2,275 matches
-
Prin opoziție, sunt relevate atributele copacului pribeag și atributele pomilor de rod: amar-dulce, aspru-gingaș, singurătate-comuniune. În final, psalmistul reproșează faptul că a fost abandonat (" În rostul meu tu m-ai lăsat uitării"), că s-a produs ruptura de Părintele ceresc. Poetica argheziană are un aspect de monolog adresat, cuprinde o inversiune sintactică: "Tare sunt singur", vocativul "Doamne", interogația "... dar, Doamne, până când?". Psalm (Te drămuiesc în zgomot și-n tăcere) Psalmul este construit pe antiteza între credință și tăgadă: "Te drămuiesc în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Marin, Ion Barbu. Eseu despre textualizarea poetică, Editura Cartea Românească, București, 1981; Mincu, Marin, Opera literară a lui Ion Barbu, Editura Cartea Românescă, București, 1990; Paleologu, Al., Spiritul și litera, Editura Eminescu, București, 1970; Petrescu, Ioana Em., Ion Barbu și poetica postmodernismului, Editura Cartea Românească, București, 1993; Pop, Ion, Recapitulări, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1995 ; Vianu, Tudor, Studii, E.D.P., București, 1969 ; Vianu, Tudor, Scriitori români din secolul XX, Editura Minerva, București, 1986. L. BLAGA (1895-1961) L. Blaga s-a născut
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
H. P. Bengescu, Tudor Arghezi, I. Barbu, Aron Cotruș, I. Pillat. În ceea ce privește proza, E. Lovinescu a reliefat două tipuri de roman: romanul obiectiv și romanul citadin. În modernism se înscriu poetici diverse: simbolismul lui G. Bacovia, expresionismul lui L. Blaga, poetica antipoeticului lui Arghezi, ermetismul și infrarealismul barbian, avangardismul, dadaismul, suprarealismul, poetici contemporane (N. Stănescu). Pentru a sugera mai bine complicațiile sufletului modern era necesară o sincronizare cu lirica occidentală; iar proza a căpătat o nouă configurație prin: abandonarea tematicii rurale
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Elemente neomoderniste: 1. Ambiguitatea se desprinde din confuzia aparentă între creație și femeie; starea de grație a creatorului este ambiguu sugerată; 2. Sugestia versurilor provine din multitudinea de simboluri care transmit mesajul și care se raportează la conceptul de ars poetica; 3. Expresivitatea poeziei derivă din mai multe contexte (fonetic, lexial, stilisic). Către Galateea Către Galateea face parte din volumul Dreptul la timp, are ca temă relația creație-creator, și este o artă poetică. De data aceasta rolurile se inversează: opera are
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Metafora mării în poezia lui Eminescu, E.P.L., București, 1972. Dumitrescu-Bușulenga, Zoe, Ion Creangă, E.P.L., București, 1963. Dumitrescu-Bușulenga, Zoe, Eminescu și romantismul german, Editura Eminescu, București, 1986. Dumitrescu-Bușulenga, Zoe, Eminescu: viață, creație, cultură, Editura Eminescu, București, 1989. Dugneanu, Paul, Nichita Stănescu poetica visării, în Universuri imaginare, Editura Cartea Românească, București, 1981. Eliade, Mircea, Despre Eminescu și Hasdeu, Editura Junimea, Iași, 1987. Eliade, Mircea, Meșterul Manole, Editura Junimea, Iași, 1992. Eliade, Mircea, De la Zalmoxis la Gengis Han, Editura Humanitas, București, 1995. Eliade, Mircea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Ioana Em., Configurații, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981. Petrescu Ioan Em., Eminescu și mutațiile poeziei românești, Editura Dacia, Cluj, 1989. Petrescu, Liviu, Realitate și romanesc, Editura tineretului, București, 1969. Petrescu, Liviu, Scriitori români și străini, Editura Dacia, Cluj, 1973. Petrescu, Liviu, Poetica postmodernismului, Editura Paralela 45, Pitești, 1998. Petroveanu, Mihail, Traiectorii lirice, Editura Cartea Românească, București, 1974. Poantă, P., Modalități lirice contemporane, Editura Dacia, Cluj, 1973. Poantă, P., Poezia lui George Coșbuc. Eseu monografic, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976. Poantă, P., Radiografii, Editura
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
bengaleza, personaje acaparante dar diferit(e): în partitura romanesca primează originalitatea, naturalul, emoția vie, netrucata, chiar dacă și aici apar tusele de senzualitate, pe când în film, din start, prin chiar alegerea unor vedete pentru rolurile titulare se oferă imaginea de spectacol. Poetica erosului, în text și în film, nu are aceleași componente. Dan C. Mihăilescu sesizează în textul lui Eliade "jocul de flacăra pură al fecioarei, acea feroce provocare senzorială, melanj indiscernabil de inconștiență și fatalitate, de siguranță posesiva, indecizie și dăruire
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
pe Vladimir cu un porumbel în mână, îi atribuie o valoare simbolică de "personaj al unui scenariu misterios"16 și speră că alături de el, în decorul întunecat al podului casei generălesei, să lege o punte cu lumea de dincolo, "mai poetica deci mai adevărată"17, populată de toți cei pe care i-a pierdut. El intuiește că narat poate genera semnificații simbolice care, descifrate sau intuite, pot provoca o revelație.18 Povestea să despre ce s-ar fi putut întâmpla ("Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
trebuie să se exprime cu libertatea romancierului, să neutralizeze imaginea, să o golească de realism, pentru a face din ea un semn la fel de abstract că și cuvintele. Pentru a reda profunzimea textului literar, scenaristul trebuie să stăpânească în mod coerent poetica scenariului literar, aplicată în funcție de structură textului. Viziunea regizorala asupra textului poate scoate în evidență calități ale acestuia sau, dimpotrivă, diminua altele. De cele mai multe ori filmul reprezintă o adaptare liberă a textului literar, care respectă secvențe narative. Printre ecranizările românești reușite
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ficțiune adăugând "lipsa de logică interioară a diferitelor părți ce compun nuvelă") conchide că Omul din vis este cea mai slabă nuvelă din volum. Verdictul din finalul succintei analize este necruțător: "Totodată, e dovada că fantasticul nu este o regiune poetica firească talentului sau" (op. cît., p. 278). 7 Unul dintre ciclurile proiectate de scriitor s-ar fi numit "Târgurile unde se moare", iar altul "Capitala care ucide" (a se vedea, pentru mai multe informații, monografia lui Ion Bălu). 8 Jean
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
generală, Editura Univers, București, p. 177) "[...] Se observă caracterul "brutal", care-i explică utilizarea de către temperamentele sensibile doritoare de a produce impresie sau dimpotrivă, virtutea conciliatoare ce face ca termenii opuși să formeze o sinteză superioară." (Val. Panaitescu ș.a., Terminologie poetica și retorica, Editura Universității "A. I. Cuza" din Iași, 1994, pp. 129-130). 50 "DILA: [...] Tu ne ferais pas de mal à une mouche. EMANOU (l'air honteux): Mais și, j'en suiș capable. Je leș tue. DILA (au comble de l
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
visele romancierilor hispanici de mai tarziu. Literatura hispano-americană ia ființă o dată cu ieșirea pe arena internațională a tânărului entuziast Darío, începe din mână unei mișcări tinere și cosmopolite, din care făceau parte câțiva poeți hispano-americani care nu aveau un început, o poetica comună. Ochiul critic al lui Darío este cel care trasează punți de legătură și descoperă similitudini între aceste literaturi, sfârșind prin a-i uni pe toți în jurul unui proiect comun. Tot Darío este cel care revendică deschiderea literaturii latino-americane spre
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
comun cu ceea ce puteau oferi scriitorii de pește Atlantic. Spus în alți termeni, în Parisul anilor 1900, nimănui nu-i pasă de revoluția ce însemnă să adaptezi prozodia galeza la metrica hispană sau voința cosmopolita de a rupe cu tradiția poetica compusă din cântări patriotice și eternele ode aduse muncii câmpului în zonele toride. Paul Alexandru Georgescu vorbește pertinent despre cele două mari dimensiuni ale expresivității literare latino-americane ce se definesc cronologic: una ce aparține perioadei de dinainte de 1950 și a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
unor teme noi și teribile: tortură, ca formă supremă de dezumanizare, dar și escaladarea cruzimii, stupidității și infamiei care domnește în albumul de atrocități reunite de Nacho 89. Cinismul lui Quique 90 operează în același sens, "mărind senzația că economia, poetica, arta, tehnica, amorul sunt invadate și supuse teratologiei"91. Fernando-Sábato dorește să pătrundă în misterele râului, de aceea și întreprinde o "investigație" personală, termen ce trimite mai degrabă la domeniul științei, si nu la coborârea prin "labirinturi și scări întortocheate
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a creatorului de lume, care zămislește universul ficțional ce se naște din interiorul său, o identificăm în tabloul lui Frantisek Kupka, The Novelist pictură reprezentativă pentru întreaga operă expresionistă. De altfel, valoarea acestei picturi a fost recunoscută, devenind emblematică pentru poetica pe care o exprimă. Într-adevăr, nu este singura operă de artă care tematizează această idee, însă devine importantă și pentru modul în care evidențiază corespondența dintre arte interdisciplinaritatea, un pas către deschiderea transdisci plinară. Frantisek Kupka, The Novelist, 1903326
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
pe care personajele le transmit din spatele ghipsului, dar după ce iubirea lor se consumă, trupurile îndrăgostiților devin ,,rămășițe", urme a ceea ce au fost odată, asemenea personajelor-simbol din tabloul lui Munch. 5.1.2. Max Blecher și pictura suprarealistă Referindu-se la poetica lui Max Blecher, Alex Goldiș observa în revista Cultura, apărută sub egida Fundației Culturale Române, că cea mai cunoscuta afirmație de artă poetică a lui Max Blecher provine dintr-o scrisoare către Sașa Pană: "Idealul scrisului ar fi pentru mine
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Articole în publicații Bogza, Geo, ,,Cartea lui Max Blecher", în Vremea, nr. 424 din 9 februarie 1936. Brăvescu, Ada, ,,Întâmplări în irealitatea imediată sau modelul narativ al identității", în Tribuna, nr. 146 din 1-15 octombrie 2008. Goldiș, Alex, ,,Note despre poetica lui Max Blecher", în Cultura, nr. 378 din 14 iunie 2012. Ionescu, Eugen, ,,Anul literar 1936", în Facla, nr.1780 din 2 ianuarie 1937. Lavric, Sorin, ,,Cronica Ideilor: Fatalitatea seducției", în România literară, nr.7 din 2007. Mihailov, Mihaela, ,,Inimi
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Blecher, op .cit., p. 111. 359 Ibidem. 360 www.wikiart.org/en/edvard-munch, descărcat la data de 28 mai 2015. 361 Mihaela Mihailov, ,, Inimi cicatrizate: abces afectiv", în Suplimentul de cultură, nr. 101, 11 aprilie 2006. 362 Alex Goldiș, ,,Note despre poetica lui Max Blecher", http://revistacultura.ro/nou/2012/06/note-despre-poetica-lui-max-blecher/, nr.378/ 14 iunie 2012, descărcat la data de 29 mai 2015. 363Andreea Răsuceanu, ,,Teatru-muzeu Max Blecher", http://www.observatorcultural.ro/Teatrul-muzeu-Max-Blecher, nr.778/ 26 iunie 2015, descărcat la data
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
81 Imaginea completă este chiar pluriperspectivismul și, în situația romanului Patul lui Procust, eroii se reliefează unul prin celălalt adică, după cum s-a mai remarcat, grație complementarității. Să nu omitem nici o clipă destinul individual al autorului. Ce amănunt biografic susține poetica intercondiționării caracterologice repetată cu frenezie? Într-o copilărie marcată de absența dureroasă a părinților naturali, obligat să îndure cu stoicism privațiuni materiale și ofense aduse de vecinii din mahala, singura figură luminoasă, de care scriitorul își va aminti mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ce se manifestă prin compunerea unor poezii criptice. Amantul își declamă iubirea într-o manieră voalată. Este curios că Al. Paleologu, Al. George, glosând cu superbie pe marginea eroticii lui Camil Petrescu, ignoră un artificiu foarte important, care ține de poetica personajului: și Ladima este îndrăgostit de d-na T. Scrisoarea pe care o lasă pe masă, înainte de a se sinucide, este un prim argument. Noi nu împărtășim verdictul cvasi-general că banii și epistola găsite de anchetatori erau destinate să abată
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
paradisiac este recognoscibil în câteva poezii ale sale, în vreme ce visul ofidian, infernal, construiește exclusiv în cele două romane interbelice o rețea care se organizează în mitul șarpelui înzestrat cu puteri cataleptice. Extinzând raționamentul și sprijinindu-ne pe argumente preluate din poetica imaginară a lui G. Bachelard, am conchis că Fred Vasilescu se înscrie în categoria "aerienilor", iar Ladima în cea a "pământenilor". În logica aceluiași demers interpretativ, cele două personaje feminine dezvoltă opoziția static-dinamic. D-na T. stă sub semnul fluidității
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
1997; 16. Paleologu, Al., Spiritul și litera, Editura Eminescu, București, 1970; 17. Petraș, I., Camil Petrescu. Schițe pentru un portret, Editura Demiurg, Cluj-Napoca, 1994; 18. Petrescu, A., Opera lui Camil Petrescu, Editura didactică și pedagogică, București, 1972; 19. Petrescu, L., Poetica personajului în romanul lui Camil Petrescu, Editura Junimea, Iași, 2000; 20. Petrescu, L. Realitate și romanesc, Editura Tineretului, București, 1969; 21. Popa, M., Camil Petrescu, Editura Albatros, București, 1972; 22. Protopopescu, Al., Romanul psihologic românesc, Editura Paralela 45, București, 2002
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și analiză, trad. de Angela Martin, Editura Univers, București, 1998, p. 215 301 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 11 302 Erich Auerbach, Mimesis, trad. de I. Negoițescu, Editura Polirom, Iași, 2000, p. 22 303 Cf. L. Petrescu, Poetica personajului în romanul lui Camil Petrescu, rezumat al tezei de doctorat, p. 9 304 Hiperbatetimologic, desemnează depășirea, trecerea dincolo de, adică este o construcție ce se bazează în esență pe adausul făcut de către autor la final de enunț, producând surpriză. Spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
enciclopedică, București, 1972, p. 146 305 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 52 306 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 125 307 Cf. Raymond Jean, Practica literaturii, Editura Univers, București, 1982, p. 81 308 L. Petrescu, Poetica personajului în romanul lui Camil Petrescu, Editura Junimea, Iași, 2000, p. 46 309 Ibidem 310 Catoptric = "referitor la reflexia luminii" Florin Marcu, Constant Maneca, Dicționar de neologisme, , Editura Academiei, București, 1978, p. 192 311 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Ibidem 400 Ibidem 401 Ibidem 402 Ibidem 403 Idem, p. 82 404 Idem, p. 335 405 Sintagma este utiliazată pentru genul liric de către Laurent Jenny, Cf. Rostirea singulară, trad. de Ioana Bot, Editura Univers, București, 1999 406 Cf. Umberto Eco, Poeticile lui Joyce, , Editura Paralela 45, Pitești, pp. 78-81 avem în vedere eseul "Artă și viață" prin care James Joyce și-a început activitatea literară 407 James Joyce, Ulise, trad. de Mircea Ivănescu, Editura Fundației Culturale Române, București, 1996, p. 98
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]