1,637 matches
-
și vorbe de duh. Ții minte cam când ne-am cunoscut?... Da, Chira Chiralina, te-am cunoscut... a. în clasa a X-a, în paginile exotice, incitante, expresive ale lui Panait Istrati; b. la Iași, în spațiul "Junimii" de la Casa "Pogor", la o seară culturală memorabilă cu admirabilul transilvan Radu G. Țeposu; c. te-am cunoscut și te-am recunoscut de oricâte ori s-a întâmplat să ne regăsim în compania poetului infatigabil, miraculos și profund spirit Cezar Ivănescu (don sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
întâmplări cu prieteni (multe foarte dulci, spectaculoase, cu Mihai Ursachi, Ioanid Romanescu, Val Condurache, Emil Iordache). Mă opresc la una cu Cezar Ivănescu: Era toamna spre iarnă, se apropia miezul nopții, îl conduceam pe DON CAESAR spre Casa "Junimii" de la Pogor, la căsuța noastră pentru oaspeți. Avea o cameră rezervată (odaia nr.2, cu vedere princiară spre parcul cu statui, mierle, iarbă pașoptistă). Instituția noastră muzeală se afla în ample lucrări de restaurare. Cimitirul fusese strămutat creștinește. Un șanț enorm, adânc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
zodie. Îmi aduc aminte că a zâmbit când i-am adresat întrebarea, spunând că nu a mai fost întrebat și că îl pusesem pe gânduri. Îl ascultam vorbind la diferite întâlniri și manifestări la Iași, București, Botoșani, Slobozia; la Casa Pogor îi ascultam poveștile depanate alături de Cezar Ivănescu, Lucian Vasiliu și Mircea Petean, ce vremuri... nu știm unde pleacă cei tineri, și de ce pleacă... mai avea atât de mult de spus, de scris... La o lansare a cărții mele "Maci in
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
O fată tânără pe patul morții, Mircea cel Mare și solii, Ștefan cel Mare și maica sa de D. Bolintineanu, Ruinele de la Târgoviște și Păstorul întristat, de Vasile Cârlova, Profeția scrisă în anul 1839 și împlinită în 1849 - de Vasile Pogor, Umbra lui Mircea La Cozia de D. Alesandrescul (în loc de Grigore Alexandrescu) dar 20 și poezia Dorul Țării - o colecție de poezii ce se va publica peste curând”... În Bucovina s-au publicat primele poezii populare ale românilor: Toma Alimoș la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cealaltă la Chișinău, pe care le-am găsit adesea citite de către scriitorii bucovineni, iar revistele de aici trimiteau exemplare de schimb în Basarabia...” Nr. 37 din Bucovina, cu 8 pagini, dedică una personalității profesorului Vasile Gherasim, colaborator al Junimii literare, „ pogorît la numi 39 de ani în pământul cimitirului de la Horecea”; altă pagină intitulată „Duh și slovă” în proză (Un român de frunte - Bogdan Petriceicu Hașdeu - de Ștefan Movileanu și recenzia revistei FătFrumos a profesorului Leca Morariu, de C. Loghin) și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de la 1848, scoasă de frații Gheorghe și Alexandru Hurmuzachi, cu concursul lui Iracle Porumbescu și a altor intelectuali români, cu suplimentul său, nu numai că a găzduit scrieri și nume ca Aron Pumnul, Vasile Alecsandri, D. Bolintineanu, Vasile Cârlova, Vasile Pogor, Grigore Alexandrescu, cu știri și materiale din Transilvania, Valahia și Moldova, multe purtătoare ale culturii europene, număr de număr, dar a difuzat și proiectul drepturilor fundamentale ale românilor înfățișate Parlamentului Austriei de Comitetul Constituțional Român. Anul 1848, mai mult ca
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de la zero versuri, Ed.Junimea, Iași, 1985 ; Zodia nopții versuri, Ed. Cartea Românească, București, 1994 (Premiul revistei "Poesis"Satu Mare, pentru cea mai bună carte a anului) ; Iași, 14 decembrie 1989, Începutul Revoluției Române, Ed. Timpul, Iași, 1994 (Premiul cultural "Vasile Pogor" al Primăriei Iași) ; Piatră de încercare versuri, Ed. Junimea, Iași, 1995 (Premiul Uniunii Scriitorilor filiala Iași) ; De dragoste și moarte versuri, Ed. Helicon, Timișoara, 1996 ; Intrarea în apocalipsă versuri (ediție bilingvă, română și franceză), Ed. Cogito, Oradea, 1997 ; Arta nostalgiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
efort considerabil pentru a arăta benign. Nimeni nu locuise acolo. Era ceva extrem de oribil în asta. Inadvertența mă atrase spre computer. Luna pulsa pe monitor. Din nou: ezitare. Apoi: nevoia ca lucrurile să se precipite. Teoria anxioasă a Nadinei Allen pogorî în cameră. Cuvântul neverland îl împinse pe scriitor să pună mâna pe mouse. Meniul monitorului apăru docil. Știam că nu mai era nimeni la etaj, dar m-am uitat peste umăr. După ce am făcut clic pe „My Documents“, m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
striga încet și fulgii de cenușă continuară să se rotească în spațiu, copiii alergând după ei, prăfuind clapele de pian la care cântai și cutia de table deasupra căreia tu și tatăl tău vă războiați aruncând cu zarurile și apoi pogorâră în Hawaii și pe o fotografie a munților parțial blocați de obiectiv în timpul apusului incandescent și portocaliu de deasupra dunelor unduitoare din Monterey și picură peste cortul unui circ și al unui ringhișpil din Topanga Canyon și înnegri crucea albă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a unui pâlc de verdeață anunțând un thalweg de viață în valea de un blond spălăcit, cu bucuria crispată a celui care va ajunge în sfârșit la locul mult dorit: acolo unde " cerul s-a deschis și Duhul Sfânt a pogorât asupra lui sub chipul unui porumbel", și unde o voce s-a auzit din tării "Tu ești Fiul meu preaiubit." La fiecare cotitură, îmi zic: ard, ard. Ajungem acolo, la locul de unde totul a început (Isus avea treizeci de ani
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în urma bine cunoscutei rătăciri: „Dădu Dumnezeu o ceață,/ După ceață o negureață,/ Cărarea că își luară,/ Cărărui la negri munți./ (...) (numele fetei) de veste-a prins!/ Cărăruia că-și lua,/ Sus la munți că se urca,/ Jos, mai jos se pogora,/ Peste voinicel dădea./ Să-l trezească nu se-ndură,/ Să-l deștepte nu să-ncrede,/ Cal din nară strănuta,/ Pe voinicel mi-l trezea”. Somnul similar fiarei haosului este curmat în același mod de calul voinicului. Strănutul lui provoacă „o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
apă este valorificată de principiul feminin: „La luncile soarelui,/ Flori dalbe de măr!/ La fântâna corbului,/ Grele ploi că au plouat/ Luncile mi le-au spălat;/ Apoi soare-au răsărit/ Flori frumoase-au înflorit./ Fetele cum auziră/ După flori se pogorâră./ Le rupea și le-alegea,/ Luncile le sărăcea:/ Cele mari cu brațurile,/ Cele mici mai puținele” (Călinești - Maramureș). Ocupație inițiatică feminină, culesul plantelor constituie un semnal al intrării în statutul marital și pe dealul cu flori fetele vor fi la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de înglobare totală a puterilor estetice roditoare. Efortul de asimilare răpește bogăția câmpiilor: „La fântâna corbului,/ Grele ploi că au plouat,/ Luncile mi le-au spălat./ Apoi soare-au răsărit,/ Flori frumoase-au înflorit./ Fetele cum auziră,/ După flori se pogorâră./ Le rupea și le-alegea,/ Luncile le sărăcea:/ Cele mari cu brațurile,/ Cele mici mai puținele” (Călinești - Maramureș). Acțiunea ploilor este în mod evident regeneratoare, spălarea solului nu are o conotație distructivă, ci cathartică, luncile se curăță de semnele epuizării
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fiind spontan, speculativ, spumos, autor ad-hoc de istorie anecdotică a literaturii române. După numai un an, m-am trezit întrucâtva și am înțeles că adevăratul critic nu doar de cenaclu e altul, adică Daniel Dimitriu, mentorul noii Junimi de la Casa Pogor, Titu Maiorescu al anilor '70-80, care selecta textele cu o lună înainte de a fi citite, lucra cu autorul pe ele, îi lăsa pe toți să vorbească, să critice în legea lor, apoi îi aducea la ordine, cu tact, cu metodă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
infinită" brâncușiană, numai că e vocală, de astă dată... Piatra Neamț Sighetul Marmației, august, 2011 (Revista "Conta", nr. 2011) Lucian VASILIU Într-un fel Iașul mi-a devenit tată... Dragă Lucian Vasiliu, în anul 1985, primăvara, am alergat prin curtea Casei Pogor, urmărit îndeaproape de regretatul Constantin Liviu Rusu, care mă fotografia pentru coperta cărții tale "Să alergăm împreună"... Alergam alături de regretata poetă Irina Andone, dusă și ea într-o lume mai dreaptă. Tu aveai, în acel moment, o criză de discopatie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
oricând. Evident, riscam amândoi să fim sancționați de autorități. Am avut noroc: nu ne-a văzut sau s-a făcut că nu ne vede nimeni... După o iarnă grea, abia așteptam să evadăm din bârlogurile friguroase din anexa de la Casa "Pogor" și să cântăm, liberi, în parc și pe străzi, refrenul ludic: "E primăvară, iar e primăvară/ Își scot strămoșii degetele-afară...". După două culegeri de versuri, publicate la editurile "Junimea" și "Albatros", înaintasem un mic roman pentru aceeași editură "Junimea" (unică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dar cu prețul renunțării la două capitolașe (deloc... lașe). În acest context, "bătrânul" Rusu s-a oferit să realizeze coperta, care urma să sugereze doi tineri alergând (fugind?). Nimerindu-te tu, vechi și bun prieten, în spațiul muzeal de la Casa "Pogor", aflându-se acolo și tânăra poetă, elevă de liceu, Irina Andone, l-am rugat pe C. L. Rusu să vă fotografieze alergând pe aleea junimiștilor de odinioară. Discopatiile mele (rezultat al unui stagiu militar cumplit, cu durata 1 an și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nostru Laurențiu Ulici la Radu G. Țeposu și Iustin Panța... Iar plata și răsplata nu le-am socotit "în aceeași monedă", ci în... monade, așadar în și întru spirit. Oricare scriitor român care ajunge în Iași caută, mai întâi, Casa Pogor, acolo unde este (prezență obligatorie!) Lucian Vasiliu... În timpul vieții mele n-aș putea concepe "geografia Iașului" fără reperul care e Lucian Vasiliu. Dezavuez, de altfel, pe oricare "individ" care ar cârti la această afirmație. Ce a însemnat pentru tine și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
colecții de ziare, am mâncat foarte puțin și am citit mult, până m-am ridicat, copăcel, la o relativă normalitate. Datorez foarte mult Iașului/ Iașilor. M-am străduit, mă străduiesc să îi ofer întreagă inima mea, fără ipocrizie. Iar Casa "Pogor" și muzeele literare ieșene sunt spațiul... patrimonial în care evoluez (în felul meu, când pe tușă, când în teren, printre cartonașe galbene și roșii, ba cu o mână în ghips, ba cu un picior luxat, ba cu o partidă pierdută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
împreună cu Radu Florescu, Liviu Ioan Stoiciu și Luca Pițu, al înfrățirii mele cu Aurel. La Sighet, am jucat fotbal, în doi, într-un dormitor. Apoi, poetul din Borca s-a apropiat de Iași, a citit în Cenaclul "Junimea" de la Casa "Pogor" (atelier coordonat pe atunci de Daniel Dimitriu și de Constantin Parascan). După ce m-am căsătorit și a apărut fetița noastră Luiza, relațiile mele cu prietenii s-au estompat, inevitabil. Nu mai eram singuraticul, boemul, răzvrătitul de altădată. De aici și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
adică membru al unei asociații sindicale, Uniunea Scriitorilor, unde încercăm să ne resolidarizăm, în favoarea limbii române, a caracterului, a dialogului. Dacă n-aș fi fost scriitor, mi-ar fi plăcut să fiu scriitor (cel puțin să scriu afișe la Casa "Pogor", cum zicea, odinioară, fetița mea...). Fernando Pessoa spune la un moment dat, în "Cartea neliniștirii": Consider că poezia e ceva intermediar, o simplă trecere de la muzică la proză... În proză vorbim liber. Avem posibilitatea să introducem ritmuri muzicale, păstrându-ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lucruri au lucrat. Cele bune sunt puține S-au luptat cu rău-n lume Binele să Înfăptuiască Și credința s-o Întărească! Iar urmașilor au spus: Să nu uite de Iisus! Că-i Dumnezeu Adevărat El din Cer S-a Pogorât Pentru oameni pe pământ Să-i salveze de la rău, Să le dea pe Dumnezeu! Mult, Mult bine ne-a făcut Iar noi plată ce i-am dat? L-am Bătut și L-am scuipat... Pe Cruce L-am Atârnat! În
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
eu, Cum murii curând așa Și lăsai pe Maica-Ta? Fiule, Fiul meu Sfânt Dă-mi măcar un mic cuvânt, Eu nu mai am putere Ca să port așa durere Fiule, Lumina mea Când oare te-oi mai vedea? Că Te pogori În pământ. O, Cuvântule Prealine, Cum voi trăi fără Tine? Acum ești la mine-n brațe Fiu Scump dar fără viață Fiule Dumnezeiesc Nu auzi când Îți vorbesc? Mai deschide ochii odată Să-Ți vezi Maica Întristată! Pe Măicuța ta
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și consecințe deosebite, i-au permis, neîndoios, cunoașterea unor locuri, personalități și inițiative socio-politice. E suficient să amintim aici aura unor personalități de excepție sau a unor societăți culturale-etalon, precum Al. I. Cuza, Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri, Eminescu, Creangă, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi, Eudoxiu Hurmuzachi, I.C. Brătianu, G. Ibrăileanu, Junimea, Convorbiri literare și Viața românească. Dar nu numai acest cadru social cultural, ci și propria-i biografie au fost "impregnate" cu dimensiuni definitorii pentru om și operă: copilăria la Fălticeni ("orașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
așteptat, faptele concrete, afirmațiile argumentate sau de bun-simț și sursele documentare din epocă se învecinează cu multe impresii personale subiective pe alocuri, despre oameni (de la cei mai simpli la personalități de anvergură, precum Cuza, C. A. Rosetti, Maiorescu, Eminescu, Creangă, Pogor, Brătianu), întreg volumul focalizându-se pe literatură, politică și pe principiile morale ale autorului cărții. Cu fiecare prilej, acesta invocă și calitatea sa de martor ocular sau participant activ și presa vremii, dar și o severă judecată "a oamenilor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]