3,816 matches
-
Jack Harper, dar nu-mi amintesc deloc pe unde vine... — Emma ! strigă Paul săritor. Vrei, te rog, să-l conduci tu pe Jack ? Termini de strîns mai tîrziu. Îngheț, strîngînd În mînă un ambalaj de la niște biscuiți cu cremă de portocale. Te rog, Doamne, nu. Sigur că da, reușesc să Îngaim Într-un final. Cu... plăcere. Pe aici. Ies stîngace din sală, urmată de Jack Harper și o pornim pe hol, unul lîngă celălalt. Simt că mă furnică fața În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Las telefonul jos și mă duc să-mi iau o cafea de la automat, care adevărul e că face o café au lait extraordinar de bună. Mă Întorc și privesc biroul pustiu, după care mă duc și torn niște suc de portocale la olandezul zburător al lui Artemis. Și, ca să știu o treabă, și puțin toner de la imprimantă. După care simt că am fost puțin cam rea. La urma urmei, ce vină are planta ? — Iartă-mă, zic cu voce tare și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și mai primea chestii de-astea. Băiatul ridică din umeri. Puțin îi păsa. Auzise placa asta de sute de ori. - Sau să vezi cum mă dădeam de doamnă mare în tot blocul, dacă Sofronică venea acasă c-o pungă de portocale sau banane sau vreo ciocolată chinezească pentru tine. Sau cum m-am dus odată la nora lui Gasperină Brandaburlea, aia de la Librăria Centrală, s-o rog să-mi dea și mie cărțile alea a lui Marin Preda cu pământeanii, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lui. — Divine! Divine, scuzați-mi expresia... Sunt lucruri cărora le duci dorul, acolo, înăuntru... amănuntele... bruma aceea de șofran... foile de dafin... iar cârnații, desigur! Minunați, cârnații... — Încă puțin? — O să plesnesc... Dar mai putu încă vreo două linguroaie, și niște portocale prăjite, și o cafea neagră și tare ce vopsea ceștile. Și un păhărel de coniac care își merita greutatea în aur, chiar și o țigară de foi, pe care Monseniorul o păstra pentru marile ocazii. — Mă stricați, admise el. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
capetele începură să se micșoreze pe măsură ce pierdeau grăsimea și astfel, de fiecare dată când războinicii înlocuiau nisipul încins, aveau nevoie de o cantitate tot mai mică. Când, la ultima oră a după-amiezii, Xudura își încheie sarcina, erau de mărimea unei portocale. Le înălță, câte unul în fiecare mână, ținându-le de păr și le prezentă ajutoarelor sale. Apoi, se întoarse pentru prima dată spre trib, care nu existase pentru el până în acel moment și își reluă pomelnicul de insulte, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ziaristei ăleia. Știu ceva ce n-o să-i spui, a zis Laura pe un ton mohorât, ieșind din apă. Amanda n-o asculta decât pe jumătate. Se uita, cu satisfacție, la celulita de pe coapsele Laurei. Tipa avea o coajă de portocală serioasă. Era șocant cum se lăsau unele femei să decadă după naștere. Dacă ea, cu programul ei frenetic, amestecat, de-a dreptul nebunesc, de mamă care mai și muncește, reușea să se mențină în formă, atunci ce naiba o împiedica pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fusese capul momentului revoluționar pașoptist de la 1840”; Pag. 563: „Dictaturile promovează o faună monstruoasă”; Pag. 583: „Lacto-vegetarienii sunt o plagă a occidentului fiindcă lucrurile aleargă În constelații. Uram și ridiculizam pe lacto vegetarieni și dascălul meu milionar prefera iaurtul cu portocale (mixtură hidoasă); Pag. 597: „Mila slăbește pe cel miluit și pe cel care milostivește”. În alt loc această pidosnicie: „Surplusul milosteniei vine de la Diavol”(pag. 549); Pretindea acest fanfaron că-i poliglot, știind, mai ales, limba franceză. Drept care, a abuzat
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
prefac că accept totul și să mă deghizez În femeie, iar noaptea să zbor În secret deasupra orașului. Dar atunci Dodo sau altul ca el ar fi venit, ca și În ajun, după mine să-mi aducă o bomboană de portocale sau un sandvici, și atunci ne-am fi prăbușit amândoi. Trebuie să fi fost vreo trei după-masă când, privind cu ochii arși de febră cum se plimbă un paianjen pe perete, am văzut niște bule transparente de lumină, care urcau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu nimeni. Deodată am auzit pași grăbiți În spatele meu. — Hei, stai puțin ! strigă el peste zăpadă. Uite ce am găsit aici ! Am Întors capul, Îngrozită că era pe cale să strice zăpada care era toată numai a mea. — o bomboană de portocale... — Nu vreau ! i-am strigat, de partea cealaltă a zăpezii, Întin- zând pasul. *** După acea amiază a febrei și a disperării când am văzut pentru prima oară spărtura, totul s-a Închis la fel de neașteptat cum se ivise. la scurt timp
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
plimbe lui Sjork pe falcă. Acesta o Îndepărtă cu mâna enervat și Îi spuse ceva În flamandă Nicoletei, apoi se ridică și plecă fărĂ să mă privească sau să-și ia rămas-bun. Între timp veni chelnerul cu un suc de portocale pe tavă. — Ce s-a Întâmplat ? am Întrebat eu. — o să-ți explic, spuse Nicoleta. Dar bea-ți mai Întâi sucul, mă Îndemnă ea pe un ton prietenos. În clipa aceea m-am gândit nu știu de ce să nu beau sucul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe coridor fărĂ țintă. În dreptul afri- cancei din Coasta de Fildeș miroase a vanilie și a bețișoare parfumate. De la chinezoaica de alături răzbate un abur de ceai cu aromă de iasomie. În dreptul camerei lui Sophie, franțuzoaica, miroase a coji de portocale și a șampon Garnier. Fiecare cămĂ- ruță este o pată de culoare care Își Înșurubează propriul tunel de mister În Întinsul strălucitor, imaculat al Canadei. mă trezesc bătând la ușa Danei. Dana e studentă la fizică și a sosit odată cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
prefac că accept totul și să mă deghizez în femeie, iar noaptea să zbor în secret deasupra orașului. Dar atunci Dodo sau altul ca el ar fi venit, ca și în ajun, după mine să-mi aducă o bomboană de portocale sau un sandvici, și atunci ne-am fi prăbușit amândoi. Trebuie să fi fost vreo trei după-masă când, privind cu ochii arși de febră cum se plimbă un paianjen pe perete, am văzut niște bule transparente de lumină, care urcau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu nimeni. Deodată am auzit pași grăbiți în spatele meu. — Hei, stai puțin ! strigă el peste zăpadă. Uite ce am găsit aici ! Am întors capul, îngrozită că era pe cale să strice zăpada care era toată numai a mea. — O bomboană de portocale... — Nu vreau ! i-am strigat, de partea cealaltă a zăpezii, întinzând pasul. După acea amiază a febrei și a disperării când am văzut pentru prima oară spărtura, totul s-a închis la fel de neașteptat cum se ivise. La scurt timp după
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
plimbe lui Sjork pe falcă. Acesta o îndepărtă cu mâna enervat și îi spuse ceva în flamandă Nicoletei, apoi se ridică și plecă fără să mă privească sau să-și ia rămas-bun. Între timp veni chelnerul cu un suc de portocale pe tavă. — Ce s-a întâmplat ? am întrebat eu. — O să-ți explic, spuse Nicoleta. Dar bea-ți mai întâi sucul, mă îndemnă ea pe un ton prietenos. În clipa aceea m-am gândit nu știu de ce să nu beau sucul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
plimb pe coridor fără țintă. În dreptul africancei din Coasta de Fildeș miroase a vanilie și a bețișoare parfumate. De la chinezoaica de alături răzbate un abur de ceai cu aromă de iasomie. În dreptul camerei lui Sophie, franțuzoaica, miroase a coji de portocale și a șampon Garnier. Fiecare cămăruță este o pată de culoare care își înșurubează propriul tunel de mister în întinsul strălucitor, imaculat al Canadei. Mă trezesc bătând la ușa Danei. Dana e studentă la fizică și a sosit odată cu mine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o viitoare Ingrid; mai rău, un amestec; ar fi putut să se nască un mutant, cine știe cum s-ar fi manifestat acesta, Thomas se gîndise de multe ori. Ingrid trebuia supravegheată, cînd vîra pilula În gură, Înghițind-o cu suc de portocale, numai așa; Thomas trebuia să fie atent atunci la felul În care Ingrid vorbea, pentru ca nu cumva aceasta, perfidă, să țină pilula sub limbă, iar apoi, intrînd În bucătărie, să o scuipe la coșul de gunoi. Ar fi trebuit să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nici măcar din vînt, iar dacă se petrecuse una ca asta, vîntul tot de Dumnezeu fusese lăsat, să vadă neghiobul cum stătuseră, cu adevărat, lucrurile! Și cu Adam! Cu Eva! Cu nenorocitul de șarpe! Cu mărul! Dacă ar fi fost o portocală, ar fi avut vreme - nemîncata! -, pînă ar fi decojit-o, să-și dea seama, poate că la mijloc e o viclenie și fața lumii ar fi fost azi alta! Nu se putea pune nimeni cu Antonia, dar Cerul era surd
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
rânjite. Erau crăcănați și zburliți. Deșuchiați și dezordonați. Cufun- 28 DANIEL BĂNULESCU La balconul întîi, în dosul balustradelor de palisandru, fremătau de suferinți la auzul batjocurilor prăvălite către Numele Sfânt îngerii-mînji, serafimii și heruvimii, cu limbile ca niște felioare de portocală, ferfenițite de scrâșnetul dinților și cu potențiometrele gurilor date pe mucles. La balconul al doilea, cu obrajii în pumni, chipurile fulgerând de mânie ca argintul și brațele încordate, precum niște coloane de aramă lustruită, ascultau neclintiți purtătorii de tron, potrivindu-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pantofi lungi și unduiți ca niște pești; cuie subțiri ca acele sau groase cât luminările, hamuri și șei de cal, cu stele de alamă; cafea cu bobul cât gândacul, prăjită și mirosind frumos, rahat tăiat felii, cu nuci la mijloc; portocale în foiță; pâini rumene, cuțite de oțel cu prăsele de sidef; plăcintă julită; covrigi, clești, săpun, munți de făină, rachiuri și sticle, tot ce voiai și nu voiai. Dăduse soarele, și zăpada de pe acoperișurile prăvăliilor începuse să se topească. Mulțimea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
după aceea, ploconul la naș pentru botez: două gâște fudule, cu gâtul lung, albe ca laptele, legate cu funde albastre, împiedicate cu inel de cositor, o ploscă veche, împletită cu tei și cu rafie în care se afla vin negru, portocale, alviță, bomboane umplute cu cremă, totul pe o tavă lată, ținută de Aglaia și de Grigore. La spatele lor, cântau lăutarii de-i avuseseră la nuntă, atunci aduși din mahalalele vecine. Muierea chiuia și juca darurile, să afle toată lumea că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de ale ei. Era după lăsata-secului și nu mai isprăvea. Fusese cu o seară înainte la cumetri, de bătuseră alvița, mai băuse un pahar de vin, îi mergea gura ca o melită. Când ostenise, scosese din buzunar o coajă de portocală, uscată pe mașina de gătit, să-și îndulcească sufletul. Mirosul plăcut gâdilase nările copiilor. Ene lăsase dambilușca. Ce-ar mai fi ros și el o cojită! Alături, bărbații se dădeau mai la soare. Ieșiseră în haine, să sperie iarna. Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lăutarii cânta câteodată popa, apoi liniștea învăluia din nou curțile până la Bobotează, cîftd venea sfinția-sa cu miruitul. Trecea părintele cu dascălul, după obicei. Tot pe atunci băteau finii la ușile nașilor cu plocoanele. Muierile țineau prosoapele lucrate în arnici, portocalele și lămâile învelite în foițe, iar bărbații, ploștile și gâștele gătite. Ce de petreceri! Prin februarie se ardeau gunoaiele și se reparau gardurile. Cerul se subția. Primăvara venea neștiută. Sub garduri încolțeau mărăcinii. Râpile galbene se umpleau de câini. Erau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de conștiință de sine care - ar putea deveni cutezare, espresia lor e un ciudat amestec de vis și rațiune rece. S-apropie de fereastră și se uită în grădină jos la iarba moale, crescută-n umbra virgină a copacilor, la portocale ce luceau prin frunze, apoi luă creionul și desemnă pe părete o portocală. Luă un papuc, îl puse pe masă și se uită la el, apoi deschise-o carte bisericească și pe-un colț de pagină zugrăvi papucul. Și ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ciudat amestec de vis și rațiune rece. S-apropie de fereastră și se uită în grădină jos la iarba moale, crescută-n umbra virgină a copacilor, la portocale ce luceau prin frunze, apoi luă creionul și desemnă pe părete o portocală. Luă un papuc, îl puse pe masă și se uită la el, apoi deschise-o carte bisericească și pe-un colț de pagină zugrăvi papucul. Și ce profanație a cărțelor bisericești! Toate marginele erau profile de femei, popi, cavaleri, cerșitori
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bulboanelor în care se-nvîrtesc nebune, apoi repezindu-se mai departe, până ce, suspinând de satisfacere, s-adîncesc în lac, în mijlocul acestui lac, care apare negru de oglindirea stufului, ierbăriei și răchitelor din jurul lui, este o nouă insulă, mică, cu o dumbravă de portocale. În acea dumbravă este peștera ce am prefăcut-o-n casă, și prisaca mea. Toată această insulă-n insulă este o florărie sădită de mine anume pentru albine. Lucrez toată ziua câte ceva. Știi că-n tinerețea mea am fost la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]