2,752 matches
-
precum Alice, printr-o oglindă întunecată sau aș fi fost luată de o apă stranie și dusă într-o vale pierdută care rămăsese complet neatinsă de lumea exterioară. Într-unul din dulapuri exista un castron enorm și foarte greu, din porțelan bej, pe care se așezase un strat de praf gros cam de două degete. Probabil că era un cadou de nuntă. Mama se căsătorise cu aproape treizeci de ani în urmă. Și se părea că recipientul nu fusese folosit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mîna Încleștată pe coapsa picturală a soției mele: dădea din picioare. Și din nou Bruxelles. Catedrala Saint Michel, În curs de restaurare. L’Hotel de Ville. Palatul Regal, cu o aripă deschisă vizitatorilor, unde stă expusă o fabuloasă colecție de porțelanuri și inimi de aur (cele din urmă, donația unui cardiolog umor belgian). Parlamentul, Biserica Ioan Botezătorul, În stil baroc mixt, italian și flamand. Închisă. Ne-am mulțumit să contemplăm frontonul triplu, o fațadă unică În Belgia, de o amețitoare armonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la ușă și ciocăni disperat cu inelul de metal. Ușa se deschise și Ed intră direct În Inez. Inez trînti ușa și puse zăvorul. Ed intră În camera de zi - peste tot În jurul lui Îi zîmbea Dream-a-Dreamland. Statuete țipătoare de porțelan: Moochie, Danny, Scooter. Pe pereți fotografii: Dieterling cu copii handicapați. Cecuri anulate În plastic - sute de mii de dolari pentru lupta cu bolile copiilor. — Vezi, nu sînt singură. Ed se Întoarse spre ea. — Îți mulțumesc că m-ai lăsat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de lemne era Înaltă de un metru - prea multă muncă dacă Mertens era acolo. Dădu ocol piscinei: scaune arse, o trambulină de sărituri. În apă plutea cuiul unei grenade. Ed dădu cu piciorul În palmierul plutitor. În frunziș - cioburi de porțelan. O schijă de șrapnel Înfiptă În trunchi. Se aplecă și privi cu atenție: niște capsule În apă, pătrate negre, semănînd cu capsele detonatoare. La treptele din capătul mai puțin adînc ghipsul fusese smuls de suflul exploziei - se vedea armătura metalică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Deși mi se păreau interesante aceste amintiri, eram nerăbdător să revenim la subiectul nostru. — Îmi povesteați despre Farringdon, copilotul, i-am sugerat. — Era un tip periculoas, Michael. Un om disperat. Findlay ieși din bucătărie și îmi întinse o ceașcă de porțelan crăpată, plină cu ceai aburind. Nu era deloc un om rău. Era capabil de sentimente puternice și de o extraordinară loialitate, aș zice. Dar era un om înăcrit, distrus de împrejurările vieții. Nu reușise niciodată să se așeze; hoinărise ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
păstram Într-un sertar al biroului meu și le-am luat pe toate Într-o mână. Mi-a trecut o clipă prin cap să scuip În cafea, dar am reușit să mă stăpânesc. După aceea am scos o farfurioară de porțelan dintr-un sertar aflat deasupra dulapului și am pus pe ea carnea slinoasă și cașcavalul unsuros, după care m-am șters pe mâini de hainele ei murdare, ascunse sub biroul meu pentru ca ea să nu afle că nu fuseseră Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dar el Îmi ușura mult treaba așa că merita efortul. Când Miranda nu lua masa În oraș, Îi serveam Întotdeauna În biroul ei același prânz, pe care ea Îl consuma În voie În spatele ușilor Închise. Păstram o provizie de farfurii de porțelan În sertarele de deasupra dulapului special În acest scop. Majoritatea erau mostre promoționale ale unor linii de accesorii abia apărute pe piață, iar pe altele le luasem direct din sala de mese. Ar fi fost prea de tot să păstrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Am pus sacoșa cu mâncare pe biroul meu și am Început preparativele. Am scos cu mâinile goale toată mâncarea din cutiile, Închise ermetic pentru a o păstra caldă, și am aranjat-o (stilat, speram euă pe una dintre farfuriile de porțelan din sertarul de deasupra dulapului. M-am oprit numai cât să-mi șterg mâinile deja slinoase de o pereche de pantaloni de-ai ei Versace, pe care Încă nu apucasem să-i trimit la curățătorie, după care am pus farfuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
devreme mi-a provocat repulsie. Am dus tava la bucătărie și am Înclinat-o În așa fel Încât tot ce se găsea pe ea a alunecat direct În coșul de gunoi - toată mâncarea gătită și condimentată cu grijă, farfuria de porțelan, bolul metalic cu unt, cutiuța cu sare, șervețelul de pânză, tacâmurile, cuțitul de friptură și paharul Baccarat. Duse au fost toate. Ce conta? O să le văd din nou pe toate În ziua următoare, sau când i s-o face iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu spetează Înaltă, din stejar, erau acoperite cu piele Întoarsă albă (ce periculos!ă, Întreg acest mobilier odihnindu‑se pe un covor alb cu țesătură deasă, așternut special pentru evenimentul serii. Lumânări votive albe, așezate În suporturi simple, albe, de porțelan, dădeau o lumină albă, delicată și iluminau ușor de dedesubt bujorii (dar fără a‑i face să pară cuprinși de flăcăriă și Împrăștiau o lumină subtilă și discretă În jurul mesei. Singurele pete de culoare din Întreaga Încăpere proveneau de la tablourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În jur erau aliniate scaune cu spătare tari, un cuier fără nici o haină În el și două sau trei plante gălbejite; podeaua avea un mozaic alb-negru din plăci de gresie, dintre care unele dispăruseră, lăsînd la vedere cimentul. Abajurul din porțelan avea o nuanță frumoasă de roz - și era probabil destinat unei lămpi cu gaz - dar acum era montat Într-un fasung de bachelită, prins cu liță maronie, roasă. Duncan observa de obicei asemenea defecte și trăsături deosebite - era una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de nuci. Duncan nu se apropia niciodată de bol fără să simtă pînă În fibra oaselor, parcă, micul șoc inevitabil care s-ar produce dacă o persoană neglijentă ar ridica spărgătorul de nuci și l-ar lăsa să alunece peste porțelan. Dar nucile se aflau și azi În bol, cu stratul lor de praf lînos, neclintit, iar Duncan avu timp să se uite Îndeaproape la cîteva tablouri agățate strîmb pe perete - căci toate stăteau strîmb În casa asta. Erau destul de triviale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de aruncat. Dar de fiecare dată cînd venea, Îi arăta cîte un obiect nou: o ceașcă spartă, o cutie din email ciobită, o pernă din catifea roasă. Ea nu se putea abține să nu se gîndească la gurile care atinseseră porțelanul, la mîinile soioase și la capetele transpirate care frecaseră catifeaua pînă la țesătură. Chiar și casa domnului Mundy Îi dădea fiori: era casa unui bătrîn, cu camere mici În care erau Înghesuite mobile Întunecate și masive, cu pereți năpădiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Le-au deschis cu o cheie, asta-i tot, spuse ea. Și noi am fi putut s-o facem. — O să știm data viitoare. — Mi-au zis: „Ia-o-ncet, cucoană!“ — N-are a face, spuse Helen. Își luară ceștile de porțelan. Spuma berii se ridică Înnebunitor de repede pînă la marginea curbată a porțelanului. Dedesubt, berea era rece, amăruie, minunată. Helen Închise ochii bucurîndu-se de razele soarelui care-i cădeau pe față, plăcîndu-i la nebunie sentimentul de nepăsare, de vacanță, faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
am fi putut s-o facem. — O să știm data viitoare. — Mi-au zis: „Ia-o-ncet, cucoană!“ — N-are a face, spuse Helen. Își luară ceștile de porțelan. Spuma berii se ridică Înnebunitor de repede pînă la marginea curbată a porțelanului. Dedesubt, berea era rece, amăruie, minunată. Helen Închise ochii bucurîndu-se de razele soarelui care-i cădeau pe față, plăcîndu-i la nebunie sentimentul de nepăsare, de vacanță, faptul că bea bere Într-un loc atît de public. Dar ascunse sticlele Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
formă. Cu tine lucrurile au stat altfel. Dacă ai fi fost În situația mea - dacă ai fi avut trecutul meu, vreau să zic... Nu putea fi urnit din ale lui. Începu să culeagă cîte ceva de pe plajă: pietre, cioburi de porțelan, scoici și oase. Nu vreau să discut despre asta, zise el cînd văzu că Fraser Încă așteaptă să spună ceva. E plictisitor. Dar spune-mi ce-ai mai făcut tu. — Vreau să aflu cîte ceva despre tine mai Întîi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
brusc i se făcuse groază să vadă cumva piciorul alb al vreunui băiat cu sînge pe el. Își coborî capul și Începu să răscolească din nou plaja. Găsi un pieptăne cu dinți rupți. Săltă un ciob dintr-o ceașcă de porțelan care avea Încă un mîner delicat. Apoi - fără să-și dea seama de ce, poate că cineva Îi pronunțase numele și cuvintele Îi ajunseseră la ureche printr-o stranie legănare a sunetelor voicilor, rîsetului sau apei - Își Întoarse capul spre dig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și Începu să rîdă. RÎsul i se transformă În alt căscat. Ei, noroc. Oricine care poate pune mîna pe suficientă pileală În zilele astea și să scape razant, merită o medalie. În bucătărie, Mickey făcea un ceai. Kay auzi clinchetul porțelanului o clipă, apoi trase de ea, se ridică și se duse s-o ajute. Puseră frunze noi peste amestecul mizerabil care stătea, aproape permanent pe fundul ibricului, dar apoi a trebuit să aștepte lîngă flacăra mică, pentru că presiunea era slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nouă luni zece zile 1934... Datele nu erau prea vechi ca să aibă un aer straniu, dar Îi plăcea să se gîndească la oamenii care le scrîjeliseră, la instrumentele mici pe care le folosiseră probabil, ace și cuie furate, cioburi de porțelan. Odihnească-se-n pace George K, un țicnit mișto; asta-l făcu să se Întrebe dacă murise, fusese ucis sau se sinucisese cineva În celula aceea. Un bărbat Încropise un calendar, dar socotise treizeci de zile la fiecare lună, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din timpul de Încarcerare. Și dacă ar fi singurul treaz și conștient, atunci cele șaizeci de minute, credea el, Îi aparțineau doar lui - treceau În contul lui, cu o rostogolire și un zăngănit ca de monede prin spatele purcelușului de porțelan. Ghinion pentru cei care dormeau! Nu se alegeau cu nimic... Dar dacă vreunul se mișca - dacă tușea sau bătea În ușă să cheme ofițerul, dacă vreun bărbat Începea să plîngă sau striga - atunci Duncan trebuia să Împartă minutele cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
micile scheme, mici trucuri ca ăsta; trebuia să fii În stare să-ți transformi timpul de așteptare În ceva mai palpabil - Într-un obiect sau un puzzle. N-aveai altceva de făcut. Asta era Închisoarea - nu era un purceluș de porțelan, ci o mașinărie mare, greoaie, care măcina orele. Viața Îți intra acolo și era făcută pulbere. Își săltă capul și-și schimbă poziția din nou, se rostogoli pe partea cealaltă. Sunetul tremurător se pornise pe culoar, dar bătaia era atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
inițial, dar le refuzase... Julia despachetă senvișurile, scoase dopul de la ceaiul aburind; clondirul stătuse Învelită Într-un pulover pentru a menține ceaiul fierbinte. Turnă puțin ceai În două cești delicate dintr-unul dintre dulapuri, apoi Îl amestecă, pentru a Încălzi porțelanul, aruncă lichidul, după care turnă din nou ceai. Ceaiul era dulceag și cu mult lapte. Probabil că Își pusese Întreaga rație. Helen Îl sorbi, Închizîndu-și ochii cu un sentiment de vină. CÎnd Julia Îi oferi un sendviș, ea Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îmbrăcată Într-o pereche de pantaloni croiți cu stil și un jerseu. N-am mai putut aștepta. Uită-te aici. Puse tava În poala lui Helen. Într-o vază erau niște crenguțe cu flori de hîrtie, vase și cești de porțelan, un castron Întors pe o farfurie, și cutia roz cu funda de mătase, În care se afla pijamaua din satin. Helen Își plimbă privirea de la un obiect la altul, cu politețe, ușor intimidată. — Ce flori frumoase. Ce cutie superbă! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ușor intimidată. — Ce flori frumoase. Ce cutie superbă! Se uita de parcă se lupta să se trezească, să se lase Încîntată și entuziasmată. Ar fi trebuit s-o las să doarmă, se gîndi Kay. Apoi ridică ușor capacul de pe vasele de porțelan. — Gem, zise ea, și cafea! Așa mai mergea. O, Kay! — E cafea adevărată, spuse Kay. Și uită-te aici. Îi făcu un semn spre castronul Întors, iar Helen Îl ridică. Sub el, pe un șervețel dantelat, era o portocală. Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cheile În Încuietorile cu care nu era obișnuit, apoi rămase așa Încă, atunci cînd el se duse de la o fereastră la alta, izbind mici piese de mobilier care-i erau În drum, lovindu-se la fluierele picioarelor, făcînd vasele de porțelan să zăngăne. — Pentru Dumnezeu, spuse ea slăbită, cînd ceva căzu, iar el se aplecă să-l ridice Înjurînd. Lasă În pace camera asta. Să ajungem În primul rînd la baie. — Aș merge, zise el pipăind locul, dacă aș ști unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]