1,649 matches
-
bună parte din noapte cu ochii larg deschiși, privind cutremurătoarea, ireala nemișcare a cuierului. Ai mei își făcuseră obiceiul să-l mute seară de seară la ei în dormitor, dar chiar și de acolo făpturile alunecau înapoi spre camera mea, pogorându-și unduirile insinuante peste patul meu. Aș fi vrut să am puterea să mă scutur odată de starea aceea de paralizie și să le poruncesc să înceteze cu hărțuiala. Cel mai greu îmi era însă să mă prefac că nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Foarte rar, în anumite zile, un fir începea totuși să lege lucrurile. Nu pentru că aș fi reușit să îl leg eu, ci pentru că existau momente speciale când toate stihiile stăteau în cumpănă și un fel de tărie a cerului se pogora pe pământ. Asta se întâmpla în nopțile foarte reci și senine, când afară era liniște și bolta înstelată a cerului trăgea parcă lumea în sus. Atunci se putea auzi trecerea timpului. Timpul trecea pe Calea Victoriei, ștergând aerul dulceag de migdale
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
punctele-cheie. Te lăfăi după cursuri în piscină, după ce faci două-trei ture pe pista de atletism care înconjoară terenurile de tenis. Nu încetezi să te minunezi de incredibilele facilități de care se pot bucura aici studenții. Iar paradisul însuși s-a pogorât pe pământ sub forma laboratoarelor de informatică, dotate cu calculatoare de ultimă generație, la care există acces nelimitat. Când intri acolo dispare întreaga Canadă, cu toată zăpada ei. Acolo e Paradisul. Zilele trec pline de fericire și uitare, scufundate în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
surse directe. Aici ne-ntîmpină deodată un grup gălăgios de puști (la-nființarea "Junimii", membrii ei aveau între douăzeci și douăzeci și patru de ani; Maiorescu a devenit profesor 95 universitar plin la douăzeci și patru de ani și academician la douăzeci și nouă), teribiliști (Pogor se declarase ateu, apoi budist), copilăroși (o replică frecventă în cenaclu era azvârlirea unei perne în capul interlocutorului), înainte de orice plini de ironie și simț al umorului: anecdota, cât mai "corosivă" trecea înaintea oricăror preocupări (și aici Carageani și Creangă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pe mijlocul trotuarului de pe strada Cambridge și cîntau. Însă eu nu făceam asta. Eu mă ciuceam cît puteam de aproape de clădiri ori În șanț și mă făceam că nu le cunosc. De fapt, păstram distanța cu gîndul că, dacă o să pogoare cine știe ce calamitate din cer asupra lor, eu am să scap. Încerc să relatez povestea adevărată a vieții mele și, credeți-mă, nu e deloc ușor. Citisem o mare parte dintre cărțile de la FICȚIUNE Înainte să pricep cît de cît ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu litere de mînă, VĂ ROG ȚINEȚI ACEASTĂ UȘĂ ÎNCHISĂ. Și lumea se conforma. După zgomotul apei trase și Înainte ca pașii să urce iar treptele, intervenea mereu barajul unui clic de zăvor tras. În ziua În care s-a pogorît brusc liniștea, mai asurzitoare decît orice clic, dintre apa trasă și pași, mă aflam În colțul din spatele boilerului. Am știut imediat ce s-a Întîmplat și, În noaptea aia, după ce s-a Închis prăvălia, m-am strecurat afară din adăpost. Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cîte ori mă zăream razant În vreuna dintre acestea, eram pe loc oripilat, de parcă aș fi văzut un monstru. Firește, Îmi dădeam seama imediat că monstrul sînt de fapt eu, și n-am cuvinte să descriu tristețea copleșitoare ce se pogora asupră-mi. Așa că am apelat la un mic truc mental : ori de cîte ori se Întîmpla asta, În loc să zic „ăsta sînt eu” și să izbucnesc În lacrimi, ziceam „ăsta e el” și o luam la fugă. În acele zile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nu mi-l Închipui Îmbrăcat În uniforma Wehrmachtului, după care l-am promovat la gradul de general. Și viața a mers mai departe. Am rămas cu un ochi la treabă și unul la generalul Logue, și asupra noastră s-a pogorît un sentiment al pierzaniei, ca o ceață otrăvită. CAPITOLUL 6 Pembroke Books era o librărie foarte cunoscută, genul de loc pe care Îl vizitează uneori celebritățile. Îl auzisem, nu o dată, pe Norman povestind cum Jack Kennedy, care devenise președinte al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
văzuseră niciodată așa ceva, un Înger dezbrăcat plutind cu un șobolan În brațe. Am dansat timp Îndelungat, am dansat tot mai repede, muzica se auzea tot mai tare, era nebunie și frenezie. Apoi totul s-a oprit brusc. Liniștea s-a pogorît violent peste lume și pereții au reapărut, Înconjurîndu-ne. Ea s-a lăsat spre spate, pe pat. RÎdea, Încă ținîndu-mă strîns. Îi simțeam pieptul ridicîndu-i-se și coborînd. Și i-am simțit degetele cu care mă strîngea de spate relaxîndu-i-se și, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
înviind din morți ne-a împăcat pe noi cu Dumnezeu Tatăl, și a pus bazele Bisericii Creștine. Iubiți credincioși, Astăzi, iadul s-a sfărâmat, astăzi moartea s-a biruit... Astăzi morții se bucură cu cei vii, că Hristos s-a pogorât în iad și le-a predicat învierea... Se cuvine, dar, cu toții să ne bucurăm, tineri și bătrâni, bogați și săraci unul pe altul sărutând. și fiecare cu inimă veselă, să zică vecinului său... ”Hristos a înviat!”. E ziua mare a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la bătrânețe, doar cinci). De-atunci, din 2 mai, de câte ori merg la biserică trec și pe la mormântul Dianei ca să aprind o lumânare și să-L rog pe Dumnezeu ca să-i primească sufletul neprihănit În lumea Îngerilor Săi, de unde ea se pogorâse acum 16 ani și ceva, la 6 martie 1997. La una dintre vizitele-mi duminicale la mormântul Dianei, văzui acolo un monument funerar, zidit de soții Cristina și Vasile Dascălu, părinți de-a pururi Întristați, care au scris acest epitaf
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
1998 al revistei aromâne „Deșteptarea”: „... Recent apărută cartea profesorului M. S. Derdena abordează În Întregul ei probleme de literatură română, Închegând În paginile sale profiluri expresive a peste 20 de personalități ale culturii române. De la cronicarii moldoveni la junimistul Vasile Pogor și de la Eminescu - această figură tutelară a destinului nostru - până la Delavrancea, Rebreanu și Mircea Eliade”. La doar două luni și ceva de la debut, anume În 21 Aprilie 1998 (În ziua a treia de Paști), vede lumina tiparului, la editura Dimândarea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
tot timpul vieții, pentru a se instrui și perfecționa în pedagogie, lucru de mână, desen, muzică, dirijorat ansambluri corale și teatru de amatori. La un an după cel de-al treilea infarct, fatal, al tatei, când îngerul morții s-a pogorât ca să curme firul unei vieți greu încercate, mama s-a grăbit, la 52 de ani, în ajunul Anului Nou 1980 să treacă Styxul, în taina liniștii de veci, în vreme ce din întunecatul cer cădeau fulgi imenși de zăpadă. Dumnezeu s-o
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
din când în când în cale copiilor un uriaș cu numele de Periferigerilerimini și îi duce în peștera lui sălbatică, unde îi mănâncă. Băgați de seamă! Și făgăduițițmi că nu veți intra în pădurea aceea primejdioasă!“ Ceți drept, amenințarea se pogoară încă din primele rânduri. Nu pot pretinde că nțam știut. Mă aștept să întâlnesc un căpcăun fioros, dar mă consolez la gândul că o creatură cu un nume precum Periferigerilerimini nu poate fi, până la urmă, chiar antipatică. Trec peste întrebări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
deoparte ceea ce lar fi tulburat peste măsură. „Dacă nu ai fi înlăturat unele Scripturi care ți se împotrivesc, iar pe altele nu leai fi răstăl măcit, în acest loc tear fi tulburat Evanghelia după Ioan, care propovăduiește că Duhul [Sfânt], pogorât în chip de po rum bel, a șezut peste Domnul. Însă Duhul, deși se afla sub această înfățișare, era totuși cu adevărat atât porumbel, cât și Duh; mai mult, nu șia nimicit propria fire luând asupra Sa o fire străină
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
1871 Stimatul meu Domn, Comitetul serbarei de la Putna a primit cuvântarea împreună cu opiniunea d-voastre și m-a însărcinat pe mine (unul din secretarii săi), de-a vă mulțămi în numele-i, atât d-voastre cât și d-lor Alecsandri și Pogor, pentru bunăvoința ce ați dezvoltat-o în această privință. 40 {EminescuOpXVI 41} Rămâne acuma ca să vă mai dau o singură esplicare, într-o circonstanță care se poate ca cu drept cuvânt să fi atins susceptibilitatea d-voastre, aceea adică cumcă
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
iar rezultatul examenului se vede în catalogul anexat sub rubrica: "Religie - oral". Procedând la tragerea la sorți a cestiunilor din matematică și geometrie, au ieșit pentru examenul înscris teza: Dintr-un punct dat afară din o linie dreaptă să se pogoare o perpendiculară. oral: Să se definească regula de trei simplă și compusă, apoi să se dezlege demonstrând problema: "Care este capitalul carele produce dobânda de 7, 80 lei în 3 luni 10 zile, procentul fiind de 7 1/2 pe
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
nu operează ca un stimulent în nici una din cele trei forme ale sale. Prima formă, puțin cam mic-burgheză, a lui Jacques, Gane și alții este paralizantă; a doua, cea sceptică, care se vrea întotdeauna superioară, a lui Carp, - care la Pogor este foarte amestecată cu necuviințe - este deprimantă; a treia, superficială, a lui Naum, Vîrgolici ș. a. e foarte aproape de neânțelegere. În ce mă privește cred că am făcut câțiva pași înainte, Junimea susține că aș fi dat înapoi. Și cu toate
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Suceava și la Iași a fost capitala Moldovei istorice, nu la Chișinău, pe Valea Bâcului, adică Valea Bou(ru)lui, că asta înseamnă atitudine stalinistă, ce-mi pui sula-n coaste?... Iartă-i, Doamne, că ei știu ce fac! Amândoi pogoară din nomenclatura cea roșie, ce-i mai zice și “comunistă”, fiindcă ce era al vostru trebuia să fie al nostru. Pe când fusasă mai tinerei, cine aducea mănunchi de flori la piatra Ta era legat fedeleș la Chișinău. O snoavă de la
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cu nerăbdare. Și deodată, din adâncul ei urcă foarte limpede, foarte clar, tot ce va mai fi. Atât de neplăcut este ceea ce vede - ceea ce știe -, încât desigur nu ea îl gândește, ci o privire atotputernică și atoateștiutoare care s-a pogorât în ea. Știe ceea ce a evitat să ia în seamă de când a plecat Tudor ; că de-acum ea va trebui să ia locul lui Muti. Ea va trebui să ocrotească lucrurile și casa, așa cum și pe ea singură va trebui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi putut citi de multă vreme, data tipăririi fiind 15 iunie 1950: „Această carte a fost tipărită astfel ca asupra tuturor celor care au lucrat la ea, care au inspirat-o, care o vor citi și o vor răspîndi să pogoare binecuvîntarea, pacea și bucuria Domnului care a spus Fericiți cei săraci, Amin, Aleluia“. Aleluia? Nu are de ce. Interesat de această specificare de tipărire, Întrucît sînt unul dintre cei „care o vor citi“, mă simt Încă și mai interesat de paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lui acut de dramatizare - iar el acceptă moartea mea iminentă din moment ce Domnul Dumnezeul lui o cere! Nu doar că o acceptă, dar mai și scrie despre ea! Scrie și tipărește, astfel ca asupra tuturor acelora care o vor citi să pogoare bucuria Domnului! Aleluia! Vorbește despre mine ca și cum aș fi murit deja: „Era vorba de a accepta jertfa lui Avraam“. Pentru cei care nu sînt la curent, amintesc că Avraam era gata să taie gîtul fiului lui la o simplă chemare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu Ibis, care și-a consumat întreaga existență în pustietoarea lui sete de vindictă (Și-ai dat o viață-ntreagă pe-un dor de răzbunare ?.../ Orb ! În mormânt de ură tu însuți te-ai închis), îi amintește că atunci Când omul pogoară spre mormânt/ Cuvântul de iertare e ultimu-i cuvânt. Poetul le solicită geților să-i cinstească memoria : când în calea voastră veți întâlni morminte/ De cainicul Ovidiu aduceți-vă-aminte (V 4). Aflat pe marginea de viață, înfruntându-și solitar sfârșitul (Cu moartea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cețuri. Tramvaiul s-a oprit cu o hurducătură. Am coborît, evitînd privirea controlorului. — Noroc, Îmi șopti el. Am contemplat tramvaiul care se pierdea În susul bulevardului, pînă cînd nu s-a mai auzit decît ecoul clopotului. Un Întuneric dens s-a pogorît În jurul meu. M-am grăbit să Înconjur Împrejmuirea, căutînd breșa din partea din spate. CÎnd am escaladat zidul, mi s-a părut că aud pași prin zăpadă pe trotuarul opus, apropiindu-se. M-am oprit o clipă, nemișcat, În Înaltul zidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
descrie, pe albastrul boltelor, dâra ei răzvrătită. Aș vrea să pier în fiecare astru, să mă zdrobesc de fiece înălțime și-un adăpost mortuar s-alcătuiesc, în stele putrede, pentru un cadavru descompus în farmecul sferelor. Ce cântec s-a pogorât în carne și ce pierzanie sonoră îmbată fiece celulă, de nimeni nu l-ar mai opri, în avântul de murire? Este atât nedefinibil în acest cuvînt: zădărnicie - parcă mi l-ar fi șoptit Buddha într-un cabaret. O sinucidere face
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]