9,079 matches
-
o lume de seisme și nimicnicii. Numai privindu-le senin, din perspectiva unui cosmos bun și uman... Apropo de aerul mioritic de care vorbeam: mi-aș permite să citez un mic-mare poem: „Culcat,/ stau cu ochii închiși/ și visez la poiana mea cu flori./ E atâta liniște și armonie!/ Și totuși căprioara nebună/ nu vrea să-mi dea pace/ încercând din nou/ să mă mângâie cu copita/ pe albul ochilor mei obosiți/ de atâta privit spre spațiul virtual”. („Căprioara nebună”). E
UN CLOCOT DE CARTE: „CAUTÂND INSULA FERICIRII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363824_a_365153]
-
dădeau. Dar se sătura cu atâta Și în gând îi mulțumea Domnului și Maicii Sfinte Pentru hrana ce primea. Iară dumicatul tare Avea grijă să-l împartă Cu-animale, păsări gâze Ce o așteptau în poartă Și cu care prin poiene ’N zi de-odihnă se-ntrecea De cu zori și până seara Când acasă se-nturna. Și, ’nainte de culcare, Rugă iarăși înălța Ca să fie lumea toată Iubitoare precum ea. Da-ntr-o zi, povestea spune, Nu știu cum s-a întâmplat Că
SÂNZIANA de LEONID IACOB în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363868_a_365197]
-
cum zise aste vorbe, Sfânta dispăru pe-un nor, Iară fata, Sânziana, Trupu-și înălță ușor Și se prefăcu de-ndată Într-o luminată floare Ce împrăștia-n văzduhuri O mireasmă-mbătătoare. Și de-atunci e căutată Prin dumbrăvi și prin poiene Pe-unde trec și zâne bune În nopți dragi de Sânziene. Și-i de leac în multe boliști Însă mai cu osebit Este leacul tinereții Dornică de mult iubit. Azi, în noaptea-n care ceriul Se deschide către lume, Când
SÂNZIANA de LEONID IACOB în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363868_a_365197]
-
copilăriei de când m-am născut și până am plecat de acasă. Parcurgând filele cărții, am însoțit-o de-a lungul călătoriei pe firul roșu și sensibil al rememorării. În memoria scriitoarei, s-au decantat amintirile, rămânând doar frumosul: hora din poiană, Glavaciocul ce toarce liniștit pe sub pletele sălciilor, pădurea de pe deal, mărgăritarele de pe Căldăraru, călușul, umorul localnicilor, hărnicia, demnitatea și mândria sătenilor, ,,moștenire" care i s-a transmis de către înaintași, purtată cu sine oriunde ar merge. ,,Mulțumesc celor din rândul cărora
LOCUL MAGIC AL COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363896_a_365225]
-
botez al fiicei reginei zânelor, micuța Lia. Cu chiu, cu vai, s-a prezentat la timp, așezând pe tipsia de argint, din fața reginei, cele mai gustoase și parfumate fructe aducătoare de noroc celui ce se va înfrupta din ele. În poiana în care zâna fusese prinsă în laț, zilnic, un băiat care locuia în căsuța de lângă pădure, Ilieș, ieșea la joacă însoțit de cățelușul său. Venea pentru a culege frăguțe dulci, proaspete și parfumate. În acea zi, a zărit printre boabele
PRINŢESA LIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363980_a_365309]
-
și Ilieș. În fiecare vară, coroanele pomilor erau pline de fructe și de păsări ce cântau, care mai de care mai frumos, mai ales pe înserat. Într-o noapte cu lună plină, prințesa Lia se plimba cu prietenele sale prin poiana în care, cu ani în urmă, o zână își prinsese piciorul în laț. De undeva, de la marginea pădurii, se auzeau cântece de păsări măiastre, iar prințesa, curioasă, s-a îndreptat spre locul acela.Tot urmând glasul păsărelelor a ajuns la
PRINŢESA LIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363980_a_365309]
-
forță, handicapul - Lăsă instinctul pe alt drum să-l poarte ... Deci, coborând, își sună avocatul, Spunând că și-a pierdut de tot răbdarea Și vrea să dea în judecată ... Statul, Căci are documente, o mulțime, Spre a obține, ferm, retrocedarea Poienii Țapului, în întregime! FINIIS CORONAT OPUS Când final,potopul s-a sfârșit Cu măestrie Noe și-a parcat Pe-un munte arca și a debarcat Întregul lot de fiare ce-a pornit S-ocupe globul (cert s-au înecat Toți
SONETE (3) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362843_a_364172]
-
borangic (Armonii Culturale, 2012); Pastel de viorele (Armonii Culturale, 2012) și volumul de proză, dedicată celor mici Povești din grădina viselor (Armonii Culturale, 2012). Este prezentă în mai multe antologii naționale și internaționale: COMORI DE VISE - Povești, povestiri amintiri - 2012, POIANA VISELOR (Antologia prieteniei) - 2013. Este câștigătoarea Premiului special al editurii Ema, Orăștie, pentru cea mai frumoasă ilustrație de carte (Anotimpul viselor de George Nicolae Stroia - 2012) și Premiul I al Concursului Internațional de creație literară VISUL - Orăștie, 2012, pentru volumul
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
Secțiunea Poezie-Bilingv 1. Ana Maria Gîbu 2. Ciobotariu Maria 3. Constantinescu Elena-Iuliana 4. Floarea Cărbune 5. Ioana Burghel 6. Renate Muller Secțiunea Poezie-românește 1. Aurora Luchian 2. Elisabeta Lușcan 3. Floarea Cărbune 4. Maria Burlacu 5. George Pena 6. Roxana Poiană 7. Titina Nica-Țene Secțiunea Poezie pentru copii 1. Aurora Luchian 2. Georgeta Olteanu 3, Valeria Tamaș Secțiunea Poezie religioasă 1. Constanța Abălașei-Donosă 2. Elena Mititelu 3. Maria Niculescu 4. Teodora Noje 5. Valeria Tamaș Secțiunea Haibun 1. Aura Văceanu Secțiunea
CONCURSUL ,,ART & LIFE ,, 2015 DIN JAPONIA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362915_a_364244]
-
cânturi, Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi, Mi-e dor de-un lung repaus...Să dorm, Să dorm pe veci” Adesea cânta cântece triste, maicile îi ascultau glasul ei duios și o compătimeau. Din ce în ce mai mult avea vedenii, în Poiana Tigăncii i-ă venit rău, strigând în ajutor calugărițele de prinprejur. Maicile au găsit-o căzută în iarbă, aproape în neștire. Dusă în chilioara ei de maica Frevonia, obsesiile n-o părăseau. O vizitară o serie întreaga de prieteni, speriați
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
plimbare afară, prin zăpadă!... - Da, tăticule! Ce bine-mi pare!... Ieșim din casă în plină feerie a peisajului de iarnă de la munte. În ultima noapte ninsese din abundență, încât toate pajiștile de pe muntele pe care era situată casa noastră, precum și poienile și toți munții din jur, deveniseră încărcate de bogate plăpumi de ninsoare pufoasă și albă, dând farmec lucrurilor banale din jur, împodobind cu puf alb crenguțele golașe ale pomilor și punând căciuli pe vârfurile stâlpilor ori așternând perne moi pe
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
lăbuțe de vulpe în zăpadă. Semănau întrucâtva cu cele ale unui câine, doar că erau cu mult mai mici. - Uite și un iepure! strig eu Corinei, arătându-i o siluetă cenușie căznindu-se să facă salturi prin zăpada pufoasă spre poiana din vale, de lângă pădure. - Vai, sărăcuțul de el! Ce anevoie sare prin zăpadă!... - Hai să-l prindem, vrei? o îndemn eu pe Corina. - Glumești, tată? Ce, chiar așa de ușor se prinde un iepure?... Și astfel am petrecut minunat în mijlocul
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
și pe cel de-al doilea pavilion. Au ars o sută patruzeci de familii de albine. Curgea mierea și ceara topită din faguri, mare parte întreținând flăcările de peste doi metri, ca un izvor domol în albia lui largă. Iarba din poiană se pârlise și era inundată de un strat de miere amestecată cu ceară ca o piftie. Când Cezar a fost anunțat de un consătean, care trecea, nu se știe cu ce interes, pe-acolo, a ajuns cu Dacia în câteva
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
mare, pe cărare, Ca să apere de soare Melcul, pe-o frunză dormind. Umbreluța minunată Păpușica mea te-ar vrea, De te-aș rupe, faptă rea Și-ar primi pe loc răsplată . Prietene vom fi de-acum Ne vom juca în poiana Până-ntr-un târziu de toamnă Când ne-om lua rămas bun. Cireșul Trei cireșe sunt pe ram Șase ochișori la geam Un graur însă socoate Că i se cuvin lui toate. Dar pe ușă cătinel Intra dragul de bunel
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
mintea-i de găină Se și vede manechină. Ne privește-nfumurată, Vrea să fie admirată! Un vulpoi chiar i-a promis Că are s-o facă Miss. Nu am de unde să știu De-a ajuns, într-un târziu, Dinspre coteț spre poiene Am văzut, în șir, doar pene! Cloșca Bombănește supărată Cloșca, că nu-i ascultata, C-are-n custodia ei Pui pistriți și bobocei. Opt rățuște mici,zglobii, Dornice de nebunii; De pe-o parte pe cealaltă, Șir fac mereu peste baltă. Cloșca
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
în gândul lor flamand, I-om mânca pe toți, pe rând! Nu puteau să uite seară Când curcanul dând cu gheara Pe post de apărător, I-a lăsat de un ochi, chior. Cand se treziră în zori, De curcan, printre poiene, Mai erau câteva pene, Spre tristețea tuturor. Dacă ne aveam că frații, Spun acum împricinații; Puteam să îi dăm de veste Ca vulpoiul ne pândește. Dar din fundul de ograda, Cine vine cătrănit!? Biet curcanul, fără coadă, Sângerând și jumulit
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
-ndestulare Ploaia binefăcătoare. Chiar de este-un pui de nor, La toti sare-n ajutor. Fii și tu atent și harnic Și că norișorul, darnic! Primăvară Peste vai ușor coboară Mult dorită primăvară, La caleasca clopoței Are dalbii ghiocei. Prin poiana, viorele, Ierbii-i sunt la gât mărgele. Pomii sub raze de soare Deschid bobocii în floare. Miei și iezi sar pe răstoaca Cu poftă mare de joacă. De prin curți ieșind pe rând Bobocei pornesc spre crâng. Sus e soare
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
ca ale unei păsări îndrăgostite de vară și zbor. Din ce in ce mai sigur, ... X. TINEREȚE, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 275 din 02 octombrie 2011. Îți amintești de calul ruginiu ce ne purta încet prin inserări și ierburi despletite prin poieni ? Pluteam ușor dintr-un amurg în altul legănați, purtând în ochi fântâni cu ape verzi Calul e mort... și noi pășim încă-amândoi pe-același drum ... Citește mai mult Îți amintești de calul ruginiuce ne purta încetprin înserăriși ierburi despletiteprin poieni
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
poieni ? Pluteam ușor dintr-un amurg în altul legănați, purtând în ochi fântâni cu ape verzi Calul e mort... și noi pășim încă-amândoi pe-același drum ... Citește mai mult Îți amintești de calul ruginiuce ne purta încetprin înserăriși ierburi despletiteprin poieni ? Pluteam ușordintr-un amurg în altullegănați,purtând în ochifântâni cu ape verziCalul e mort...și noi pășimîncă-amândoipe-același drum... XI. CÂND MĂ GÂNDESC..., de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 273 din 30 septembrie 2011. Când mă gândesc la tine, tu îmi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
Brătila, Drăghina, Valea Rea, până sus, în Moldoveanu. Rapsodul satului le cântă celor de la petrecere din fluier, caval ori clarinet, brâuri, sârbe, jocuri de doi, pe ritmul cărora țăranii noștri, bărbați voinici și femei frumoase, toți roșii în obraz, bat poiana înverzită fără să simtă oboseala. Zorile se ivesc de după munți, aprinzând răsăritul. Săgeți de foc brăzdează cerul. Valuri de flăcări se revarsă peste Valea Rea, alungând negurile. Soarele, vestit prin măreția sa dumnezeiască, iese dintr-o prăpastie de lumină, scăldând
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
sub care așternea o velință pentru a-și odihni oasele rupte de coarnele plugului sau de legarea snopilor, aici într-o zonă moromețiană cu țărani încovoiați de muncă, oameni ai pământului care se întâlneau sărbătoarea în centrul satului ca în Poiana lui Iocan, discutând ridicarea sau scăderea prețului la cereale, comentând presa comunistă, după război, făcând politică pe marginea șanțului sau bârfind cine cu cine s-a măritat, pe cine l-a prins la vecina, cine a murit sau cine trage
ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360843_a_362172]
-
v-ați hotărât ? CMS - Am dat cu banu' , nu știam unde să merg la București sau la Brașov, si pentru că în Capitala era canicola la vremea aceea, am ales zona de munte. Am venit cu o expoziție de sculptură la Poiana Brașov, aici am avut prima cerere de lucrare monumentala, „ Apollon vânător „, pentru un restaurant, după aceea am plecat la Festivalul medieval de la Sighișoara, am participat la fel si fel de târguri, în perioada Festivalului „ Cerbul de aur „ am expus pe
„ AM TRAIT INTOTDEAUNA LA ORIZONTUL MISTERULUI ... „ de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360840_a_362169]
-
de a spune în continuare un NU hotărât. La doar 10 kilometri de Roșia Montană, se află dovada palpabilă a urmărilor pe care exploatarea irațională și haotică a aurului le pot avea asupra mediului înconjurător. Iazul de decantare din Roșia Poieni este otrăvit, iar concentrațiile depășesc cu mult limitele admise de normele europene sau chiar românești. Zona va trebui reconstruită ecologic, ceea ce implică cheltuieli imense, dar acestea sunt necesare pentru a salva și a reduce la normal un ecosistem distrus de
MILENARA ABURNUS MAJOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360920_a_362249]
-
și a reduce la normal un ecosistem distrus de zeci de ani. Nici mineritul nu mai este ce a fost, când se știe că zece mii de persoane lucrau până în 1990 în măruntaiele munților. Puse cap la cap, poluarea de la Roșia Poieni și amenințarea cianurilor care planează asupra Roșiei Montane îi fac pe turiștii români și străini să-și ia gândul de la petrecerea vacanțelor în Munții Apuseni. Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă. Aurul dispare încet-încet, lăsând în
MILENARA ABURNUS MAJOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360920_a_362249]
-
noaptea-n chingi și veacul zbiară-n gând Am sângele chircit cad visele plângând Nu știu decât un leac al sufletului ars Orbirea minților pe drumul către Tars Când voi vedea din nou prin ochii zorilor Cu lacrimi să plivesc poiana florilor Poeta pare să aibă „combustie” pentru un destin poetic întreg, iar „combustia poetică” nu se adună prin zgârcenie, ci se obține numai și numai prin risipire aidoma dragostei. Poezia Danei Borcea refuză spectacolul. E un „non-combat” pe toate fronturile
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]