3,259 matches
-
pare a fi fost concepută ca o fișă clinică întocmită de doctorul George Filimon cu privire la sine și la personajele ce vin în contact cu el. De aici, și o anume notă de detașare și autoironie. De fapt, e o carte polemică la adresa literaturii care cultivă mitul eroului, fiindcă în viață, constată romancierul, compromisurile, lașitățile umbresc de multe ori, până la ștergere, idealul eroic. Astfel doctorul, ce se închipuie comițând gesturi cu consecințe fatale, dar păstrând apoi o atitudine demnă, nu e decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286675_a_288004]
-
ani de conducerea P.M.R., fapt care le-a servit drept temei liderilor chinezi de a insinua la început că, în demersul întreprins în martie 1964, delegația C.C. al P.M.R. ar reprezenta P.C.U.S. Se cuvine a reține însă că ultima intervenție polemică a unui lider român, ce a fost dată publicității, este cea a lui Petre Borilă cuvântarea rostită în decembrie 1961 la ședința plenară a C.C. al P.M.R., convocată imediat după Congresul al XXII-lea al P.C.U.S. ,,Însemnătatea combaterii cultului personalității
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Peng Zhen, în cursul căreia a solicitat o nouă ședință de convorbiri între cele două delegații. Ședința a avut loc. Deși Ion Gheorghe Maurer aprecia ca în programata întâlnire cu Mao Zedong să nu mai fie reluată pledoaria în favoarea încetării polemice publice, totuși ea a fost inițiată de Nicolae Ceaușescu. Cu toate acestea, delegației române i s-a declarat ferm că polemica publică nu va înceta până când Partidul Comunist Chinez nu va răspunde tuturor atacurilor împotriva sa; or, până la acea vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
ale acelor convenții de gen ale romanului social care îl leagă de romanul sentimental. Astfel, în privința focalizării externe, elementul "sentimental" este prezentat în culori vii și decoruri pitorești. Acele elemente ale romanului social pe care Walker le utilizează în mod polemic pentru a prezenta în mod critic relația dintre sexism și sclavie sînt golite de conținutul lor critic, sînt doar repetate, preluate fără subtilitate, simț al umorului sau perspectivă critică; mai mult decît atît, ele sînt reluate fără a fi subliniată
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
lăsată în suspensie față de realitatea cuprinsă în analiza structurală. Această suspensie, în mod paradoxal, este necesară pentru apariția unei viziuni mai puțin egocentrice cu privire la realitate sau la alteritate. Cu alte cuvinte, naratologia și antropologia se întrepătrund, în mod constant și polemic. Acest tip de interacțiune este cu atît mai relevant cu cît adresează naratologiei o provocare majoră, și anume cea a implicării sociale a narațiunii altfel spus, a relației acesteia cu realitatea. După cum am observat deja, faptul că am privilegiat analiza
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
degrabă, alături de Gaston Bachelard, și sigur alături de Gilbert Durand. Nu credem însă că monografia sa se așază cuminte în rândul lucrărilor ce aparțin, prin metodele și instrumentele de cercetare utilizate, mitocriticii. Spirit independent, malițios uneori, el are adesea o dispoziție polemică care jalonează discursul critic voit comprehensiv. Alegoriile, miturile, ritualurile reprezintă constante ale sondajului său analitic. Le regăsim la fiecare pas în observațiile subtile asupra prozei lui Vasile Voiculescu, Ștefan Bănulescu, D.R. Popescu, Marin Preda, Alexandru Ivasiuc sau M.H. Simionescu. Aici
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Horia, care tipărește o suită de articole doctrinare (Despre moartea scriitorilor, Criza culturii franceze, Noul sens al „gândirismului”). În anul 1944 Elena Bacaloglu semnează un lung serial dedicat lui Dostoievski - însemnări în care domină nota senzațională, alături de un acid ton polemic, incriminând panslavismul. E semnalată apariția traducerii integrale, datorată lui Al. Popescu-Telega, a romanului Don Quijote de Cervantes și se vorbește despre Din jale se întrupează Electra, tălmăcire din Eugene O’Neill făcută de Petru Comarnescu, piesa fiind jucată la Teatrul Național
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288982_a_290311]
-
ale criticii românești actuale, pe care le citează adesea, omițând voluntar altele, cel puțin tot atât de importante. În propria sa definire, clasa spirituală din care face parte s-ar caracteriza prin „ținuta stilistică, meditația pe marginea statutului teoretic al disciplinei, disponibilitatea polemică și [...] demnitatea posturii morale”. Trăsăturile astfel identificate reprezintă tot atâtea aspirații, în sensul cărora, cu destule și deloc nesemnificative inconsecvențe, G. încearcă a-și orienta demersul critic și a-și constitui identitatea. Calofil, în declarată descendență lovinesciană și călinesciană, el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
de a se vida pentru a se lăsa „ocupat de o conștiință străină”. Pe de altă parte, se ia distanță față de proiectul utopic al „criticii totale” și este acuzată inexistența unei critici de direcție în fenomenul literar românesc actual. Disponibilitatea polemică reprezintă, poate, trăsătura sa cea mai intens și mai voluptuos valorificată. Criticul se propune de multe ori ca un necruțător floretist care îi provoacă pe marii campioni la „meciul secolului”, preocupat regizoral de numărul spectatorilor care îi ar putea să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
tumoarea soarelui” cotropește creierul. O altă vârstă, de dincolo de iubire și plenitudine, s-a furișat în trup ca o înstrăinare și, sub cangrena luminii, poemul devine un „stacojiu lamento”. Ultimele volume stăruie în contratimp tot mai marcat (și discrete aluzii polemice) față de poeticile momentului, plonjând în vertijul extrem al confesiunii. Stridența luminii e pusă în surdină de pendularea spre elementul advers, apa. Elegia agoniei în „viclenia unui timp fără timp”, „cu rășina sângelui neagră”, chipul brăzdat de „năvodul” urmelor și corpul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
cu versuri în „Cultura proletară” (1926). În 1937 scoate „Pinguinul”, săptămânal umoristic aflat sub influența unor organizații de stânga, suspendat după câteva numere. Bogata activitate publicistică - articole despre scriitori străini, cronici literare și dramatice, recenzii, note culturale, reportaje, interviuri, intervenții polemice, traduceri - i-a fost inserată în „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Sinteza”, „Dimineața” (era semnatarul rubricii „Puncte de vedere”), „Rampa”, „Apărarea”, „Bilete de papagal”, „Săptămâna literară, politică, teatrală”, „Cortina”, „Cronicarul”, „Viața românească”, „Reporter”, „Cugetul liber”, „Lupta”, „Încotro?”, „Azi”, „Cuvântul liber
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289593_a_290922]
-
urmele gândirii marxiste 79. Aceasta întrucât, deși a denotat, inițial, o "știință a ideilor", Karl Marx și Friedrich Engels au fost cei care, prin lucrarea lor Ideologia germană, au accentuat deturnarea sensului termenului inițiată de Napoleon -, transformându-l într-unul polemic. Orientându-și abordarea împotriva gânditorilor neohegelieni, Marx a conferit ideologiei caracterul de a produce o imagine răsturnată asupra realității 80. În acest punct trebuie specificat că, în diferitele stadii ale dezvoltării teoriei politice marxiste, ideologia a primit semnificații variate. Astfel
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
marxistă a ideologiei apare sub denumirea de concepție negativă asupra ideologiei. Există posibilitatea de a surprinde, în interiorul acestei concepții, trei aspecte diferite. Potrivit lui John B. Thompson, primul aspect pe care îl putem observa în cadrul concepției marxiste asupra ideologiei este cel "polemic" (Ideologia germană subliniind, într-adevăr, că perspectivele "tinerilor hegelieni" sunt ideologice în măsura în care aceștia supraestimează valoarea și rolul ideilor în istorie și viața socială)88. Viziunea tinerilor hegelieni era aceea că gândurile, ideile, concepțiile și toate produsele conștiinței, cărora le atribuiau
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
rolul ideilor în istorie și viața socială)88. Viziunea tinerilor hegelieni era aceea că gândurile, ideile, concepțiile și toate produsele conștiinței, cărora le atribuiau o existență independentă, constituie adevăratele puncte de legătură între oameni. Din punctul de vedere al aspectului polemic, concepția negativă definește ideologia ca fiind "o doctrină teoretică și o activitate care privește în mod eronat ideile ca autonome și eficiente și care eșuează în înțelegerea condițiilor și caracteristicilor reale ale vieții socio-istorice"89. Originalitatea acestei interpretări rezidă, pentru
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
grație diviziunii emergente istoric dintre munca materială și cea intelectuală. Tocmai în virtutea acestui fapt doctrinele și activitățile care constituie ideologia pot fi explicate prin și trebuie înlocuite de studiul științific al societății și istoriei pe care marxismul îl propune. Aspectul polemic, dat de disputa cu neohegelienii, este întregit în cadrul concepției negative asupra ideologiei de "aspectul epifenomenal", care realizează legătura dintre producerea și difuzarea ideilor și relațiile de clasă. Conform acestui aspect, ideologia este dependentă și derivă din condițiile economice ale producției
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
social ci, dimpotrivă, este conectat cu acesta. Argumentul său este că distorsiunea poate opera numai din spatele unui sistem simbolic preexistent: "Dacă realitatea socială nu are deja o dimensiune socială, și, ca atare, dacă ideologia, în sensul său evaluativ, mai puțin polemic sau negativ, nu a fost constitutivă existenței sociale, ci doar a distorsionat-o sau disimulat-o, atunci procesul distorsiunii nu poate să înceapă"126. Soluția gânditorului francez este, în acest context, aceea de a găsi o funcție a ideologiei care
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și pentru că oamenii cunosc "realitatea" numai prin reprezentările lor, este imposibil de finalizat critica ideologiilor pe baza criteriului adevărului. Opusă cunoașterii Ideologia, un vehicul spontan al gândirii, este un cadru fundamental al percepției, și deci al cunoașterii. O noțiune critică, polemică și derogatorie Ideologia este ceva pentru care ceilalți trebuie blamați. O noțiune pozitivă Ideologia este ceea ce împărtășim. O poziție epistemologică realistă O poziție epistemologică proprie constructivismului. Suspiciunea conduce la demascarea ideologiei. Ideologia poate fi delimitată prin încercarea de a-i
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
altfel, repertoriului respingerii facile a ideologiei. Un fapt cu atât mai surprinzător, cu cât este vorba de un analist al teoriei și practicii democratice care s-a remarcat inclusiv prin rafinamentul abordărilor conceptuale. Fără a urmări să institui o raportare polemică la o astfel de perspectivă, apreciez totuși că, în cadrul teoriei politice contemporane, conceptul de ideologie își poate pune la lucru valențele epistemologice nu doar atunci când în discuție se află problema interesului, ci și atunci când în atenție se află problema dominației
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și intenția, repede demascată, de a adera la o organizație „oficială” a fost considerat scandalos În cercul colaboratorilor de la unu, - o adevărată trădare, care a dus la excluderea din grupare a poetului. Fără să-l numească direct, un articol violent polemic, semnat de Gheorghe Dinu În numărul 40 al revistei unu din octombrie 1931, cu titlul Șacalul acestui colibri, (tipărit sub „locul rămas alb” pe pagina unde trebuia să apară Obrazul de cretă al lui Voronca), condamna infracțiunea celui care ar
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
implicit, refuz al distanțării, de critic sau istoric literar interesat de analiza lucidă, fără parti-pris-uri a operei; cu atît mai mult cu cît intră În joc, foarte adesea, sentimentul solidarității de grupare, adeziunea la un ideal comun, cu inerentele delimitări polemice, nu mai puțin frecvente. Ilarie Voronca nu face excepție de la regulă. Ba, mai mult, - cum am avut prilejul să remarcăm, urmărindu-i activitatea de teoretician al „poeziei noi” - el pune În susținerea ideilor mișcării și a propriului program un patos
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Burlea (Românii și lumea slavă). Colaborează cu versuri Mihai Beniuc, Ion Vinea, Radu Boureanu, Emil Giurgiuca, iar cu proză Ion Vlasiu și Emanoil Bucuța. „Cronica”, „Idei. Fapte”, „Comentarii. Polemici”, „Caleidoscop internațional”, rubrici de informație și comentariu cultural, panoramează, viu și polemic, mișcarea ideilor, aparițiile editoriale de interes, atitudini și poziții elocvente în epocă, sub semnăturile lui George Sbârcea, Alexandru Baciu, Ionel Neamtzu, Mihai Anastasiu, Traian Stoica, Ion Șiugariu, Ion Vișoianu, Vladimir Bunea (Vlaicu Bârna), Paul Teodorescu. C. L. publică un fragment
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286056_a_287385]
-
se reclamă de la spiritul de neliniște postbelic, soluționat prin misticitate sau surogate teologice; criteriu estetic, opus cu vioiciune și tinerețe multiplelor confuzii ale valorilor; în sfârșit, dialectică sprintenă, combativă, de spadasin, căruia nu îi este necunoscută nici o dibăcie a duelului polemic, iar superioritatea numerică a adversarilor, un stimulent și o voluptate. ȘERBAN CIOCULESCU Paul Zarifopol este un spirit individualist și critic, un estet care nu dă altă valoare artei decât aceea a propriei gratuități - și un cititor luminat, cu un gust
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
citiți și citați, apar cu o frecvență legitimă în tratate de specialitate, în dicționare, în panorame și în lucrări monografice, fertilizează acțiunea tinerilor critici. Ei sunt și rămân permanent termeni de referință, justificând fie adeziunea entuziastă și francă, fie delimitarea polemică. Nimeni nu mai poate scrie despre literatura română clasică și modernă fără a ține seama de opiniile de autoritate ale celei de a treia generații post-maioresciene. Într-un fel s-a făcut critică literară înainte, în alt fel se face
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
îi declară adevărata altitudine.” 2 Voce critică distinctă, dialectician redutabil, garantând o durabilă și exemplară transparență de extracție maioresciană, spirit obiectiv și permanent obiectivat în judecarea fenomenului literar, Vladimir Streinu nu este mai puțin un critic ferm și o structură polemică. El nu are mai niciodată amenitatea adormitoare și cordialitatea luxuriantă ale lui Perpessicius, a cărui strategie critică se alcătuia - cum se știe - din lanțuri de eufemisme, ocoluri diplomatice și temeneli protocolare, încheindu-se rareori cu câte o 1 Pagini de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
o carte de dulciuri stilistice (Desfigurații, n.n.Ă, delicatesuri care dacă fac plăcere după masă, nu pot totuși să fie servite ca fel de mâncare cuiva căruia îi e foame. Asta dă leșineală”2. S-a scris frecvent despre eseul polemic intitulat Tremuricii, străbătut de puternice nervuri pamfletare și îndreptat împotriva devierilor, exagerărilor și fanatismelor ortodoxiste din cultura noastră, cu aluzii și trimiteri explicite la peisajul literar interbelic. În opinia lui Vladimir Streinu, Tremuriciul-individ reprezintă o „existențăsumă”, având în spatele său o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]