2,744 matches
-
mohorât și întunecos mortul străin se odihnea cu fața alinată, sub mângâierile tremurătoare ale unei făclii. Singura ferestruică luminată a rateșului veghea în umbra streșinei, ca un ochi neadormit. Mortul a fost îngropat după trei zile. I s-au făcut pomeni frumoase, praznic bun... Popa a mâncat și a băut la praznic, a luat pomenile; iar calul roib a rămas în grajdul lui Petrache. L-au îngropat într-un colț de cimitir și a rămas ca părintele să puie pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
unei făclii. Singura ferestruică luminată a rateșului veghea în umbra streșinei, ca un ochi neadormit. Mortul a fost îngropat după trei zile. I s-au făcut pomeni frumoase, praznic bun... Popa a mâncat și a băut la praznic, a luat pomenile; iar calul roib a rămas în grajdul lui Petrache. L-au îngropat într-un colț de cimitir și a rămas ca părintele să puie pe cineva să facă o cruce și s-o așeze la căpătâiul mormântului. A trecut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în două sub nas printr-o ruptură în buza de sus, care-i arăta dinții lungi, albi. Sta încovoiat, în surtucu-i peticit, desculț, cu izmene albe, cu mânile strânse sub brâul roș. Începu să scâncească răgușit, stâns: — Faceți-vă o pomană, oameni buni... M-a apucat vătămătura... Și mă ține, mă arde, nici nu mai pot merge... Să mă duceți macar până la pod la Tupilați... —Bine, măi țigane, vorbi Băieșu. Suie în car. Este loc și pentru tine. Ahoo!... Sări de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-i era de mult nerasă. Mustața creață, rotunjită la capete, nu-i acoperea gura. Buzele-i erau uscate și arse; din când în când le întredeschidea și le umezea cu vârful limbii. — Mi-i sete, grăi el trudit, fă-ți pomană c-o ulcică de apă... Cum nu? pacat mi-a fi dacă nu ți-oi da, răspunse moșneagul. Hai la bordei... Fața bătrânului se făcu prietinoasă. Pe mine mă chiamă Nastase Tentea, vorbi el râzând, pe când mergeau spre bordei. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe familii întregi, tată, mamă, copii și bătrâni, cu toții scheletici și având un aer rătăcit, însă adesea adunați și în bande de tineri cu înfățișări neliniștitoare; iar oamenii de onoare, care nu se puteau coborî nici la a cere de pomană, nici la tâlhărie, mureau încet în locuințele lor, feriți de privirile celorlalți. Nu asta a fost și soarta alor mei. Chiar și în momentele de mizerie crâncenă, casa noastră n-a dus lipsă de nimic, datorită poziției tatălui meu. Moștenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
chiar în regiuni îndepărtate, deghizat în negustor sau bizuindu-se chiar pe adevărata sa calitate, pentru a da de urma persoanelor dispărute și a discuta suma răscumpărării. Cum multe familii nu puteau plăti suma cerută, se organizau chete și nici o pomană nu era mai apreciată de credincioși decât cea care trebuia să slujească la răscumpărarea fidelilor deveniți robi. Numeroși oameni cucernici se ruinau răscumpărând captivi pe care adesea nici măcar nu-i văzuseră vreodată, nesperând altă răsplată în afară de bunăvoința Celui-prea-Înalt. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o afecțiune neașteptată. Mi se părea că o pândește o primejdie. La jumătatea drumului dintre Fès și Meknès, am poposit pentru a înnopta într-un sat numit Rușinea. Imamul moscheii din locul cu pricina ne-a oferit găzduire în schimbul unei pomeni pentru orfanii de care se ocupa. Era un om fără prea mare știință de carte, dar foarte amabil, și n-a șovăit să ne explice de ce avea satul un astfel de nume. Locuitorii, mărturisi el, cunoscuți dintotdeauna pentru marea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-se și drepturile asupra morilor din Cairo“. Sultanul era decis să atragă cu orice preț asupra ochiului său mila Celui-Prea-Înalt. Porunci așadar să fie adunați la hipodrom toți oamenii fără lucru din capitală, bărbați și femei, și le dădu de pomană câte două monede de o jumătate de fadda fiecare, ceea ce însemna o cheltuială totală de patru sute de dinari. Mai puse de asemenea să se împartă trei mii de dinari săracilor, mai ales celor care locuiau la moscheea al-Azhar și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-o: — Cât nădăjduiai să capeți? — Trei sute de dinari, nu mai puțin. I-am cerut să-mi arate tapiseria. Hotărârea mea era luată, dar n-o puteam achiziționa fără s-o privesc, de teamă ca nu cumva cumpărarea să pară o pomană. Nu voiam nici s-o cercetez mai de aproape, de teamă că aș lăsa să se creadă că aș fi încercat să obțin un chilipir. Am aruncat așadar o privire furișă, declarând apoi pe un ton neutru: — Trei sute, mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
luatul la labă. Am o presimțire legată de labele astea și de frecvența lor epuizantă. Am nevoie de acel contact uman. Și cum aici nu e nici o ființă omenească, trebuie să o fac singur. Cel puțin laba e gratuită, de pomană, nu cere bani. Pe măsuța din cuarț de lângă sofaua cu husă de culoarea cartofului, și-a desfăcut evantaiul teancul de scrisori nedeschise, aruncate neglijent. De când a reprezentat corespondența un subiect de sine stătător în viața mea? Când mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
complic. Astă-noapte am mai trecut una pe răboj. Cocteiluri: 17£, Cina: 68£, Selina: 2 500£. M-ai auzit, două miare și jumătate. Află de la mine că laba care mi-a tras-o She-She pe bani, în Insula Fericirii, fusese curată pomană. Încep să mă lase puterile, să mă duc la fund. Acum un an ședința de două ore a Selinei la lumina lumânărilor, cu scopul de a-și spori fondurile, nu i-ar fi adus nimic mai mult decât o labă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un comportament nobil, iată ce poate fi un exemplu de veche politețe cavalerească, din punctul de vedere al standardelor cocinei. Și când mă gândesc la ce se mai dedau acolo în paie, mă cutremur. Ascultă la mine că nu de pomană li se spune porci. Și cu toate astea, Orwell i-a ales să fie eminențele cenușii de la fermă. Probabil că n-a văzut niciodată porcii făcându-și de cap. Sau e vorba de așa ceva, sau mie îmi scapă ceva. Ființele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de secolul douăzeci. Un porumbel englezesc obișnuit ar fi ca un cacadu printre ele - un măcăleandru roșu ar fi ca o pasăre a paradisului în comparație cu ele. Păsările New York-ului sunt trântori bătrâni în straie soioase. Trăiesc din mila publică și pomeni. Tușesc și bombăne și își bat aripile să se încălzească. Degenerate, ele au sărit peste câteva verigi din lanțul existențial, care fusese deja zgâlțâit. S-a terminat cu trilurile sau cu viermii cei grași sau cu zborurile către mările calde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a costumelor de baie. Colecția Gallet. Aveam o vrăjeală ca un manechin - Mercedes Sinclair. Ai avut vreodată de-a face cu ea, John? Ai fi fericit să bei apa în care a făcut ea baie. N-am pierdut vremea de pomană și ne-am dus direct la Smith’s pentru un - un Cinq à sept. Știi despre ce e vorba. Știam despre ce e vorba. Smith’s era o bijuterie de casă de rendez-vous nu departe de Park Lane, bine cunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zece penny. Beat fiind, am pus moneda din greșeală în fanta câștigurilor. S-a blocat și eu am fost aruncat afară, ca de obicei, pentru că am dat cu pumnii în automat... Poate crezi că banii pe care-i capeți de pomană au o valoare nemaipomenită, nu-i așa? Poate crezi că ți s-ar părea că sunt ultimii bani de pe pământ. Dar nu e așa. Ți se vor părea ca gunoaiele, ca lucrurile de aruncat. Ți se vor părea un nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nici nu este neînsuflețită... se mulțumește să arunce o privire glacială cerșetoarei care i-a deranjat destinul venusian, după care pășește mai departe, spre alte culmi olimpiene. Bătrâna cerșetoare rămâne prostită în mijlocul drumului, cu brațele-i suspendate în aer, a pomană... statuile vin și pleacă - ca poze într-un album - au încetat să mai simtă alunecarea, atingerile timpului... și gologanul refuză să se-arate...o fi din cauza soarelui, care poleiește vag pâcla murdară a hainelor ei, plutește în aer pe deasupra-i
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
șanse -, ci doar să nu o sperii arătând cu mult diferit. Se pare că reușisem; când a deschis ușa nu m-a recunoscut și mi-a spus înainte să mi-o trântească în față: „Îmi pare rău, nu credem în pomană“. Vila familiei Fine era și mai impresionantă decât îmi imaginasem: un edificiu alb imens într-un colț liniștit exact în spatele străzii King. Nici măcar nu am îndrăznit să mă gândesc cât face. Apoi mai era și costul întreținerii ei care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de după aceste alegeri ciudate sporește parcă. O tensiune a deznădejdii, mai mult. La radio se face reclamă sărbătorii. Promisiunea fasolei, cârnaților și a cănii cu vin fiert. Aproape n-a fost relatare în care să nu se amintească de aceste pomeni. Asta și așteaptă, de fapt, mulțimea: mâncare și băutură, restul n-are decât să fie circ. Merg fără gânduri, cu pași străini parcă. Remarc doar, cu indiferență, că nu mai îmi amintesc ce era cândva unde acum nu mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
absent. „A decăzut grav la moral, săracul. A ajuns să se îmbete în zi de leafă.“ Mă interesa problema. Chiar luasem salariul și m-am tras la masa lor. Din una în alta, cinstindu-i într-un gest larg de pomană în amintirea tuturor zilelor când țipam după o dușcă și nu aveam bani să o „consum“, am abordat tema băutului în zi de leafă. Erau șantieriști cei doi, lucrau la Casa Poporului care se construia nu departe. Câștigau bine. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ca o turmă spre niciunde, ademenită cu vorbe, momită cu mici nimicuri, învățată să fie coruptă, să fure spre a supraviețui, să admire slugarnic pe marii hoți, să se bucure de-un cârnat și o bere luate, la înghesuială, din pomana unui parvenit. Parastasele și pomenile de prin satele noastre sunt mai elocvente decât oricare statistici: hămeseala națională. Este comod, știu, să scrii astfel de șiruri. Dar cât de dureros este să le trăiești. Să știi că nu mai sunt speranțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ademenită cu vorbe, momită cu mici nimicuri, învățată să fie coruptă, să fure spre a supraviețui, să admire slugarnic pe marii hoți, să se bucure de-un cârnat și o bere luate, la înghesuială, din pomana unui parvenit. Parastasele și pomenile de prin satele noastre sunt mai elocvente decât oricare statistici: hămeseala națională. Este comod, știu, să scrii astfel de șiruri. Dar cât de dureros este să le trăiești. Să știi că nu mai sunt speranțe. Să contempli mlaștina și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spre Bibliotecă, întâlnesc în stația autobuzelor aceeași țigancă, vânzând jucărele din plastic, holbându-se vrăjită la rățușca măcăind într-un lighean. Cobor iar pe Bulevard. E ajun de sărbătoare, una dintre multele sărbători cinstind zile noi din calendarul pomenirilor și pomenilor noastre. Tricolorul flutură pretutindeni. Până și Sexy Club-ul din localul fostului cinematograf profilat odinioară pe filme rusești și-a arborat două falnice drapele tricolore. Pe cel albastru cu multe stele încă nu îl au probabil în dotare. Probabil peștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ai osanalelor. În spatele paravanului patriotic, s-au tocat și se toacă sume fabuloase, justificabile oricând prin cele mai imponderabile și inefabile mânării. N-or fi fost ele toate steagurile puse, dar tot s-a defilat. N-or fi fost toate pomenile cu tacâm complet, dar tot s-a mâncat și s-a băut în numele patriotismului. Acum s-a găsit tricolorul. Specialiști în pomana tricolorului. Am fost cu o echipă de filmare la o astfel de încropeală. Câțiva copii zgribuliți, câțiva veterani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
N-or fi fost ele toate steagurile puse, dar tot s-a defilat. N-or fi fost toate pomenile cu tacâm complet, dar tot s-a mâncat și s-a băut în numele patriotismului. Acum s-a găsit tricolorul. Specialiști în pomana tricolorului. Am fost cu o echipă de filmare la o astfel de încropeală. Câțiva copii zgribuliți, câțiva veterani târându-și bătrânețile pentru o diplomă de excelență, fanfara pompierilor, televiziuni, o activistă a Centrului Internațional de Educație Civică, Morală Creștină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
propagandistice adecvate fiecărei campanii. S-a mers la început pe „consolidare“, apoi pe „schimbare“ (cei „15.000 de specialiști“ așteptau cu limbile scoase să preia țara), pe urmă s-a urlat a „continuitate“ sau a „altă schimbare“. Circul e același. Pomenile electorale la fel de deșănțate. Plicuri cu bani, pungi cu tărâțe, fluturași cu rânjete. Pentru o pungă cu câteva calendare, un pix și o brichetă, bietul om este în stare să promită că votează și de trei ori. Privesc amuzat spectacolul. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]