2,303 matches
-
uniune", mai există alte 14 etichete care variază de la "alianță" și "asociație" pănâ la "pol" și "solidaritate".8 Uneori, se recurge la combinări de termeni în cadrul denumirii unui competitor electoral (de exemplu, Partidul Alianța Socialistă). Partidele și sistemele de partide postcomuniste sunt deseori catalogate drept instabile, în special prin comparație cu sistemele și actorii politici vestici. Principalele argumente aduse sunt legate de inexistența unei relații durabile între partide și societate civilă, volatilitatea electorală ridicată și numărul redus de membri (Millard 2004
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
pe baze/fundamente specifice care nu coincide cu clivajele clasice, dezvoltarea în medii politice instabile (valabil pentru primele alegeri), sarcina dificilă de loializare a elitelor politice și aceea de a stabiliza un electorat volatil și deschis. În primul rând, partidele postcomuniste nu au fost formate pe baza structurii clasice a clivajelor identificată de Lipset și Rokkan (1967). Explicația este una relativ simplă: regimurile comuniste au eliminat diferențele majore de tip social-teritoriale prin intermediul ideologiei egalitariste promovate (van Biezen 2003, 35-36). Etnicitatea, limba
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
35-36). Etnicitatea, limba, religia sau localizarea urbană nu creau diferențe între cetățeni. Referitor la proprietate, doar statul beneficia de acest drept, eliminând posibile disparități între proprietari și muncitori. Drept urmare, liniile de clivaj existente în Europa de Vest nu au correspondent în spațiul postcomunist.9 În acest context, partidele nu au apelat la reprezentarea identităților colective care ar deriva din separarea societală, ci au fost create pe baza atitudinilor față de aspectele instituționale ale schimbării regimului (van Biezen 2003, 159). Așa poate fi explicată existența
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Unității Naționale Române (PUNR) la Partidul România Mare (PRM) s-a produs din motive strategice, primarul orașului Cluj-Napoca pentru 12 ani beneficiind de poziție privilegiată în cadrul noului partid (fiind promovat ulterior drept senator). În plus, la nivel local, întreaga perioadă postcomunistă oferă multiple exemple de organizații județene care au decis schimbarea taberelor. Consecința directă a formării de noi partide și a schimbării taberelor de către elite nemulțumite se regăsește la nivelul alegătorilor care devin confuzi și reușesc cu greutate să asocieze denumirile
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
și sentimentele antipartinice în rândul populației. Astfel, alegătorii prezintă atașament redus față de partide. Absența cristalizării identităților nu permite un model (pattern) clar de aliniere al alegătorilor, situație care era valabilă și la jumătatea anilor '90 (Mair 1997, 182). Drept urmare, partidele postcomuniste, în general, și cele românești, în particular, sunt lipsite de aportul unor corpuri de alegători cu identități politice stabile care să atragă electorat (van Biezen 2003, 37) și să permită partidelor să beneficieze de suport constant. Electoratul predispus schimbărilor de
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Alianța PSD+PC). La începutul lui 2011 PC a părăsit această alianță cu PSD și a încheiat un protocol cu PNL. Partide parlamentare cu prezență episodică Partidul Național Țărănesc Creștin-Democrat (PNȚ-CD) a fost unul dintre principalele partide ale primului deceniu postcomunist în România. Continuator al Partidului Țărănesc interbelic, PNȚCD a candidat singur cu succes doar la alegerile din 1990. În 1992 și 1996 a fost principala forță politică a Convenției Democrate Române care a câștigat alegerile din 1996 și a guvernat
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
în acele alegeri și datorită asocierii cu Becali). Voturi, numărul de partide și spațiul politic Traiectoria diferită a partidelor descrise mai sus reiese cu ușurință din prezentarea performanțelor electorale. Din punct de vedere al voturilor obținute, de-a lungul perioadei postcomuniste există o singură trăsătură relativ constantă: susținerea de care se bucură PSD și UDMR. Oscilațiile caracteristice celorlalte partide (vezi Tabelul 1) nu se regăsesc decât izolat în evoluția PSD, de departe cel mai popular partid românesc. Acesta a reușit în
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
mult decât cei români, ci absenteismul lor procentual este similar celui al populației majoritare (excepție au făcut alegerile pentru Parlamentul European din 2009 când UDMR a avut aproape 9% din voturi). Tabelul 1: Voturi obținute de partidele românești în perioada postcomunistă (procente) Partid 1990 1992 1996 2000 2004 2008 CD S CD S CD S CD S CD S CD S PSD 66,31 67,02 27,72 28,29 21,52 23,08 36,61 37,09 36,64 37
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
93 13,16 DA 31,26 31,71 Surse: Political Transformation and the Electoral Process in Post-Communist Europe, Parties and Elections in Europe, Alegeri TV, Biroul Electoral Central. Tabelul indică existența a trei alianțe electorale majore de-a lungul perioadei postcomuniste. Prima din punct de vedere cronologic și cu durata cea mai îndelungată a fost CDR. Deși componența sa a fost modificată de-a lungul timpului, a reprezentat un factor important în politica românească, în special în primele trei alegeri după
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
atragă mai mult de 1% din voturi. Chiar și în acest caz putem identifica o scădere a numărului partidelor, tendința fiind acea de a canaliza votul către partidele care acced în legislativ. Tabelul 2: Dinamica numărului de partide în perioada postcomunistă An electoral Partide competitoare Partide cu peste 1% Partide parlamentare Număr efectiv 1990 71 9 16 2,2 1992 79 7 7 4,78 1996 64 11 6 3,94 2000 68 9 5 3,19 2004 52 6 414
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
acces în Parlament reușesc să interacționeze pentru formarea coalițiilor guvernamentale. Flexibilitatea ideologică și coalițiile dintre partide Modalitatea de formare a partidelor central și est-europene, detaliată în cea de-a doua secțiune, justifică de ce ideologia este deseori difuză în spațiul politic postcomunist (van Biezen 2003; Millard 2004; Webb și White 2007). Acesta este principalul motiv pentru care identificarea partizană este slabă în statele postcomuniste. Există trei elemente majore care indică prezența unei ideologii difuze în spațiul politic românesc. Primul dintre acestea este
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
și est-europene, detaliată în cea de-a doua secțiune, justifică de ce ideologia este deseori difuză în spațiul politic postcomunist (van Biezen 2003; Millard 2004; Webb și White 2007). Acesta este principalul motiv pentru care identificarea partizană este slabă în statele postcomuniste. Există trei elemente majore care indică prezența unei ideologii difuze în spațiul politic românesc. Primul dintre acestea este convergența ideologică. Cu excepția partidelor situate la extremă, diferențele dintre celelalte partide s-au diminuat treptat. Dacă primul deceniu postcomunist a marcat unele
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
slabă în statele postcomuniste. Există trei elemente majore care indică prezența unei ideologii difuze în spațiul politic românesc. Primul dintre acestea este convergența ideologică. Cu excepția partidelor situate la extremă, diferențele dintre celelalte partide s-au diminuat treptat. Dacă primul deceniu postcomunist a marcat unele diferențe de discurs și ideologie între principalii actori politici, anul 2000 poate fi considerat, în termenii instituționalismului istoric, un moment crucial (critical juncture) în ceea ce privește componenta ideologică a spațiului politic românesc. De exemplu, PNL și PSD aveau unele
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
ce au identificat axe economice, a valorilor morale sau etice, naționalism-cosmopolitanism, clerical-anti-clerical etc. Aproape fiecare dintre trăsăturile unei familii de partide poate fi formulată în termenii unui continuum. Indiferent de dimensiunile competiționale, absența parțială sau totală a clivajelor în țările postcomuniste a permis modificarea pozițiilor partidelor politice de-a lungul timpului. Nu numai că stânga și dreapta nu au același înțeles în Europa de Est ca în Vest, ci există o raportare relativă. Astfel, un partid nu este de centru dreapta prin raportare
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
de reper sunt ceilalți competitori. În plus, pe fondul similarităților ideologice, declarațiile de schimbare nu trebuie însoțite decât de mici modificări ale perspectivei politicilor promovate. Un exemplu recent din politica românească reflectă acest argument. PD este succesorul FSN, majoritatea perioadei postcomuniste a promovat politici de stânga; de câțiva ani susține că este principala forță de centru-dreapta din Parlamentul României. Această schimbare nu a fost însoțită de politici care să justifice schimbarea orientării, ci mai degrabă de gesturi care au făcut ca
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
observat din programele electorale utilizate în cele mai recente alegeri legislative naționale și europene (Gherghina și Chiru 2010). Reducerea numărului de partide care acced în Parlament și flexibilitatea ideologică sunt premisele necesare înțelegerii dinamicii formării coalițiilor de guvernare în România postcomunistă. Rezultatele alegerilor din 1990 au fost singurele care au permis alcătuirea unui guvern monocolor majoritar, FSN deținând controlul parlamentar cu mai mult de două treimi din mandate. În perioada ce a urmat alegerilor din 1992, pe fondul scindării FSN și
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
îi permită guvernarea alături de UDMR (chiar și cu guvern minoritar) sau 2) guvernează alături de un terț partid ce poate fi ales dintre celelalte două partide parlamentare cu potențial de coaliție. Acestea sunt unele dintre principalele trăsături generale ale partidelor românești postcomuniste. Această prezentare succintă a fost menită să ofere punctul de pornire al analizelor detaliate din capitolele acestei cărți. În acest sens, există studii dedicate orientării ideologice, instituționalizării sistemului de partide, deviațiilor existente (atât discursiv, cât și comportamental), politicilor publice promovate
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
și onești și, în consecință, generalizarea politicianismului populist și clientelar de factură partidocratică, precum și inflația "noilor politicieni". Despre ceea ce s-ar putea denumi "tranziția de după tranziție" putem vorbi, însă, nu numai la scara istoriei, ci și privind actuala "dublă" tranziție postcomunistă, cea "îndreptată spre exterior, cu obiectivul transformării fostei societăți socialiste românești într-o societate capabilă să se adapteze la sistemele europene și mondiale" și cea "orientată spre interior, spre transformarea societății <europene> românești într-una care să semene cu modelul
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
am în vedere cele două tentative istorice de modernizare a României liberal-capitalistă și comunist-etatistă -, prima brutal întreruptă, a doua funciarmente eșuată. Tranziția atitudinală. Interogații, opțiuni, ipoteze În contextul unei necesare și posibile tranziții atitudinale, cercetarea partidelor și ideologiilor din România postcomunistă ridică anumite întrebări. O primă întrebare ar fi următoarea: ce fel de partide și ideologii există și cum interacționează acestea într-o societate excomunistă ce nu și-a consumat pe deplin modernitatea și, pe cale de consecință, întâmpină considerabile dificultăți în
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
societate se poate confrunta, de asemenea, cu serioase dificultăți în asumarea trecutului comunist, mimând uneori doar o "adaptare" formală și conjuncturală la "democrația post-totalitară" (Le Goff 2003). De aceea, răspunsul meu la întrebarea de mai sus este următorul: în societatea postcomunistă românească ce nu și-a consumat pe deplin modernitatea, partidele și ideologiile sunt, formal, copiile celor occidentale, dar funcționează, informal, după cutumele autohtone, așadar, ne confruntăm, în realitate, cu o partidocrație și cu un deficit ideologic. În aceste circumstanțe, se
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
așadar, ne confruntăm, în realitate, cu o partidocrație și cu un deficit ideologic. În aceste circumstanțe, se impune o a doua întrebare, aceea din titlul acestui capitol: "s-ar putea și altfel?" Desigur, depășirea partidocrației și deficitului ideologic din România postcomunistă s-ar putea realiza printr-o autentică și complexă tranziție atitudinală așezată pe baze instructiv-educaționale solide. Pentru un filosof al politicului, o transformare atitudinală de asemenea profunzime și anvergură declanșează o serie de alte întrebări: ce opțiuni politice și epistemologice
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
alte întrebări: ce opțiuni politice și epistemologice, ce remodelări conceptuale și restructurări mentale presupune o tranziție atitudinală? Mai poate fi analizat deficitul ideologic din practica politică actuală, plecând (numai) de la conceptul modern de ideologie? Mai pot partidele politice din România postcomunistă asimila și utiliza teze, idei și precepte ale ideologiilor moderne apărute acum 150-200 de ani? Cu alte cuvinte, cum am putea cerceta eficient și remedia, în măsura posibilului, partidocrația și deficitul ideologic? Ce instrumente conceptuale și modalități analitice ar putea
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
1977); de la totalitarism la partidocrație (România, Bulgaria, 1990); de la partidocrație la anarhie (ex-Iugoslavia, 1994). Acestea sunt numai câteva din tranzițiile politice ale istoriei relativ recente. Revenind la partidocrație, opinia la care subscriu este aceea că, pe drumul sinuos al tranziției postcomuniste, România a trecut, cel puțin până în prezent, "de la partidul unic la partidocrație", altfel spus, nu la o democrație a cetățenilor prin maturizarea societății civile, ci la o dominație a partidelor prin acapararea și utilizarea aparatului de stat în folosul propriu
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
până în prezent, "de la partidul unic la partidocrație", altfel spus, nu la o democrație a cetățenilor prin maturizarea societății civile, ci la o dominație a partidelor prin acapararea și utilizarea aparatului de stat în folosul propriu și al clientelelor politice. Partidocrația postcomunistă este curent definită drept, "o formă de guvernare în care partidele dețin monopolul absolut al personalului, resurselor și politicilor guvernamentale" (Barbu 2004, 172). Conform paradigmei părților și întregului, partidocrația presupune acapararea întregului social de câtre oamenii și structurile de partid
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
unei părți a clasei politice în guvernare și administrarea politicilor sectoriale demonstrează, desigur, subordonarea interesului public în fața apetitului oligarhiilor și a noilor îmbogățiți. Dacă în comunismul partidului unic, partidul-stat întrupat în nomenclatură beneficia de avantajele monopolului puterii, partidocrația din România postcomunistă deturnează acest monopol prin multiplicarea nomenclaturilor de partid și facilitarea accesului acestora la instituțiile statului, în condițiile deficitului democratic și deresponsabilizării civice. Această afirmație mă face să fiu rezervat în ceea ce privește evaluarea stării actuale a "democrației originale" din țara noastră. Și
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]