pocni din degete. Aici e cu lucrătură lungă și dichisită, mai Întâi Îi faci oamenii negri, Îi prezinți drept pericole mondiale, te faci că dai după ei cu pietre, da` nu-i nimerești, nu merge așa, din prima. Și pentru băsescu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Și aici suntem mai tari ca alții. Ghines buc, ghines buc... Gore râde, lăsându-se pe spate. Se trage Într-o parte, pentru a-i face loc patronului să pună pe masă băuturile cerute de Sandu. Dopul sticlei de Tămâioasă pocnește apetisant la deschidere, iar paharul cu picior prinde brumă la contactul cu lichidul. După ce i se pregătește șprițul, Sandu ridică paharul, iar cei trei prieteni ciocnesc. Constituția mamii lor! Gicu tușește instantaneu, Înroșindu-se la față, stropind cu bere pe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de fâș pe umeri și trage cu ochiul către ferestre. Și-ar pune și gluga În cap, dar nu vrea să dea naștere la glume. Sandule, a-nceput să strângă, mă... Ce, șurubul? E, șurubul, ăla e din ce În ce mai strâns, o să pocnească. A nins la munte, bălaia nu se joacă, intră tare-n noi. N-are milă, n-are mamă, n-are tată, n-are frați și nici surori. M-am născut lângă carpaaaați, la poale de munteeeee... Ce-ai, mă, ți-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Blăstămurile însăși poet te-arată iarăși, Al veacului de mijloc blestemul e tovarăș. Între-un poet nemernic, ce vorbele înnoadă Ca în cadență rară să sune trist din coadă Și-ntre-ofițerul țanțoș cu spada subsuoară Alegere nu este, alegerea-i ușoară. Pocnind în a lui haine, el place la neveste, Fecioara-nfiorată își zice: acesta este... Acesta da... Simțire tu ai și este dreaptă. Nebuni suntem cu toții, natura-i înțeleaptă - Un corp frumos și neted te face să iubești, În brațul lui puternic
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ISVORUL (tenor) Isvor Din munte cobor, Când vântul v-o ramură farmă Fac larmă! (Cerul se coboară. Armonie. Schimbare. ) SCENA I Sara. Furtună. MUREȘANU (singur) Cum norii strigă jalnic și marea sparge piatră Și tunete bătrâne pe-a ceriurilor vatră Pocnesc cu-a lor ciocane, moșnegi și falnici fauri, Ei făuresc furtunei coroana ei de aur... Se svîrcole în valuri marea cea sură-n veci Și în de stânci schelete, bătrâne, slabe, seci, Ea aiurind lovește. Colo și-nnalță sur Castelul lung
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu rugătoriul grai: "Să-mi dee-un măr, în care închisă e o lume, "Palat frumos la munte, în codri înfundat, "Ș-un făt-frumos de mire, înnalt, cu dulce nume, "Din sânge și din lapte - fecior de împărat! Ea cântă și pocnește în crengi c-o vargă lungă. O ploaie de flori albe se scutură pe ea, Un flutur se înnalță, cu sete ea-l alungă, Cu mâna crengi îndoaie și glasu-i răsuna. Apoi și-aduce aminte... era o zi frumoasă... El
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
adunate, De jur în jur - cu grijă te-uiți mereu În toate părțile - a tale buze Murmură lin ce tu socoți a vrea Și-apoi dispari în porțile ursuze - În vechea casă hrentuită-rea. Să te urmăm pe scări mai putrezite Pocnind sub pașii tăi atât de-ușori. Tu le urci iute și bătăi pripite Îți îmflă piepții - stai adeseori -; Acum deschisă-i ușa - tata-n jețu-i Ochii și-ndreapt-sub verde cojoroc Și micu-ți frate călărește bățu-i, Iar mama ta cârpește la un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a paralizat, a fost constatarea că figura ei, pe măsură ce mă uitam mai bine, începea să mi se pară oarecum cunoscută. Era chipul străbunicii mele, al cărei portret atârna pe un perete, în biroul tatălui meu. "Pac!" și bățul m-a pocnit peste picior... Am tulit-o către ușă, trecând ușor pe lângă ea și țipând ca din gură de șarpe. Am mai auzit-o cum striga după mine: - Joe Maynard, o să vezi tu ce te așteaptă când s-o întoarce acasă taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
mai rupsese o coardă și culmea... se alăturase toată orchestra și astfel îl acopereau confrații! Aveau de gând să țină un concert de să i se ducă pomina! El borțosul, era poreclit Paganini, de când cântase cu o violă, căreia îi pocneau corzile regulat. - Țârrr! Țârrr! Strigă greierașul revoltat din scripcă, interpretând melodia vestită de Haydn din oboi și coarde! Bine că avea un arcuș sprinten, dăruit de bunicul și care-l scosese de multe ori din încurcătură. Licuricii îl pândeau geloși
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
el le considera probabil mângâieri însă îi izbi cu violență capul de perină repetat, ca un popic dărâmat și necontrolat. Roșeața inconfundabilă de pe obraji nu era atât efectul palmelor cât, mai ales naturală, de rușine și uluială. N-o mai pocnise nimeni până atunci! - Ți-am spus să nu te opui? Nu te-aș fi lovit acum tragi de pe urma încăpățânării tale. Hai, dezbracă-te! Un gust de cocleală îi năvăli amarnic în gură; o durea îngrozitor ficatul, pântecul, capul iar corpul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
la tine, cu toate că ai dat-o afară cu șuturi în cur și i-ai aruncat boarfele pe fereastră, dorindu-ți să o calce mașina. Când ai aflat că te înșală, ai făcut gesturi care nu te caracterizează, poate chiar ai pocnit-o, dar oricum te îmbărbătezi cu "dă-o dracului de curvă, nu merită tot ce am făcut pentru ea", și ești sigur că nu vrei să o mai vezi în viața ta. De obicei, suni imediat tot felul de gagici
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
se mai putu îndura, își desfăcură cortul și se culcară la adăpostul lui. Ațipeau și numaidecât se trezeau înăbușiți. Aerul se scurgea în flăcări din soare, peste nisip și pietre. Se auzeau zgomotele amiezii acestui deșert ucigător: în arșiță, crăpau pocnind pietrele. Iahuben se vânzolea pe nisipul din cort. - Douăsprezece zile am mers cu toții de la țărm. De trei zile suntem pe drum noi doi. Oare cât ne-a mai rămas de mers, Auta? Dar sclavul nu-l auzi. Altădată Iahuben s-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
practicați stând în picioare sau șezând. Apăsați palmele ușor pe urechi, apoi îndepărtați-le brusc (figura 4.18). Repetați de trei-patru ori. Apoi, apăsați palmele pe urechi și puneți degetele arătător și mijlociu la ceafă, în punctul „Perna de Jad”. Pocniți degetele arătătoare peste cele mijlocii astfel încât degetele arătătoare să bată darabana pe cutia craniană, provocând un sunet cu ecou puternic la interior. Beneficii: echilibrează presiunea aerului în trompele lui Eustachio și în canalele auditive. Îndepărtează zumzetul din urechi și ameliorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
tipuri de dureri de cap. Ajută la prevenirea leșinurilor și a amețelilor. Elimină qi-ul stagnant din punctul Perna de Jad. Figura 4.18. Apăsarea urechilor și bătăile ritmice pe cutia craniană: (stânga) degetele arătătoare încrucișate peste degetele mijlocii, gata să pocnească; (dreapta) degetele arătătoare pocnite peste cap pentru „a bate darabana pe cutia craniană” Scrâșnitul din dinți și din gingii Tehnică: șezând, stând în picioare sau întinși în pat. Închideți maxilarele, astfel încât dinții să fie strânși. Scrâșniți din dinți și deplasați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]