3,622 matches
-
clasat sub raportul identității. Tocmai această relativă dificultate, ridicată de creația unui poet reticent, pare să o caracterizeze în primul rând. A putut fi considerat un continuator al suprarealismului, un neosuprarealist sau, în sens mai larg, un reprezentant al neoavangardei postbelice, emergentă de prin anii ’60. Așezarea lui în descendența suprarealistă a fost legitimată și de apartenența la grupul oniric, onirismul înnodând într-un fel cu suprarealismul, chiar dacă prin negare. Totuși, diagnozele de acest gen erau de regulă însoțite de precizări
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
curentelor, a mișcărilor coagulate în jurul unor reviste. Analiza, pertinentă, demonstrează eclectismul diverselor mișcări, faptul că programul ideologic influențează în mică măsură producția literară, factorul „creație” primând asupra teoriei. În 1965 M. publică, împreună cu Nicolae Manolescu, o concentrată „panoramă” a literaturii postbelice, Literatura română de azi. 1944-1964. O prezentare a aceluiași domeniu, adusă la zi prin examinarea literaturii ivite de-a lungul a încă unui deceniu, cu aplicarea unei grile estetice mai exigente și cu amplificarea demersului analitic, au întreprins, tot împreună
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
Partidului Comunist al RSS Moldova, iar din 1990 de Ministerul Culturii al Republicii Moldova. Primul redactor-șef a fost Nicolae Dorofeev, urmat de Mihail Gh. Cibotaru și de Leo Butnaru. M. este cel mai important magazin cultural din Republica Moldova în perioada postbelică. Alături de materiale propagandistice, în paginile ei au fost publicate numeroase articole, studii, cronici, reportaje despre cultura și literatura autohtonă, despre problemele vieții spirituale locale, versuri și proză. Începând din 1984 textele literare sunt grupate în suplimentul „Biblioteca «Moldovei»”, cuprins în
MOLDOVA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288224_a_289553]
-
Petru Creția în Norii ș.a. Odată cu volumul Textualism și autenticitate, concepția textualistă a criticului depășește nivelul tehnicist al anilor ’80 (sub influența modelului tel-quelist): va miza acum pe ideea de autenticitate și pe dimensiunea existențială a actului scriptural. Poeticitate românească postbelică (2000; Premiul Uniunii Scriitorilor) continuă acest demers, oferind o încercare de sinteză asupra poeziei românești postbelice, văzută din punctul de vedere al succesiunii „generațiilor de creație” și urmărind „momentele de ruptură” în evoluția ideii de poeticitate. Și romanele din ciclul
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
tehnicist al anilor ’80 (sub influența modelului tel-quelist): va miza acum pe ideea de autenticitate și pe dimensiunea existențială a actului scriptural. Poeticitate românească postbelică (2000; Premiul Uniunii Scriitorilor) continuă acest demers, oferind o încercare de sinteză asupra poeziei românești postbelice, văzută din punctul de vedere al succesiunii „generațiilor de creație” și urmărind „momentele de ruptură” în evoluția ideii de poeticitate. Și romanele din ciclul Intermezzo pot să fie revendicate de acest sistem planetar filotextualist. M. se numără printre cei care
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
Eco, Milano, 1997; Despre fragilitatea vieții, pref. Valentin F. Mihăescu, București, 1997; I poeti davanti all’apocalisse, pref. Rotiroti, Udine, 1997; Am visat că visez că sunt înger, București, 1998; Contribuții eminescologice, Constanța, 2000; Paradigma eminesciană, Constanța, 2000; Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000; Vis fragil, București, 2000; Vine frigul, pref. Gheorghe Grigurcu, postfață Irina Mavrodin, București, 2000; A fi mereu în miezul realului, introd. Octavian Soviany, Constanța, 2001; Cum mi-am înscenat un accident de mașină, București, 2002. Antologii: Avangarda literară
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
contemporane definea m. românesc, în sens larg, ca „o mișcare ieșită din contactul mai viu cu literatura franceză mai nouă, adică de după 1880”, înglobând simbolismul, m. de după război și „curentele extremiste”. În sens restrâns, criticul aplică termenul doar literaturii nontradiționaliste postbelice, pentru disocierea acesteia de simbolism și avangardă. Privilegiată față de „contribuția modernistă” a grupării de la „Viața românească” sau de la „Gândirea”, cea de la „Sburătorul” e definită prin promovarea unei atitudni stilistice corespunzătoare noii psihologii, marcată de civilizația timpului. Direcția de evoluție era
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
devină membră a UE. Suportul pentru Uniunea Europeană se bazează pe factori diferiți în țările membre mai vechi comparativ cu noile state membre (Gabel, 1998). Uniunea Europeană a luat ființă ca o entitate ce facilita schimburile economice între statele membre în Europa postbelică. Comunitatea Economică Europeană, la acea vreme furniza siguranță economică cetățenilor din statele membre, însă funcționa și ca un garant al nonagresiunii politice. Cu toate acestea, entitatea suprastatală nu a reprezentat nici odată numai o uniune de interese economice, ci și
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
în lupta cu relativismul ideologic, pentru care „miza nu este adevărul, ci performativitatea”1. Asumarea directoratului revistei Idei în dialog (2004) poate fi înțeleasă în exact această suită de gesturi publice, fapt care a generat pentru prima oară în România postbelică resurecția unei conștiințe culturale conservatoare. Scrierea volumului Omul recent poate fi motivată de această descoperire predominant autohtonă a dezastrelor produse de alianța dintre socialismul atavic și postmodernismul imberb al României. Omul recent de extracție valahă a fost conceput în eprubeta
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Dumnezeu 1. Această necondiționată dăruire de sine l-a făcut să-și pericliteze îngrijorător de mult sănătatea, așa încât, după șapte ani de retragere în pustie, a trebuit să se întoarcă la mănăstire. Europatc "Europa" Boala, alături de instabilitatea politică din Grecia postbelică și dorința de a publica (înaintea unei morți prognozate de medici) scrierile Sfântului Siluan, îl determină pe Sofronie să părăsească Sfântul Munte în anul 1947. El revine la Paris și decide să se stabilească într-o liniștită suburbie a capitalei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tăcutei nesiguranțe inspirate de realizarea unui vis fantast (România Mare), bine ascunsă de o retorică eroică și triumfătoare, a alimentat naționalismul românesc interbelic. Oricum ar fi, impulsul de a crea un Kulturstaat este același în Germania postnapoleoniană și în România postbelică; de asemenea, evident în ambele cazuri este impulsul de a înlocui modelele educative și culturale din Europa Occidentală de după Epoca Luminilor cu modele clasice utopice, în rest totul fiind însă diferit. Destul de timpuriu în îndelungata sa carieră, Constantin Noica visa
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cititorului pentru lectura cărții sale, cu oarecare insistență asupra spiritului public din America de Nord, precum și asupra influenței franceze în acest spațiu; urmează o analiză a raportului dificil dintre doctrinarii liberalismului și intelectuali în general, în care mă opresc la controversata istorie postbelică a liberalismului european; textul continuă cu descrierea succintă a substanței cărții - critica unor gânditori europeni „tiranofili” ai secolului trecut, angajați nesăbuit în ideologie și politică, atât la stânga, cât și la dreapta: Heidegger, Carl Schmitt, Walter Benjamin, Kojève, Foucault și Derrida
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Franța și Italia sunt destinații de predilecție pentru nord-americani, aura lor simbolică unindu-se în imaginarul oaspeților cu o romantică (în sensul „mic”, sentimental al cuvântului) douceur de vivre: Toscana, Sudul Franței etc. Eu aș începe istoria influenței culturii franceze postbelice în America de Nord (întreagă: și Canada e interesantă, cu toate nuanțele provincialismului său, inclusiv prin cariera culturii franceze în Québec) cu un capitol despre receptarea modulului structuralist. Acesta a fost inițiat în Franța prin legendara colaborare între Roman Jakobson (care a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a fi eșecul ultim al „proiectului luminist” (Holocaustul), precum și după mult mai îndelungata și neterminata „despărțire” de marxismul stalinist, tot mai greu de susținut după 1956 (revoluția maghiară), 1968 (invazia sovietică în Cehoslovacia) și revelațiile lui Soljenițân despre Gulag. Deceniile postbelice trebuie văzute ca epocă de vaste redefiniri metafizico-epistemologice și de conflicte ideologico-politice, legate deopotrivă de implozia „marilor narațiuni”/„narațiunilor hegemonice” și de geopolitica polară a Războiului Rece, tradusă metonimic în toate ungherele vieții intelectuale. În aceste condiții, s-a configurat
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pledoariei sale pentru o știință socială „obiectivă”, wertfreie, a dus și la o anumită ambiguitate a Stângii intelectuale germane.) Lectura lui Tocqueville a fost relansată de lucidul Raymond Aron - transformat din filozof al istoriei în „spectator angajat”- într-o Franță postbelică sufocată de iliberalismele de sorginte marxistă ridicate pe ruinele iliberalismelor interbelice de dreapta, descalificate de colaboraționism 5. Până și re-branding-ul lui Tocqueville ca Anti-Marx, destul de forțat, trebuie să fi fost calculat de Aron, care lupta concomitent și pe „frontul” opoziției
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
utopie pentru a-și atrage de partea sa intelectualii. Adversarii gândirii liberale vorbesc însă de ceva și mai grav. Pentru ei, influența liberală - multă, puțină - nu se explică decât printr-o teorie a conspirației. Astfel, s-a afirmat că liberalismul postbelic nu a fost decât o mașinațiune a serviciilor secrete americane, pentru a stăvili trecerea în masă a intelectualilor la socialism și comunism, chiar și cei mai aprigi propagandiști ai liberalismului - până și Raymond Aron - lucrând la ordinele și în solda
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
9. Nu e locul să insist asupra întregii problematici, prin urmare trec repede la unul dintre acele fragmente de istorie europeană care nu se regăsesc foarte ușor în memoria continentală comună și sunt indispensabile pentru înțelegerea evoluției culturale și politico-ideologice postbelice. Pe ruinele fumegânde ale Occidentului, americanii - vorbim eufemistic de „Aliați” numai când ne convine; când nu, ca astăzi în Irak, ideea de coaliție este iute redusă la „americani” - voiau să construiască rapid o ordine democratică. Planul Marshall a fost soluția
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
aflat cu timpul că și alte periodice erau susținute, cel puțin parțial, de Congres, între care influentele Partisan Review și Kenyon Review. Echivalentul intelectual al Planului Marshall, cum i s-a mai spus Congresului, a relansat spectaculos liberalismul în Europa postbelică, dându-i o orientare riguros anticomunistă, deschizând astfel calea reapariției unei drepte liberale pe un continent devastat de extrema dreaptă și de comunismul stalinist. Pe acest tablou luminos, o singură umbră: Congresul pentru Libertate Culturală avea strânse legături cu CIA
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vorbesc de economie și drept. Universitatea păstra încă niște relicve ale spiritului său fondator - umanismul, enciclopedismul, imperativul adecvării intelectului la lucruri, conștiința și etica magisteriului etc. Două au fost, în esență, traseele ideologice și politice ale primei generații americane studențești postbelice: a) activismul de stânga, mergând în anumite cazuri și împrejurări până la stalinism, dar în genere focalizat pe antifascism, pacifism, justiție socială, redistribuirea avuției create de relansarea economiei, lupta împotriva discriminării rasiale, temperarea a ceea ce ei divulgau ca fiind mecanismele alienante
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
unui moralist clasic descompunerea familiei tradiționale, a cărei bogăție spirituală provenea cândva din combinarea virtuților private și publice cu o solidă bază etică și culturală comună, articulată în jurul Bibliei. Autorul crede că universitățile americane au irosit și deturnat entuziasmul tinerimii postbelice, o categorie socială setoasă de cunoaștere, debordând de energie și entuziasm, încarnare colectivă a promisiunii unei lumi mai bune. După cum Mao a lansat lozinca „Sputnikul nostru - educația fizică!”, obligându-și tineretul să se extenueze în exerciții de gimnastică sterile (alături de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
respinge ca „imaginară” distincția weberiană între fapte și valori. În orice caz, potrivit mărturiei lui Bloom, Weber era citit la Chicago împreună cu Freud (ambii fiind puternic influențați de Nietzsche) în momentul sosirii în campus a studentului adolescent - în plin optimism postbelic, bazat pe liberalismul New Deal și pe extrem de popularul behaviorism, două forme soft de „inginerie socială utopică” (Popper). Marx, venerat, dar puțin citit, avea să-și ia revanșa în anii ’60 și după, dar nici el nu a fost citit
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
trei texte teoretice ale autoarei București Editura Cartea românească, 2007 Notă la a doua ediție Spre onoarea ei, Editura Cartea Românească continuă actul de restituire culturală prin această retipărire, act Început În 2005 prin reeditarea cărților mele care investigau literatura postbelică din răstimpul 1944-1948: Trădarea intelectualilor și Reeducare și prigoană, apărute În primă ediție În 1992 respectiv 1993, restituire care urmărește repunerea În circuitul informării, pentru alt public, pentru altă generație de căutători ai adevărului, Într-un ritm editorial mai susținut
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
București, 2005; Ana Selejan, Poezia românească În tranziție (1944-1948). București: Editura Cartea românească, 2007. Realismul socialist (RS) În forma sa cea mai acută, mai specifică și mai bine delimitată „estetic” (recte ideologic) RS se circumscrie generației 50 a literaturii române postbelice. Termenul de RS a fost introdus de prozatorul sovietic Maxim Gorki. RS este o doctrină de ideologizare a literaturii și În același timp, primul curent literar (și artistic) oficial, de stat din istoria multimilenară a creației, menit să transmită prin
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
P devansează RS. Există apropieri și diferențieri Între cele două direcții literare. Azi există tendința de a le unifica, mai exact de a Înlocui barbara sintagmă RS cu cea de P. Nu este corect; această viziune desfigurează procesul dezvoltării literaturii postbelice, tocmai acum când avem șansa de a-i cunoaște toate articulațiile. Ba, mai mult, chiar anulează un curent literar: RS, care a dominat exclusiv scena artisticului românesc peste 15 ani. Se poate, cel mult, identifica În sens peiorativ RS minor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
confruntări fizice în care a fost implicat. El e sortit, într-un cuvânt, să fie mai degrabă victimă decât erou. Și totuși, printr-o întorsătură subtilă a întâmplărilor, Marlowe triumfă, după logica întoarsă a lumii detestabile și fascinante a Americii postbelice. Ceea ce a reprezentat pentru James Joyce Dublinul - orașul iubirii iraționale și centrul paraliziei morale - reprezintă pentru Raymond Chandler Los Angeles-ul: epitomul civilizației moderne, punctul de maximă luxurianță și bogăție, dar și sediul supremei corupții. Deși scăldat în soare ca puține
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]