2,179 matches
-
adresată Tineretului Agrarian, pentru a Înțelege un tractor e nevoie să-l iubești; tot astfel, pentru a-l Înțelege pe Carlos Anglada e nevoie să-l iubești. Poate că tomurile scrise de maestru nu-s de nici un ajutor În cercetarea polițistă; vă aduc un exemplar al cărții mele Itinerarul lui Carlos Anglada. În ea, bărbatul care-i derutează pe critici și Încă ține treaz interesul poliției ni se devoalează drept un impulsiv, aproape un copil. A deschis la Întâmplare volumul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fularul confecționat dintr-o stofă numai ape și jiletca groasă din lână. Spontana sa voce italienească, Înfrumusețată de un neaoș ceceo iberic, a răsunat gagliarda și dogmatică prin obstacolele dentare. — Domnia voastră, meștere Parodi, cunoașteți de-acuma pe de rost intrigărăile polițiste și abecedarul detectivesc. Vă mărturisesc fără șovăială că pe mine, din pricina mai mult a hârțogărăii erudite decât a dedesubturilor delictive, m-au luat pe nepregătite. Dar acum zbirii se Înverșunează să afirme că sinuciderea Pumitei a fost un asasinat. Fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Atropos a scurtat truda obstinată și viața aproape monahală a poetului. Șase ani mai târziu, s-a brodit că directorul ziarului Ultima oră, un bărbat a cărui curiozitate mereu trează nu lăsa deoparte fenomenul literar, mi-a Încredințat misiunea, Între polițistă și pioasă, de a cerceta in situ rămășițele acestei opera magna. După anume șovăieli firești, casierul ziarului mi-a plătit cheltuielile călătoriei fluviale prin Uruguayul „cu chip de perlă“. La Fray Bentos, ospitalitatea unui prieten farmacist, doctorul Jivago, avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
său, amprenta imaginației lui Borges. „Noi - Îi comentează Bioy lui Sorrentino - eram adepții intrigii și ai literaturii deliberate. Dar În realitate, când am scris povestirile noastre de Bustos Domecq, am primit o lecție de umilință. Pentru că voiam să scriem narațiuni polițiste clasice, care să pună În fața cititorului o enigmă și soluția ei clară; și am scris niște istorii baroce, cu glume În care ne pierdeam. Ne Întrebam unul pe celălalt: «Ce să facem cu personajul ăsta?» sau «Cum construim istoria asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
rațiuni literare și cred că repetatele căni cu cacao făceau aluzie la cele băute de Leopold Bloom și Stephen Dedalus În Ulysses. [...] În zilele pe care le-am petrecut atunci la moșie, Borges mi-a propus să scriem o povestire polițistă despre un oarecare profesor Praetorius, un sadic care recurgea la mijloace hedoniste, jocuri, dansuri și cântece, pentru a ucide niște copii dintr-o colonie de vacanță. Nu am scris niciodată narațiunea, dar ea a stat, fără Îndoială, la originea seriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
oarecare profesor Praetorius, un sadic care recurgea la mijloace hedoniste, jocuri, dansuri și cântece, pentru a ucide niște copii dintr-o colonie de vacanță. Nu am scris niciodată narațiunea, dar ea a stat, fără Îndoială, la originea seriei de povesriri polițiste scrise trei ani mai târziu. Inițial, aveam de gând să ridicăm problema câte unei enigme și să o soluționăm cu claritate. Poate că sămânța devierilor noastre rezidă În hotărârea de a semna cu un pseudonim.“ Peste trei sau patru ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În textele cronicilor Borges și Bioy izbutesc să aducă În fața noastră un scriitor a cărui operă este profund Înrădăcinată În realitate, un veritabil dublu atât al fiecăruia din ei, cât și, În același timp, al amândurora. 4. O originală proză polițistă. Fără Îndoială că, răspunzând mai ales pasiunii cu care Borges și Bioy au citit, comentat și antologat de-a lungul Întregii lor vieți proză polițistă, căci aceasta răspundea cel mai adecvat exigențelor lor naratologice, Șase enigme pentru don Isidro Parodi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
al fiecăruia din ei, cât și, În același timp, al amândurora. 4. O originală proză polițistă. Fără Îndoială că, răspunzând mai ales pasiunii cu care Borges și Bioy au citit, comentat și antologat de-a lungul Întregii lor vieți proză polițistă, căci aceasta răspundea cel mai adecvat exigențelor lor naratologice, Șase enigme pentru don Isidro Parodi constituie punctul culminant al colaborării simbiotice a celor doi prieteni. Simptomatic pentru Borges și Bioy, ei datează prima narațiune-problemă cu subtilitate: 27 decembrie 1941, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
românești. Atenție, ne avertizează Borbioy, istoria se poate repeta pe orice continent și la orice oră. Pericolul e unul și același. Când Încep să scrie aceste bijuterii ale genului, cei doi prieteni sunt deja recunoscuți ca mari iubitori de intrigi polițiste. Înclinația lui Borges pentru povestirea polițistă se bazează În primul rând pe rațiuni legate de tehnica literară. În opinia sa, faptul estetic trezește În cititor o emoție. Dar, În timpul lecturii, fiecare revelare parțială a misterului (ce pare să facă iminentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se poate repeta pe orice continent și la orice oră. Pericolul e unul și același. Când Încep să scrie aceste bijuterii ale genului, cei doi prieteni sunt deja recunoscuți ca mari iubitori de intrigi polițiste. Înclinația lui Borges pentru povestirea polițistă se bazează În primul rând pe rațiuni legate de tehnica literară. În opinia sa, faptul estetic trezește În cititor o emoție. Dar, În timpul lecturii, fiecare revelare parțială a misterului (ce pare să facă iminentă revelația care, În loc să se producă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
presupune că secretul nu trebuie descoperit instantaneu, ci revelat treptat și ascendent, prin cuvinte sau fapte-cheie succesive, care ajută În subsidiar la suprimarea pas cu pas a efectelor duplicității. Subliniem totuși că, deși există indicii care pregătesc finalul, În ficțiunile polițiste borbioyești tensiunea se menține constantă până la producerea deznodământului, prin revelarea soluției de către detectivul Parodi. În granițele jocului logic unde se desfășoară intriga, el corectează sau modifică frecvent parte dintre ipotezele sugerate, la adăpostul vertiginoasei narațiuni cel mai adesea argotice, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la adăpostul vertiginoasei narațiuni cel mai adesea argotice, de-a lungul narațiunii, așa cum s-a Întâmplat și În borgesiana narațiune Emma Zunz, unde mecanismele caracteristice justiției operează ca ficțiuni impuse adevărului. Borges nuanțează, de altfel, Într-un eseu consacrat prozei polițiste, faptul că povestirea de gen este nu „explicația inexplicabilului, ci a ceea ce e confuz“ sau aparent confuz, arătându-se dispus să facă imediat ordine. Așa devine clar de ce a insistat el de atâtea ori asupra faptului că rigoarea, care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
este nu „explicația inexplicabilului, ci a ceea ce e confuz“ sau aparent confuz, arătându-se dispus să facă imediat ordine. Așa devine clar de ce a insistat el de atâtea ori asupra faptului că rigoarea, care trebuie să guverneze Întotdeauna desfășurarea povestirii polițiste, cere și ea cu necesitate ca ficțiunea să se supună autorului, tocmai pentru ca astfel acesta să poată ține piept confuzei și dezordonatei realități. Borges a subliniat adesea importanța atât a invenției, cât și a rigorii construcției, a Îndepărtării de realismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
realismul descriptivist, prin ingeniozitatea și eleganța subiectului și a soluției alese, dar și prin explicarea caracterului personajelor cu ajutorul comportamentului ( În cazul nostru, mai ales cu ajutorul limbajului protagonic) și, deopotrivă al faptelor pe care ele le comit. În ce privește construcția acestor narațiuni polițiste, ale căror intrigi Bioy mărturisește că Îi aparțin Întru totul lui Borges, semnalăm că pentru marele argentinian primul element important de ficțiune polițistă il constituie moartea violentă, crima care Închide În ea ceva esențialmente atrăgător. Atracția generează plăcerea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ales cu ajutorul limbajului protagonic) și, deopotrivă al faptelor pe care ele le comit. În ce privește construcția acestor narațiuni polițiste, ale căror intrigi Bioy mărturisește că Îi aparțin Întru totul lui Borges, semnalăm că pentru marele argentinian primul element important de ficțiune polițistă il constituie moartea violentă, crima care Închide În ea ceva esențialmente atrăgător. Atracția generează plăcerea pe care o trezesc În noi furtuna nervilor și teama În fața perspectivei pline de oroare că faptul criminal e posibil și probabil. Al doilea element
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
simte „creierul“ când deschide poarta situațiilor paradoxale, imposibile, absurde și inimaginabile ca ale ghicitorilor. Semnalând că Oedip Rege e antiteza romanului polițist, pentru că publicul știe tocmai ceea ce detectivul ignoră, Roger Caillois a subliniat, pe de altă parte, că În aventura polițistă narațiunea urmează ordinea revelației și se desfășoară Între cadavrul victimei și arestarea asasinului, curs care Înlocuiește ordinea Întâmplărilor, ce se desfășoară de la conflict la cadavru. Uneori Însă, Însuși conflictul, ca ingredient psihologic și prim motor al acțiunii, e anterior acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În Moartea și busola lui Borges. Într-un studiu deosebit de documentat, Francisco Gutiérrez Carbajo s-a referit pe larg la polemica dintre Borges și Caillois: „Caillois neagă faptul că În povestirile lui Voltaire Însuși putem găsi primele exemple de narațiuni polițiste. Crede că romanul lui Balzac Une ténébreuse affaire marchează mai curând Începutul genului. Această afirmație e unul dintre elementele care au dezlănțuit polemica sa cu Jorge Luis Borges. Criticând cartea lui Caillois În revista Sur, Borges dă ca sigur faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ténébreuse affaire marchează mai curând Începutul genului. Această afirmație e unul dintre elementele care au dezlănțuit polemica sa cu Jorge Luis Borges. Criticând cartea lui Caillois În revista Sur, Borges dă ca sigur faptul că acesta dorește să derive genul polițist «de la o circumstanță concretă: spionii anonimi ai lui Fouché»; și continuă cu un paragraf foarte interesant unde, analizând diferite particularități ale genului, amintește că Une ténébreuse affaire - lucrare care prefigurează vag romanele polițiste din epoca noastră - datează din 1841, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
faptul că acesta dorește să derive genul polițist «de la o circumstanță concretă: spionii anonimi ai lui Fouché»; și continuă cu un paragraf foarte interesant unde, analizând diferite particularități ale genului, amintește că Une ténébreuse affaire - lucrare care prefigurează vag romanele polițiste din epoca noastră - datează din 1841, adică din chiar anul În care a apărut The Murders in the Rue Morgue, perfectă mostră a genului. La rândul său, Caillois admite, În Rectification à une note de Jorge Luis Borgès, originalitatea operei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
replică finală“, Borges a mărturisit că nu a făcut distincții suficient de clare Între istoria tehnicii și cea a materiei, dar a conchis că „presupunerea lui Caillois nu e greșită; cred că e ineptă și neverificabilă“. El abordează teoretic narațiunea polițistă, așa cum arăta În foarte cunoscuta Prefață la volumului al doilea al antologiei pe care a realizat-o chiar Împreună cu Adolfo Bioy Casares, Cele mai bune povestiri polițiste: urmând singurul criteriu posibil În concepția sa, cel „hedonist“. De-a lungul elaborării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu e greșită; cred că e ineptă și neverificabilă“. El abordează teoretic narațiunea polițistă, așa cum arăta În foarte cunoscuta Prefață la volumului al doilea al antologiei pe care a realizat-o chiar Împreună cu Adolfo Bioy Casares, Cele mai bune povestiri polițiste: urmând singurul criteriu posibil În concepția sa, cel „hedonist“. De-a lungul elaborării celor șase „probleme“, concepția lui Borges și Bioy despre intrigi și personaje evoluează. Astfel, În prima povestire, Cele douăsprezece zodii ale lumii, Bustos Domecq scrie, să spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
impuse de detectivul clasic, e un simplu trup sedentar, aproape imobil, a cărui mână mestecă din când În când, „reglementar“, un ceai mate. Stând aproape nemișcat pe paturile și ele „reglementar“ suprapuse, Parodi e, teoretic, inapt să desfășoare o cercetare polițistă. Simplă ipoteză enunțată special pentru a face cât mai dificilă deducția, Parodi pare să fie, la prima vedere, atât fundalul, cât și publicul Între care actanții enigmelor Își reprezintă În chip necesar propria piesă de teatru. Dispunem, În ceea ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de multă vreme demolat, el Își protejează fără răgaz capul (i.e. mintea, bunul lui cel mai prețios) cu o nelipsită bonetă, și ea „reglementară“. În ce privește condițiile „aseptice“ În care Parodi Își desfășoară activitatea, ele au menirea să sublinieze prevalența deducției polițiste asupra investigației, și ea polițistă. Iar sedentarul și chiar imobilul Parodi este prototipul anti-detectivului, căci duce la paroxism alt cuvânt Înrudit sonor cu numele său - și, totodată, pe culmi de glorii procedeul deducțiilor, tocmai Într-o celulă goală, nefrecventată decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Își protejează fără răgaz capul (i.e. mintea, bunul lui cel mai prețios) cu o nelipsită bonetă, și ea „reglementară“. În ce privește condițiile „aseptice“ În care Parodi Își desfășoară activitatea, ele au menirea să sublinieze prevalența deducției polițiste asupra investigației, și ea polițistă. Iar sedentarul și chiar imobilul Parodi este prototipul anti-detectivului, căci duce la paroxism alt cuvânt Înrudit sonor cu numele său - și, totodată, pe culmi de glorii procedeul deducțiilor, tocmai Într-o celulă goală, nefrecventată decât de rari vizitatori ai Penitenciarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de rari vizitatori ai Penitenciarului unde el Însuși ispășește pedeapsa pentru o crimă. V. Un lunfardo de mucava. Cunoscutul critic literar Néstor Ibarra, prieten cu Borges și Bioy, le-a reproșat celor doi că intențiile umoristico-satirice nu rimează cu tematica polițistă: „E păcat [...] că scrieți povestiri polițiste; ar trebuie să Înfățișați pur și simplu personaje disparate, pentru că cititorul le poate urmări și ele chiar Îl pot amuza, dar Îi este total imposibil ca, pe deasupra, să mai și urmărească intriga polițistă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]